In primele pagini ale cărții Agonie și extaz ne este prezentat băiețandrul de 13 ani care împins

de lipsa banilor și de setea de artă, ajunge ucenic la atelierul lui Ghirlandaio. Trebuie să
precizez faptul că această carte cuprinde o gamă diversificată de personaje istorice ale Italiei,
cum ar fi cardinali și sculptori (Savanarola, Botticelli, Donatello), Lorenzo
de Medici, Leonardo Da Vinci, etc. După un timp petrecut în atelierul maiestrului
Ghirlandaio, Michelangelo realizează că setea sa de marmură nu poate fi potolită nicidecum
doar prin pictură. Astfel, în ciuda protestelor tatălui său, cel ce se dovedește a fi de-a lungul
cărții o piatră menită să îi îngreuneze ascensiunea din cauza banilor pe care îi tot cere fiului
său, Michelangelo ajunge ucenicul sculptorului Bertoldo, fiind primit la palatul de Medici
drept un membru al familiei.

– Piatra se dăruiește celui care este îndemânatic și o iubește.

Fericirea lui Michelangelo nu durează mult timp, căci la doar câțiva ani de la începutul
carierei sale ca ucenic în marmură, reforma religioasă impusă de Savanarola, predicatorul ce
se considera un profet al lui Dumnezeu, are repercursiuni grave asupra familiei de Medici.
Cetățenii Florenței conduși de ”voința divină” impusă de Savanarola prădează palatul de
Medici, distrugând mare parte din operele de valoare, de la cărți vechi de sute de ani, până la
statui sculptate de artiști celebri încă din acele vremuri. M-a impresionat mult modul în care
este conturată setea de putere a cardinalilor, predicatorilor și călugărilor. Cardinalii se bat
între ei prin diverse intrigi pentru a obține poziția de Papă la Vatican, predicatorii îi condamnă
la moarte pe rug pe cei ce nu slujesc credința cea dreaptă, iar călugării se dovedesc a fi mai
degrabă războinci decât credincioși. Mari comori ale lumii și multe cunoștințe scrise în cărțile
acelor vremuri ajung să fie distruse în numele mântuirii neamului și a împăciuirii Domnului.

După jefuirea palatului și după moartea maiestrului Bertoldo și a apărătorului său, Lorenzo,
împins de la spate de foamea continuă după bani a tatălui său, dar mai ales de dorul său pentru
carnea marmurei, Michelangelo pleacă în lume pentru a face ceea ce știe el mai bine, să
sculpteze.

Această carte a fost o adevărată lecție de istorie, dar și de viață. Modul în care Michelangelo
se luptă cu familia sa și cu alți apropiați pentru a-și câștiga dreptul de a face ceea ce dorește,
sculptura, ar trebui luat ca exemplu de către noi toți. În carte sunt descrise și aspecte mai
macabre, cum ar fi disecarea unor cadavre pentru a descoperi ceea ce ar trebui să ascundă
marmura în măruntaiele sale pentru a se asemăna cât mai tare cu trupul real omenesc,
Michelangelo asumându-și riscul de a fi descoperit și pedepsit pentru pângărirea trupurilor
celor ce trebuiau să se odinească în împărăția divină.

Totul e foarte frumos descris, scriitura nefiind încărcată cu detalii irelevante sau plictisitoare.
Deși povestea este alcătuită din 2 volume, citirea lor nu este relaxantă, palpitantă și educativă.
Am învățat multe aspecte noi și sunt sigură că prin citirea acestei cărți mi-am îmbogățit
cultura generală. Recomand această carte tuturor și afirm cu tărie faptul că aceasta este o
lectură esențială, fiind obligatoriu a fi citită de oricine. Sunt sigură că nu veți regreta dacă îi
veți da o șansă. Eu am simțiț cum paginile ei mă cheamă să le descopăr povestea, așa cum
Michelangelo simțea cum marmura aștepta să își descopere adevărată față: o Pieta, un David,
un Bacchus, o Madonă cu pruncul în brațe.