METODICA JOCULUI DE TENIS

Cuprins

4.1. Introducere
4.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
4.3. Conţinutul unităţii de învăţare
4.3.1. Indicaţii metodice generale
4.3.2. Cum predăm un procedeu tehnic
4.3.3. Etapele învăţării tehnicii şi tacticii jocului de tenis
4.3.4. Structura lecţiei de tenis
4.3.5. Alegerea materialelor, echipamentul de joc
4.3.6. Raportul intre antrenamente şi competiţii la copii
4.3.7. Recomandări tehnico tactice pentru jucătorii începători
4.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare

4.1. Introducere

Prin metodica utilizată la învăţarea şi perfecţionarea tehnicii şi tacticii jocului de tenis antrenorul
trebuie să rezolve următoarele sarcini:
– crearea unei reprezentări corecte a elementului şi procedeului predat;
– asigurarea unei execuţii corecte a mişcărilor;
– formarea şi perfecţionarea deprinderilor motrice specifice;
– formarea perfecţionarea deprinderilor tehnico-tactice, corecte şi eficiente.
Orientarea metodică în predarea jocului de tenis are la bază o serie de principii şi metode care corespund
principiilor şi metodelor de instruire din educaţia fizică şi antrenamentul sportiv.

4.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare:

– formarea unui ansamblu de cunoştinţe teoretice despre metodica predării jocului de tenis, structura
lecţiei de tenis, metodele de alegere a materialelor, echipamentelor de joc, modul de pregătire la nivelul
începătorilor;
– cunoaşterea, înţelegerea, utilizarea noţiunilor metodice specifice tenisului.

Competenţele unităţii de învăţare:

La sfârşitul acestei unităţii de învăţare, studenţii vor fi capabili:
- să cunoască, să înţeleagă, metodica predării tehnicii şi tacticii jocului
- să aleagă cele mai eficiente metode, mijloace pentru învăţarea diferitelor procedee tehnice
- să cunoască, să înţeleagă structura lecţiei de tenis
- să utilizeze metodele de alegere a materialelor, echipamentelor de joc
- să respecte indicaţiile metodice generale în procesul de pregătire la nivelul începătorilor

Timpul alocat unităţii: 2 ore

4.3. Conţinutul unităţii de învăţare 4.3.1. Indicaţii metodice generale

Prin metodica utilizată la învăţarea şi perfecţionarea tehnicii şi tacticii jocului de tenis antrenorul
trebuie să rezolve următoarele sarcini:
– crearea unei reprezentări corecte a elementului şi procedeului predat;
– asigurarea unei execuţii corecte a mişcărilor;
– formarea şi perfecţionarea deprinderilor motrice specifice;
– formarea perfecţionarea deprinderilor tehnico-tactice, corecte şi eficiente.
 Orientarea metodică în predarea jocului de tenis are la bază o serie de principii şi metode care
corespund principiilor şi metodelor de instruire din educaţia fizică şi antrenamentul sportiv.
În continuare vom enunţa aceste principii şi metode, fără a mai dezvolta conţinutul lor ce se regăsesc în
teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportive.
În lecţia de tenis se pot aplica următoarele principii didactice (generale şi specifice) şi metode
de instruire.
După Septimiu Florian Todea principiile şi metodele didactice generale sunt următoarele:
– Principiul participării active şi conştiente
– Principiul intuiţiei
– Principiul accesibilităţi
– Principiul sistematizării şi continuităţi.
– Principiul modelării (legării teoriei de practică.)
– Principiul. durabilităţii(însuşirii temeinice)
Metodele de instruire:
– Metoda verbală explicaţia.
– Metoda intuitivă demonstraţia, observaţia.
– Metoda practică exersarea (analitică, globală)
După Nicu Alexe principiile specifice antrenamentului sportiv sunt următoarele:
– Principiul continuităţii
– Principiul creşterii în trepte a eforturilor şi a solici-tărilor optime.
– Principiul priorităţii efortului specific competiţional
– Principiul individualizării.
În procesul învăţării şi perfecţionării tehnicii şi tacticii jocului de tenis recomandăm metoda
verbală, metoda intuitivă, metoda practică şi problematizarea (după Gheorhe. Cârstea).
Subliniem faptul că alegerea metodei se va face în funcţie de sarcina ce urmează a fi rezolvată, de vârsta
şi nivelul de pregătire al executanţilor.

4.3.2. Cum predăm un procedeu tehnic?

Mulţi oameni cred că singura calificare necesară antrenorului este să fi practicat acel sport. Este de ajutor
să fi practicat acel sport, dar trebuie mult mai mult pentru a antrena cu succes.
Chiar dacă nu aţi practicat tenisul de câmp puteţi învăţa să antrenaţi cu succes dacă folosi ţi următoarele
etape în predarea unui procedeu tehnic prezentate în continuare.
Prezentarea exersării
a.1.-atragerea atenţiei jucătorilor
a.1.1.-anunţarea cu entuziasm ca noutate sub formă de ştire, povestire, glumă.
a1.2.-vorbiţi rar cu ton normal şi priviţi în ochii sportivilor.
a1.3.-poziţionaţi sportivi în 2-3.-rânduri în faţa dumneavoastră pentru a putea fi văzut şi auzit, dar nu cu
faţa la soare. a.2.-denumirea procedeului
a.2.1.-menţionaţi corect denumirea şi tipul procedeului.
a.3.-explicarea importanţei procedeului
a.3.1.-oferiţi motive pentru învăţarea procedeului şi descrieţi cum acesta ajută pe jucători să progreseze şi
se leagă cu alte procedee.
B Demonstrarea b.1.-utilizaţi forma corectă
b.2.-demonstraţi procedeul de mai multe ori.
b.3.-demonstraţi. lent pentru ca sportivii să poată vedea toate momentele mişcării
b.4.-demonstraţi din diferite unghiuri pentru ca sportivii să aibă o perspectivă cât mai largă
b.5.-demonstraţi pe ambele părţi atât pe partea dreaptă cât şi pe cea stângă
C Explicarea
c.1.-în explicaţie se utilizează termeni simpli
c.2-explicaţia este însoţită de demonstraţie
c.3-.legaţi explicaţia de un alt procedeu însuşit anterior.
c.4.întrebaţi sportivi dacă au înţeles descrierea dumneavoastră c.5.-puneţi-i să repete explicaţia
dumneavoastră c.6.-puneţi întrebării:
– Ce facem prima oară ?
– Ce facem în continuare ?
c.7.-urmăriţi execuţia subiecţilor sesizaţi greşelile, corectaţi şi repetaţi explicaţia însoţită de
demonstraţie
c.8. -utilizaţi cuvinte diferite pentru ca subiecţii să poată înţeleagă din perspective diferite.
D Asigurarea exersării
d.1.-acordarea ajutorului subiecţilor sub aspectul:
– deplasării la minge,
– momentelor loviturii,
– efectului imprimat.
d.2.-observarea continuă a execuţiei subiecţilor:
– corectaţi şi repetaţi explicaţia însoţită de demonstraţie. d.3.-asiguraţi ajutor individual.

4.3.3. Etapele învăţării tehnicii şi tacticii jocului de tenis

Deprinderea procedeelor de lovire a mingii şi a regulilor tactice, specifice tenisului, necesită o

muncă sistematică şi îndelungată, atât din partea elevului, cât şi a antrenorului sau profesorului.
Învăţarea jocului de tenis trebuie să înceapă la 5-6 ani, să se desfăşoare sistematic, urmărind formarea la
jucători a deprinderilor tehnico-tactice, corecte şi eficiente.
Procesul învăţării, volumul deprinderilor şi cunoştinţelor se planifică pe o perioadă de 6-8 ani.
Ulterior, în funcţie de progresele realizate, planificarea pregătirii la copii, juniori se
individualizează. În eşalonarea sarcinilor învăţării şi perfecţionării tehnicii şi tacticii vor fi avute în vedere
cerinţele jocului competiţional, punându-se accent pe modul cum utilizează copiii, juniorii, loviturile în
meci.
Modul cum se eşalonează loviturile, cum se învaţă ele şi cum se accentuează interesul pentru
anumite lovituri, asigură orientarea copiilor spre o anumită concepţie de joc.
Orientarea jucătorilor spre o anumită concepţie de joc se realizează în funcţ ie de particularităţile
morfofuncţionale care apar între indivizi şi care reclamă individualizarea orientării tactice după vârsta
pubertăţii.
Eficienţa concepţiei tactice este determinată de includerea în planul de învăţare a tuturor
elementelor specifice jocului ofensiv; de aceea jucătorii trebuie să deprind ă pân ă la vârsta de 13-14 ani
toate elementele specifice fiecărei etape din fazele disputării punctului în jocul de simplu şi în jocul de
dublu, menţionate la unitatea de învăţarea 3.
În anii de pregătire, copiii şi juniorii trebuie să deprindă mijloacele cu ajutorul cărora să poată
realiza conţinutul şi sarcinile fazelor disputării punctului în jocul de simplu şi în jocul de dublu prezentate
anterior la unitatea de învăţare 3.

Procesul de învăţare perfecţionare a tehnicii şi tacticii jocului de tenis este condiţionat de

următorii factori prezentaţi în continuare:

1. Succesiunea învăţării loviturilor:

1.1.
− dreapta, reverul,
− serviciul, returul,
− atacul,
− voleul, smeciul,
− stopul,– demivoleul
− passing-shotul, lobul

1.2.
− Condiţiile de exersare: uşurate; izolate; cu adversar.
− Numărul de subiecţi :în grup; cu partener; individual.
− Structura mişcării: analitică; globală.
− Structura motrică: de pe loc; din mers; din alergare.
− Locul de execuţie: careul de serviciu; linia fund.
− Efectul imprimat mingii: plat; liftat; tăiat; top-spin.
− Direcţia: median; lung de linie; cros (lung, scurt).
 Etapele învăţării tehnicii şi tacticii jocului de tenis
1. Obişnuirea cu mingea, cu racheta şi terenul de joc Sarcini:
dezvoltarea ambidextriei;
pregătirea mâinilor şi a picioarelor pentru obişnuirea cu mingea, cu racheta şi cu deplasarea în teren.
Mijloace:
Se recomandă exerciţiile prezentate la 1.1., 1.2.
1.1. Obişnuirea cu mingea, cu racheta Sarcini:
− învăţarea mânuirii:
− mingii; rachetei; mingii şi rachetei;
− îmbunătăţirea coordonării mână ochi minge.
Mijloace:
− baterea mingii din deplasare pe teren cu mâna, racheta; aruncări, prinderi cu mingea;
− oprirea mingilor pe rachetă;
− ducerea mingii pe rachetă;
− ţinerea mingii pe rachetă;
− ridicarea mingii de pe sol cu ajutorul rachetei.
1.2. Obişnuirea cu terenul de joc
Sarcini:
− acomodarea cu dimensiunile terenului;
− învăţarea formelor de deplasare în teren;
− învăţarea urmăririi, deplasării în vederea lovirii mingii;
− învăţarea aşezării în teren;
− învăţarea plasamentelor.
Mijloace:
− deplasări cu prinderea mingii rostogolite;
− deplasări cu prinderea mingii din aer, după contactul cu solul;
− schimbări de direcţie;
− evantaiul; evantaiul cu pivotare.
2. Învăţarea mecanismului de lovire Sarcini:
− deprinderea loviturii propriu-zise şi finalul loviturii; deprinderea pregătirii loviturii.
Mijloace:
− exerciţii pregătitoare cu mingea;
− exerciţii de imitaţie ( priza, procedeul respectiv); exerciţii individuale la minge oferită, aruncată,
lansată; exerciţii cu partener;
− exerciţii sub formă de întrecere; utilizarea aparatelor ajutătoare.

4.3.4. Structura lecţiei de tenis

Lecţia face parte din ciclul de lecţii prev ăzute într-o anumită etapă în care se rezolvă sarcinile
parţiale ale unui ciclu.
În stabilirea sarcinilor şi caracterului lecţiei, se va ţine seama de activitatea depusă anterior, de
etapa de antrenament precum şi de sarcinile şi obiectivele ce trebuie realizate.
Scopul unui ciclu de lecţii este îndeplinirea obiectivului corespunzător etapei de pregătire
lecţiile din cadrul ciclului subordonându-se acestuia. Lecţiile de tenis se clasifică în funcţie de următoarele
criterii astfel:
1. Scopul urmărit:
lecţii de învăţare, consolidare, perfecţionare, evaluare, mixte.
2. Conţinutul lecţiei:
lecţii de pregătire fizică (generală, specifică), tehnică, tactică teoretică, psihică.
3. Numărul de participanţi
− lecţii colective, în grup, individuale.

În cadrul lecţiei se urmăreşte abordarea tuturor factorilor antrenamentului şi realizarea unei densităţi
optime.
În funcţie de numărul exerciţiilor folosite şi de gradul de solicitare la efort, lecţia are un anumit
volum, complexitate şi o anumită intensitate.
 Eşalonarea exerciţiilor în lecţie, succesiunea lor determină o anumită structură a lecţiei.
Lecţia este structurată pe 3 părţi: pregătitoare, fundamentală , încheiere, legate în mod unitar.
Partea pregătitoare – de încălzire urmăreşte introducerea treptată în efort a colectivului cu care
se lucrează şi realizarea unei excitabilităţi optime a sistemului nervos, volumul intensitatea şi
complexitatea efortului mică spre medie.

Conţinut:
− variante de mers, variante de alergare, complexe de gimnastică generale, specifice (cu racheta);
− jocuri de mişcare, concursuri, ştafete (cu racheta); exerciţii de imitaţie cu racheta, de pe loc, din
mers, din alergare;
− lovituri de la linia de fund efectuate cu intensitate şi ritm moderat.
Partea fundamentală – rezolvă sarcinile lecţie prin mijloacele selecţionate.
La început se pot efectua exerciţ ii pentru dezvoltarea vitezei şi îndemânării, sau exerciţii privind
învăţarea sau perfecţionarea anumitor lovituri. Spre sfârşit jocurile cu temă şi fără temă.
Prima parte a jocului va avea o anumită temă, iar în continuare jocul va decurge normal, dându-
se indicaţia aplicării în joc a celor învăţate sau perfecţionate în prima parte a lecţiei.
Volumul intensitatea şi complexitatea efortului maximă. Partea de încheiere urmăreşte prin
mijloacele utilizate o revenire aproape de normal a organismului şi realizarea unei stări de bună dispoziţie.
Volumul intensitatea complexitatea efortului scăzută.
Se fac aprecieri de către antrenor asupra comportării executanţilor precum şi asupra gradului
de realizare a temei şi sarcinilor lecţiei.
Conţinutul părţii de încheiere:
– exerciţii cu mingea pe terenul de joc, stretching, jocuri de mişcare, exerciţii cu caracter de forţă şi
rezistenţă.

4.3.5. Alegerea materialelor, echipamentul de joc

Vârsta optimă de începere 5- 6 ani, când se recomandă practicarea mini tenisului pe terenuri cu dimensiuni
reduse, cu rachete mici şi mingii de burete.
Alegerea rachetei este o acţiune capitală în începerea învăţării jocului.
Racheta trebuie adaptată ca grosime a mânerului mâinii jucătorului.
Pentru a putea determina grosimea corectă a mânerului, în funcţie de mâna dumneavoastră folosiţi
următoarele metode:
− degetul mare şi inelarul să nu atingă podul palmei în momentul strângerii rachetei.
− vârful degetului mare în momentul strângerii rachetei. să atingă prima articulaţie a
degetului mijlociu.
− măsurarea distanţei din vârful inelarului până la a doua linie a palmei, distanţa obţinută
trebuie să fie apropiată de circumferinţa mânerului. (118-180mm)
− ţineţi racheta în mâna cu care jucaţi, forma mânerului trebuie să se potrivească conturului
mâinii trebuie să o simţiţi confortabil şi să o manevraţi uşor.
− încercaţi o rachetă dacă se răsuceşte în mână în momentul loviturii, este posibil ca mânerul
să fie prea mic dacă mâna şi braţul vă obosesc s-ar putea ca acesta să fie prea mare.

Greutatea, lungimea rachetei trebuie aleasă corespunzător vârstei de începere, sexului,.

La copii se recomandă ca racheta să fie uşoară în cap. Ca lungime racheta trebuie să fie scurtă la 5
ani, medie la 6 ani, junior 7 ani, normală la 8 ani.
La juniori seniori, veterani se poate alege de la început o rachetă normală.
Determinarea echilibrului rachetei se realizează prin aşezarea rachetei pe degetul arătător.
Dacă racheta rămâne imobilă, echilibrarea este bună. Dacă se înclină în partea mânerului ea este
uşoară în cap, dacă se înclină în partea capului este grea în cap.
Cu o rachetă uşoară în cap mânuirea este mai uşoară dar controlul este mai dificil. Cu o rachetă grea
în cap forţa loviturilor va fi crescută de masa de inerţie ceea ce va atenua vibraţiile , dar cu un risc de
oboseală crescut la nivelul articulaţiei mâini, cotului ,umărului.
Un echilibru bun la centru este la o rachetă a cărui braţ are cca 34cm.
Cordajul rachetei pentru un debutant este indicat un racordaj de nailon solid şi care suportă o
tensiune de 18kg forţă.
 La avansaţi, performanţă se pot folosi racordajele din fibre naturale, care sunt sensibile la umiditate,
cu fragilitate la lovituri, dar prezintă avantajul de a fi mai suple şi suportă o tensiune de 28 32 kg forţă
pentru maximum de forţă şi control asupra mingii.
Determinarea tensiunii cordajului rachetei. -se realizează prin apăsarea cu ambele degete în acelaşi
timp în sus, în jos, în centrul cordajului, ţinând cadrul cu ambele mâini, tensiunea trebuie să fie identică
pe toată suprafaţa cordajului.
Ţinuta jucătorului, jucătoarei este compusă din şort, tricou, fuste, rochii. Este bine ca acestea să fie
alese astfel încât să nu deranjeze în mişcări şi din bumbac întrucât este cel mai eficace absorbant al
transpiraţiei.
Alte accesorii necesare: manşete, banderole din bumbac absorbante, şapcă pentru protecţia
împotriva soarelui.
Încălţămintea trebuie aleasă cu o jumătate de număr mai mare, astfel încât să permită purtarea a 2
perechi de ciorapi sau a unei perechi speciale prevăzute cu o supra-căptuşeală pentru protecţia degetelor
şi călcâielor.

În alegerea încălţămintei trebuie să se ţină seama şi de suprafaţa pe care se joacă:

– pe suprafeţele dure se recomandă încălţăminte cu talpă
netedă;
– pe suprafeţele lente se recomandă încălţăminte cu talpă în relief antiderapantă.
Mingiile de antrenament şi de concurs trebuie alese în funcţie de suprafaţa de joc:
– mingile cu presiune mare pe suprafeţe lente
– mingile cu presiune medie, mică pe suprafeţe medii, suprafeţe rapide.
Mingiile trebuie schimbate în caz de uzură deoarece schimbă tehnica loviturilor.

4.3.6. Raportul intre antrenamente şi competiţii la copii

Raportul dintre antrenamente şi competiţie variază în funcţie de categoria de clasificare şi vârstă.

Găsirea raportului optim între antrenamente şi competiţii de- a lungul unei perioade mai mult sau mai
puţin îndelungate (1 an, 2 ani, 4 ani), plasarea competiţiilor, alegerea partenerilor în aşa fel ca să fie utili
pregătirii, implică studiu amănunţit, previziune şi în ultimă instanţă experienţă profesională.
Principiul călăuzitor în stabilirea raportului dintre antrenamente şi activitatea competiţională a
jucătorilor de tenis este acela al creşterii volumului activităţii competiţionale în raport direct proporţional
cu creşterea clasificării sportive.
Activitatea de iniţiere la tenis începe la vârsta de 5-6– ani. Procesul de învăţare şi perfecţ ionare
durează de regulă 8- 10 ani. actualmente micşorându-se la 6-8 ani, astfel scăzând şi vârsta performanţei.
La iniţiere în primul an, activitatea se desfăşoară în exclusivitate în lecţii de antrenament. În cadrul
acestora se predau primele noţiuni despre formarea simţului mingii ,rachetei ,şi al terenului, elementele-tehnico
tactice de bază ale jocului de simplu, activitatea competiţională oficială nu este recomandabilă. Se planifică
întreceri, jocuri cu teme prin care se urmăreşte dobândirea corectitudinii exerciţiilor, formarea regularităţii
loviturilor. Se dezvoltă calităţile motrice generale ,specifice ,calităţile psihice, cunoştinţele teoretice specifice.
La sfârşitul primului an de pregătire se recomandă aplicarea de probe şi norme de control pe
factori de esenţă motrică şi intelectuală ai antrenamentului.
În anul doi de activitate, copiii trebuie să fie angrenaţi în competiţii „de casă” şi cu caracter
local. Ponderea cade în continuare pe antrenamente, în cadrul cărora se consolidează perfecţionează
elementele planificate în primul an, paralel cu învăţarea unor lovituri noi. Se continuă dezvoltarea
calităţilor menţionate anterior şi aplicarea probelor şi normelor de control. periodic
La 8 -10 ani se pune accent în continuare pe antrenamente, în cadrul cărora se consolidează
perfecţionează procedeele tehnico tactice ale jocului de simplu , paralel cu învăţarea unor lovituri noi. Se
continuă dezvoltarea calităţilor menţionate anterior şi aplicarea probelor şi normelor de control periodic.
Angrenarea în competiţii 10 maxim-la grupa de vârstă respectivă plus maxim 4 la categoria superioară
din volumul întregii activităţi.
La 11-12 ani se consolidează, perfecţionează jocul de simplu în ambii ani de activitate. În primul
an se predau elementele tehnico tactice de bază ale jocului de dublu, urmând ca în anul următor să se
consolideze, perfecţioneze procedeele respective. Se continuă dezvoltarea calităţilor menţionate anterior
şi aplicarea probelor şi normelor de control. periodic Angrenarea în competiţii 12 maxim-la grupa de
vârstă respectivă plus maxim 4 la categoria superioară din volumul întregii activităţi.
 La 13-14 ani, elementele de bază ale jocului de simplu dublu trebuie stăpânite şi să se contureze
concepţia de joc către care se orientează jucătorul Volumul activităţii competiţionale la aceste categorii
de sportivi se cifrează la 30-45 acţiuni pe an. Angrenarea în competiţii 14 maxim-la grupa de vârstă
respectivă plus maxim 4 la categoria superioară din volumul întregii activităţi.
Ponderea trebuie să cadă pe competiţ iile de casă, locale, naţionale, internaţionale, cu participare
atât la simplu cât şi la dublu.

4.3.7. Recomandări tehnico tactice pentru jucătorii începători

− practicarea tenisului de procentaj;

− serviciul 1,2 în teren cu efect spre reverul adversarului;
− returul în teren spre reverul adversarului;
− menţinerea mingii în joc prin lovituri de dreapta, lovituri de stânga, trimise lung de linie, cros
spre fundul terenului;
− atacul la plasă de câte ori se iveşte ocazia;
− voleul trebuie executat cât mai departe de adversar sau în picioarele adversarului;
− smeciul este bine să fie trimis în diagonală sau la picioarele adversarului;
− passing-shotul executat rapid, median;
− lobul executat înalt, lung spre re adversarului,
− descoperirea slăbiciunilor adversarului şi exploatarea acestora;
− evitarea direcţionării tuturor loviturilor spre partea slabă a adversarului;
− respectarea pauzelor dintre puncte conform regulamentului 20 secunde;
− păstrarea concentrării pe toată durata antrenamentului, meciului;

4.4. Îndrumar pentru verificare/ autoverificare

Sinteza unităţii de învăţare 4

În lecţia de tenis se pot aplica următoarele principii didactice (generale şi specifice) şi metode
de instruire.
După Septimiu Florian Todea principiile şi metodele didactice generale sunt următoarele
principii:
− participării active şi conştiente
− intuiţiei
− accesibilităţi
− sistematizării şi continuităţi.
− modelării (legării teoriei de practică.)
− durabilităţii(însuşirii temeinice) Metodele de instruire:
− verbală explicaţia.
− intuitivă demonstraţia, observaţia.
− practică exersarea (analitică, globală)
Dup ă Nicu Alexe principiile specifice antrenamentului sportiv sunt următoarele:
− continuităţii
− creşterii în trepte a eforturilor şi a solicitărilor optime.
− priorităţii efortului specific competiţional
− individualizării.
În procesul învăţării şi perfecţionării tehnicii şi tacticii jocului de tenis recomandăm metoda
verbală, metoda intuitivă, metoda practică şi problematizarea (după Gheorhe. Cârstea).
Subliniem faptul că alegerea metodei se va face în funcţie de sarcina ce urmează a fi rezolvată,
de vârsta şi nivelul de pregătire al executanţilor.
Etapele predării unui procedeu tehnic sunt: prezentarea, explicarea, demonstrarea, asigurarea
exersării.
Etapele învăţării şi perfecţionării tehnicii şi tacticii jocului de tenis sunt:
− Obişnuirea cu mingea, cu racheta şi terenul de joc.
− Învăţarea mecanismului de lovire.
Lecţia de tenis este structurată pe 3 părţi: pregătitoare, fundamentală, încheiere, legate în mod unitar.
 Alegerea materialelor şi echipamentelor de joc se realizează după anumite criterii prezentate în
continuare: vârstă, sex, suprafaţă de joc etc.
Principiul călăuzitor în stabilirea raportului dintre antrenamente şi activitatea competiţională a
jucătorilor de tenis este acela al creşterii volumului activităţii competiţionale în raport direct proporţional
cu creşterea clasificării sportive.
Recomandările tehnico tactice pentru jucătorii începători vizează în principal practicarea
tenisului de procentaj, respectarea pauzelor dintre puncte conform regulamentului 20 secunde, păstrarea
concentrării pe toată durata antrenamentului, meciului.

Concepte şi termeni de reţinut

– Metodica, metodă; procedeu; modalitate; manieră, factor element, principiu; etapă; fază; conţinut;
lecţia; alegerea; raport.

Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Precizaţi principiile didactice (generale şi specifice), metodele de instruire utilizate în lecţia

2. de tenis!
3. Precizaţi etapele predării unui procedeu tehnic!
4. Precizaţi mijloacele cu ajutorul cărora se poate realiza conţinutul şi sarcinile fazelor disputării
punctului în anii de pregătire, la copii şi juniori!
5. Precizaţi factorii care condiţionează procesul de învăţare a tehnicii şi tacticii jocului de
6. tenis!
7. Precizaţi etapele învăţării şi perfecţionării tehnicii şi tacticii jocului de tenis!
8. Precizaţi structura, conţinutul şi sarcinile profesorului în lecţia de tenis!
9. Precizaţi metodele, factorii care condiţionează alegerea materialelor şi echipamentului de
10. joc!
11. Precizaţi raportul intre antrenamente şi competiţii la copii!
12. Precizaţi indicaţiile tehnico tactice pentru jucătorii începători!
Teste de evaluare/autoevaluare

• Răspundeţi adevărat (dacă consideraţi ca propoziţia este adevărată) sau fals (dacă consideraţi
ca propoziţia este falsă).

1. Principiul călăuzitor în stabilirea raportului dintre antrenamente şi activitatea competiţională

a jucătorilor de tenis este acela al creşterii volumului activităţii competiţionale în raport direct
proporţional cu creşterea clasificării sportive.
2. Lecţia de tenis este structurată pe 3 părţi: pregătitoare, fundamentală , încheiere, legate în
mod unitar.

• Alegeţi varianta corectă!

3. Alegerea rachetei de tenis depinde de:

a) vârstă
b) sex
c) limbă
d) naţionalitate

4. Etapele învăţării tehnicii şi tacticii jocului de tenis sunt în număr de:

a) 2;
b) 3;
c) 5.