APELE CONTINENTALE SI APELE

OCEANICE

Apele Terrei

In mod obisnuit apa este un lichid, un compus hidrogenat al oxigenului.Ea insa poate exista in trei stari
diferite de agregare,trecand cu relativa usurinta (pe Terra)dintr-una in alta:lichida,gazoasa(vapori) si
solida(gheata).

Unitatile geografice ale hidrosferei, respectiv sistemele teritoriale in care e organizata apa sunt:
oceanele,marile,apele curgatoare,lacurile si apela subterane,ghetarii.Apa intra insa in componenta altor
invelisuri ale Pamantului,cu care hidrosfera propriu-zisa se gaseste intr-un permanent schimb(circuit).
Este vorba de apa din atmosfera(sub forma de vapori),din biosfera(80% din materia vie este compusa
din apa),din rocile scoartei(ca apa libera sau legata chimic) si din sol.

Circuitul apei pe Terra

Apa are o mobilitate mult mai mare decat litosfera, dar mai mica decat atmosfera.Aceasta mobilitate
consta atat in transformari fizice sau chiar chimice(trece in stare de vapori sau de gheata si invers, se
combina cu alte elemente si devine o solutie), dar mai ales se deplaseaza cu usurinta in baza unor legi
fizice.

La nivelul planetar, hidrosfera reprezinta un sistem functional, in care patrunde energia solara sau\si
terestra. Aceasta energie determina o miscare continua a apei, formand anumite circuite,cu caracter
regulat sau periodic.

S-a incetatenit formularea circuitului apei in natura.La modul cel mai general,aceasta consta in
evaporarea apei de la suprafata oceanelor si a continentelor, ridicarea ei in atmosfera, precipitarea sub
forma de ploaie sau zapada si reantoarcerea ei in ocean fie in mod direct, fie prin intermediul apelor
curgatoare sau prin ghetari.

Exista un circuit mare(sau lung) si altele mici. Aceasta se refera la situatia cand ploua direct pe ocean sau
cand apa se evapora de pe continent si se intoarce,prin ploaie, tot pe continent.De subliniat este si
faptul ca oceanele au si alte circuite, de suprafata sau de adanc, si faptul ca o parte din apa se blocheaza
in ghetari.

Apele continentale cuprind apele subterane si apele de suprafata.

APELE SUBTERANE

Forta de gravitatie face ca o mare parte din apa ploilor si raurilor sa se infiltreze in scoarta prin porii si
crapaturile rocilor permeabile.Miscarea apei printre porii acestor roci continua pana in momentul in
care intalneste o roca impermeabila (argila) moment in care incepe sa se acumuleze umpland porii
rocilor ca pe cei ai unui burete. Se formeaza astfel apele subterane.

Stratul de roci "umplut" cu apa poarta numele de strat acvifer adica strat protector de apa.Daca stratul
acvifer este prins intre doua orizonturi impermeabile, apele se numesc ape captive.

Atunci cand stratul acvifer se afla la suprafata si in el se sapa fantani, apele se numesc ape freatice iar
stratul de roca in care sunt infiltrate se numeste strat freatic sau panza freatica. Nivelul panzei freatice
oscileaza in functie de cantitatea precipitatiilor cazute si de anotimp; coboara in timpul verii si urca
primavara dupa ce s-a alimentat cu ploi si cu apa rezultata din topirea zapezilor.

In locurile cu mlastini, lacuri si rauri nivelul panzei freatice este la suprafata in timp ce in deserturi poate
fi la sute de metri adancime.

IZVOARELE: sunt scurgeri de ape subterane foarte frecvente la munte.Daca apa tasneste cu o presiune
mare este vorba de un izvor artezian.Apele subterane sunt reci 5 grade Celsius.Cele aflate la adancimi
foarte mari sunt calde datorita apropierii lor de mantaua fierbinte.

APELE CURGATOARE

Paraurile, raurile si fluviile alcatuiesc reteaua hidrografica a unui teritoriu.Ele aduna si transporta catre
mare, sub influenta gravitatiei, apa provenita din ploi, topirea zapezilor, izvoarele si ghetarii.Densitatea
retelei hidrografice si debitul raurilor depinde de clima.

LACURILE:

Sunt ape statatoare, acumulari de apa in formele negative ale scoartei continentale.Apa lacurilor
provine din ploi, zapezi, ghetari si ape subterane.Clasificarea lacurilor:

-lacuri tectonice (lacul Baikal din Asia);

-lacuri vulcanice (lacul Sf. Ana din Carpatii Orientali);

-lacuri glaciare (lacul Bucura din Muntii Retezat);

-lacuri castrice (lacul Zaton din Podisul Mehedinti).

Din punct de vedere al continutului chimic sunt lacuri cu apa sarata si lacuri cu apa dulce.

GHETARII:

Sunt acumulari de apa in stare solida aflate in regiuni in care temperatura aerului este mai mica de zero
grade Celsius.Intotdeauna se formeaza in locurile cu zapezi permanente adica in locurile unde ninge
foarte mult si zapada nu reuseste sa se topeasca in totalitate.Adunata an de an straturi peste straturi,
zapada se taseaza si se transforma in firn (zapada grauntoasa) si apoi in gheata.Sunt doua tipuri de
ghetari:
-montani;

-de calota.

Ghetarii de calota ocupa suprafete intinse (10% din suprafata uscatului) si au grosimi de de 1500-3500
metri.

APELE OCEANICE

Culoarea albastra a oceanelor se vese din spatiu, motiv pentru care Terra este numita planeta albastra
sau planeta de apa.Cele patru oceane: Pacific, Atlantic, Indian si Arctic impreuna cu marile alcatuiesc
Oceanul Planetar. Apele oceanice sunt sarate.Salinitatea este masura cantitatii de saruri dizolvate in apa
marina.In medie 1000 grame de apa marina contine 35 grame saruri, adica la 1000 parti de apa revin 35
parti saruri. Salinitatea apei de mare variaza in suprafata si in adancime; apele adanci sunt mai sarate
decat cele de suprafata.

Temperatura apelor oceanice variaza latitudinal.Daca in zona intertropicala temperatura medie a apelor
de suprafata este de 25-30 grade Celsius, in zona temperata scade la 8-18 grade Celsius iar in regiunile
polare este de -2 grade Celsius. In zonele calde si temperate la adancimea de 500 metri temperatura
este de 5 grade Celsius iar la 4000 metri atinge 1 grad Celsius.

Diferentele de temperatura si salinitate ale apei marine difera de la o regiune la alta si reprezinta una
din cauzele formarii curentilor marini. Curentii marini impreuna cu valurile si mareele, reprezinta
formele de miscare ale apelor marine.

Bibiolgrafie: www.referatele

http ://tutorialutil.blogspot.com