Subiecte psihiatrie

1. Sarcinile psihiatriei

Sarcinile psihiatriei:

• Prevenirea tulburărilor psihice şi promovarea sănătăţii mintale (individ/ grup)

• Depistarea, tratamentul precoce şi dispensarizarea bolnavilor (diminuarea morbidităţii)
• Recuperarea, reintegrarea şi resocializarea bolnavilor
• Formarea noilor generaţii de medici
• Cercetarea ştiinţifica

2. Concepții și orientări în psihiatrie

• Ipoteza organogenetică (Griesinger)

• Ipoteza psihogenetică

• Organodinamismul

• Psihanaliza

• Fenomenologia

• Existenţialismul

• Psihosomatica

• Pavlovismul

• Psihiatria socială

• Psihiatria transculturală

• Antipsihiatria

3. Semiologie psihiatrică-definiție

Examinarea starii psihice cu scopul determinarii unui diagnostic, plan terapeutic si gestionarea cazului pe termen mediu
si lung. (inventata de mine, nu am gasit concret in curs vreo definitie).

4. Semiologia funcțiilor de cunoaștere

Senzaţiile

Percepţiile

Atenţia

Memoria

Gândirea

Limbajul

Imaginaţia

Stări afective

Procese voliţionale
Conştiinţa

5. Modificări cantitative și calitative ale percepției

Modificări:
Cantitative: hipo-, hiperestezia.
Calitative: iluzii, halucinaţii
HIPERESTEZIE: creşterea intensităţii senzaţiilor şi percepţiilor
Surmenaj, debutul unor boli infecto-contagioase, afecţiuni psihice, b. Basedow.
Cenestopatiile: senzaţii penibile difuze, cu sediu variabil, care apar fără o modificare organică evidenţiabilă.

HIPOESTEZIA:
Stări reactive acute, isterie, oligofrenii, sch, tulburări de conştiinţă

6.Definiția senzației
Act psihic elementar “monomodal” de realizare a imaginii singulare a unor însuşiri ale obiectelor şi fenomenelor
lumii materiale asupra organelor de simţ
Excitaţie Analizatori: intero-, extero-proprioceptivi Scoarţa cerebrală = senzaţie
Este instrument de reflectare nemijlocită a lumii materiale
Reprezintă reflectarea pe plan ideal a proprietăţilor separate ale obiectelor şi fenomenelor concrete.

7.Definiția percepției și tulburările ei

Procese senzoriale elementare, care se disting prin sintetism, unitate şi integritate, ele redând realitatea
obiectuală în imagini de ansamblu
Multimodală – însuşiri multiple ale obiectelor lumii externe.
Modificări:
Cantitative: hipo-, hiperestezia.
Calitative: iluzii, halucinaţii.
HIPERESTEZIE: creşterea intensităţii senzaţiilor şi percepţiilor
Surmenaj, debutul unor boli infecto-contagioase, afecţiuni psihice, b. Basedow.
Cenestopatiile: senzaţii penibile difuze, cu sediu variabil, care apar fără o modificare organică evidenţiabilă.
HIPOESTEZIA:
Stări reactive acute, isterie, oligofrenii, sch, tulburări de conştiinţă

8. Iluzia- definiție, tulburări, tipuri

Orice eroare cognitivă sau perceptivă.
Mecanism:
 Proiectarea imaginarului şi a inconştientului în actul perceptiv
 Prelucrarea eronată a imaginilor percepute
Iluzii fiziologice
Iluzii patologice:
 Veridice
 Interpretare delirantă
 Generate de un excitant real
VIZUALE:
 Metamorfopsii: deforamarea obiectelor şi a spaţiului perceput
 Macropsie, micropsie, dismegalopsie (largi, alungite)
 Porropsia (mai apropiate sau mai îndepărtate)
 Pareidolie (interpretare imaginativă)
 Falsele recunoaşteri (identificarea greşită a diverselor persoane): déjà vu, deja connu, deja vecu,
jamais vu.
  Iluzia sosiilor: sdr. discordante
AUDITIVE
GUSTATIVE ŞI OLFACTIVE (parosmie)
Viscerale
De modificare a schemei corporale: formă, mărime, greutate, poziţie.
Normal
Tulb. funcţionale sau leziuni ale receptorilor, căilor de conducere, zonelor integrative
Stări febrile, b. infecto-contagioase, toxice
Stări confuzionale
Nevrotici (isterici, TOC)
Psihotici

9. Definiția halucinațiilor

 Percepţie fără obiect.

 Halucinaţii funcţionale: percepţia unor excitanţi obiectivi determină apariţia unor percepţii false.
 zgomotele roţilor de tren  voci care îl ameninţă
 percepute atât timp cât există excitantul real

10. Caracteristicile generale ale halucinațiilor

 Proiecţia spaţială: în spaţiul perceptiv sau dincolo de limitele acestuia

 Convingerea bolnavului asupra “realităţii” lor

 “Perceperea” lor prin modalităţile senzoriale obişnuite (căi extero-, intero-, proprio-) şi pe căi
senzoriale normale (h. auditive, etc.)

 Grad variabil de intensitate

 Claritate diferită

 Complexitate variabilă

 Durată (intermitente/comtinue)

 Rezonanţă afectivă

11. Definiția atenției, tulburările de atenție

 Orientează şi concentrează activitatea psihică spre un anumit grup limitat de obiecte şi fenomene, cu scopul
de a asigura condiţiile de claritate a grupului de imagini percepute, cât şi delimitarea lor netă de câmpul
perceptiv.

 HIPERPROSEXII: st. maniacale, depresii, cenestopaţi, hipocondriaci, fobici, obsesionali.

 HIPOPROSEXII, APROSEXII:

 St. confuzionale, anxietate, surmenaj, oligofrenii, demenţe, sch.

12. Memoria. Definiție și tulburări

 Proces psihic al orientării retrospective, realizat prin întipărire (fixare), păstrare (conservare) şi evocare
(reactualizare).

 HIPERMNEZIA:
  HIPOMNEZIA:

 Surmenaj, stări nevrotice, oligofrenii, st. de involuţie

 AMNEZIILE:

 Anterograde: evenimentele trăite după debutul bolii

 Retrograde: se întind progresiv spre trecut

13. Amnezia

Definiţia amneziei: pierderea capacitatii mnestice care poate interesa fie fixarea de noi informatii, fie imposibilitatea
evocarii informatiilor anterior fixate, fie ambele (atat fixarea cat si evocarea).

Clasificare – in functie de debutul evenimentului psihotraumatizant

•Amnezii anterograde – incapacitatea de a fixa noi informatii dupa instalarea afectarii mnestice spre prezent (=si
amnezii de fixare), cu pastrarea capacitatii de evocare a informatiilor anterior fixate

•Amnezii retrograde(de evocare) – incapacitatea de a-si reaminti informatiile stocate(normal) anterior instalarii
afectarii mnestice spre trecut

•Amnezii –ante -retro -grade-– alterare generala a functiei mnestice care intereseaza atat fixarea noilor informatii,
cat si evocarea informatiilor anterior fixate.

14. Imaginația

 Proces psihic de prelucrare, transformare şi sintetizare a reprezentărilor şi ideilor, în scopul făuririi unor noi
imagini şi idei.

 Scăzută: ologofrenii, demenţe, st. de inhibiţie, nevroze, depresii, psihastenii.

 Exaltarea imag. Intoxicaţii uşoare, st. de excitaţie, delir cronic, sch.

Mitomania:

 Organizarea romanească a trăirii

 Alibiul existenţial

 Supraestimarea

 Conduita de teamă

Imaginaţia reproductivă – procesele imaginaţiei se desfăşoară în direcţia reconstituirii unor evenimente sau
fenomene

Imaginaţia anticipativă – în direcţia producerii unor imagini şi combinaţii noi

Activitatea de creaţie – când imaginaţia anticipativă se desfăşoară conştient în direcţia realizării unui scop, este
susţinută de o puternică motivaţie, iar produsele realizate sunt caracterizate de un mare grad de originalitate şi
valoare socială.

Existenţa unei imaginaţii creative şi corelarea ei cu diferiţi factori definesc o caracteristică globală de
personalitate- creativitatea

Factorii creativităţii:

 - factori personali
 - factori sociali de microgrup:

 - sistemul cognitiv: gândire, experienţă cognitivă, informaţii

 - motivaţia

 - factori volitivi: perseverenţa, curajul confruntării, tenacitatea

 - aptitudinile

 - atitudinile

 - factori sociali de microgrup

15. Tulburările de gândire

Tulb. de ritm şi coerenţă:

 Accelerarea ritmului ideativ:

 Fugă de idei (asociaţii întâmplătoare, asonanţă, rimă, localizare în timp şi spaţiu, contraste facile)

 Mentismul (depănare rapidă, incoercibilă a reprezentărilor şi a ideilor; au atitudine critică): st. de

mare tensiune nervoasă, oboseală, intoxicaţie uşoară cu cofeină, alcool, sch.,

 Tahipsihie

 Incoerenţa gândirii

 Salată de cuvinte

 Verbigeraţie

 Încetinirea ritmului ideativ: bradipsihie, vâscozitatea psihică, fading mental, baraj ideativ

 Anideaţie: idioţie, demenţă sau epilepsie

Tulb. de conţinut:

 Ideea dominantă (reversibilă, sfera normalului)

 Ideea obsedantă (străină, contradictorie personalităţii individului, îi recunoaşte caracterul parazitar, luptă pt.
a o înlătura)

OBSESIA:

 Obsesii ideative (b. Îndoielii, compesaţiei)

 Amintiri şi reprezentările obsesive

 Obsesii fobice – teama nejustificată, pe care nu o poate alunga, în ciuda faptului că evită situaţia
respectivă.

 Obsesii impulsive – compulsiune, ritualuri

Frica de:

 a intra în piaţă – agorafobia,

 locuri înalte – hipsofobia,

  locuri înguste – claustrofobia.

 obiecte: ascuţite – aihmofobia, de tren, vapor, apă – hidrofobia

 mulţime – antropofobie

 singurătate – monofobia

 boală – nosofobia

 societate – petofobia. ereutofobia

 a nu se murdări – misofobia

 moarte – tanatofobia

 animale – zoofobia

 a mânca – sitiofobia

Ideea prevalentă:

 Poziţie dominantă în câmpul conştiinţei

 Neconcordantă cu realitatea şi cu semnificaţie aberantă

 Orientează şi diferenţiază cursul gândirii

 Celelalte ideii o sprijină, nu se opun ei.

 Concordantă cu personalitatea individului

 Tendinţa la dezvoltare şi înglobare a evenimentelor şi persoanelor din jur, potenţialitate delirantă.

 St. postonirice, epilepsie, alcoolism, PMD, st. predelirante.

Ideii delirante:

 O judecată eronată care stăpâneşte, domină conştiinţa bolnavului şi-i modifică comportamentul în
sens patologic.

 Este impenetrabilă la contraargumente şi inabordabilă prin confruntare, în ciuda contradicţiilor cu

realitatea.

 Este incompatibilă cu existenţa unei atitudini critice, este lipsit de capaciatea de a-i sesiza în mod
conştient esenţa patologică.

Delir sistematizat: caută să impună ideiile sale realităţii, le trăieşte cu o nestrămutată convingere.

D. nesistematizat: coerenţa şi stringenţa aparent logice nu sunt aşa de puternice: slab structurat, instabil, polimorf,
variabil ca tematică, fără tendinţa a se impune realităţii.

Expansive:

 De mărire şi bogăţie

 De invenţie

 De reformă

 Filiaţie
  Mistice

Depresive:

 Persecuţie

 Revendicare

 Gelozie

 Relaţie

 Autoacuzare

 Hipocondriace

 Transformare şi posesiune

 negaţie

Mixte:

 Influenţă

 Metafizice

16. Voința și tulburările

Procesul care orientează activitatea psihică spre realizarea unui scop, în mod deliberat ales şi pentru obţinerea căruia
elaborează operaţiuni şi activităţi de depăşire a unor rezistenţe ce aparţin condiţiei subiective şi de mediu relaţional

Stare subiectivă de trecere conştientă de la o idee sau raţionament la o activitate sau la inhibiţia unei activităţi.

 Formularea scopului

 Disputa motivelor

 Adoptarea hotărârii

 Îndeplinirea acţiunii

 Angajarea în acţiune

Voinţa pe tot parcursul dezvoltării personalităţii se manifestă prin:

 activitate şi conduite motorii

DISABULIA: dificultatea de a trece la o actiune, insotita de o nota afectiv-negativa

PARABULIA: insuficienta volitionala insotita sau chiar determinata de dorinte sau pulsiuni paralele

IMPULSIVITATEA: insuficienta vointei pasive

RAPTUSURILE ANXIOASE

17.Tulburarea afectivă bipolară

Tulburarile bipolare sunt tulburari afective ce constau din succesiunea, de-a lungul evolutiei sale, a episoadelor
depresive majore, episoadelor maniacale, hipomaniacale si mixte, in functie de alaturarea acestor episoade
distingandu-se mai multe forme :
• tulburarea bipolara I este caracterizata prin aparitia unuia sau a mai multor episoade maniacale sau mixte, la
care se adauga sau nu, episoade depresive majore, hipomaniacale.

• tulburarea bipolara II consta in aparitia unuia sau a a mai multor episoade depresive majore si cel putin a
unui episod hipomaniacal.

18. Definiția gândirii. Fuga de idei

Activitate cognitivă complexă, mijlocită şi generalizată prin care se deosebeşte esenţialul de fenomenal pe
baza experienţei şi a prelucrării informaţiilor. Gândirea raţională “normală” se dirijează spre concluzii sau judecăţi
care corespund consensului majorităţii indivizilor la noţiunea de „realitate”.

• Fuga de idei = ritm si flux rapid continuu de idei ce consta intr-o inlantuire rapida de idei, amintiri, imagini

o forma medie - cu pastrarea relativa a secventie logice a gindiri i- a corentei desi asociaţiile se fac la
întîrnplare, după aspecte superficiale, după asonantă, rimă, frecvent se pierde firul principal al ideilor

o forma extrema -pierderea aproape totala a legaturilor - logice (coerentei) - dintre asociatii-incoerenta a
gindirii - se întîlneşte în schizofrenie şi manie

19. Definitia ideei prevalente. Caracteristici

Ideea prevalentă: Poziţie dominantă în câmpul conştiinţei, Neconcordantă cu realitatea şi cu semnificaţie aberantă

• Orientează şi diferenţiază cursul gândirii

• Celelalte ideii o sprijină, nu se opun ei.

• Concordantă cu personalitatea individului

• Tendinţa la dezvoltare şi înglobare a evenimentelor şi persoanelor din jur, potenţialitate delirantă.

• Apare in: St. postonirice, epilepsie, alcoolism, PMD, st. predelirante.

20. Definiția ideii delirante. Caracteristici

O judecată eronată care stăpâneşte, domină conştiinţa bolnavului şi-i modifică comportamentul în sens patologic.

Este impenetrabilă la contraargumente şi inabordabilă prin confruntare, în ciuda contradicţiilor cu realitatea.

Este incompatibilă cu existenţa unei atitudini critice, este lipsit de capaciatea de a-i sesiza în mod conştient esenţa
patologică.

• Delir sistematizat: caută să impună ideiile sale realităţii, le trăieşte cu o nestrămutată convingere.

• D. nesistematizat: coerenţa şi stringenţa aparent logice nu sunt aşa de puternice: slab structurat, instabil,
polimorf, variabil ca tematică, fără tendinţa a se impune realităţii.

• Expansive: De mărire şi bogăţie, De invenţie, De reformă, Filiaţie, Mistice

• Depresive: Persecuţie, Revendicare, Gelozie, Relaţie, Autoacuzare, Hipocondriace, Transformare şi

posesiune, negaţie

• Mixte: Influenţă, Metafizice

21.Definiția limbajului. Tulburările ale limbajului

Activitatea de comunicare între oameni şi de realizare a gîndirii verbale, noţionale, specific umane = aplicarea
concretă a limbii de către fiecare om ;

Tulburarile limbajului oral:

- sunt consecutive tulburarilor de gindire pe care le si exprima

- sistematizate în trei mari categorii

A. Dislogii sau tulburări -mentale ale limbajului sunt consecutive modificărilor de formă şi conţinut ale gîndirii şi
evoluează fără modificări

- ale funcţiei de comunicare a limbajului(=disfazii)

-ale aparatului logomotor(.=dislalii)

B. Disfazii, sinonime afaziilor, reprezentate de:

-afazii senzoriale- tulburari de intelegere a limbajului

-afazii motorii sau expresive-imposibilitatea de a comunica prin limbaj

-afazii mixte- afecteaza simultan intelegerea si exprimarea limbajului

-apar in contextul afectarii ariilor corticale ale limbajului.

C. Dislalii sunt tulburări de pronunţare (articulare a cuvintelor), determinate de modificări de intensitate patologică
ale funcţiilor aparatului logomotor.

22.Definiția voinței. Tipuri de voință

Procesul care orientează activitatea psihică spre realizarea unui scop, în mod deliberat ales şi pentru obţinerea căruia
elaborează operaţiuni şi activităţi de depăşire a unor rezistenţe ce aparţin condiţiei subiective şi de mediu relaţional
Stare subiectivă de trecere conştientă de la o idee sau raţionament la o activitate sau la inhibiţia unei activităţi.

Tipuri:

Voinţă pozitivă, activă (de mobilizare, de acţiune, de depăşire a obstacolelor)

Voinţă negativă,-defensivă -inhibitorie a :

- pulsiunilor instinctivo-afective

- activitatilor ce au consecinte reprobabile

23. Definiția afectivității. Clasificarea tulburărilor afective

Procesele afective reflectă relaţia dintre subiect şi obiect, dintre subiect şi situaţiile/împrejurările de viaţă ale
acestuia, prezente, evocate sau proiectate. Formele afectivităţii sunt stări, relaţii, comportamente ce reflectă raportul
dintre motive şi condiţiile obiective sau imaginare.

Afectele sunt procese afective primare, simple, impulsive – mânia, groaza, frica, spaima.

Sunt de scurtă durată, puternice, foarte intense, violente cu apariţie bruscă şi desfăşurare impetuoasă, cu
manifestări deosebit de vii în comportament

24. Depresia. Definiție, simptome, sindrom

Tulburarea depresiva majora

• Definitie

Tulburarea depresiva majora se caracterizeaza din punct de vedere psihopatologic prin prezenta sindromului
depresiv, iar din punct de vedere evolutiv se descriu doua forme:

• tulburarea depresiva majora - episod unic;

• tulburarea depresiva majora recurenta.

Diagnostic pozitiv – simptome

• dispozitie depresiva cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare zi, indicata fie prin relatare subiectiva (de
ex, se simte trist), ori observatie facuta de altii (de ex, pare inlacrimat) ;

• diminuarea marcata a interesului sau placerii pentru toate sau aproape toate activitatile, cea mai mare parte
a zilei, aproape in fiecare zi (fie prin relatarea subiectului, fie prin observari facute de altii) ;

• pierdere semnificativa in greutate, desi nu tine dieta, ori luare in greutate (de ex, o modificare de mai mult
de 5% din greutatea corpului intr-o luna) ori scadere sau crestere a apetitului aproape in fiecare zi ;

• insomnie sau hipersomnie aproape in fiecare zi ;

• de moarte (nu doar teama de moarte), ideatie suicidara recurenta fara un plan anume. Ori o tentativa de
suicid sau un plan anume pentru comiterea suicidului. agitatie sau lentoare psihomotorie aproape in fiecare
zi (observabila de catre altii, nu numai senzatiile subiective de neliniste sau de lentoare) ;

• fatigabilitate sau lipsa de energie aproape in fiecare zi ;

• sentimente de inutilitate sau de culpa excesiva ori inadecvata (care poate fi deliranta) aproape in fiecare zi
(nu numai autorepros sau culpabilizare in legatura cu faptul de a fi suferind) ;

• diminuarea capacitatii de a gandi sau de a se concentra ori indecizie aproape in fiecare zi (fie prin relatarea
subiectului, fie observata de altii) ;

ganduri recurente

Psihopatologie – Sindromul Depresiv

Tulburari ale afectivitatii :

• dispozitia depresiva, nemodificata de factori externi si neputand fi controlata de bolnav ;

 • foarte frecvent exista o stare de anxietate, in care pacientii anticipeaza iminenta unui pericol major,
acompaniata sau nu de diverse simptome somatice ;

• disforie ;

• la pacientii in varsta starea deepresiva poate lua forma suferintelor somatice, mai frecvent intalnindu-se
durerea de cap, epigastralgiile, durerile precordiale in absenta oricaror semne clinice de boala.

• Anhedonia - reprezinta inabilitatea de a experimenta diferite emotii insotita de pierderea interesului pentru
orice activitate, dar si pentru oricare aspect al existentei umane (relatii intrafamiliale, pasiuni, viata sexuala,
ingrijire personala). Se deosebeste de afectul plat din schizofrenie prin trairea dureroasa a acestei inabilitati.

Tulburari psihomotorii :

1. retardarea psihomotorie

• scaderea miscarilor spontane ;

• postura flasca cu privire insistenta ;

• oboseala chiar in cadrul miscarilor simple.

• Incetinirea functiilor mentale poate duce, la persoanele in varsta, la o pseudodementiere cu

tulburari de memorie, confuzie, dezorientare.

• Lentoarea psihomotorie poate merge pana la starea extrema de stupor, cand bolnavul nu poate
efectua nici cele mai simple miscari.

• 2) agitatia psihomotorie este mai rar intalnita in depresie

Tulburari cognitive

• concentrare redusa si dificultati de memorie ;

• ruminatie dureroasa – gandire insistenta asupra subiectelor dureroase ;

• inabilitate de a lua chiar decizii simple :

• Gandirea consta in triada cognitiva de subevaluare a propriei persoane, a lumii, a viitorului :

• idei de deprivare si pierdere ;

• scaderea respectului de sine si a sigurantei de sine ;

• idei de vinovatie ;

• lipsa de perspectiva, pesimism ;

• ganduri recurente de sinucidere.

• Aceste idei delirante pot capata proportii delirante si astfel iau nastere tulburarile psihotice congruente si
incongruente cu dispozitia.

• Idei delirante congruente cu dispozitia :

 • idei delirante de devalorizare ;

• idei delirante de saracie ;

• idei delirante de calamitate ;

• idei delirante hipocondriace ;

• idei delirante de referinta ;

• idei delirante de persecutie (pedepsire meritata) ;

• Idei delirante incongruente cu dispozitia :

• idei delirante de persecutie (fara legatura cu temele depresive) ;

• idei delirante de control - idei delirante de insertie a gandurilor ;

• idei delirante de citire a gandurilor.

• Pot aparea si fenomene obsesiv-compulsive.

Tulburari vegetative :

• anorexia si scaderea in greutate se datoreaza fie scaderii senzatiei gustative si olfactive, fie scaderii placerii
de a manca, sau este urmarea unor idei delirante de otravire. Poate fi si bulimie cu crestere in greutate, dar
acest lucru se intalneste la bolnavii ce trec in faza hipomaniacala.

• insomnia - trezirea matinala precoce. Se poate intalni si hipersomnie la cei cu tendinte bipolare.

• functia sexuala - este scazuta ; poate fi si crescuta in cadrul unui episod mixt.

Tulburari de perceptie

• In cadrul episoadelor psihotice se pot intalni halucinatii auditive, vizuale, cenestezice al caror continut
poate fi sau nu in concordanta cu dispozitia

26. Definiția conștiinței. Tulburări

Constiinta: reprezinta cea mai inalta forma de reflectare a realitatii obiective.

Plan fiziologic: functia acelor reg. corticale in stare de functionare optima

Plan psihologic: procesul de reflectare a propriului eu si a lumii inconjuratoare

 STAREA DE CONSTIIENTA: exprima atat capacitatea si claritatea reflectarii, cat si intelegerea realitatii
obiective in momentul respectiv.

Tulburari cantitative

 St. obtuzie: ridicarea pragurilor senzoriale, dificultati asociative, pierderea supletei si mobilitatii ideative,
dificultatea de a-si preciza si formula ideile.
  St. hebetudine: dezinsertia bolnavului din realitate, atitudine de perplexitate

 St. torpoare: usoara dezorientare, hipokinezie, scaderea tonusului afectivo-volitional

 St. obnubilare: coborarea tonusului functional al intregului psihism

 St. stupor: confuzie si activitatea psihomotorie pare suspendata

 st. sopor: somnolenta accentuata

 St. coma: pierdere completa a constiintei

Tulburari calitative

 Tip delirant

 St. oneiroida: visul in gandirea vigila

 St. amentiva: dezorientare totala, incoerenta gandirii e maxima, st de agitatie

 St. crepusculara: profunda alterare a reflectarii senzoriale cu pastrarea automatismelor motorii care da un
aspect ordonat actelor comportamentaale

27.Delirum

 -tulburare a constiintei +AT si a cunoasterii,

 asociata unei conditii medicale generale/substante,
 -care se dezvolta intr-o perioada scurta de timp
 este un sindrom !!!
 Intotdeauna urgenta
 majoritatea cauzelor - in afara SNC
 subdiagnosticat, subtratat
 Cauze : Extracerebrale sunt aproximativ 85% din cazuri
 Intracranian neurologice
 Epilepsie
 Infectii intracraniene: meningita, encefalita
 TCC
 sindromul de HIC (tumori, hemoragii cerebrale)
 Boli vasculare-AVC
 Extracraniene aproximativ 85%
 substante: anticolinergice, sedative, alcool, antihipertensive,
 antiparkinsoniene, antipsihotice
 disfunctii endocrine: hipofiza, suprarenale, tiroida
 boli hepatice (encefalopatie), renale, pulmonare, cardiace -insuficienta
 cardiaca ,aritmii,hTA
 tulburari hidroelectrolitice
 infectii sistemice(septicemie, bronhopneumonii, stari febrile severe)
 postoperator
 deficite nutritionale sau vitaminice (B1, B12) anemii severe
28. Idei delirante vs Delirum

29.Dementa Vasculara vs Dementa Alzeichmer

 Dementa Alzeichmer
 Definitie: dementa -degenerativ primara
 de etiologie necunoscuta
 predominant corticala
 -caracterizata prin:
 debut in perioada presenila/senila caracterizata pe plan
 anatomopatologic prin - atrofie corticala generala,
 prezenta amiloidului, si
 clinic prin aparitia –sd.afazo-apraxo agnozo- (AAA)
 ( in ciuda functiei senzorio-motorii intacte )
 -hipertonie musculara.

Epidemiologie:

 Riscul in populatia generala este de 0,1 %

 5% dintre persoanele > 65 ani - forma severa; 15% forma usoara
 -dementa tip Alzheimer reprez.50-60% din toate dementele
 -factori de risc: sex feminin,
 AHC-rude de gr.I cu D.Alzh,
o TCC in antecedente,
 Frecventa afectiunii creste odata cu virsta
 65 de ani frecvența bolii Alzheimer este de cca. 2-3%,
 la 70 de ani - 3%,
 la 75 de ani -6%,
 peste 85 de ani -25-40%.
 Incidenta afectiunii-potrivit satisticilor dim Romania a crescut
 de la 605,2 persoane la 100.000 de locuitori în 1975,
 la 883,3 persoane / 100.000 de locuitori în 1993
 Debutul - este lent progresiv,
 poate fi - precoce: sub 65 ani- demență presenilă
 tardiv: peste 65 ani- demență senilă
o -poate imbraca mai multe expresii clinice:
 debut de tip demential – instalarea si agravarea progresiva a tulb. de memorie
 debut de tip psihotic – instalarea unui delir paranoid de gelozie sau prejudiciu
 -debut de tip depresiv – instalarea unei simptomatologii depresive ca urmare a sesizarii de
 catre pacient a initierii procesului degenerativ
 (simptomele depresive pot “masca” o perioada simptomele tipice ale dementei)

Perioada de stare este marcata de A -Deteriorarea memoriei ;B- Sindromul AAA

A- Deteriorarea memoriei –amnezia

 a–manifestata prin
 I-deteriorate capacitatea de a învăţa un material nou- (deteriorate memoriei de scurta
durata)
o Ex: pacientii pot pierde bunuri, cum ar fi portmoneie şi chei,
  uită mâncarea de preparat pe plită şi
 se pierd în cartiere nonfamiliare
 II- uită un material învăţat anterior. (deteriorate memoriei de lunga durata)
o Ex: persoana îşi uită profesia, studiile, ziua naşterii, membrii familiei şi uneori chiar numele.
 b- testatarea formala-a
 memoria de scurta durata poate fi facuta cerând pacientului
o - să înveţe (să repete) o listă de cuvinte - evalueaza înregistrare
 sa reproducă informaţia după un interval de câteva minute - evaluaiza retenţie,
evocare
o - să recunoască cuvintele dintr-o listă multiplă - evaluiaza recunoaştere
 2 - memoria îndepărtată poate fi facuta cerând.individului
 să evoce - informaţii personale sau
 -un material vechi pe care individul îl consideră interesant (de ex., politică, sport,
spectacole).
 c- impactul perturbărilor de memorie asupra funcţionării individului
o ex., capacitatea de a munci, de a cumpăra, de a prepara mâncarea, de a achita notele

B instalarea sindromului AAA

 fara modificarea functiilor motorii si senzoriale(in apraxii,agnozii)

 –si in prezenta unei acuitatii normale.si a unei senzatii tactile normale in agnozii)

 •Afazia -predominant senzorial - compromiterea înţelegerii limbajului vorbit şi scris

 a - se poate manifesta prin
 dificultate în pronunţarea numelor de persoane şi de obiecte
 dificultati in gasirea cuvantului potrivit
 uz excsiv de termeni de referire indefinită, cum ar fi „lucru" şi „asta".
 pattern de vorbire deteriorat, caracterizat prin
 ecolalie (adică, repetarea a ceea ce este auzit) ori
 palilalie (adică, repetarea într-una a sunetelor sau cuvintelor proprii).
 b- Limbajul este testat cerând individului să
 denumească -obiectele din cameră (de ex., fereastra ,usa,masa, lampa,cravata, rochia,
)
 părţi ale corpului (de ex., nasul, bărbia, umărul),
 să execute comenzi („arătaţi uşa şi apoi masa") ori
 să repete unele expresii'(fara,nici un fel de dacă-uri, şi-uri ori dar-uri").

Apraxiile = deteriorarea capacităţii de a efectua activităţi motorii în. dispreţul aptitudinilor motorii, funcţiei
senzoriale şi înţelegerii sarcinilor cerute, care sunt intacte)

a - manifestata prin

 1 - initial - diminuarea progresiva a indemanarii cu imposibilitatea executarii unor

 activitati uzuale (pieptănatul părului,incheierea nasturilor, folosirea cheii pentru
descuiatul usii, etc)
 acte motorii cunoscute (de ex., gestul de „la revedere*').
 2 -Ulterior -dezorganizarea completa a comportamentului – miscarile devin neinteligibile si lipsite de
scop,
  avand caracter stereotip si iterativ sau substitutiv
 ex- inabilitatea în prepararea mâncării, a îmbrăcatului ; a desenatului;
 b- poate fi testate cerând individului - să execute diverse activităţi motorii
 (de ex.,- să arate cum se spală pe dinţi, să copieze două pentagoane care se intersectează,;
 să asambleze cuburi ori să aranjeze beţe în anumite desene).
 • Agnozia = incapacitatea de a recunoaşte sau identifica obiectele, în dispreţul funcţiei senzoriale
intacte - manifestata prin
 incapacit. de a recunoaşte obiecte cum sunt scaunele sau creioanele in prezenta
acuitatii vizuală normală.
 membrii familiei ori
 - incapabili de a recunoaste - propria lor imagine în oglindă.
 incapacitatrea de a identifica obiectele puse în mână, numai prin tact
o (de ex., o monedă sau o cheie chiar daca au au senzaţia tactilă normală
 - reprezinta suportul dezorientarii spatiale a pacientilor
 - determina inabilitatea de a ansambla obiectele pentru a forma o imagine unitara a mediului
 In perioada de stare mai apar :
 agravarea tulburarilor de memorie – amnezie retro-anterograda si ecmnezie
 dezorientare temporală și spațială, pierderea inițiativelor

Perturbarii in functia de executie

 a-Funcţia de execuţie implică -capacitatea

 de a gândi abstract, incapacitatea de a lua decizii.
 de a planifica, secvenţia, monitoriza şi stopa comportamentul complex.
 impactul perturbărilor din funcţia de execuţie asupra vieţii cotidiene
 a individului(de ex.,capacitatea de a munci,.activităţile de planificare, bugetul).

 b-Deteriorarea gândirii abstracte se manifesta prin

 dificultăţile pe care le are individul în a face faţă unor sarcini noi şi
 evitarea situaţiilor care cer procesarea de informaţie nouă şi complexă.

c-Evaluarea

 capacitatii de abstractizare se faca cerând persoanei

 să găsească similitudini sau diferenţe între cuvinte înrudite.
 disfuncţiei executive se evidenţiaza
 prin capacitatea redusă de a schimba seturile mentale
 prin capacitatea de a crea o nouă informaţie verbală şi nonverbală şi
 prin capacitatea de a executa activităţi motorii de serie.
o -se face prin a cere individului
 să numere până la 10,
 să recite alfabetul, să scadă din 7 în 7,
 să enumere pe cât este posibil cât mai multe animale într-un minut,
 să traseze o linie continuă constând alternativ din m şi n.
 -afectivitatea este relativ bine conservata, initial anxietate datorata dificultatilor de exprimare verbala,
ulterior buna dispozitie nemotivata intrerupta de reactii de furie si iritabilitate

Stadiul terminal-tablou clinic de dementa profunda

  pacientii devin gatosi, fiind imposibila realizarea unei igiene minime
 incontinență urinară și pentru materii fecale,
 satisfacerea nevoilor fiziologice în locuri neadecvate sau
o în prezența altor persoane
 apar, tulburări ale comportamentului alimentar:
 reducere sau creștere exagerată a apetitului,
 ingerare de substanțe non-alimentare. duc toate obiectele la gura, sug si mesteca in permanenta
(Sd.Kluver-Bucy=hiperoralitate ,hipersexualitate,hipoemotivitate)
 -dezinhibiție sexuală:
 comentarii pe teme sexuale, gesturi obscene, mai rar agresivitate sexuală
 -decesul survine ca urmare a unor infectii intercurente sau in cadrul crizelor epileptic

Diagnosticul

 -de certitudine al bolii Alzheimer

 -examenul morfopatologic post mortem al creierului,
o care evidențiază leziunile caracteristice ale maladiei
 -cu o probabilitate de 85-90%.-anamneză amănunțită,
 -examinarea psihologică
o -examene radiologice
 - În esență, diagnosticul de boală Alzheimer este un diagnostic de excludere, la o persoană
în vârstă, prezentând semnele unei demențe cu evoluție progresivă, după ce au fost eliminate alte cauze
posibile.

Deficite cognitive multiple:

 tulburari ale memoriei (fixare, evocare)

 afazie (limbaj)
 apraxie (activitati motorii) in prezenta unor functii senzorio-motorii
 agnosie (nu mai recunoaste) nealterate neurologic
 dificultati in executarea sarcinilor (planificare, organizare)

Disfunctie sociala/ocupationala, declin fata de nivelul anterior

Cu debut -timpuriu: sub 65 ani

tardiv: peste 65 ani

Asociat cu:

 delirium
 depresie
 idei delirante

2.Dementa Vasculara

 Definitie: dementa degenerativ secundara-vasculara

 corticala /subcorticala
 cu debut-tipic- brusc in perioada senila (peste 60 ani)
 caracterizata
  anatomopatologic prin lacunarism cerebral si
 clinic determinata de
 infarctizarile-corticale –anormalitati de limbaj:
 -tulb.mnezico-proxesice
 -incoerenta ideo verbala
 -alogie
 infarctizari –subcorticale-anormalitatii motorii

-deficit intelectual,comportamental,dispozitional

 Epidemiologie - dementa vasculara: 15-30% din cei cu dementa

 -factori de risc: HTA, sex masculin,
o insufic.valvulara,DZ,obezitate,fumat
 Cauze: afectiuni multiple vascular cerebrale
o (-dat.preexistentei HTA+alte af.CV) determina
 afectarea in special a vaselor cerebrale mici si medii
 cu producerea unor infarctizarii
 –corticale evidentiate-prin CT,RMN, ca atrofii-corticale
 - subcorticale -subcorticale
 -cauze ale infarctizarii cerebrale pot fi: -placile aterosclerotice
o -tromemboli din valvele inimii

Ca urmare a acestor cauze portiuni circumscrise ale creierului devin ischemiate – neirigate, cu aparitia
consecutiva a unui proces de ramolisment cerebral a zonelor interesate (infarct cerebral). Aceste zone dau
aspectul de lacunarism cerebral, motiv pentru care dementa se mai numeste si dementa multiinfarct.

Clinic:

Debutul frecvent brusc (,dar si indios lent progresiv )

 cu afectare inegala si variabila a functiilor psihice,

 varsta la debut e frecvent mai mica decat in D.Alzh

• Perioada de stare

 -functiile cognitive diminuate in sens cantitativ,

 defectul este constientizat de pacient pe perioade destul de lungi din evolutia dementei
 -labilitatea afectiva este o trasatura clinica caracteristica,
 apar reactii nemotivate de plans sau de ras – incontinenta afectiva
 -comportamental pacientul este in general agitat, prezinta acte impulsive si conflictualitate crescuta si
tendinta la deambulare (de exemplu fugile cu pierderea pacientilor)
 -dezinhibitia pulsionala cu exacerbarea instinctului sexual
- apar semne neurologice de focar -exagerarea -profunda a ROT,
- raspunsului extensorului plantar,=Babinski+
o -paralizii pseudo bulbare,anormalitati ale mersului
- se asociaza o serie de manifestari somatice care au ca substrat ateroscleroza arterelor care
deservesc celelalte organe

•Stadiul terminal
  -dismneziile sunt accentuate facand imposibila orientarea bolnavilor chiar in medii anterior familiare
 -pacientul devine imobilizat la pat fiind pierduta continenta sfincteriana
 -apar o serie de reflexe patologice (de exemplu reflexul bucal – percutia buzelor determina contractura
musculaturii periorale cu proiectia anterioara a buzelor)
 -decesul survine cel mai adesea in cadrul unui nou accident vascular cerebral, fie tranzitor fie
constituit, mai rar prin infectii intercurente.

Diagnosticul se bazeaza pe

 date anamnestice - afectiuni preexistente CV,

 afect.extracraniene ce pot fi surse de emboli
 cerebrali
 tabloului clinic –criterii DSM
 datelor paraclinice:
 -FO-pt HTA
 -EKG,Eco cardiac pt.afectiuni valvulare
 -RMN,CT-atrofii corticale,subcorticale lacunarism, cerebral
 -EEG-reflecta lez.focale
 ex.psihologic-MMSE

30.Delirum vs Dementa
32. Schizofrenia. Definiție,enumerare, simptome

DEFINITIE: grup de tulburări mintale cu debut la adolescent sau adult tânăr caracterizat printr-un polimorfism de
tipul:

 Disociaţiei mintale

 Discordanţei afective

 Dezorganizării comportamentale

 Ruptură (schizein-scizare) intre toate sferelor psihismului (cogniţie-afectivitate-

comportament).

Formele clinice ale schizofreniei

 Tipuri clasice:

– Catatonică

– Dezorganizată

– Paranoidă

– Nediferenţiată
 – Reziduală

 Simplă

 Tardivă

 Grefată

Simptome Pozitive

 Halucinatii- experimentarea percepţiilor false fără obiect;

 Idei delirante-dezvoltarea unui sistem paralogic de credinţe false;

 Disociaţie ideativă- dezorganizarea gândirii şi implicit a limbajului, bizar, de neînţeles, fără sens, etc.;

 Comportament motor neobişnuit- rigiditate catatonică şi/sau flexibilitate ceroasă (ex);

 Cogniţii aberante- dezorganizarea gândirii, gândire vagă sau bizară;

 Alterarea simţului Eului- pacienţii experimentează episoade fenomenologice de neînţeles sau bizare, ex:
perioade de depersonalizare sau derealizare

Simptome Negative

 Motivaţia-lipsa motivaţiei şi apatia, avoliţia, anergie

– Retard psihomotor ca în catatonie

 Amputarea afectelor-lipsa sau golirea de sentimente cu un nivel scăzut al experimentării şi exprimării

emoţiilor.

 Anhedonia-lipsa capacităţii sau imposibilitatea de a experimenta plăcerea , ASOCIALITATE.

 Avoliţia-imposibilitatea de a lua decizii, deseori fiind ambivalenţi şi aparent fără puterea dorinţei şi a
voinţei.

 Izolare (introversie) socială-lipsa dorinţei de a se afla între oameni sau de a comunica cu aceştia în maniera
in care se consideră normal sau în maniera in care o făceau anterior îmbolnăvirii.

33.tulburările de personalitate

a) Tulburarea schizoida

b)Tulburarea schizotipala

c)Tulb. Paranoida
d)Tulb. Antisociala ( disociala)

e) Tulb. Dependenta

f) Tulb. Obsesiv-compulsiva

TULBURAREA SCHIZOIDA

CRITERII DE DIAGNOSTIC:

A. Un pattern pervaziv de detasare de relatiile sociale si o gama restransa de exprimare a emotiilor in relatiile
interpersonale incepand in perioada de adult tanar si prezinta intr-o varietate de contexte indicata de 4 sau
mai multe in urmatoarele:

1. Nici nu doreste, nici nu se bucura de relatii apropiate incluzand si aceea de a fi parte a unei familii

2. Aproape intotdeauna alege activitati solitare

3. Interes putin sau absent in a avea experiente sexuale cu o alta persoana

4. Putine sau nici o activitate nu le face placere

5. Nu are prieteni sau confidenti

6. Par indiferenti la rugaminti sau critica

7. Raceala sau detasare emotionala sau afectivitate aplatizata.

TULBURAREA SCHIZOTIPALA

CRITERII DE DIAGNOSTIC DSM V:

A. Un pattern pervaziv de deficit social si interpersonal marcat de discomfort acut si capacitate redusa pentru
relatii apropiate ca si distorsiuni perceptuale sau cognitive si excentricitati comportamentale, incepand in
perioada de adult tanar si prezent intr-o varietate de contexte, asa cum este indicat de 5 sau mai multe din
urmatoarele:

1. Idei de referinta excluzand delirul

2. Ganduri ciudate, sau gandire magica care influenteaza comportamentul si nu sunt potrivite cu
normele culturale (clarviziune, al saselea simt, superstitii, telepatie, preocupari sau fantezii bizare)

3. Experiente perceptuale neobisnuite, incluzand iluzii corporale

4. Gandire si vorbire ciudate (vaga, circumstantiala, metaforica, supraelaborata, stereotipa)

5. Suspiciune sau ideatie paranoida

6. Afect inadecvat sau redus

7. Comportament sau aparenta excentrica, ciudata sau neobisnuita

8. Lipsa prietenilor apropiati sau confidentilor, altii decat rudele de gradul I

 9. Anxietate sociala excesiva care nu diminua cu familiaritatea si tinde sa fie asociata cu frici
paranoide decat cu judecati negative despre sine.

B. Nu apare exclusiv in cursul schizofreniei, a unei tulburari de dispozitie cu trasaturi psihotice sau altei
tulburari psihotice.

Nota: daca criteriile sunt anterioare schizofreniei, adauga “premorbid”

TULBURAREA PARANOIDA

CRITERII DE DIAGNOSTIC DSM V:

Neincredere si suspiciune pervaziva in ceilalti astfel ca motivele lor sunt interpretate ca rauvoitoare, incepand
devreme in perioada de adult si prezinta intr-o varianta de contexte, asa cum este indicata de 4 sau mai multe din
urmatoarele:

1. Suspecteaza, fara o baza suficienta, ca ceilalti il exploateaza, il ranesc sau isi bat joc de el

2. Preocupare cu indoieli nejustificate in legatura cu loialitatea sau increderea partenerilor sau

asociatiilor

3. Retinerea de a aface confidente celorlalti datorita temerii ca informatiile vor fi folosite malitios
impotriva sa

4. Vede sensuri secrete, degradante sau amenintatoare in remarci sau evenimente benigne

5. Permanent ranchiunos, este neiertator cu insultele, injuriile sau amenintarile

6. Isi simte atacat caracterul sau reputatia fara ca acest lucru sa fie evident altora si reactioneaza
suparat sau contraataca

7. Suspiciuni recurente fara justificare privitor la fidelitatea partenerului de viata.

TULBURAREA ANTISOCIALA (DISSOCIALA)

CRITERII DE DIAGNOSTIC:

A. Pattern pervaziv de desconsiderare si violare a drepturilor celorlalti aparand de la 15 ani, indicate de cel
putin 3 sau mai multe din urmatoarele:

1. Esuarea de a se conforma normelor sociale, indicata prin executarea repetata a actelor antisociale

2. Necinste, indicata de minciuni repetate, folosirea de nume de imprumut

3. Impulsivitate sau incapacitate de a se planifica

4. Iritabilitate sau agresivitate indicata de batai repetate

5. Nepasare fata de siguranta sa sau a celorlalti

6. Iresponsabilitate, indicata prin esuarea repetata de a munci sau de a-si achita obligatiile financiare

7. Lipsa de regret sau remuscare cu privire la faptele sale anterioare (ranirea, tratarea proasta sau
furtul de la ceilalti).
 B. Individul are cel putin 18 ani.

C. Exista evidenta a tulburarilor de comportament inainte de 15 ani

D. Comportamentul antisocial nu apare exclusiv in cursul schizofreniei sau episodului maniacal.

TULBURAREA DEPENDENTA

CRITERII DE DIAGNOSTIC:

Un pattern pervaziv de nevoie excesiva de a fi luat in grija, care duce la comportament submisiv si frica de separare
care incepe devreme in perioada de adult si este prezenta intr-o varietate de contexte asa cum este indicat de 5 din
urmatoarele:

1. Dificultati in a lua decizii fara o asigurare excesiva si sfaturi de la ceilalti

2. Au nevoia ca ceilalti sa-si asume responsabilitatea pentru majoritatea ariilor vietii lui

3. Nu-si exprima dezacordul cu ceilalti de frica ca vor fi lasati fara suport

4. Dificultati in a initia proiecte sau actiuni (datorita lipsei de incredere in capacitatile personale)

5. Face lucruri excesive pentru a mentine suportul celorlalti

6. Se simte incomfortabil sau lipsit de ajutor cand este singru din cauza fricii exagerate ca nu se va
descurca

7. Cauta urgent o alta relatie atunci cand este parasit (este preocupat nerealist cu frica de a fi lasat sa-
si poarte singur de grija).

TULBURAREA OBSESIV-COMPULSIVA

CRITERII DE DIAGNOSTIC:

Un pattern pervaziv de preocupare cu ordinea, perfectionismul, controlul mental si interpersonal pe seama

deschiderii si eficientei incepand devreme in perioada de adult si prezenta intr-o varietate de contexte indicate sau de
4 (sau mai multe) din:

1. Este preocupat cu detalii, reguli, liste, ordine, organizatii sau scheme pana in punctul in care
scopul major al activitatii este pierdut

2. Prezinta perfectionism care interfera cu efectuarea sarcinilor

3. Excesiv devotat muncii si productivitatii

4. Foarte constiincios, scrupulos I inflexibil in materie de etica, moralitate si valori

5. Incapacitatea de a arunca obiecte nefolositoare

6. Se abtine in a atribui sarcinile lui altor persoane decat in conditiile in care este sigur ca acestia le
efectueaza exact in acelasi mod

7. Zgarciti
 8. Rigizi si incapatanati.

33. Alcoolismul=tulburari psihice induse de alcool

Formele clinice

 Intoxicaţia alcoolică acută sau beţia vulgară

 Intoxicaţia alcoolică idiosincrazică sau beţia patologică

 Dipsomania

 Intoxicaţia alcoolică cronică

Intoxicaţia alcoolică acută sau Beţia vulgară

A. Stadiul euforic - euforie, logoree, hipermnezie, lipsa autocriticii etc. (0,3-1 gr‰).

B. Stadiul ebrios - incoerenţă verbală, discoordonare motorie, tulburări de echilibru, lentoare şi înceţoşare
perceptivă, labilitate şi erupţie afectivă (1-1,5 gr‰).

C. Stadiul de somn

alcoolemie de 1,5-4 gr‰.

D. Stadiul de comă > 4 gr‰.

E. 5 gr‰ - moarte

Beţia patologică

• ingestia unei cantităţi minime de alcool

• o tulburare de conştiinţă de tip crepuscular

• halucinaţii sau un sindrom delirant

• agitaţie psihomotorie

• omucideri, sinucideri sau alte acte antisociale

• un fond de microorganicitate

• 24 h

Dipsomania
 • Alcoolizare periodică şi conştientizată critic abia după trecerea episodului

• Pulsiunea de a bea cu insistenţă, neglijând totul

• Zile – săptămâni

• Câteva luni între crize

• Relaţii cu ciclotimia, PMD şi epilepsia

Intoxicaţia alcoolică cronică

Are trei stadii:

a. Stadiul consumului abuziv - întreruperea nu declanşează simptome de dependenţă nici psihice, nici
organice (sevraj);

b. Stadiul dependenţei psihice;

c. Ultimul stadiu este cel al dependenţei organice, tot mai accentuate

Simptomatologie psihică

• labilitate emoţională, iritabilitate, hipoprosexie, hipomnezia si hipoestezie senzorială

• depresie, anxietate

• metamorfozarea personalităţii

• incapabili sexual - deliruri de gelozie

• decădere socială

34. Stigmatizarea psihiatriei

• Este un proces social

• Poate fi controlată sau chiar estompată

• Poate avea efecte constructive sau distructive

• Orice societate defineşte anumite comportamente ca fiind inacceptabile şi le supune oprobiului O persoană
stigmatizată este considerată a fi “altfel”

• Oamenii nu sunt capabili să treacă uşor peste diferenţe

• Toleranţa este o achiziţie condiţionată social care poate fi atinsă cu dificultate.

 • Public

• Spre deosebire de bolile somatice, tulburările psihice afectează aspectele fundamentale care caracterizează
fiinţa umană

• Sunt modificate gândirea, modalitatea de exprimare a sentimentelor şi conţinutul acestora, comportamentul

şi abilităţile sociale

• Tulburarea psihică este dificil de înţeles, stârneşte animozitate şi frică.

• Atitudinea faţă de aceste probleme variază în funcţie de cultură

• Există culturi care tolerează tulburările psihice sau care chiar valorizează unele forme de “nebunie”

• Daruri de la zei sau posibilităţi de comunicare cu divinitatea

• Regula este atitudinea negativă faţă de tulburările psihice

REDUCEREA STIGMATIZĂRII

• În scopul reducerii stigmatizării tulburărilor psihice, se impun următorii paşi:

– îmbunătăţirea asistenţei terapeutice;

– programe de educaţie pentru populaţie;

– modificări legislative şi orientarea atitudinii oficiale în vederea pregătirii şi orientarea atitudinii

oficiale în vederea pregătirii bolnavilor psihici;

– programe educaţionale pentru pacient şi familie;

– implicarea activă a pacienţilor şi familiilor acestora în vederea identificării şi reducerii

discriminărilor

• posibilitatea ca pacienţii să trăiască în societatea a avut poate rolul cel mai important în schimbarea
prejudecăţilor despre tulburărule psihice

• În prezent se consideră că reabilitarea, reintegrarea şi resocializarea pacienţilor este practic antidotul

stigmatizării

35. Toxicomaniile

Toxicomania sau narcomania este dependența unor persoane dependente de substanțe stupefiante. Persoanele care
suferă de asemenea deranjamente se numesc toxicomani sau narcomani. Există denumiri specifice pentru
dependența de anumite substanțe determinate. (wiki)
ALCOOLISM

Formele clinice

Intoxicaţia alcoolică acută sau beţia vulgară

Intoxicaţia alcoolică idiosincrazică sau beţia patologică

Dipsomania

Intoxicaţia alcoolică cronică

POLITOXICOMANII

FARMACODEPENDENȚE: benzodiazepine, barbiturice, droguri etc.

36. Adicțiile moderne – enumerare

1) Sdr Selfie

2) Dependența de rețele de socializare

3) Dependența de jocuri video – fenomenul „balena albastră”

4) Nomofobia (dependența de telefonul mobil)

37. Tulburările somatoforme

Tulburările somatoforme

• Prezentarea repetată de simptome fizice

• Solicitarea insistentă de investigaţii medicale

• Dacă există o afecţiune somatică, nu explică prezenţa sau intensitatea simptomelor

Tulburarea de somatizare

• Simptome fizice, schimbătoare, recurente

• Durată de peste 2 ani

• Numeroase solicitări la medicul de familie sau specialist

• Orice organ sau sistem

• Cronică şi fluctuantă

Tulburarea hipocondriacă

• Preocupare persistentă – o boală gravă, progresivă

• Acuze somatice persistente

• Preocupare faţă de aspectul fizic

• Senzaţiile normale sunt interpretate

• Depresie şi anxietate

Tulburarea de disfuncţie vegetativă (autonomică) somatoformă

• Cardiovascular, gastrointestinal, respirator şi urogenital

• 2 tipuri de simptome:

– semne obiective vegetative (palpitaţii, transpiraţii, roşeaţă, tremor)

acuze subiective (dureri, arsuri, greutate, tensiune, balonare

Tulburarea de durere persistentă somatoformă

• Durere persistentă, severă, cu afectarea funcţionării

• Nu există o afecţiune somatică

• Psihotraumă

• Solicitarea atenţiei apropiaţilor, personalului medical

38. Tulburările disociative

Tulburările disociative (de conversie)

• Pierderea parţială sau totală a integrării normale dintre amintiri, conştiinţa identităţii, a propriilor senzaţii, a
controlului mişcărilor

• Origine psihogenă, asociată cu psihotraume

• Ex. fizic - normal

• Atenţie! O posibilă afecţiune somatică.

Amnezia disociativă

• Trăsătura principală – pierderea memoriei

• Amnezia este centrată pe psihotraumă

• De obicei, parţială şi selectivă

• Se vor exclude cauze somatice, intoxicaţii, surmenaj

Fuga disociativă

• Toate trăsăturile amneziei disociative

• + aparentă dromomanie

• Comportamentul pare normal la prima vedere

Excludem: Fuga postcritică din epilepsie

Stuporul disociativ

• Diminuarea profundă/absenţa mişcărilor voluntare şi a răspunsului la stimuli externi (lumină, zgomot, tact)

• Nu există cauză somatică

• Psihotraumă recentă

• Dg. diferenţial – schizofrenia catatonică, stuporul din depresie

Tulburările motorii disociative

• “Paralizia” unui membru, părţi din membru, ambele membre

• Similară ataxiei, apraxiei, akineziei, afoniei, dizartriei, diskineziei, convulsiilor, parezelor

Convulsiile disociative

• Mimează convulsiile din epilepsie

• Nu - limbă muşcată, cicatrici, leziuni după cădere, pierderea de urină

• Prezenţa anturajului

• Menţinerea conştiinţei sau stupor/transă

Anestezia şi pierderea senzorială de tip disociativ

• Anestezie în diferite zone cutanate

• Respectă “părerea” pacientului despre propriul corp

• Pierderea senzorială poate fi însoţită de parestezii

• Pierderea completă a vederii sau auzului este foarte rară, în prezent

Sindromul de depersonalizare-derealizare

• Tulburare puţin frecventă

• Activitatea mintală, corpul, mediul înconjurător par schimbate

• Senzaţie de ireal, îndepărtare, automatizare

• Pierderea emoţiilor, sentimentelor, detaşare

• Prezent discernământ critic

• Dg. diferenţial – schizofrenie, depresie, fobie, tulburare obsesiv-compulsivă

Tratament- specific.

39. Diferențe între evaluarea psihiatrică a copiilor și a adulților

  DIFERENŢE FAŢĂ DE INTERVIEVAREA ADULŢILOR:
 Copilul este adus la medic
 El nu este informatorul principal
 Ar putea să nu răspundă la nici o întrebare, indiferent de experienţa examinatorului

40. Tehnica evaluării copilului

 Interviul cu părinţii:
 Motivul consultaţiei
 APF, APP, dezvoltarea psihomotorie
 Structura şi funcţionarea familiei
 Particularităţi ale copilului: funcţionarea motorie, cognitivă, afectivă, autoservirea,
comportamentul, somnul, apetitul, obiceiuri, mişcări anormale, capacitatea de relaţionare.
 Interviul cu copilul:
 în prezenţa părinţilor
 întrebările se referă la:
 Şcoală
 Activităţi extraşcolare, relaţia cu prietenii
 Familie
 Cum se percepe pe el însuşi
 Acuze somatice
 Evenimente stresante din viaţa lui
 Cum îşi vede viitorul
 Completarea cu informaţii obţinute de la profesori, etc.
 Examinarea fizică şi investigaţii
 Evaluarea psihologică
 Interviuri standardizate, chestionare standardizate:
 CHILD BEHAVIOUR CHECKLIST
 THE TEACHER REPUT FORM
 YOUTH SELF REPUT FORM

41.Etapele dezvoltării psiho-motorii

ETAPELE DEZVOLTĂRII PSIHO-MOTORII

 Perioada de sugar: 0- 1 an
 Antepreşcolar: 1- 3 ani
 Preşcolar: 3- 6 ani
 Şcolar mic: 6- 10 ani
 Preadolescenţa (şcolar mijlociu): 10- 14 ani
 Adolescenţa (şcolar mare): 14- 18 ani

Dezvoltarea ca proces înnăscut al organismului: predispoziţia genetică

Dezvoltarea ca proces tranzacţional: natura dinamică a procesului dezvoltării

Normalitatea se constituie ca un continuu cu perioade variate de schimbări rapide

SUGARUL
  Stabilire a controlului cortical asupra funcţiei motorii
 Relaxarea hipertoniei specifice
 Dispariţia reflexelor arhaice
 Apariţia, diferenţierea, perfecţionarea mişcărilor voluntare
 Dezvoltarea psihică:
 Percepţiile cunosc un ritm foarte rapid de dezvoltare
 Stabilitatea atenţiei este foarte redusă: la 1 an atenţia voluntară nu depăşeşte 15-20 sec.
 Gândirea: doar coordonări senzo-motorii ca modalităţi de răspuns la acţiunea mediului
 Limbajul: perioada preverbală: “gângurit”,
 “perioada de lalalizare”(6 luni primele silabe), “stadiul cuvântului-propoziţie”(10 luni)
 Afectivitatea: ţipătul, surâsul, zâmbetul (3luni), după 6 luni procesul decentrării afective, emoţii.
 Activitatea:
 Principiul plăcerii
 Jocul-exerciţiu
 Conduită de investigare sau de explorare
 Conştiinţa:
 Toate percepţiile sunt orientate spre propriul corp
 După 6 luni începe procesul de decentrare, diferenţiere între EU şi mediul înconjurător.

ANTEPREŞCOLARUL

 Dezvoltarea motorie:
 Perfecţionarea mersului
 Manualitatea
 Dezvoltarea psihică:
 Percepţii: adâncirea procesului de conştientizare a existenţei unei realităţi independente de sine.
o Senzaţii intens impregnate emoţional
 Atenţia: predominant involuntară, cea voluntară capătă un oarecare grad de stabilitate
 Memoria: până la 2 ani doar fixare, păstrare, recunoaştere, evocările sunt involuntare. Este
mecanică, dependentă de încărcătura emoţională.
 Gândirea: -etapa preoperatorie, la 3 ani: zi-noapte, număr.
 -se desfăşoară în prezent
 Limbajul: -legătură afectivă instrument de comunicare.
 -dislalie fiziologică
 Afectivitatea:
 relaţia mamă-copil copil-familie
 reacţia de opoziţie (2- 5 ani)
 Activitatea:
 preluarea prin imitaţie a unor modele
 jocul simbolic, solitar
 jocul paralel, 3 ani, “fiecare pentru fiecare”
 deprinderi elementare de autoservire: după 2 ani şi jumătate trebuie să bea singur, să se dezbrace,
cere oliţa.
 Conştiinţa:
 percepe realitatea ca pe ceva distinct de sine, doar pe cea rezultată din sentimente senzaţii
personale
PREŞCOLARUL

 Dezvoltarea motorie:
 Motricitatea câştigă în capaciatea de coordonare, siguranţă, precizie, graţie.
 4 ani pătrat, foloseşte foarfecele, merge cu tricicleta
 5 ani triunghi, stă pe vârfuri, sare într-un picior în linie dreaptă
 6 ani romb, stă într-un picior fără să părăsească locul
 Percepţiile:
 Perioada întrebărilor
 Atenţia: voluntară devine stabilă, poate lucra şi finaliza acţiuni
 Memoria: capacitatea de a reţine (poezii)
 Gândirea:
 volumul de informaţii şi cunoştiinţe
 utilizează şi elaborează simboluri
 limbajul
 Limite: “gândire ireversibilă”, doar ce percepe, nu este capabil să ordoneze informaţia, “gândire
animistă”, “magică”
 Afectivitatea:
 După 2 ani şi jumătate apare nevoia definirii, confirmării, afirmării.
 Exersarea propriei voinţe, afirmarea şi impunerea ei.
 Devine capabil să stabilească contacte reale, creşte dorinţa de succes, devine generos, sociabil.
 Conştient de propriile trăiri emoţionale.
 Conduite etice, ruşinea, bun sau rău.
 Jocul simbolic, de construcţii, jocul cu roluri, cu reguli (spre 6 ani).
 Respectarea unor interdicţii
 Conştiinţa funcţionează după principiul recompensă- pedeapsă.
 Gelozia faţă de fraţi
 Criza de opoziţie: 3- 5 ani
 Crize dramatice de agitaţie psiho-motorie
 Cu auto şi hetero-agresivitate
 “ba nu!”

ŞCOLARUL MIC

 Confruntarea cu şcoala
 Somatic: schimbarea dentiţiei de lapte, creştere staturo-ponderală (F>B)
 Percepţiile câştigă în fidelitate, complexitate, pot fi utilizate intenţionat
 Atenţia voluntară devine stabilă, dar este predominată de cea involuntară
 Gândirea după 7 ani poate reface în minte, în dublu sens, fenomene percepute nemijlocit.
 Stadiul operaţiilor concrete
 Creşterea vocabularului şi de stăpânire a conţinutului acestuia
 Imaginaţia pierde din caracterul fantezist, se aproprie de realitate. Se dezvoltă imaginaţia
reproducătoare, delimitarea realului de imaginar.
 Afectivitatea domină existenţa copilului.
 Dorinţa de afirmare; ştie ce este permis şi ce nu.
 Angoasa de la 9 ani.
 Reţine în primul rând ceea ce îi trezeşte interesul sau dacă este direct cointeresat.
PREADOLESCENŢA

 Transformări somato-endocrine
 Dezvoltarea psihică se caracterizează prin amestecul de trăsături infantile şi adulte
 Gândirea critică, după 12 ani apare gândirea formală (ipotetico- deductivă)
 Perioada adevăratei socializări, nevoia de afirmare socială, apartenenţa la grup.
 Modificarea relaţiilor cu familia
 Interesul faţă de sexul opus
 Pasiuni faţă de unele domenii de activitate.
 Incapabil de autocontrolul noilor trăiri emoţionale
 Jocul de creativitate, care cere îndemânare, talent
 Etapa apariţiei EU-lui subiectiv
 Întrebări cu caracter abstract: ce e viaţa?
 Conştientizează pulsiunile erotice
 Acordă atenţie mai mare aspectelor exterioare ale faptelor de comportament decât motivelor lor.

ŞCOLARUL MARE

 Ritmul dezvoltării somato-motorii încetineşte treptat.

 Dezvoltarea personalităţii:
 Dezvoltarea conştiinţei de sine
 Negarea identităţii infantile
 Alegerea unei noi identităţi
 Construirea şi impunerea ei socială
 Procesele de cunoaştere beneficiază în primul rând de latura voluntară a domeniului cognitiv
 Restructurarea relaţiilor cu familia
 Grupul oferă eliberarea de la subordonarea faţă de adult
 Vârsta celor mai curate şi intense prietenii
 Capacitatea crescută de a se subordona scopurilor
 Activitatea are un caracter raţional, premeditat.

42. Întârzierile mintale

ÎNTÂRZIERILE MINTALE:

UŞOARĂ: QI=50-69

MEDIE: QI=35-49

SEVERĂ: QI=20-34

PROFUNDĂ: QI<20

43. Tulburările de dezvoltare

TULBURĂRI DE DEZVOLTARE

 T. specifice de dezvoltare a limbajului şi a vorbirii

 T. specifice de dezvoltare a deprinderilor şcolare
 T. specifice de dezvoltare a funcţiilor motorii
  T. mixte de dezvoltare (şcolare şi motorii)

44. Tulburări pervasive de dezvoltare

 Tulburări pervasive de dezvoltare:

 Autismul infantil
 Autism atipic
 Sindrom Rett
 Sindrom Asperger
 Alte tulburări dezintegrative ale copilăriei

AUTISMUL INFANTIL

 4-5/10000; 2,6/1=b/f
 debutul precoce, înainte de trei ani, a unor tulburări sau devieri care interesează cel puţin trei arii
de dezvoltare:
 inabilitatea de a iniţia şi dezvolta relaţii sociale, de a exprima interes şi emoţii;
 incapacitatea de a folosi limbajul şi comunicarea (verbală şi non- verbală);
 prezenţa unui comportament stereotip, incluzând un repertoriu comportamental restrictiv şi
repetitiv.
 45. Tulburări emoţionale şi de conduită cu debut specific în copilărie

Tulburări emoţionale şi de conduită cu debut specific în copilărie:

 Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenţie

 Tulburarea de conduită
 Tulburări mixte
 Tulburări emoţionale cu debut specific în copilărie:
 Anxietatea de separare
 T. fobic- anxioasă a copilului
 T. cu anxietate socială a copilului
 Tulburările funcţionării sociale cu debut specific în copilărie:
 Mutismul electiv
 T. reactivă de ataşament
 T. exagerată de ataşament
 Tulburarea ticurilor:
o ticuri tranzitorii
o ticuri cronice motorii sau vocale
o ticuri combinate
 Alte tulburări emoţionale şi de conduită cu debut în copilărie sau adolescenţă:
 Enurezis nonorganic
 Encoprezis nonorganic
 T. de alimentaţie ale sugarului şi copilului mic
 Pica
 T. stereotipe de mişcare
 Balbismul
 Vorbirea precipitate

TULBURAREA HIPERKINETICĂ CU DEFICIT DE ATENŢIE (THDA)

  debut precoce înainte de 7 ani
 combinaţie între hiperactivitate, comportament dezordonat şi lipsă de atenţie, impulsivitate şi un
mare grad de distractibilitate.
 nu au răbdare, nu stau pe loc, “ţopăie într-una”, au dificultăţi în relaţionarea cu ceilalţi.
 aceste particularităţi îl fac să fie în permanent în dezacord cu adulţii şi să nu fie acceptaţi de cei de
aceeaşi vârstă.

INATENŢIA

 nu acordă atenţie detaliilor; greşeşte la şcoală, la joacă sau în alte activităţi;

 nu reuşeşte să aibă o atenţie susţinută în timpul lecţiilor sau la joacă;
 pare că nu ascultă ce i se spune; nu reuşeşte să fie atent la instrucţiuni şi să-şi termine lecţiile, sau
îndatoririle (acest fapt nu se datorează opoziţiei sau incapacităţii de a înţelege);
 incapabil să-şi planifice şi organizeze activitatea;
 evită îndatoririle care necesită efort şi atenţie susţinută;
 îşi pierde obiectele personale precum: pixuri, caiete, jucării; este distras de stimuli externi; este
uituc în cea mai mare parte a zilei.

HIPERACTIVITATEA

 adesea dă din mâini şi din picioare, se foieşte pe scaun;

 se ridică de pe scaun, nu are răbdare să stea aşezat;
 se caţără sau ţopăie şi aleargă în situaţii în care ar trebui să stea liniştit;
 nu se poate juca în linişte, este gălăgios;
 dovedeşte un pattern motor excesiv de activ şi care nu este explicat de modificările de mediu.

IMPULSIVITATEA

 răspunde la întrebare înainte ca întrebarea să fie formulată;

 nu are răbdare în a-şi aştepta rândul;
 întrerupe sau intervine în jocul sau conversaţia celorlalţi;
 vorbeşte prea mult.

46. Tulburarea de conduită

TULBURAREA DE CONDUITĂ

TC este definită ca o conduită antisocială persistentă la copil şi adolescent.

Există un pattern persistent de comportament care încalcă drepturile şi normele sociale şi care se manifestă
de cel puţin 12 luni (3 sau mai multe criterii). Cel puţin un criteriu a fost prezent în ultimile 6 luni

Pentru copilul mare, 7- 14 ani: furtul, minciuna (poate lua la început forma unor fantezii, fără motive
rezonabile. Spre 6-7 ani are semnificaţia pe care i-o atribuie adultul), agresivitatea, fugile şi vagabondajul,
instabilitatea psihomotorie.

La adolescenţi se caracterizează prin:

 Agresivitate fizică:

- opoziţie, încăpăţânare absurdă, obrăznicie.

- remarci rău voitoare, calomnii, ameninţări.

- manifestări coleroase.

- până la violenţe extreme de grave- “crize coleroase”.

 Furtul şi violarea proprietăţilor

 Absenţa de la şcoală
 Alte forme precum: consumul de droguri, ofense sexuale, violuri, abuz sexual asupra altora mai
mici. Fetele şi unii dintre băieţi pot fi implicaţi în prostituţie.
 Tulburări emoţionale: pot fi tensionaţi, nemulţumiţi, exprimând depresie şi anxietate. Unii au
tentative de suicid.
 Tipuri TC:
- cu debut în copilărie: înainte de 10 ani şi care a prezentat cel puţin 1 criteriu
- cu debut în adolescenţă: absenţa oricărui criteriu înainte de 10 ani.

Clasificare bazată pe severitate, tipul:

- mediu- puţine probleme de conduită faţă de cele cerute pentru diagnostic şi cauzează un rău minor.

- moderat- efectele tulburării de conduită asupra celorlalţi variază între mediu şi sever.

- sever- multe probleme de comportament se manifestă sever şi produc un rău considerabil celor din jur.

47. Tulburări ale instinctului alimentar

1) Anorexia nervoasa

2) Bulimia nervoasa

3) Hiperfagia asociata cu alte tulburari psihologice

4) Voma asociata cu alte tulburari psihologice

Anorexia nervoasa

Criteriile de diagnostic pentru anorexia mentala

• A. Refuzul de a mentine greutatea corporala la, sau deasupra unei greutati normale minime pentru etatea
şi înălţimea sa (de ex., pierdere în greutate ducând la menţinerea greutăţii corporale la mai puţin de 85 %din cea
expectată ;sau imposibilitatea de a câştiga în greutate în perioada de creştere, ducând la o greutate corporală sub
85%faţă de cea expectată).

• B. Frica intensă de a nu lua în greutate şi de a deveni gras(ă), chiar dacă este subponderal(ă).

• C. Perturbarea modului în care persoana îşi percepe şi trăieşte greutatea sau forma corpului, nedatorată
influenţei greutăţii sau conformaţiei corporale asupra autoevaluării sau negarea seriozităţii problemei greutăţii
corporale actuale scăzute.

• D. La femeile postmenarhice, amenoree, adică absenţa a cel puţin trei cicluri menstruale consecutive.

Diagnosticul de anorexie mentala in functie de IMC

• IMC=greutatea in Kg impartita la patratul inaltimii in metri

• IN ANOREXIE VALOAREA IMC ESTE MAI MICA SAU EGALA CU 17,5

Anorexie-Dg. Diferential

• boli gastrointestinale

• boli maligne oculte, tumori cerebrale, SIDA

• TBC,

• boli endocrine(b.Addison, hipertiroidism, diabet zaharat)

• sindromul arterei mezenterice superioare

• tulburarile depresive majore

• fobiile sociale

• tulburarile obsesivo-compulsive

Tipuri de anorexie mentala

• Tipul restrictiv: în cursul episodului de anorexie persoana nu s-a angajat regulat într-un comportament de
purgare (adică, vărsături autoprovocate sau abuz de laxative, diuretice sau clisme)

• Tipul de mâncat excesiv/purgare: în cursul episodului actual de anorexie nervoasă, persoana se angajează
înmod regulat într-un comportament de mâncat excesiv sau de purgare

Simptomatologia anorexiei

• dispozitie depresiva,

• sentimente de vinovatie, autostima scazuta

• izolare sociala, sentimente de inadecvare

• iritabilitate, insomnii, labilitate emotionala

• preocupare cu gânduri despre mâncare

• emacierea

• hipotensiune arteriala, hipotermie, caderea parului, unghii, tegumente descuamate

• lanugo

• parotidomegalie

• eroziuni dentare

• calusuri vicioase la nivelul degetelor

• anemie normocroma, normocitara;

• afectarea functiei renale (secundar deshidratarii cronice si hipokalemiei);

• probleme cardiovasculare (hipotensiune arteriala severa, aritmii);

• probleme dentare si osteoporoza (secundar nivelului scazut al calciului ingerat si absorbit, secretiei scazute
de estrogeni si secretiei crescute de cortizol).

Simptomatologia anorexiei

• leucopenie si anemie usoara (trombocitopenia e rara);

• cresterea ureei sanguine secundar deshidratarii;

• hipercolesterolemie;

• hipomagnezemie, hipofosfatemie, hiperamilazemie ocazional;

• alcaloza metabolica, hipocalcemie, hipocloruremie secundar varsaturilor;

• acidoza metabolica secundar abuzului de laxative;

• nivel seric al tiroxinei (T4) scazut sau normal iar al triiodotironinei (T3) scazut;

• nivel seric al estrogenilor scazut la femei iar la barbati nivel seric scazut al testosteronului;

• bradicardie sinusala sau aritmie (pe EKG);

• tulburari difuze reflectând o encefalopatie metabolica, în stadiile avansate ale bolii.

Medicatia in anorexie

• Anxiolitice

• Neuroleptice

• Antidepresive

• Perfuzii specifice

Bulimia-Definitie

• Bulimia nervoasă se defineşte ca un sindrom caracterizat prin repetate pusee de supraalimentare şi o

preocupare excesivă privind controlul greutăţii corporale, conducând pacientul la adoptarea de măsuri
extreme,pentru a diminua ingrăşarea datorită alimentelor ingerate .

Criteriile de diagnostic pentru bulimie

A. Episoade recurente de mâncat excesiv. Un episod de mâncat excesiv se caracterizează prin cei doi itemi :

1). Mâncatul într-o perioadă scurtă de timp ( de exemplu, în decursul unei perioade de două ore) a unei cantităţi de
mâncare mai mare decât cea pe care ar mânc-o majoritatea oamenilor intr-o perioadă similară de timp şi în
circumstanţe similare.
 2). Sentimentul de lipsă de control al mâncatului în cursul episodului ( de exemplu, sentimentul că persoana
respectivă nu poate stopa mâncatul sau controla ce sau cât mănâncă).

Comportamentul compensator inadecvat recurent în scopul prevenirii creşterii în greutate, cum ar fi vărsăturile
autoprovocate , abuzul de laxative, diuretice, clisme sau alte medicamente, postul sau exerciţiile excesive.

C. Mâncatul excesiv şi comportamentele compensatorii inadecvate apar ambele în medie de cel puţin de două ori pe
săptămână, timp de trei luni.

D. Autoevaluarea este in mod nejustificat influenţată de conformaţia şi greutatea corpului.

E. Perturbarea nu survine exclusiv în cursul episoadelor de anorexie nervoasă

Tipuri de bulimie

• Tip de purgare: în cursul episodului curent de bulimie nervoasa, persoana s-a angajat regulat în
autoprovocarea de vărsături sau în abuzul de laxative, diuretice sau clisme;

• Tip de nonpurgare: în cursul episodului curent de bulimie nervoasa, persoana a utilizat alte comportamente
compensatorii inadecvate , cum ar fi postul sau exerciţiile excesive, dar nu s-a angajat în mod regulat în vărsături
autoinduse sau în abuzul de laxative, diuretice sau clisme.

Bulimia-Dg. Diferential

• anorexie nervoasă, de tip compulsie-purgare ;

• sindromul Kleine-Levin ;

• tulburarea depresivă majoră cu elemente atipice ;

• tulburarea de personalitate borderline

Medicatia in bulimie

Antidepresive

Alte medicamente :

- supresori ai apetitului şi anticonvulsivante

Hiperfagia asociata cu alte tulburari psihologice

• Alimentatia excesiva

• Termenul de hiperfagie sau polifagie se refera la consumul de alimente fara a atinge efectul satietatii

• CAUZE

Nu se cunoaste cauza exacta a acestei tulburari de alimentatie. Poate avea o agregare familiala (trasmitere genetica)
sau ar putea avea legatura cu mentalitatea familiei asupra aspectului fizic.

DIAGNOSTIC
Boala este diagnosticata printr-un examen fizic si o anamneza corecta. Sunt importante de asemenea intrebarile
legate de sanatatea mentala a subiectului, in special atitudinea acestuia fata de aspectul fizic si alimentare.

Boala poate fi diagnosticata cand se regasesc cel putin 3 din urmatoarele caracteristici:

• 1. Episoade alimentare caracterizate prin:

- ingerarea unor cantitati mari de alimente intr-o perioada scurta de timp (de exemplu la fiecare 2 ore);

- pierderea controlului alimentar in timpul fiecarui episod.

• 2. Cel putin 3 din urmatoarele:

- ingestia rapida, compulsiva a alimentelor;

- supraalimentare pana la aparitia unui disconfort suparator;

- ingerarea unor cantitati mari de alimente, neinsotite neaparat de foame fizica;

- izolare fizica in momentul alimentatiei (jena, rusine fata de anturaj);

- pierderea respectului de sine, depresie, sentiment de vinovatie dupa ingestie

• 3. Epuizare psihica post alimentatie excesiva

• 4. Episoade de alimentatie excesiva cel putin 2 zile pe saptamana si pentru cel putin 6 luni

• 5. Episoade de supraalimentatie fara autoinducerea varsaturilor sau a exercitiului fizic excesiv.

Boala asociaza perioade de restrictie alimentara asociate cu perioade de exces alimentar. Cateodata perioadele de
exces alimentar nu sunt insotite de pauze alimentare. Pana la 33% dintre cei care sunt obezi au aceasta boala. O
crestere importanta in greutate apare ca rezultat al acestor excese alimentare cronice, chiar daca acestea sunt insotite
si de perioade intermitente de dieta restrictiva. Depresia, anxietatea sau alte tulburari anxioase apar frecvent asociate
acestei tulburari, ceea ce face tratamentul si recuperarea mai dificila.

Voma asociata cu alte tulburari psihologice

In afara de vomele autoprovocate din bulimia nervoasa, vome repetate pot apare in: tulburari disociative, tulburari
hipocondriace unde vomele pot fi unul din multiplele simptome somatice; graviditate unde factorii emotionali pot
contribui la greata si voma recurenta.

48. Tulburări ale instinctului

49. Tulburarea schizo-afectivă

debut – brusc – la varsta adulta tanara, dar si in adolescenta

Definitie: afectiune cu

• evolutie episodica

• coexistenta pe plan clinic a simptomelor schizofreniei cu simptome ale tulb.afective

• ponderea simptomelor sk si af. este aproximativ egala

• fara a se putea stabili care dintre ele se afla pe primul plan

• in general nici simptomele schizofreniei nici ale tulburarii afective luate izolat nu sunt

• suficiente pentru formularea unuia dintre cele doua diagnostic.

Criteriile de diagnostic

A. 0 perioadă neîntreruptă de maladie în cursul căreia, la un moment dat

- există, fie un episod depresiv major, un episod maniacal, ori un episod mixt,

- concomitent cu simptomele fazei active criteriul A pentru schizofrenie.

Notă: Episodul depresiv major trebuie să includă criteriul A1: dispoziţie depresivă.

B. în cursul aceleeaşi perioade de maladie, au existat:

idei delirante sau halucinaţii timp de cel puţin 2 Sapt în absenţa unor simpt. afective proeminente.

C. Simptomele care satisfac criteriile pentru un episod afectiv sunt prezente o porţiune substanţială (½) din durata
totală a perioadelor activă şi reziduală ale maladiei.

D. Perturbarea nu se datorează - efectelor fiziologice directe ale unei substanţe (de ex., un drog de abuz, un
medicament) ori - unei condiţii medicale generale.

De specificat tipul:

Tip bipolar dacă perturbarea include un episod M sau Mx (ori un ep.M sau un ep. Mx şi episoade DM ).

Tip depresiv: dacă perturbarea include numai episoade depresive majore

Tulburarea schizoafectiva a fost descrisa de autorii clasici ca o alta forma a schizofreniei folosindu-se termenul de
schizofrenie afectiva.

Clasificare – dupa tipul simptomelor afective:

- Tulburare schizoafectiva tip maniacal

- Tulburare schizoafectiva tip depresiv

- Tulburare schizoafectiva tip mixt

Diferenta clinica dintre tulburarea schizoafectiva si schizofrenie este inlocuirea hipotimiei caract schizofreniei cu
hipertimie de valenta (+) sau (-)

Evolutia - e mai buna la tip.bipolar -ep.M-recuperare completa

- e mai rea la tip.depresiv-recuperare cu defect

Prognostic-mai bun decat al sk

-mai rau decat al tulb.afective

 -mai bun al tipului bipolar decat al tipului depresiv

(Luat din cursul lui Drima)

50. Criterii de diagnostic pentru tulburarea depresiva majora - episod unic

Criterii de diagnostic pentru tulburarea depresiva majora - episod unic

• Prezenta unui singur episod depresiv major.

• Episodul depresiv major nu este explicat mai bine de tulburarea schizoafectiva si nu este suprapus peste
schizofrenie, tulburarea schizofreniforma, tulburarea deliranta ori tulburarea psihotica fara alta specificatie.

• Nu a existat niciodata un episod maniacal, un episod mixt ori un episod hipomaniacal.

• Nota: Aceasta excludere nu se aplica, daca toate episoadele similare episoadele maniacale, mixte sau
hipomaniacale sunt induse de o substanta sau de un tratament ori sunt datorate efectelor fiziologice directe ale unei
conditii medicale generale.

51. Criterii de diagnostic pentru tulburarea depresiva majora recurenta

• Prezența a doua sau mai multe episoade depresive majore.

Nota: Pentru a fi considerate episoade separate, trebuie sa existe un interval de cel putin 2 luni consecutive in care
nu sunt satisfacute criteriile pentru un episod depresiv major.

• Episoadele depresive majore nu sunt explicate mai bine de tulburarea schizoafectiva si nu sunt suprapuse
peste schizofrenie, tulburarea schizofreniforma, tulburarea deliranta ori tulburarea psihotica fara alta
specificatie.

• Nu a existat niciodata un episod maniacal, un episod mixt ori un episod hipomaniacal.

Nota : Aceasta excludere nu se aplica, daca toate episoadele similare episoadele maniacale, mixte sau hipomaniacale
sunt induse de o substanta sau de un tratament ori sunt datorate efectelor fiziologice directe ale unei conditii
medicale generale.

52. Distimia

Definitie

Distimia este o tulburare afectiva caracterizata printr-o stare depresiva cronica, ce dateaza de foarte multi ani, timp
in care nu au fost niciodata criteriile de diagnostic ale episodului depresiv major.

Diagnostic pozitiv

• Se stabileste pe baza informatiilor furnizate de:

• anamneza;

• examen fizic: semne si simptome ale unor afectiuni medicale (de cele mai multe ori severe);

• simptomelor psihice (dispozitie depresiva, anxietate, disforie, tulburari de memorie si concentrare,

idei depresive, oboseala, tulburari de somn, tulburari ale alimentatiei);
 • scale de evaluare: CDRS( Cornell Dysthymia Rating Scale).

• investigatii de laborator: polisomnografia indica cresterea somnului REM; reducerea somnului cu

unde lente).

Criteriile de diagnostic ale distimiei

• Dispozitie depresiva cea mai mare parte a zilei, mai multe zile decat nu, dupa cum este indicat, fie de
relatarea subiectiva, fie de observatiile facute de altii, timp de cel putin 2 ani.

• Prezenta in timp ce este depresiv a doua sau mai multe din urmatoarele :

• Apetit redus sau mancat excesiv ;

• Insomnie sau hipersomnie ;

• Energie scazuta sau fatigagilitate ;

• Stima de sine scazuta ;

• Capacitate de concentrare redusa sau dificultate in a lua decizii ;

• Sentimente de disperare.

• In cursul perioadei de 2 ani (1 an pentru copii sau adolescenti), persoana nu a fost niciodata fara
simptomele de la criteriile A si B timp de mei mult de 2 luni, odata.

• Nici in episod depresiv major nu a fost prezent in cursul primilor 2 ani ai tulburarii, adica perturbarea nu
este explicata mai bine de tulburare adepresiva majora cronica sau de tulburarea depresiva in remisiune
partiala.

• Nu a existat niciodata in episod maniacal, un episod mixt ori un episod hipomaniacal si nu au fost
satisfacute niciodata criteriile pentru tulburarea ciclotimica.

• Perturbarea nu survine exclusiv in cursul unei tulburari psihotice cronice, cum ar fi schizofrenia ori
tulburarea deliranta.

• Simptomele nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante (de ex, drog, medicament) ori
ale unei conditii medicale generale (de ex, hipotiroidismul).

• Simptomele cauzeaza o deteresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional, sau in
lte domenii importante de functionare.

Diagnostic diferential

• Tulburarea depresiva majora - consta dintr-unul sau mai multe episoade depresive majore separate care pot
fi distinse de modul uzual de functionare a persoanei. Se diferentiaza de cea tulburarea depresiva majora
cronica prin faptul ca la aceasta criteriile pentru un episod depresiv major sunt satisfacute complet si de
tulburarea depresiva majora in remisiune partiala daca criteriile nu mai sunt complet satisfacute.

• Schizofrenia, tulburarea schizoafectiva, tulburarea deliranta - exista simptome psihotice.

• Dementa - exista un istoric premorbid de declin al functiei cognitive.

 • Tulburari de personalitate - exista trasaturi de personalitate anterior imbolnavirii.

• Tulburare afectiva datorata unei conditii medicale generale - perturbarea de dispozitie este considerata a fi
consecinta fiziologica directa a unei conditii medicale generale (scleroza multipla, ictusul, hipotiroidismul).

• Tulburare afectiva indusa de o substanta - o substanta (drog, medicament) este considerata a fi etiologic in
relatie cu perturbarea afectiva.

Tratament

• In tulburarea distimica este indicat tratamentul farmacologic cu unul dintre antidepresivele prezentate, de
obicei in ambulator, tinandu-se cont poate intr-o masura mai mare de efectele adverse, dat fiind faptul ca
tratamentul se va administra pe o perioada mare de timp (cel putin 5 ani).

• Se poate combina si cu tratament psihoterapeutic, cele mai eficiente terapii fiind terapia interpersonala si
cea cognitiv - comportamentala.

53. Sindromul maniacal

• Tulburari ale afectivitatii :

• expansiva, euforica ;

• iritabilitatea.

• Tulburari psihomotorii :

• activitate psihomotorie crescuta, cu implicare in multiple activitati, dar fara o finalizare, senzatia
de eutonie, omnipotenta. Forma extrema de agitatie psihomotorie poarta numele de furor maniacal
si poate duce la acte cu implicatii medico - legale.

• Tulburari cognitive

• atentia este deficitara, distractibila, bolnavul este atras permanent de stimuli nerelevanti ;

• se pot intalni fenomene de mentism (desfasurare rapida de idei si reprezentari) ;

• idei de grandoare (stima de sine, incredere in posibilitatile proprii, optimism).

• Idei delirante congruente cu dispozitia :

• idei delirante de frumusete fizica ;

• idei delirante de talent intr-un anumit domeniu ;

• idei delirante de inovatie ;

• idei delirante de bogatie ;

• idei delirante de identitate cu o persoana faimoasa ;

• idei delirante de relationare cu o persoana importanta (figura publica, Dumnezeu) ;

 • idei delirante de relatie si de persecutie in baza faptului ca ceilalti il urmaresc pentru calitatile lui
exceptionale.

• Idei delirante incongruente cu dispozitia :

• idei delirante de persecutie (care nu au legatura cu grandoarea bolnavului) ;

• idei delirante de control ;

• idei delirante de insertie a gandurilor.

Tulburari vegetative

• hiposomnia - bolnavul are o nevoie de somn scazuta si in ciuda putinelor ore de somn se simte
energic, cu putere ;

• scadere in greutate - desi apetitul este normal sau crescut, se poate produce scaderea ponderala ca
urmare a cresterii activitatii si neglijarii nevoilor nutritionale ;

• apetitul sexual este crescut si poate avea consecinte dezastruoase (divort, contractarea de boli
venerice sau acte cu caracter penal - viol).

• Tulburari de perceptie

In episoadele cu simptome psihotice se pot intalni halucinatii, cel mai adesea, auditive si vizuale, congruente sau
incongruente cu dispozitia.

54. Diagnostic pozitiv al tulburarii bipolare I i II

• Diagnosticul tulburarii bipolare I si II se stabileste urmarind :

• anamneza (antecedente, istoric - episoade maniacale, mixte, depresive, hipomaniacale) ;

• examenul fizic nu prezinta modificari specifice tulburarii bipolare I sau II;

• examen psihiatric (episodul actual - episod maniacal, mixt, depresiv, hipomaniacal) ;

• scale de evaluare a episodului cel mai recent (depresiv, maniacal) - YMRS (manie), HAM-D,
MADRS (depresie) ;

• investigatii de laborator nu arata modificari specifice

55. Criteriile de diagnostic ale episodului maniacal

1. O perioada distincta de dispozitie crescuta, expansiva sau iritabila anormala si persistenta, durand cel putin
o saptamana.

2. In timpul perioadei de perturbare a dispozitiei, trei sau mai multe din urmatoarele simptome au persistat
(patru, daca dispozitia este numai iritabila) si au fost prezente intr-un grad semnificativ.

3. Simptomele nu satisfac criteriile pentru un episod mixt.

 4. Perturbarea de dispozitie este suficient de severa pentru a cauza o deteriorare semnificativa in functionarea
profesionala sau in activitatile uzuale sau in relatiile cu altii, ori sa necesite spitalizare pentru a preveni
vatamarea sa sau a altora, ori exista elemente psihotice.

5. Simptomele nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante (drog, medicament) ori ale unei
conditii medicale generale (de ex, hipotiroidismul).

6. In timpul perioadei de perturbare a dispozitiei, trei sau mai multe din urmatoarele simptome au persistat
(patru, daca dispozitia este numai iritabila) si au fost prezente intr-un grad semnificativ.

7. 1) stima de sine exagerata sau grandoare ;

8. 2) scaderea necesitatii de somn ;

9. 3) mai locvace decat in mod uzual sau se simte presat sa vorbeasca continuu ;

10. 4) fuga de idei sau experienta subiectiva ca gandurile sunt exagerate ;

11. 5) distractibilitate ;

12. 6) cresterea activitatii orientate spre un scop (fie in societate, la serviciu sau la scoala, ori din punct de
vedere sexual) ori agitatie psihomotorie ;

13. 7) implicare excesiva in activitati placute care au un inalt potential de consecinte nedorite (de ex, angajarea
in cumparaturi excesive, indiscretii sexuale ori investitii in afaceri nesabuite).

56. Criteriile de diagnostic pentru episodul mixt

• Sunt satisfacute criteriile, atat pentru episodul maniacal cat si pentru episodul depresiv major (cu exceptia
duratei) aproape in fiecare zi, in cursul unei perioade de cel putin o saptamana.

• Perturbarea afectiva este suficient de severa pentru a cauza o deteriorare semnificativa in functionarea
profesionala sau in activitatile sociale uzuale ori in relatiile cu altii, sau pentru a necesita spitalizare spre a
preveni vatamarea sa sau a altora, ori exista elemente psihotice.

• Simptomele nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante (de ex, un drog, medicament)
ori ale unei conditii medicale generale.

57. Criteriile de diagnostic pentru un episod hipomaniacal

• O perioada distincta de dispozitie crescuta, expansiva sau iritabila persistenta, durand cel putin 4 zile, si
care este net diferita de dispozitia depresiva uzuala.

• In cursul perioadei de perturbare afectiva, au persistat trei sau mai multe sau patru daca dispozitia a fost
iritabila din simptomele episodului maniacal si au fost prezente intr-un grad semnificativ.

• Episodul este asociat cu o modificare fara echivoc in activitate care nu este caracteristica persoanei atunci
cand nu prezinta simptome.

• Perturbarea dispozitiei si modificarea in functionare sunt observabile de catre altii.

• Episodul nu este sufficient de sever pentru a cauza o deteriorare semnificativa in functionarea sociala si
profesionala, ori pentru a necesita spitalizarea, si nu exista elemente psihotice.
 • Simptomele nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante (de ex, drog, medicament) ori
ale unei conditii medicale generale.

58. Criterii de diagnostic tulburarea bipolara I, episod manical unic

• Prezenta numai a unui singur episod maniacal si nici un fel de episoade depresive in trecut.

Episodul maniacal nu este explicat mai bine de tulburarea schizoafectiva si nu este suprapus peste schizofrenie,
tulburarea schizofreniforma, tulburarea deliranta sau tulburarea psihotica fara alta specificatie

59. Criterii de diagnostic tulburarea bipolara I, cel mai recent episod hipomaniacal

• Anterior a existat cel putin un episod maniacal ori un episod mixt.

• Simptomele afective cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional,
ori in alte domenii importante de functionare.

• Episoadele afective de la criteriile A si B nu sunt explicate mai bine de tulburarea schizoafectiva si nu sunt
suprapuse peste schizofrenie, tulburarea schizofreniforma, tulburarea deliranta sau tulburarea psihotica fara
alta specificatie. Actualmente (sau cel mai recent) exista un episod hipomaniacal.

60. Criterii de diagnostic tulburarea bipolara I, cel mai recent episod mixt

• Actualmente (sau cel mai recent) exista un episod mixt.

• Anterior a existat cel putin un episod depresiv major, un episod maniacal ori un episod mixt.

• Episoadele afective de la criteriile A si B nu sunt explicate mai bine de tulburarea schizoafectiva si nu sunt
suprapuse peste schizofrenie, tulburarea schizofreniforma, tulburarea deliranta sau tulburarea psihotica fara
alta specificatie.

61. Criterii de diagnostic tulburarea bipolara I, cel mai recent episod depresiv

• Actualmente (sau cel mai recent) in episod depresiv major.

• Anterior a existat cel putin un episod maniacal sau un episod mixt.

• Episoadele afective de la criteriile A si B nu sunt explicate mai bine de tulburarea schizoafectiva si nu sunt
suprapuse peste schizofrenie, tulburarea schizofreniforma, tulburarea deliranta sau tulburarea psihotica fara
alta specificatie.

62. Criterii de diagnostic tulburarea bipolara II, cel mai recent episod nespecificat

• Criteriile, cu exceptia duratei, sunt satisfacute actualmente (ori au fost foarte recent) pentru un episod
maniacal, hipomaniacal, mixt ori depresiv major.

• Anterior a existat cel putin un episod maniacal ori mixt.

• Simptomele afective cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional
ori in alte domenii de functionare.
 • Simptomele afective de la criteriile A si B nu sunt explicate mai bine de tulburarea schizoafectiva si nu sunt
suprapuse peste schizofrenie, tulburarea schizofreniforma, tulburarea deliranta sau tulburarea psihotica fara
alta specificatie.

• Simptomele afective de la criteriile A si B nu sunt datorate efectelor fiziologice directe ale unei substante
(de ex, un drog de abuz, un medicament, ori alt tratament) ori ale unei conditii medicale generale (de ex,
hipotiroidismul).

63. Criterii de diagnostic tulburarea bipolara II

• Prezenta (sau istoricul) unuia sau a mai multe episoade depresive majore.

• Prezenta (sau istoricul) a cel putin un episod hipomaniacal.

• Nu a existat niciodata un episod maniacal ori un episod mixt.

• Simptomele afective de la criteriile A sau B nu sunt explicate mai bine de tulburarea schizoafectivasi nu
sunt suprapuse peste schizofrenie, tulburarea schizofreniforma sau tulburarea psihotica fara alta
specificatie.

• Simptomele cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificative clinic in domeniul social, profesional sau in
alte domenii de functionare.

• Tipuri

• Hipomaniacal – actualmante este in episod hipomaniacal

• Depresiv – actualmente este in episod depresiv

64. Diagnostic diferential tulburarea bipolara I

• Tulburarea depresiva majora si tulburarea distimica - nu exista in antecedente vreun episod maniacal sau
mixt.

• Tulburarea bipolara II - nu exista in istoric episoade maniacale sau mixte.

• Tulburarea ciclotimica - exista numeroase perioade de simptome maniacale care nu satisfac criteriile pentru
un episod maniacal si perioade de simptome depresive care nu satisfac criteriile pentru un episod depresiv
major.

• Schizofrenie, tulburarea schizoafectiva, tulburarea deliranta - sunt caracterizate prin perioade de simptome
psihotice survenind in absenta unor unor simptome afective notabile, care nu indeplinesc criteriile pentru
un episod maniacal sau episod depresiv major.

• Tulburare afectiva datorata unei conditii medicale generale - perturbarea de dispozitie este considerata a fi
consecinta fiziologica directa a unei conditii medicale generale (scleroza multipla, ictusul, hipotiroidismul).

• Tulburare afectiva indusa de o substanta - o substanta (drog, medicament) este considerata a fi etiologic in
relatie cu perturbarea afectiva.
65. Diagnostic diferential tulburarea bipolara II

• Tulburarea depresiva si tulburarea distimica - nu exista nici un episod hipomaniacal in evolutia acestora.

• Tulburarea bipolara I - prezenta unuia sau a mai multor episoade maniacale sau mixte.

• Tulburarea ciclotimica - exista numeroase perioade de simptome maniacale care nu satisfac criteriile
pentru un episod maniacal si perioade de simptome depresive care nu satisfac criteriile pentru un episod
depresiv major.

• Schizofrenie, tulburarea schizoafectiva, tulburarea deliranta - sunt caracterizate prin perioade de simptome
psihotice survenind in absenta unor unor simptome affective notabile, care nu indeplinesc criteriile pentru
un episod maniacal sau episod depresiv major.

• Tulburare afectiva datorata unei conditii medicale generale - perturbarea de dispozitie este considerata a fi
consecinta fiziologica directa a unei conditii medicale generale (scleroza multipla, ictusul, hipotiroidismul).

• Tulburare afectiva indusa de o substanta - o substanta (drog, medicament) este considerata a fi etiologic in
relatie cu perturbarea afectiva.

66. Ciclotimia

Definitie

• Ciclotimia este o tulburare afectiva caracterizata prin perioade de simptome depresive care nu indeplinesc
criteriile unui episod depresiv major si perioade cu simptome afective ce constituie episodul hipomaniacal.

Tratament

• In timpul fazelor hipomaniacale se recomanda tratament cu Li sau alte timostabilizatoare, iar in timpul
perioadelor depresive se indica tratament antidepresiv asociat cu saruri de Li sau carbamazepina, deoarece
exista riscul virajului hipomaniacal.

• Tratamentul psihoterapeutic este de tip suportiv, interpersonal, cognitiv- comportamental

• Diagnosticul pozitiv al ciclotimiei se intemeiaza pe baza urmatoarelor informatii:

• anamneza (antecedente, istoric - perioadele cu simptome depressive si simptome apartinand

episodului hipomaniacal);

• examen fizic (nu indica modificari specifice);

• examen psihiatric (simptome depresive, simptome apartinand episodului hipomaniacal);

• investigatiile de laborator: nu exista modificari caracteristice.

67. Criterii de diagnostic ciclotimie

• imp de cel putin 2 ani, prezenta a numeroase perioade de simptome hipomaniacale si a numeroase perioade
de simptome depresive care nu satisfac criteriile pentru un episod depresiv major. La copii si adolescenti,
durata trebuie sa fie de cel putin 1 an.
 • In cursul perioadei de 2 ani, persoana nu s-a aflat fara simptomele de la criteriul A pentru mai mult de 2
luni odata.

• Nici un episod depresiv major, episod maniacal ori episod mixt nu a fost prezent in cursul primilor ani ai
perturbarii.

• Simptomele de la criteriul A nu sunt explicate mai bine de tulburarea schizoafectiva si nu sunt suprapuse
peste schizofrenie, tulburarea schizofreniforma, tulburarea deliranta ori tulburarea psihotica fara alta
specificatie.

• Simptomele nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante (de ex, drog, medicament) ori
ale unei conditii medicale generale.

• Simptomele cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional ori in
alte domenii importante de activitate.

68. diagnostic diferential ciclotimie:

• Tulburarea bipolara I cu ciclare rapida si tulburarea biplara II cu ciclare rapida - sunt satisfacute integral
criteriile de diagnostic pentru eoisodul depresiv major, maniacal sau mixt.

• Schizofrenie, tulburarea schizoafectiva, tulburarea deliranta - sunt caracterizate prin perioade de simptome
psihotice survenind in absenta unor unor simptome affective notabile, care nu indeplinesc criteriile pentru
un episod maniacal, episod depresiv major sau mixt.

• Tulburare afectiva datorata unei conditii medicale generale - perturbarea de dispozitie este considerata a fi
consecinta fiziologica directa a unei conditii medicale generale (scleroza multipla, ictusul, hipotiroidismul).

• Tulburare afectiva indusa de o substanta - o substanta (drog, medicament) este considerata a fi etiologic in
relatie cu perturbarea afectiva.

• Tulburarea de personalitate borderline - nu sunt satisfacute criteriile complete pentru aceasta tulburare.

• Evolutia bolii este cronica.

Exista un risc de 15-50% ca persoanele respective sa dezvolte ulterior o tulburare bipolara I sau II.

69. Delirium tremens :

• - o complicaţie a intoxicaţiei alcoolice cronice

• netratat - mortalitate peste 50%

• după primii cinci ani de consum

• în stadiul de dependenţă organică

• 2-4 zile de la abstinenţă

• transpiraţii

• tremurături accentuate

• nelinişte

• insomnii

• inapetenţă
 • momente tranzitorii de confuzie

• tulburarea de conştiinţă devine totală şi fără întrerupere

• dezorientare auto- şi allopsihică

• halucinaţii dominant vizuale şi oneiroidonii

• patognomonice zoopsiile: reptile, şobolani

• bolnavul se apără agitat, zgomotos

• transpiraţiile sunt generalizate

• hipertermia urcă până la 40oC

• apar tremurăturile extremităţilor, bărbiei, limbii, vorbirii etc.

• pulsul trece de 100/minut

evoluţia spre moarte poate fi rapidă (în lipsa tratamentului)

Tratamentul în delirium tremens

• Benzodiazepine

• Tratamentul dezechilibrului acido-bazic

• Tratamentul dezechilibrului hidro-electrolitic

• Susţinerea funcţiilor vitale

• Neuroleptice sedative

• Neuroleptice incisive

• Sulfat de Mg, carbamazepină

70. Farmacodependentele:

Benzodiazepinele

Greşelile comune - nerespectarea celor trei reguli:

1. prescrierea de doze sublimită

2. precizarea clară a timpului de administrare

3. scăderea lent progresivă a dozelor sau înlocuirea substanţei

Tratament

Intoxicaţia acută şi coma

• menţinerea funcţiilor vitale

• analeptice cardiace şi respiratorii

• stimularea diurezei

• optimizarea ciclurilor metabolice prin aport vitaminic complex, combaterea radicalilor liberi prin
administrare de sulfat de magneziu, vit.E şi vit.C.
Intoxicaţia cronică

• “ieşirea din dependenţă” - sevraj

• progresiv în funcţie de T1/2

• anxietatea – alte anxiolitice

• stări depresive – carbamazepin

• se vor evita neurolepticele - scad pragul convulsivant

Barbituricelele

• afectează concentrarea şi coordonarea

• labilizează afectivitatea

• dizartrie, ataxie şi ameţeli

• Administrate in timpul sevrajului dau anxietate, tremurături, insomnii iar, la doze mai mari, sau în
funcţie de durată administrării, crize epileptice

Amfetaminele

• arie restrânsă de utilizare terapeutică

• sindromul hiperchinetic la copil (metilfenidatul)

• narcolepsie (metilfenidatul)

• anorexigen (fenfluramina)

Intoxicaţia

• euforie “deplasată”

• logoree, hiperactivitate, insomnie

• uscăciunea buzelor, gurii, nasului

• midriază, anorexie, tahicardie

• aritmii

• hipertensiune arterială

Intoxicaţia cronică

• dependenţii de amfetamine pot dezvolta un comportament stereotip (repetă tot timpul aceiaşi activitate,
fără scop)

• psihoze paranoide imposibil de diferenţiat de o schizofrenie paranoidă, cu proiecţie delirantă persecutorie,

ostilitate şi agresivitate

pierderea în greutate, fasciculaţii musculare, dureri toracice şi chiar crize epileptice

71. Drogurile ilicite:

• Toxico-sedative şi euforice (euphorica), gen opiu cu derivaţii săi şi cocaina

 • Toxicele îmbătătoare (inebrantia), gen alcool şi eter

• Toxicele simţurilor (phantastica) gen haşiş şi mescalină

• Toxicele stimulente, gen cafeină şi tutun

72. Drogurile vegetale:

• opiacee

Opiul brut - capsulele verzi de Papaver Somniferum Album (macul alb)

42 e alcaloizi: morfina, tebaina, papaverina, codeina etc.

pilule, teriak-uri pentru băut, fumat

morfina injectată

heroina injectată

codeina – medicament

Intoxicaţia acută
• relaxare

• linişte contemplativă

• stare de fericire

• satisfacţie calmă

• o ascuţire a simţurilor şi imaginaţiei

• hipoprosexie

• hipomnezie

• dizartrie

• mioză (midriază în supradozare)

• greaţă

• comă în supradozări

• morfina i.v. acţionează prompt şi mai intens

• morfina deteriorează intelectual lent, nu foarte profund

• heroina produce în loc de calm o iritare greu de stăpânit cu o hiperestezie senzorială şi imaginativă
copleşitoare

• heroina deteriorează rapid şi profun

canabicele

• răşina de pe frunzele şi vârfurile înflorite de Canabis indica

• răşina se cheamă haşiş în Levant, charas în Asia şi chira în nordul Africii

 • principiul activ este tetrahidrocanabinolul

• marihuana se fumează, haşişul se injectează

• efectul căutat apare după 10-30 minute

• administrate oral, în alimente sau în funcţie de alimentele din stomac intoxicaţia se poate instala mai lent,
dar este mai profundă şi mai de durată

• Faza euforică manifestată prin eutimie, confort somatic, mulţumire, necesitate de comunicare

• Faza de exaltare senzorială şi afectivă, cu o hiperestezie senzorială, emotivitate crescută, ilaritate, tandreţe
intensă ori anxietate, accelerarea timpului, deformarea spaţiului etc.

• Faza extatică ce urmează este o beatitudine liniştită pe care fundal pot apare halucinaţii panoramice,
drogatul neputându-se mişca, precum în vis.

• după câteva ore apare somnul, urmat de mahmureală, uneori bine dispus (“a doua beţie”).

cocaina

• extrasă din arbustul Erytroxylon Coca

• pe cale nazală atinge nivelul plasmatic maxim înainte de 1h şi persistă cam 5h

• intoxicaţia acută - “fericirea în mişcare”, buna dispoziţie, vigoarea, curajul, creşterea imaginaţiei, aproape
hipomaniacal

• durează până la 10-15 minute, apoi intoxicatul cade într-o apatie totală, o disforie din care simte nevoia să
reiasă căutând drogul

Faza halucinatorie

• după săptămâni – luni de abuz

• iluzii vizuale multiple, toate se deformează în jur, devin “vii”, apar valuri de “puncte luminoase” provocate
de unele materiale: oglinzi, geamuri, uşi metalice etc. Intoxicatul le caută şi stă nemişcat “la spectacol”

• patognomice sunt halucinaţiile haptice: insecte pe sub piele, curenţi electrici, lipitori pe piele, senzaţii
particulare de frig

• intoxicatul trăieşte delirant senzaţia şi are convingerea că este devorat de păduchi, de ploşniţe, viermi, care
I-au intrat în piele, îl doare, are prurit etc.

• suspiciune, ostilitate, idei de urmărire, persecuţie

• rupt complet de realitate, se baricadează, stă “cu arme” sub pernă, doarme sub pat etc.

• treptat, caracterul se perverteşte, moralitatea dispare, începe să fure, să mintă, să escrocheze

• intelectul se deteriorează progresiv

• în această fază poate apare semnul patognomonic: perforarea membranei nazale

- Cath-ul

- se consumă în ţările arabe şi africane din jurul Mării Roşii şi din Yemen în Afganistan

- trei alcaloizi: catinina, catidina şi catina

 - euforie, tahipsihie, bogăţie de idei, uşurinţa de a comunica, discoordonare motorie, midriază, privire fixă,
tahicardie şi hipertensiune arterială

- ideaţie de grandoare, mai ales erotică, totul terminându-se cu o ejaculare spontană fără orgasm

- ca toţi toxicomanii sfârşesc prin a fi impotenţi

• halucinogenele vegetale

• nu provoacă toxicomanii majore

• generează tulburări psihice de tip psihotic: iluzii, halucinaţii, modificări de schemă corporală, modificări de
afectivitate şi modificări de conştiinţă

• se numesc halucinogene, psihodisleptice sau psihedelice

• Echinocactus Williams (cactus din Mexic) conţine mescalina

• Opuntia Cylindrinca (cactus din Peru) - tulburări de schemă corporală.

• din unele mimoze din Antile şi America de Sud se prepară o pulbere care conţine bufotenină.

• aztecii utilizau Ipomena tricolor (ololingui) care conţine cinci alcaloizi lisergici. Din ciuperca sacră a
aztecilor Nacatl s-a izolat alcaloidul psilocybina, strâns înrudită cu acidul lisergic.

• unele ciuperci halucinogene cresc şi la noi.

• lumea apare feerică, în culori strălucitoare care “dau impresia de relief”, obiectele au halouri, spaţiul se
distorsionează, lucrurile “se umflă, se scorojesc”, trecând apoi la halucinaţii şi oneiroidii

• continuitatea şi unitatea corpului se pierd treptat până la dezmembrare sau la membre fantomă

• iniţial apare o excitaţie ideatică, apoi un verbiaj gol, fără conţinut

• afectivitatea este exacerbată, iar trăirea timpului este complet perturbată “o secundă cât un veac”

73. Drogurile sintetice:

LSD, Fenilciclidina,

• au acelaşi profil fiziologic şi toxic cu halucinogenele vegetale, dar sunt cu mult mai puternice

• produsul D.O.M. (2,5-dimetoxi-4-metil-amfetamina) este de 50 de ori mai puternic decât mescalina.

Mişcarea hippy l-a botezat S.T.P. (de la franţuzeştile: Sérénité, Tranquilité, Paix)

• LSD-25 (acidul lisergic) este un alcaloid din secara cornută, dar uşor de sintetizat

• L.S.D.- acţionează la 1h de la ingerare şi durează între 8 şi 12 ore

• Fenilciclidina se administrează: oral, intranazal sau intra venos; acţionează la 5 minute, maximumul în 30
de minute

• midriază (LSD-ul), pupilă nemodificată (PCP-ul), hipertensiune, transpiraţii, înceţoşarea vederii,

discoordonare motorie, tremurături şi greutate în respiraţie

• decesul în intoxicaţiile mortale survine prin depresia respiraţiei

Fenilciclidina
 • simptome de tip maniacal, dar asemănătoare visului

• o senzaţie de rupere de realitate, apoi mioclonic şi confuz

• urmează somnolenţă, stupoare şi comă cu ochii larg deschişi

• la ieşirea din comă – halucinaţii şi delir de persecuţie cu agitaţie

• intoxicaţia - nistagmus, ataxie şi rigiditate musculară

• deces - stop respirator, accidente auto (mare pericol), incendiu etc.

Ecstasy

• în doze mici de 75-175 mg este tranchilizant, favorizează introspecţia şi comunicarea, “încălzeşte

sentimentele”

• chimic, seamănă cu amfetaminele şi mescalina, dar nu este halucinogen

• toxicomanii prezintă HTA, puls crescut, gură uscată, nistagmus, pierderea echilibrului, anorexie şi micţiuni
frecvente

• nu dă sevraj

Tratament

• tratamentul stărilor acute se adresează diverselor complicaţii

• neliniştea şi agitaţia - diazepam i.m. în doze tatonabile

• productivitatea halucinatorie - haloperidol i.m.

• HTA trebuie abordată specific

• forţarea diurezei cu acidifierea urinei favorizează eliminarea drogurilor

74. Fixarile comportamentale adictiv hedonice:

• jucătorii patologici de cărţi, de jocuri mecanice, de jocuri pe calculator

• trecerea spre patologia clară a tulburărilor de control a impulsurilor: cleptomanie, piromanie,

trichotilomanie

• “dependenţă de muncă” – controversată

• suferă relaţiile familiale, profesionale şi sociale, încurcături materiale

75. Tulburarile fobic-anxioase:

Tulburările fobic-anxioase
• Anxietatea – în situaţii bine precizate, nepericuloase

• Situaţiile sunt evitate sau greu suportate

• Palpitaţii, senzaţie de leşin, frică de moarte, pierderea controlului sau nebunie

 • Anxietate anticipatorie

Agorafobia

• Frica de a părăsi locuinţa, magazine, locuri aglomerate, spaţii publice, tren, autobuz, avion

• Panică

• +/- Simptome depresive şi obsesionale

• Evitarea situaţiei

Fobia socială

• Frica de a fi observat de alte persoane – evitarea situaţiilor sociale

• Deprecierea propriei persoane, frica de critică

• Înroşirea feţei, tremor mâini, greţuri, senzaţia de micţiune imperioasă

• Simptomele progresează până la panică

– Antropofobia

– Nevroză socială

Fobiile specifice (izolate)

• Fobii - în situaţii restrânse

• Anumite animale, înălţimi, tunet, întuneric, zbor, spaţii închise, toalete publice, anumite mâncăruri, dentist,
sânge, răni

– Acrophobia

– Zoofobia

– Claustrofobia

– Aihmofobia etc.

Alte tulburări anxioase

• Anxietatea este simptomul dominant

• Nu sunt legate de situaţii particulare

• Pot fi simptome depresive şi obsesionale

76. Tulburarea de panica (anxietatea paroxistica episodica):

• Atacuri recurente de anxietate severă (panică)

• Nu sunt restrânse la situaţii particulare (impredictibile)

• Debut brutal:

– Palpitaţii

– Dureri precordiale
 – Sufocare

– Ameţeli

– Depersonalizare, derealizare

– Senzaţie de moarte iminentă

– Pierderea controlului

– Leşin iminent

Anxietate generalizată şi persistentă ("free-floating")

• Nervozitate, tremurături, tensiune musculară, transpiraţii, “cap gol”, palpitaţii, ameţeli, disconfort epigastric

• Îngrijorare, presimţire legată de sine sau o rudă

77. Tulburarea anxioasa generalizata:

• Anxietate generalizată şi persistentă ("free-floating")

• Nervozitate, tremurături, tensiune musculară, transpiraţii, “cap gol”, palpitaţii, ameţeli, disconfort epigastric

• Îngrijorare, presimţire legată de sine sau o rudă

78. Tulburarea mixta anxioasa si depresiva:

• Simptomele de anxietate şi depresie sunt prezente concomitent

• Niciunul nu este predominant

• Diagnostic diferenţial – comorbiditatea depresie/anxietate

79. Tulburarea obsesiv-compulsiva (TOC):

• Trăsătura esenţială – gânduri/acte recurente obsesiv-compulsive

• Idei, imagini, impulsiuni

• Caracter neplăcut – intenţia de rezistenţă

• Actele compulsive sau ritualurile - comportamente stereotipe, repetitive

• Discernământ critic

• Anxietate

• Sinonime: Nevroza anankastă ,Nevroza obsesiv-compulsivă

Reacţia la stres sever şi tulburările de adaptare

• Un eveniment excepţional de stresant sau

• O schimbare în viaţă semnificativă şi neplăcută

• Vulnerabilitatea individuală, deseori idiosincratică

 • Tulburarea nu ar fi apărut fără stresul respectiv

• Un răspuns morbid la stres

• Depăşirea capacităţilor individuale de adaptare şi răspuns

80. Reactia acuta la stres:

• Tulburare tranzitorie – 2-3 zile (de obicei ore)

• Fără altă patologie psihiatrică aparentă

• > 1 lună

• Iniţial, uluire, perplexitate, îngustarea conştiinţei şi atenţiei, dezorientare

• Panică (tahicardie, transpiraţii etc.)

• Amnezie parţială sau completă

Dacă simptomele > 1 lună, se reconsideră dg.

81. Tulburarea de stres posttraumatica:

• Reacţie întârziată (amânată) la un stres

• Eveniment catastrofic, extrem de ameninţător (ptr. oricine)

• Trăsături tipice:

– Retrăirea repetitivă a evenimentului ("flashbacks")

– coşmaruri

– Detaşarea de alte persoane

– Anhedonia

– Evitarea activităţilor sau a situaţiilor care au legătură cu trauma

– Hipervigilenţă

• +/-

– Insomnie

– Anxietate/depresie

– Ideaţie suicidară

• Durează săptămâni/luni

Reversibilă de obicei

82. Tulburarea de adaptare:

• O schimbare semnificativă în viaţă

 • Doliu, separare, migrare, refugiu, schimbarea şcolii, eşec, pensionare etc.

• Vulnerabilitatea individuală – f. importantă

• Dispoziţie depresivă, anxietate, lipsa unor planuri de viitor

Tulburări de comportament, mai ales la adolescenţi

83. Tulburarile disociative (de conversie):

• Pierderea parţială sau totală a integrării normale dintre amintiri, conştiinţa identităţii, a propriilor senzaţii, a
controlului mişcărilor

• Origine psihogenă, asociată cu psihotraume

• Ex. fizic - normal

• Atenţie! O posibilă afecţiune somatică.

84. Amnezia disociativa vs. Fuga disociativa:

Amnezia disociativă

• Trăsătura principală – pierderea memoriei

• Amnezia este centrată pe psihotraumă

• De obicei, parţială şi selectivă

• Se vor exclude cauze somatice, intoxicaţii, surmenaj

Fuga disociativă

• Toate trăsăturile amneziei disociative

• + aparentă dromomanie

• Comportamentul pare normal la prima vedere

Excludem: Fuga postcritică din epilepsie

85. Stuporul disociativ

• Diminuarea profundă/absenţa mişcărilor voluntare şi a răspunsului la stimuli externi (lumină, zgomot, tact)

• Nu există cauză somatică

• Psihotraumă recentă

• Dg. diferenţial – schizofrenia catatonică, stuporul din depresie

86. Tulburările motorii disociative

• “Paralizia” unui membru, părţi din membru, ambele membre

 • Similară ataxiei, apraxiei, akineziei, afoniei, dizartriei, diskineziei, convulsiilor, parezelor

87. Convulsiile disociative

• Mimează convulsiile din epilepsie

• Nu - limbă muşcată, cicatrici, leziuni după cădere, pierderea de urină

• Prezenţa anturajului

• Menţinerea conştiinţei sau stupor/transă

88. Tulburarea de somatizare

• Simptome fizice, schimbătoare, recurente

• Durată de peste 2 ani

• Numeroase solicitări la medicul de familie sau specialist

• Orice organ sau sistem

• Cronică şi fluctuantă

90. Neurastenia

• 2 tipuri principale:

– Oboseală persistentă dupăun efort intelectual

– Slăbiciune fizică, dureri musculare, tensiune

• Îngrijorare privind sănătatea fizică şi psihică

• Iritabilitate

• Anhedonie

• Depresie, Anxietate

• Insomnie

91. Sindromul de depersonalizare-derealizare

• Tulburare puţin frecventă

• Activitatea mintală, corpul, mediul înconjurător par schimbate

• Senzaţie de ireal, îndepărtare, automatizare

• Pierderea emoţiilor, sentimentelor, detaşare

• Prezent discernământ critic

• Dg. diferenţial – schizofrenie, depresie, fobie, tulburare obsesiv-compulsivă

Tratament- specific

92. Simptomele depresiei la copii si adolescenti

 Semne ale depresiei la copii pot fi unul sau mai multe din urmatoarele simptome, observabile in mod
persistent (prezente pentru cea mai mare parte a zilei, pentru o perioada de cel putin doua saptamani),
pervaziv (influenteaza starea copilului in mai multe contexte si in mai multe activitati si relatii), cauzeaza
suferinta si disconfort copilului, impiedicand functionarea sau dezvoltarea normale si nu sunt
cauzate de o conditie medicala:

 Iritabilitate sau manifestari de furie exacerbate in frecventa si intensitate

 Probleme de comportament evidente

 Sentimente continue de tristete si neputinta

 Retragerea din mediul social

 Sensibilitate crescuta la respingere

 Reducerea sau cresterea apetitului

 Insomnii sau somn excesiv

 Izbucniri in plans sau accese de furie verbala

 Dificultati de concentrare

 Plangeri somatice (dureri de stomac, dureri de cap, probleme legate de controlul sfincterian), care nu
raspund la tratament

 Reducerea abilitatii de a functiona in timpul evenimentelor si activitatilor de acasa sau cu prietenii, la

scoala, in activitatile extrascolare

 Sentimente de vina sau devalorizare

 Incapacitatea de a gandi clar sau de a se concentra

 Ganduri sau vorbe despre moarte sau suicid.

Copiii, mai ales cei cu varste peste 10-12 ani, pot incepe sa consume droguri sau alcool. Desi suicidul este destul
de rar intalnit la copiii sub 12 ani, copiii si adolescentii pot incerca uneori sa isi ia viata – si pot face asta si cand
sunt doar suparati sau furiosi. Fetele sunt mai predispuse sa incerce sa isi ia viata, dar baietii au o rata mai mare
de realizare a tentativei de suicid. Copiii cu o istorie de violenta, alcool sau abuz fizic si/sau sexual au un risc mai
mare de suicid decat cei care prezinta simptome de depresie severa.

93. Tulburarea schizoidă- criterii de diagnostic

A. Un pattern pervaziv de detasare de relatiile sociale si o gama restransa de exprimare a emotiilor in relatiile
interpersonale incepand in perioada de adult tanar si prezinta intr-o varietate de contexte indicata de 4 sau mai multe
in urmatoarele:

1. Nici nu doreste, nici nu se bucura de relatii apropiate incluzand si aceea de a fi parte a unei familii
2. Aproape intotdeauna alege activitati solitare

3. Interes putin sau absent in a avea experiente sexuale cu o alta persoana

4. Putine sau nici o activitate nu le face placere

5. Nu are prieteni sau confidenti

6. Par indiferenti la rugaminti sau critica

7. Raceala sau detasare emotionala sau afectivitate aplatizata.

94. Tulburarea schizotipală- criterii de diagnostic

CRITERII DE DIAGNOSTIC DSM V:

A. Un pattern pervaziv de deficit social si interpersonal marcat de discomfort acut si capacitate redusa pentru
relatii apropiate ca si distorsiuni perceptuale sau cognitive si excentricitati comportamentale, incepand in perioada
de adult tanar si prezent intr-o varietate de contexte, asa cum este indicat de 5 sau mai multe din urmatoarele:

1. Idei de referinta excluzand delirul

2. Ganduri ciudate, sau gandire magica care influenteaza comportamentul si nu sunt potrivite cu normele
culturale (clarviziune, al saselea simt, superstitii, telepatie, preocupari sau fantezii bizare)

3. Experiente perceptuale neobisnuite, incluzand iluzii corporale

4. Gandire si vorbire ciudate (vaga, circumstantiala, metaforica, supraelaborata, stereotipa)

5. Suspiciune sau ideatie paranoida

6. Afect inadecvat sau redus

7. Comportament sau aparenta excentrica, ciudata sau neobisnuita

8. Lipsa prietenilor apropiati sau confidentilor, altii decat rudele de gradul I

9. Anxietate sociala excesiva care nu diminua cu familiaritatea si tinde sa fie asociata cu frici paranoide decat
cu judecati negative despre sine.

B. Nu apare exclusiv in cursul schizofreniei, a unei tulburari de dispozitie cu trasaturi psihotice sau altei
tulburari psihotice.

Nota: daca criteriile sunt anterioare schizofreniei, adauga “premorbid”

95. Tulburarea paranoida.Criterii de diagnostic

CRITERII DE DIAGNOSTIC DSM V:

Neincredere si suspiciune pervaziva in ceilalti astfel ca motivele lor sunt interpretate ca rauvoitoare, incepand
devreme in perioada de adult si prezinta intr-o varianta de contexte, asa cum este indicata de 4 sau mai multe din
urmatoarele:

1. Suspecteaza, fara o baza suficienta, ca ceilalti il exploateaza, il ranesc sau isi bat joc de el
2. Preocupare cu indoieli nejustificate in legatura cu loialitatea sau increderea partenerilor sau asociatiilor

3. Retinerea de a aface confidente celorlalti datorita temerii ca informatiile vor fi folosite malitios impotriva
sa

4. Vede sensuri secrete, degradante sau amenintatoare in remarci sau evenimente benigne

5. Permanent ranchiunos, este neiertator cu insultele, injuriile sau amenintarile

6. Isi simte atacat caracterul sau reputatia fara ca acest lucru sa fie evident altora si reactioneaza suparat sau
contraataca

7. Suspiciuni recurente fara justificare privitor la fidelitatea partenerului de viata.

96. Tulburarea antisociala--criterii de diagnostic

CRITERII DE DIAGNOSTIC:

A. Pattern pervaziv de desconsiderare si violare a drepturilor celorlalti aparand de la 15 ani, indicate de cel
putin 3 sau mai multe din urmatoarele:

1. Esuarea de a se conforma normelor sociale, indicata prin executarea repetata a actelor antisociale

2. Necinste, indicata de minciuni repetate, folosirea de nume de imprumut

3. Impulsivitate sau incapacitate de a se planifica

4. Iritabilitate sau agresivitate indicata de batai repetate

5. Nepasare fata de siguranta sa sau a celorlalti

6. Iresponsabilitate, indicata prin esuarea repetata de a munci sau de a-si achita obligatiile financiare

7. Lipsa de regret sau remuscare cu privire la faptele sale anterioare (ranirea, tratarea proasta sau furtul de la
ceilalti).

B. Individul are cel putin 18 ani.

C. Exista evidenta a tulburarilor de comportament inainte de 15 ani

D. Comportamentul antisocial nu apare exclusiv in cursul schizofreniei sau episodului maniacal.

97. Tulburarea dependent- criterii de diagnostic

CRITERII DE DIAGNOSTIC:

Un pattern pervaziv de nevoie excesiva de a fi luat in grija, care duce la comportament submisiv si frica de separare
care incepe devreme in perioada de adult si este prezenta intr-o varietate de contexte asa cum este indicat de 5 din
urmatoarele:

1. Dificultati in a lua decizii fara o asigurare excesiva si sfaturi de la ceilalti

2. Au nevoia ca ceilalti sa-si asume responsabilitatea pentru majoritatea ariilor vietii lui
3. Nu-si exprima dezacordul cu ceilalti de frica ca vor fi lasati fara suport

4. Dificultati in a initia proiecte sau actiuni (datorita lipsei de incredere in capacitatile personale)

5. Face lucruri excesive pentru a mentine suportul celorlalti

6. Se simte incomfortabil sau lipsit de ajutor cand este singru din cauza fricii exagerate ca nu se va descurca

7. Cauta urgent o alta relatie atunci cand este parasit (este preocupat nerealist cu frica de a fi lasat sa-si poarte
singur de grija).

98. Tulburarea obsesiv- compulsive-- criterii de diagnostic

CRITERII DE DIAGNOSTIC:

Un pattern pervaziv de preocupare cu ordinea, perfectionismul, controlul mental si interpersonal pe seama

deschiderii si eficientei incepand devreme in perioada de adult si prezenta intr-o varietate de contexte indicate sau de
4 (sau mai multe) din:

9. Este preocupat cu detalii, reguli, liste, ordine, organizatii sau scheme pana in punctul in care
scopul major al activitatii este pierdut

10. Prezinta perfectionism care interfera cu efectuarea sarcinilor

11. Excesiv devotat muncii si productivitatii

12. Foarte constiincios, scrupulos I inflexibil in materie de etica, moralitate si valori

13. Incapacitatea de a arunca obiecte nefolositoare

14. Se abtine in a atribui sarcinile lui altor persoane decat in conditiile in care este sigur ca acestia le
efectueaza exact in acelasi mod

15. Zgarciti

16. Rigizi si incapatanati.

99. Disgnosticul pozitiv in schizofrenie

 A. Tulburarile de gandire (disociatia)

 B. Tulburarile de vointa si activitate

 C. Delirul primar

 D. Tulburarea de afectivitate

100. Diagnosticul diferențial în schizofrenie

 TULBURARILE DELIRANTE:

– delirurile sunt sistematizate; nu au caracter bizar;

 – nivelul de functionare al persoanei nu este afectat.

 TULBURARILE SCHIZOFRENIFORME:

– durata simptomatologiei cel putin o luna, dar mai putin de sase luni.

– evolutia = favorabila

 TULBURARILE DE PERSONALITATE:

– simptomele sunt prezente pe tot parcursul vietii.

 RETARD MINTAL