GUVERNANŢA UNIUNII EUROPENE

REFERAT

GUVERNANŢA MULTI-NIVEL ÎN ROMÂNIA

AUTOR MORA FELIX

BISTRITA 2010
 CUPRINS

Abstract ....................................................................................................................................pag. 2
Introducere................................................................................................................................pag. 3

Capitolul 1. Cadrul politic şi instituţional ……………………………………………. pag. 4

Secţiunea 1.1. Guvernanţa multi-level în noile state membre U.E………….....pag. 5

Capitolul 2. Guvernanţa multi-nivel în România - probleme actuale…………………. pag.

6
Secţiunea 2.1. Probleme specifice întâlnite în ţările post-comuniste………… pag. 6
Secţiunea 2.2. Structurile guvernanţei în spaţiul politic românesc…………….pag. 7
Subsecţiunea 2.2.1. Îmbunătăţiri ale implementării modelului MLG……… pag. 8
Subsecţiunea 2.2.2 Limitări ale guvernanţei multi-nivel……………………pag. 8
Subsecţiunea 2.2.3 Puncte slabe ale modelului multi level governance….. pag. 9
Secţiunea 2.3. Guvernanţa multi-level în România…………………………... pag. 10
Subsecţiunea 2.3.1. Canalele prin care se implementează MLG……….. pag. 11
Subsecţiunea 2.3.2. Eficientizarea guvernanţei multi-nivel în România… pag. 11

Capitolul 3. Tendinţe actuale ale guvernanţei europene……………………………. pag. 12

Secţiunea 3.1. Cartea albă a comitetului regiunilor privind MLG……………. pag. 12
Secţiunea 3.2. Reformarea guvernanţei economice…………………………. pag. 13

Concluzii...................................................................................................................................pag. 14

Bibliografie ............................................................................................................................. pag. 15

“Guvernanţa este una din cheile principale ale reuşitei procesului de integrare europeană. Europa va fi
puternică, instituţiile sale vor fi legitime, politicile sale – eficiente, cetăţenii săi se vor simţi implicaţi
şi luaţi în considerare, dacă modul său de guvernanţă garantează cooperarea între diferitele niveluri
ale puterii, în vederea aplicării agendei comunitare şi pentru a răspunde provocărilor globale”.
2
 Declaraţia de la Berlin

ABSTRACT

Prezenta lucrare îşi propune să analizeze conceptul de guvernanţă multi nivel în România
în contextul emergenţei acestui concept dar şi în contextul abordării contemporane a subiectului în
ceea ce priveşte asigurarea obiectivului de consolidare a legitimităţii democratice a guvernanţei
europene pentru viitor.
În acest sens am analizat modul de implementare a structurilor guvernanţei în spaţiul politic
românesc atât din punct de vedere al autorităţilor publice cât şi al societăţii civile şi organizaţiilor
non guvernamentale având în vedere specificitatea ţărilor post-comuniste, dificultăţile, carenţele şi
mijloacele de îmbunătăţire a procesului de implementare a guvernanţei în România.
Un rol important în apariţia acestor forme incipiente ale modelului multi level governance
l-au avut condiţionalităţile impuse de programele de preaderare, de fondurile structurale precum şi
de eforturile susţinute ale UE în acest sens. În România, apropierea faţă de modelul multi level
governance a început printr-un proces de descentralizare a diverselor competenţe ale autorităţilor
publice centrale cât şi prin înfiinţarea regiunilor de dezvoltare însă fără personalitate juridică. Deşi
s-au făcut anumite progrese există unele dificultăţi privind dezvoltarea unei structuri decizionale
asemănătoare modelului MLG. Prin întărirea rolului regiunilor de dezvoltare se va dezvolta şi cel
de-al treilea nivel, alături de celelalte două existente: central şi local1.
Ceea ce caracterizează azi guvernanţa este trecerea de la caracterul ierarhic la unul
caracterizat prin competiţie şi cooperare între actori, în care funcţionarea mecanismului de
autoreglare a relaţiilor între actori este similară celei din domeniul economic2.

INTRODUCERE

1
Chiriac Constantin „Emergenţa Modelului Guvernanţei Multi-Levelă în România” Revista Transilvană de Ştiinţe
Administrative, http://www.rtsa.ro/494,emergen-354;a-modelului-guvernan-354;ei-multi-level-%C3%8En-rom
%C3%82nia.html RTSA 1(23) 2009 - 1Chiriac.pdf.
2
Prof. univ. dr. Adrian Ivan – Director proiect şi echipa de cercetare din cadrul Univ Babeş-Bolyai Cluj Napoca
Raport de cercetare “Guvernanţa multi-nivel în România şi rolul regiunilor de dezvoltare în procesul
decizional.Studiu de caz: Regiunea 6 Nord-Vest”, www.cassoe.ro/index.php?q=system/files/cncsis%20refacut.pdf

3
 Guvernanţa multi-nivel este modelul Uniunii Europene cel mai recent şi mai adecvat
pentru situaţia actuală. Privită, prin prisma celor opt caracteristici ce-i sunt atribuite în literatură,
guvernanţa europeană reprezintă un model de democraţie şi libertate, un model al participării
tuturor actorilor principali la procesarea politicilor publice3.
Termenul de guvernanţă Multi-Level este folosit pentru a descrie un nou pattern privind
sistemul de decizie comunitar şi a fost un răspuns la teoriile integrării europene, în special cele
interguvernamentaliste, cu abordare centrată pe stat, care au subestimat rolul unor actori şi au
supraevaluat rolul altora. Conceptul modifică într-o mare măsură concepţia proceselor de
guvernare aşa cum există, fie la nivel local sau la cel internaţional, accentuând cadrul
interdependent existent între diverşi actori.
Guvernanţa europeană aduce o estompare a graniţelor statelor naţionale componente
provocând o deznaţionalizare a spaţiului public procesul putând fi conceptualizat în doi paşi.
Primul ar fi că guvernanţa europeană are un efect direct asupra structurii politice a statelor
naţionale, dând posibilitatea actorilor naţionali de a putea acţiona scurtcircuitând nivelul naţional.
Acest efect ar putea avea consecinţe importante odată cu dezintegrarea structurilor naţionale şi
dezvoltarea structurilor transnaţionale. În final se apar noi diferenţieri sociale şi politice care vor
produce modificări de substanţă în structurile şi sistemele de interese de la nivel intermediar.
Totuşi schimbările în sistemele politice nu sunt suficiente pentru o integrare reuşită a statelor
naţionale. Al doilea pas al dinamicii guvernanţei va urma doar în momentul în care aplicarea
principiului subsidiarităţii va transcede graniţele teritoriale. Organizarea statală este menţinută nu
doar de structura politică internă ci şi de identităţile culturale şi sentimentele naţionale. De aceea
trebuie ţinut cont, în procesul de integrare europeană de structura naţională şi o dată cu progresul
către o guvernanţă europeană, de diferenţele din noua structură comunitară faţă de sistemele
naţionale individuale şi de modul cum de administrare a procesului de extindere4.

CAPITOLUL 1. CADRUL POLITIC ŞI INSTITUŢIONAL

3
Ivan Adrian şi colab. op. cit.
4
Chiriac Constantin Teza de doctorat “ Subsidiaritatea şi proporţionalitatea, principii fundamentale în guvernanţa
comunitară. Mecanismele şi eficienţa economică a proceselor decizionale în Uniunea Europeană”, ASE Bucureşti
2010, pag. 6.
4
 La nivelul UE există un cadru politic şi instituţional al guvernanţei, definit încă din anul
2001 cadru care este în plin proces de implementare în toate ţările membre U.E. şi în cele în curs
de aderare.
Un prim pas către reglementarea unui cadru politic al guvernanţei europene a fost făcut in
1998 prin Convenţia privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei si
accesul la justiţie în probleme de mediu (Convenţia de la Aarchus, Danemarca)5, document al
Natiunilor Unite, prin care se garantează “protejarea drepturilor oricarei persoane din generaţiile
actuale şi viitoare de a trăi într-un mediu adecvat sănătăţii şi bunăstării sale şi garantarea
drepturilor privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la
justiţie în probleme de mediu”.
Chiar dacă referirea la politicile de mediu pare o îngustare de perspectivî, documentul pune
bazele unui model de abordare incrementală şi participativă a unei probleme de politici6.
In primul rând, însuşi termenul de mediu este definit amplu, dintr-o perspectivă
participativă – bun public, fizic şi cultural – şi, în al doilea rând şi cel mai important, documentul
este un cadru foarte coerent pentru politicile de cooperare şi un foarte bun model pentru politicile
cu public.
Convenţia descrie cele trei sfere de acţiune ale guvernanţei:
 dreptul la informaţia publică,
 dreptul la participare publică
 accesul la justiţie în cazul nerespectării celor două drepturi.
Prin reglementarea participării publicului la deciziile privind problema de politici, din
momentul intrării acesteia pe agenda formală, prin obligativitatea structurilor de stat de a gestiona
transparent informaţia7, participarea publicului în timpul pregătirii planurilor şi programelor legate
de problema politici publice (mediul în acest caz) şi prin participarea publicului în timpul pregătirii
regulamentelor de aplicare, a normativelor şi a instrumentelor legale obligatorii, general aplicabile,
se fundamentează un model european de guvernanţă8.
Al doilea pas a fost adoptarea, de către Comisie la 25 iulie 2001 a Cărţii Albe a
Guvernanţei Europene9, un document-cadru privind elaborarea politicilor europene într-un mediu
interactiv, deschis participării actorilor sociali prin reglementări îmbunătăţite, considerat un
5
Conventie, din 25 iunie 1998, privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la
justiţie în probleme de mediu, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 224 din 22 mai 2000
6
Munteanu Monica “Guvernanţa europeană şi dinamica formulării politicilor publice în România”
http://www.sferapoliticii.ro/sfera/125/art06-munteanu.html
7
Obligaţia autoritătilor publice de a colecta, disemina şi a permite accesul la informaţie (Art. 4 si Art. 5 din Convenţie).
8
Munteanu Monica op. cit.
9
Commission of the European Communities, European Governance. A White Paper, Brussels, 25.7.2001, COM(2001)
428 final.
5
document complex de politici de cooperare care se concentrează pe modul în care Uniunea
gestionează puterile date de către cetăţenii săi. Pentru a promova o interacţiune mai puternică între
societatea civilă şi autorităţile publice locale şi centrale, Cartea Alba prevede cele 5 principii de
bază:
 deschidere,
 participare,
 responsabilitate,
 eficacitate,
 coerenţă
precum şi intenţiile generale bazate pe aceste principii, incluzând dialogul, consulările şi
parteneriatul. Comisia s-a angajat să ia la rândul său măsuri concrete: îmbunătăţirea şi clarificarea
legislaţiei europene, publicarea de ghiduri, dezvoltarea de standarde şi criterii, organizarea de
dezbateri publice şi dezvoltarea unui cod de conduită privind dialogul şi consultările10.
In procesul de elaborare a politicilor publice, guvernanţa reprezintă, în cadrul sferei
publice, un spaţiu al acţiunii politice11 prin care se promovează în mod direct interesele politice ale
cetăţenilor, care pot participa prin reprezentare activă la procesul decizional. In plus, beneficiarii
politicilor se pot organiza într-o “comunitate a politicilor” sau în “reţele ale politicilor” (policy
networks), care pot fi: reţelele profesionale, reţelele de producţie, comunităţile teritoriale sau pur şi
simplu “reţele tematice”, pe probleme de politici publice şi care sunt deschise tuturor partenerilor
interesaţi de domeniu (Rhodes 2003).

SECŢIUNEA 1.1. GUVERNANŢA MULTI-LEVEL ÎN NOILE STATE MEMBRE U.E.

Cea mai mare problemă în sistemele politice post-comuniste în ceea ce priveşte aplicarea
modelului MLG este lipsa de standarde şi de raţionalitate în alocarea resurselor printre toţi actorii
implicaţi, precum şi slăbiciunea instrumentelor de conducere şi control a reţelelor de guvernanţă
apărute. Schimbările necesare pentru o reuşită a implementării modelului de guvernanţă ar consta
în crearea unor „punţi de legătură”, a „portiţelor” şi definirea exactă actorilor implicaţi (Szczerski,
2005). Calitatea modelului MLG depinde de eficienţa punţilor de legătură care pot fi stabilite între
diverşi actori precum şi porţile prin care se controlează intrările/ieşirile din sistem. Dezvoltarea
modelului MLG în noile state membre este dependentă de anumite precondiţii12:

10
Munteanu Monica, op. cit.
11
Munteanu Monica, op. cit.
12
Chiriac Constantin, op. cit.
6
  descentralizarea şi reconstrucţia de pe alte baze a funcţiilor sociale fundamentale.
 existenţa unei societăţi civile puternice însemnând implicarea activă a acesteia în
sfera publică. O societate activă precum şi un „thick public layer” este o condiţie esenţială pentru
modelul MLG (Szczerski, 2005).
 reprezintă transparenţa sferei publice.

CAPITOLUL 2. GUVERNANŢA MULTI-NIVEL ÎN ROMÂNIA PROBLEME ACTUALE

SECŢIUNEA 2.1. PROBLEME SPECIFICE ÎNTÂLNITE ÎN ŢĂRILE POST-

COMUNISTE13

 raţionalizarea haotică a resurselor;

 dezvoltarea incompletă a unui sistem de control obiectiv, independent de puterea politică, a
modului de alocare a resurselor;
 lipsa de instrumente eficiente de autocontrol la diferiţi actori din spaţiul public;
 reţelele de guvernare constituite sunt ineficiente în aplicarea unor standarde comune;
 existenţa unui proces negativ, aşa-numita comercializare a statului care reprezintă o
modificare nereuşită post-comunistă a conceptului managerialism în administraţia publică. Apare
în situaţia când există agenţii guvernamentale care cheltuie banul public fără un control
parlamentar strict;
 relaţiile informale dintre autorităţile politice şi actorii economici nu sunt în totalitate în
interes public, lăsând loc la derapaje, în timp ce zona de lobby este încă în zona gri;
 conexiunile dintre actorii de la diferite niveluri au un cadru legal incomplete dezvoltat iar
procedurile existente nu au la bază în toate cazurile bunele practici, cadru legal modificându-se în
permanenţă, imprevizibil, ducând la o instabilitate a acestora.

SECŢIUNEA 2.2. STRUCTURILE GUVERNANŢEI ÎN SPAŢIUL POLITIC

ROMÂNESC

Structurile guvernanţei în spaţiul public românesc, au un cadru instituţional mai mult

13
Chiriac Constantin, op. cit.
7
formal, configurat sub presiunea acquis-ului şi nesusţinut de o cultură autentică a autonomiei, a
transparenţei sectorului public şi a parteneriatului public-privat.
In spaţiul public românesc (şi în cel post-socialist în general) nu există o “invăţare”
coerentă şi strategică a negocierii colective a deciziei - desi există o lege a transparenţei
decizionale în administraţia publică14, alta a liberului acces la informaţiile de interes public, se
derulează o reformă a administraţiei publice, inclusiv a elaborarii politicilor publice, exista o lege-
cadru a descentralizarii insotita de strategii sectoriale – şi toate documentele acestor reforme susţin
că urmăresc principiile participării publice şi al transparenţei procesului decizional, al
subsidiarităţii etc15.
În Parlament nu există nici o structură specializată privind parteneriatul cu societatea
civilă în procesul decizional, există doar proceduri, mai mult sau mai puţin formale în practica
activităţii comisiilor.
Guvernul are câteva încercări hibride şi între care nu există legături suficiente pentru a se
fundamenta o strategie de cooperare, altfel decât formală. Astfel, în subordinea Guvernului
funcţionează Direcţia de Relaţii cu Mediul Asociativ, Colegiul pentru Consultarea Societăţii
Civile,
Modul de elaborare al documentelor dar şi conţinutul acestora denotă o concepţie
centralizată, bazată pe distribuirea ierarhică a deciziei16.
Tot la nivelul administraţiei centrale, ministerele au prevăzute reglementări în ceea ce
priveşte procesul de consultare publică, dar nu au un sistem coerent de cooperare, reprezentat de
structuri specializate şi de seturi/coduri de proceduri; acestea fie desfaşoară consultări formale, fie
cooperează în cadrul obligaţiilor asumate prin derularea unor proiecte cu finanţare europeană.
Introducerea de către guvernul ungar a Programului de Legislaţie Deschisă pentru a
îmbunătăţi calitatea legislaţiei prin creşterea participarii publice şi introducerea unor practici
iniţiale din legislaţia europeană privind participarea organizaţiilor neguvernamentale, spre
exemplu, prior şi post-legiferare a evaluărilor de impact, publicarea draftului de legislaţie17 ar
putea constitui un bun exemplu şi pentru România.
Agenţiile sau autorităţile care îşi desfăşoară pe lângă ministere ar trebui să fie jucători
importanţi în cooperarea inter-sectorială. Puterea decizională a agenţiilor creşte direct proporţional
cu gradul de autonomie (subordonată, coordonată, independentă) şi de independenţa bugetară a
acesteia în raport cu bugetul autorităţii publice centrale care gestionează sectorul. În contextul

14
Legea nr.52 din 21 ianuarie 2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică.
15
Munteanu Monica, op. cit.
16
Ibidem.
17
Ibidem.
8
profundelor schimbări pe plan socio-economic din ţara noastră generate de măsurile anticriză luate
de Guvern, agenţiile şi autorităţile care şi aşa au fost minimalizate, au suferit şi ele restructurări
care nu sunt de natură să ajute nici la redresarea economiei şi nici la îndeplinirea rolului pentru
care au fost create. Cu siguranţă gradul lor de autonomie şi de independenţă bugertară este grav
afectat.
Reprezentativitatea sectorului non-profit are de suferit la noi în România deoarece de multe
ori a fost confundată cu reprezentarea publicului în ansamblu fără a se face distincţie între
organizaţii non guvernamentale, sindicate, patronate, etc. Instituirea unei democraţii participative
şi a unei culturi a guvernanţei .

SUBSECŢIUNEA 2.2.1. ÎMBUNĂTĂŢIRI PE CARE LE ADUCE IMPLEMENTAREA

MODELULUI GUVERNANŢEI MULTINIVEL

• conexiuni între un număr crescut de centre de putere ale diverşilor actori pentru a construi
reţele de guvernare stabile, supuse cadrului legal şi procedurilor convenite;
• implicare activă a unităţilor descentralizate şi autonome de la niveluri de guvernare
inferioare cu respectarea identităţii acestora;
• includerea reţelelor economice autonome în sfera publică şi o nouă redefinire a relaţiilor
dintre piaţă şi politică care ar duce la mărirea libertăţilor de alegere;
• revitalizarea naturii reprezentative a sistemelor politice prin îngustarea decalajului dintre
instituţii şi cetăţeni, iar administraţia publică să devină mai deschisă societăţii civile;
• noi forme de integrare internaţională.

SUBSECŢIUNEA 2.2.2 LIMITĂRI ALE GUVERNANŢEI MULTI -NIVEL

• structura instituţională rigidă şi limitele clar definite ale jurisdicţiilor determină dificultăţi
operaţionale în implementarea schimbărilor structurale;
• identităţile teritoriale puternice şi numărul inelastic de membri limitează dezvoltarea
instituţională, exacerbând rezistenţa la crearea de noi jurisdicţii supranaţionale şi subnaţionale;
• eficienţa modelului MLG depinde de calităţile manageriale şi administrative a tuturor
actorilor implicaţi.

9
SUBSECŢIUNEA 2.2.3 PUNCTE SLABE ALE MODELULUI MULTI LEVEL
GOVERNANCE

• nedepartajarea responsabilităţilor în domeniul politicilor publice, finanţării şi prestării

serviiilor publice;
• lipsa unor mecanisme simple şi clare de politici publice în baza cărora să fie elaborate şi
aplicate programe şi proiecte;
• nesepararea clară a nivelului de elaborare a politicilor publice de cel de implementare;
• lipsa unei corelaţii stricte între resursa umană în raport cu obiectivul unui serviciu public;
• lipsa unor departajări clare administrative şi financiare între serviciile publice aflate în
managementul unor actori publici situaţi la nivele diferite (judeţ/local);
• lipsa unor sisteme eficiente de planificare strategică pentru fiecare autoritate din
administraţia publică centrală şi locală în raport cu serviciul public pe care îl furnizează;
• lipsa unui sistem de monitorizare şi evaluare a executării contractelor pentru servicii şi
utilităţi publice, prin autorităţi autonome de reglementare;
• necorelarea planurilor de dezvoltare la nivel judeţean cu planurile de dezvoltare regională
şi planurile operaţionale, existând suprapuneri;
• lipsa unor mecanisme simple şi clare de elaborare şi aplicare a politicilor publice în
activitatea ministerelor, agenţiilor şi autorităţilor locale pentru a asigura coerenţa, predictibilitatea
şi transparenţa activităţii;
• clarificarea statului juridic a unor agenţii guvernamentale
• delimitarea de autorităţi publice pe deplin autonome, ca organisme publice de reglementare
şi control aflate sub control parlamentar;
• lipsa unui sistem eficient de monitorizare şi evaluare a rezultatelor de politici publice
precum şi a mecanismelor de monitorizare şi evaluare a serviciilor şi utilităţilor publice la diverse
niveluri.

SECŢIUNEA 2.3. GUVERNANŢA MULTI-LEVEL ÎN ROMÂNIA

10
 În conformitate cu aspectele şi măsurile impuse de fondurile de preaderare iar apoi de cele
structurale, aplicarea modelului multi level governance în România a pornit de la autorităţile
administrative locale prin crearea unui număr de 8 regiuni de dezvoltare. Pentru a se asigura
funcţionalitatea acestora s-a decis lărgirea competenţelor la nivel local însă fără a se acorda şi
personalitate juridică acestor regiuni.
Adunarea Regiunilor Europei a definit regiunile ca fiind „entităţi politice de nivel inferior
statului, care dispun de anumite competenţe exercitate de un guvern, care la rândul lui este
responsabil în faţa unei adunări alese în mod democratic”.
Abordând acest subiect putem constata faptul că în România fiecare judeţ poate fi
interpretat ca fiind o regiune cu toate că există cele 8 regiuni de dezvoltare. Situaţia paradoxală
este completată de faptul că cele 8 regiuni de dezvoltare existente în România nu îndeplinesc
condiţiile de a fi considerate regiuni aşa cum prevede Consiliul Europei.
Descentralizarea în sensul cel mai larg înseamnă transferarea unor atribuţii de la nivel
central la nivel regional/local, acestea realizându-se fie prin transferul de la nivelul central către
unităţile administrative fie prin detaşarea unor servicii publice de sub autoritatea centrală sau
locală şi acordarea personalităţii juridice în îndeplinirea atribuţiilor. Ca modalitate de organizare
administrativă, în cazul organizării descentralizate, statul nu îşi asumă singur sarcina administrării,
ci o împarte, în anumite proporţii, cu alte categorii de persoane juridice. Prezenţa persoanelor
juridice de drept public, având o organizare autonomă şi organe alese, este o altă caracteristică a
organizării descentralizate. Sistemul descentralizării înlocuieşte puterea ierarhică, care este
specifică centralizării, cu puterea distribuită18.
În România principiile pe baza cărora se desfăşoară procesul de descentralizare, se regăsesc
în textul Legii 195/2006:
 principiul subsidiarităţii,
 principiul asigurării resurselor corespunzătoare competenţelor transferate,
 principiul responsabilităţii autorităţilor administraţiei publice locale în raport cu
competenţele ce le revin
 principiul asigurării unui proces de descentralizare stabil, predictibil bazat pe
criterii şi reguli obiective.
În acest proces intervin doi termeni asemănători dar diferiţi respective deconcentrarea şi
descentralizarea. În timp ce deconcentrarea reprezintă redistribuirea de competenţe administrative
şi financiare de către administraţia publică centrală către structurile proprii de specialitate din
teritoriu, descentralizarea reprezintă transferal de competenţă administrativă şi financiară de la
18
Chiriac Constantin, op. cit.
11
nivelul administraţiei publice centrale la nivelul administraţiei publice locale sau către sectorul
privat19.
Conceptul de descentralizare asigură autorităţilor locale posibilitatea de a acţiona pentru
anumite sectoare marginalizate şi conform intereselor locale în condiţii de transparenţă dar şi de
responsabilitate crescută stabilindu-se ca obiectiv o utilizare cât mai eficientă a fondurilor. Se
realizează o reprezentare mult mai relevenată la nivel local precum şi dezvoltarea unei societăţui
civile bine organizată şi informată.
Capacităţile limitate de management din cadrul acestor regiuni constituie un impediment
serios pentru implementarea conceptului de guvernanţă, formarea profesională insuficientă şi
lipsită de viziune precum şi fluctuaţia personalului nu sunt de natură să stimuleze procesul de
descentralizare.

SUBSECŢIUNEA 2.3.1. CANALELE PRIN CARE SE IMPLEMENTEAZĂ

GUVERNANŢA MULTI-NIVEL ÎN ROMÂNIA 20

 Coercitiv care rezultă din faptul că U.E. este capabilă să emită acte cu putere
obligatorie adoptate în aplicarea unor acte legislative şi care produc o omogenizare a aplicării şi a
efectelor obţinute;
 Imitarea modelelor care rezultă din transferul politicilor europene;
 Ajustare, bazat pe faptul că statele membre reacţionează similar la condiţiile create
de U.E.;
 Polidifuzie, care este executat de o varietate de actori care transferă idei şi practici
în diferite moduri.

SUBSECŢIUNEA 2.3.2. EFICIENTIZAREA GUVERNANŢEI MULTI-NIVEL IN

ROMÂNIA

Principalele propuneri de creştere a eficienţei sunt21:

 Creşterea gradului autonomiei locale, prin transferul de resurse financiare astfel
încât autorităţile publice locale să fie finanţate pe baza unor proceduri stabile şi acceptate de actorii
implicaţi.
19
Chiriac Constantin, op. cit.
20
Chiriac Constantin, op. cit.
21
Ivan Adrian şi colab. op. cit.
12
  Transformarea regiunilor statistice în regiuni administrative, alegerea consiliilor
regionale prin vot universal, direct şi secret împreună cu transferul de noi competenţe catre nivelul
local.
 Creşterea legitimităţii şi responsabilităţii conducerii CDR prin schimbarea
modalităţii de alegere a conducerii CDR.
Personal, consider că s-ar mai putea adăuga la aceste măsuri şi implicarea persoanelor
interesate la nivel local prin mediatizarea acestor propuneri către public, ştiut fiind faptul că
implementarea acestor propuneri poate dura destul de mult timp..

CAPITOLUL 3. TENDINŢE ACTUALE ALE GUVERNANŢEI EUROPENE

SECŢIUNEA 3.1. CARTEA ALBĂ A COMITETULUI REGIUNILOR PRIVIND

GUVERNANŢA PE MAI MULTE NIVELURI

În luna iunie 2009 a avut loc o consultare generală iniţiată de către Comitetul Regiunilor
cu privire la la cea mai bună modalitate de aplicare a guvernanţei pe mai multe niveluri în Europa.
Criza mondială actuală scoate în evidenţă importanţa unei bune guvernanţe, mai ales la nivel
european, precum şi necesitatea implicării susţinute a autorităţilor locale şi regionale în conceperea
şi execuţia strategiilor comunitare, având în vedere că acestea pun în aplicare aproape 70% din
legislaţia comunitară şi joacă astfel un rol esenţial în execuţia planului de redresare economică. În
plus, într-un context de diminuare a finanţelor publice, este posibil să se încerce reasumarea
politicilor comune de către nivelul naţional şi centralizarea mijloacelor, în timp ce, dimpotrivă,
globalizarea sporeşte pertinenţa guvernanţei pe mai multe niveluri
Comitetul Regiunilor a recomandat, printre altele, ca fiecare reformă strategică comunitară
majoră să fie însoţită de un plan de acţiune teritorial, negociat între Comisia Europeană şi
Comitetul Regiunilor, care să prevadă mecanisme politice pentru facilitarea însuşirii, realizării şi
evaluării politicilor realizate şi care să dispună de un plan de comunicare descentralizată. Această
măsură ar permite inversarea procesului actual care, mult prea adesea, menţine intervenţia
autorităţilor locale şi regionale în aval de faza de concepere a acţiunilor comunitare;
 De asemenea, s-a mai recomandat ca pactele de stabilitate şi creştere economică ale
statelor membre, precum şi evaluarea lor de către Comisia Europeană, să ia pe deplin în
considerare dimensiunea cantitativă şi calitativă a finanţelor locale şi regionale şi, totodată, să
asocieze mai mult autorităţile locale şi regionale la procesul de control al cheltuielilor publice.
13
 O sugestie de interes şi pentru România a fost aceea ca statele membre să demareze, atunci
când nu există posibilitate de reprezentare formală în cadrul Consiliului sau al comisiilor sale
pregătitoare, procese de consultare şi de coordonare interne împreună cu autorităţile locale şi
regionale şi să le faciliteze acestora accesul electronic la sistemul de monitorizare al statelor
membre pentru proiectele de acte legislative UE aflate în pregătire în vederea luării în considerare
a competenţelor lor în cadrul pregătirii poziţiei naţionale, precum şi pentru a le oferi acestora
posibilitatea de a participa la monitorizarea din perspectiva principiului subsidiarităţii22.

SECŢIUNEA 3.2. REFORMAREA GUVERNANŢEI ECONOMICE

Pentru a putea face faţă mai bine posibilelor crize viitoare prin care ar putea trece
Uniunea Europeană, în contextul actualei crize economico-financiare, s-a supus aprobării în
Parlamentul European reformarea guvernanţei economice, aspecte care sunt avute în vedere şi în
strategia UE pentru anul 2020. Conform celor discutate în forul legislativ în centrul noului model
de guvernanţă economică trebuie să se afle Comisia Europeană şi să se bazeze pe o abordare de tip
„sancţiuni şi recompense”, prin oferirea de stimulente economice sau penalizarea Statelor Membre
recalcitrante. Realizarea unei guvernanţe economice consolidate trebuie să fie însoţită de
consolidarea legitimităţii democratice a guvernanţei europene, printr-o implicare mai strânsă şi mai
oportună a Parlamentului European şi a parlamentelor naţionale.
În documentul adoptata se insistă, aşa cum era de aşteptat, pe necesitatea utilizării mai
extinse a măsurilor cu caracter obligatoriu, existând o legătură directă între necesitatea reformării
guvernanţei şi creştere economică şi stabilitate23.
Coordonarea bugetară reprezintă un element important al reformării guvernanţei.
Compatibilitatea şi complementaritatea bugetelor naţionale sunt obiective necesar a fi îndeplinite.
"Statele membre ar trebui să îşi considere politicile economice nu numai ca o problemă de interes
naţional, ci şi ca o problemă de interes comun", se precizează în rezoluţia adoptată.

CONCLUZII

22
Comitetul Regiunilor A 80-a sesiune plenară 17-18 iunie 2009 aviz din proprie iniţiativă al Comitetului Regiunilor
privind “Cartea Albă a Comitetului Regiunilor privind Guvernanţa pe mai multe niveluri”

23
http://www.europarl.europa.eu/news/expert/infopress_page/042-76132-165-06-25-907-20100615IPR76131-14-06-
2010-2010-false/default_ro.htm
14
 Succesul implementării modelului multi level governance este condiţionat de alocarea
responsabilităţilor în conformitate cu principiile subsidiarităţii precum şi de abilitatea de a construi
parteneriate eficiente şi credibile cu toţi partenerii sociali şi economici24.
Conceptul cheie al modelului multi level governance îl reprezintă realocarea autorităţii între
diferite niveluri de autoritate din perspectiva principiului subsidiarităţii sau a descentralizării
competenţelor. Ambele variante au implicat reconfigurarea jurisdicţiilor şi crearea altora în
conformitate cu capacitatea autorităţilor de acţiune, caracteristica procesului fiind dependenţa
reciprocă 25.
Pentru România, în perioada următoare, este esenţial să se realizeze o schimbare de
percepţie cu privire la implicarea tuturor partenerilor sociali şi economici în implementarea
proiectelor de descentralizare regională printr-o comunicare pe orizontală mult mai eficientă. În
contextul crizei actuale regionalizarea este probabil cea mai bună soluţie de conştientizare a opiniei
publice cu privire la necesitatea unor măsuri de redresare, de uniformizare şi compatibilitate
regională.
Semnalul transmis de Parlamentul European este unul destul de dur fără a lua în
considerare avertizările primite de România în perioada anterioară de la FMI, respectiv s-a stabilit
că trebuie luate măsuri cu caracter obligatoriu mai extinse, discutându-se totodată despre
reformarea guvernanţei europene, aspect care trebuie luat în considerare deoarece în România
funcţionalitatea regiunilor este discutabilă iar implementarea conceptului de multi level
governance este departe de a fi finalizat.
În perioada următoare se impune cu necesitate o utilizare mai extinsă a parteneriatelor de
tip public-privat şi o implicare mai responsabilă a factorilor de decizie în ceea ce priveşte
comunicarea pe verticală prin luarea în considerare a opiniei şi interesului Uniunii în ansamblu
decât a interesului naţional (dominat politic) deoarece mai devreme sau mai târziu întârzierea
uniformizării şi echilibrului ne va aduce prejudicii pe care nu le putem estima.

BIBLIOGRAFIE

24
Chiriac Constantin, op. cit.
25
Popescu, G., „Structural Dynamic of the public sector and multilevel governance: beween hierarchies, market and
network forms”, 2007, NSPA studies, p. 7-10.
15
 • Lucrări de specialitate

Chiriac C-tin Teza de doctorat “ Subsidiaritatea şi proporţionalitatea, principii

fundamentale în guvernanţa comunitară. Mecanismele şi eficienţa economică a proceselor
decizionale în Uniunea Europeană”, Ed. ASE Bucureşti 2010
Ivan A. – Director proiect şi echipa de cercetare din cadrul Univ Babeş-Bolyai Cluj
Napoca Raport de cercetare “Guvernanţa multi-nivel în România şi rolul regiunilor de dezvoltare
în procesul decizional.Studiu de caz: Regiunea 6 Nord-Vest”, www.cassoe.ro/index.php?
q=system/files/cncsis%20refacut.pdf
Popescu, G., „Structural Dynamic of the public sector and multilevel governance: beween
hierarchies, market and network forms”, 2007, NSPA studies

• Periodice
Revista Transilvană de Ştiinţe Administrative, Chiriac Constantin „Emergenţa Modelului
Guvernanţei Multi-Levelă în România” http://www.rtsa.ro/494,emergen-354;a-modelului-
guvernan-354;ei-multi-level-%C3%8En-rom%C3%82nia.html RTSA 1(23) 2009 - 1Chiriac.pdf.

• Surse electronice

http://www.europarl.europa.eu/news/expert/infopress_page/042-76132-165-06-25-907-
20100615IPR76131-14-06-2010-2010-false/default_ro.htm
http://www.sferapoliticii.ro/sfera/125/art06-munteanu.html Munteanu Monica
“Guvernanţa europeană şi dinamica formulării politicilor publice în România”

• Acte normative

Legea nr.52 din 21 ianuarie 2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică.
Comitetul Regiunilor A 80-a sesiune plenară 17-18 iunie 2009 aviz din proprie iniţiativă al
Comitetului Regiunilor privind “Cartea Albă a Comitetului Regiunilor privind Guvernanţa pe mai
multe niveluri”
Commission of the European Communities, European Governance. A White Paper,
Brussels, 25.7.2001, COM(2001) 428 final
Conventie, din 25 iunie 1998, privind accesul la informaţie, participarea publicului la
luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, publicată în Monitorul Oficial al
României nr. 224 din 22 mai 2000

16