Mitea CUCIUREANU ​ Versuri

de altă dată

Chișinău, 2015
TOAMNA

Toamna rece a sosit Vara caldă s-a sfârşit Şi-au venit friguri
pe-afară Nu-i aşa ca astă vară.

Toamna rece s-a lăsat Rândunelele au plecat Înspre ţara

călduroasă Unde-i vara cea frumoasă.

Toată iarba-i vestejită Pe câmpii nemărginite, Iar în codrul

cel frumos Multe frunze sunt pe jos.

Flori în sat deloc nu sunt Bruma cade pe pământ Plouă des şi

glodu-i mare Ziua-i mică, noaptea-i mare.

2-XI-1967

1
IARNA

Vine viforul din munte Vâjâind vijelios, Îmbrăcând îngheţi

păraie Frig e sus, frig e şi jos.

Viforul zoreşte-ntruna, Vrea să-mbrace-n albe straie Şi

pădurea şi gireada În care sunt multe paie.

Viforul - aşa ca zmeul Trece-n câmp şi-n lung şi-n lat. Iar în
urma lui rămâne Sat de sat – alb îmbrăcat.

Iar zăpada ce se lasă Străluceşte ca argintul, Viforul

mereu zoreşte Merge el tot înainte.

Vine seara... Gerul iese Îngheţând zăpada moale, Vântul şuieră

într-una Gerul creşte... Noaptea-i mare. ​26-XI-1967 – 26-II-1968
 2
EU VREAU SĂ FIU ŞOFER!

Când mă uit la o maşină Îmi vine să plâng de milă Că nu

sunt şofer şi eu Să o mân pe drum mereu.

Nu-i nimic, acum sunt mic Dar să ştiţi c-oi creşte-un pic Şi am
să mă duc la Bălţi Şofer eu să mă învăţ.

Mi-oi lua eu o maşină Un „Ural” sau un „Moscvici” Şi-o să fiu

şofer de vază Şi-o să-i duc eu pe cei mici. ​26.XI.1967 –
26.II.1968

3
VIETNAM
Pământ sângerat al Vietnamului scump Pământ mult iubit vietnamez
Spre tine se-ndreaptă al nostru salut Cu tine sunt eu, te veghez.

Din numele Ţării Sovietice Din numele poporului meu Salut

către tine Vietnamule Salut către tine mereu!

Tu liber trăita-i Vietnamule Tu nici când război n-ai vrut Trăita-i în

pace senină Însă americanii război au început.

Acuma pământul Vietnamului De sânge-i scăldat şi nevoi

Vietnamul e-n luptă cumplită Cu cei care vor război.

Aşa nu va fi niciodată America mare şi rea Nu va supune pe

ţara-nţeleaptă Vietnamul - care pace vrea!

Vietnamul va obţine biruinţa Vietnamul, sunt sigur, va birui Căci nu se

poate ca Vietnamul paşnic Să fie de voi cotropit! ​25-26-XI-1967

4
MINUNATĂ-I VARA...

Minunată-i vara Când pe munte sus, Ciobanii cu

turma La păscut s-au dus.

Ce frumoasă-i vremea Când pe munte-nalt, Fluierul

răsună Sub un brad înalt.

Şi ce bucurie E să fii cioban, Fluier ai la tine Mai cânţi

din caval!

Dacă vrei un bucium În stână găseşti, Asta este viaţa

Bună să trăieşti!

Minunate-s verile Minunate or fi, Dar, păcat că noi

V-om îmbătrâni.

Şi atunci sărmanii Nu ne-a trebui Nici veri minunate

Nici cioban de-a fi.

Însă eu vă rog Pân-a-mbătrâni Hai cu toţi la stână Şi

ciobani vom fi.

30-V-1970

5
PRIMĂVARA A VENIT

Ne zâmbeşete soarele După nori, Se întorc cocoarele

Vin privighetori.

Cântă păsărelele Flori sunt pe câmpii, Zboară

rândunelele Peste sat şi vii.

În pădure cântecele Nici nu se sfârşesc, Iar din toate

părţile Păsări ciripesc.

Totu-i veselie Plaiul e-nflorit Şi e bucurie Că primăvara

a venit. ​12-V-1970

6
UNDE EŞTI?

E târziu... şi drumu-i lung Pe cărare e pustiu E târziu, e

prea târziu E târziu şi eu n-ajung.

Tot mă sui la deal, la deal... Amintirea-mi depănând Şi te văd

ca altă dată Cântece de dor cântând.
 Dar acuma singur sunt Dealul sui şi mă gândesc Unde
oare te-ai ascuns? Unde pot să te găsesc?

E târziu... e miez de noapte Eu sui dealu-ncetişor Unde esti?

... Cu tine poate Mi-ar fi dealul mai uşor.

6-XI-1970

7
BABA IARNĂ

Bate Iarna la fereastră: - Cioca-boc, dă-mi drumu-n casă Iară

omul muncitor, Se dă jos de pe cuptor Şi îi spune iernii aşa: -
Du-te de la casa mea! Baba Iarnă, vai de ea Se porneşte unde
vrea.

La altă casă se opreşte Şi-n fereastră ciocăneşte: - Cioca-boc,

dă-mi drumu-n casă S-o văd cât ţi-e de frumoasă! Dar degeaba
ciocănea Omul nici n-o auzea. Tot umbla iarna aşa, Dar nimeni în
casă n-o primea Şi umbla plângând prin sat Până când a răposat.

Ve-i gândi: de frig sărmana, Ba greşita-ţi: alta-i boala Că soarele-o

incălzi Şi ea pe loc se topi Şi cum asta s-a-ntâmplat Satul tot s-a
bucurat, Şi-au ieşit cu toţi afară La drăguţa Primăvară.

13-II-1971
8
REINTOARCE-TE

Se intoarce iarăşi vara, Cu miros de flori de tei Mai ţii

minte seara ceea, Seara dragostei dintâi?

Ascultam o simfonie Ce doar florile o ştiu Şi ce bine-mi era

mie Când cu tine mă-ntâlneam.

Nopţi întregi ascultam cântul Şi cântau a noastre inimi Ne ştia

Luna şi Vântul Altul nu ne ştia nimeni...

Şi iar vara se întoarce Dar eu singur sunt acu Şi mereu te

chem: Revino! Reîntoarce-te şi tu.

13-VI-1972

9
STRIGĂTURI ​În câteva file voi scrie câteva strigături care se cântă
prin hori şi jocuri de toate felurile, care se cântă la noi în raionul Storojineţ al Cernăuţului şi pre unde
trăiesc români de-ai noştri. Şi eu zic:
ce-ntâmplare.
1. Frunză verde stejărel Eu m-am pus pe-un scăunel Şi cu
coatele pe masă Să vă scriu versuri frumoase Şi versuri runzăşiverde stejărel Când am fost mai tinerel Tinerel şi nu
strigături Ce se cântă la jocuri La jocuri, chiar şi de jale
am Şi la mă culcam dormeam Dar de Când am crescut
Unde
 mare Trupul meu hodină n-are. Când e vrermea de are dormit
rău,ElCă ştiu bine ce-am fost eu.
se duce la iubit Şi iubitul are-un dar Că-i şi dulce şi amar Întâi
îşi pare zahar Pe urmă pelin amar. De aş ajunge zile multe Să mă sui şi eu la la munte, Şi
d cucul cântând Mândra din frunză zicând Ea să zică,
3. Ard-o focu dragostea Cine-o apucă a-nvăţa N-areăcum cântde-a o treacă de urât.
Să ne
lăsa Nici minte de-a o purta Şi de mine s-a legat ca fasolea
ţă Cumde cântă Ionică-n frunză? Din
harag, Ca boala de om sărac. Pe malul parăului.
4. Doamne, îi rea dragostea Îi mai rea decât boala
Bălţi Cu dragostea-n 7 părţi Că tu eşti în
ă omul se scoate Dar din dragoste nu poate.
şti pe câţi îi vezi Dacă ai fi numa-ntr-o
stea de copiliţă Ca floarea din poieniţă Iei la nas ână la moarte, Te-aş face floare de vie Şi
seşti Şi cu ea te răcoreşti, Dragostea de fată mare ie Să-mi fie dragă numai mie.
afa din cărare, Nici-un fel de miros n-are.
vamă Taie-un pui şi ne fă zeamă Că de-i
stea cea de nevastă Te usuci de te faci iască Te ntru unu ţi-oi da doi Pe de-asupra – buze
boala câinească Să-najungi să mănânci pască
ele nevesteşti – Te usuci de te păleşti Te bagă-n
neşti. -a făcut Fetele să le sărut Şi m-a hrănit
a fete drag.
stele nevesteşti, Mi te bagă prin fereşti Şi te scot
pot Pe sub streşină prin pod. 8. Nevasta care-i
nu cânţi Până ce-s fagi înfloriţi Şi e iarbă
Are slobod să iubească Şi cu mine şi cu tine,
cule, de ce nu tragi Până ce-i frunza pe
ă no ştie nimeni, Şi cu mine şi cu altul Numai să
ub copaci?
satul Să n-o simţească bărbatul Că de-o simţeşte
O bate pân ce-o ia dracul.

10
9. Şi-apoi duce-maş şi duce-maş Cu oile la imaş Că vine luna lui
mai Ş-om vedea verdeaţă-n plai Şi om merge cu oile Şi om ajuta
nevoile. Colo-n vale la hotar Este un nuc cu frunza rară Se strâng
de prin ţară, Şi cântă de te omoară, Şi-aşa cântă de
os De pică
10. Primăvara, a noastră mamă Ea la muncă ne recheamă Să frunzele pe jos Şi aşa cântă de cu jele Că
frunza
ne-nşire pe ogoare S-auzim glasuri de cucoare Şi glasuri debucăţele, Iar mai jos pe-o rămurea Cântă şi o
rea Şi
ciocârlie Să lucrăm cu bucurie S-aud glas de rândunele Cucu
de îmi cântă de pornire Turturica de jelire, Şi al
fete frumuşele Că m-am petrecut cu ele. suflet de perire.

Eu7iubesc, mama iubeşte Casa noastră putrezeşte De-ar

11. Floricică, floricea Când eram în vremea mea Câte
mândre aveam Eu cu toate mă iubeam Pe toate le şi tata meu Ar cădea casa-n parău, Eu mă las, mama se
, Casa noastră – tot e casă.
mângâiam Eu dacă am îmbătrânit Mândrele m-au părăsit
Of! Armar mii şi cam jele C-am îmbătrânit devreme, Şi la toţi
 20. Astă vară la Ispas, Eram tinerel şi gras Dar amuFrunză
la verde de mohor Aşteaptă lumea să mor Să le las
ce-am rămas Că mă trag mâţii de nas. ea lor Eu averea io lăsa Acelui ce m-a căta Şi-a avea
de mine Măcar 2 ori 3 zile.
21. Decât c-o mândruţă proastă, Mai bine la oi pe coastă I-oi
toca câte-o nuia Şi moi şti fără de ea. Frunză verde de mărar Drag mii să fiu cârciumar Să pun
ma lângă drum Să bee şi rău şi bun.
22. Decât pită cu smântână, De la o hoaşcă bătrână Mai
bine-o cojiţă arsă De la o fată frumoasă. Dragă mii cârşma-n pădure Să beau vin, să m’nânc mure
i copila de mică Ea se suie pe opincă Şi te sărută se-ntâmplă să mă-mbăt Numai tufele mă văd.
Iară dacă-i una scurtă, Sare-n sus şi te sărută. ârşma-n drum N-o făcut-o un om nebun Că
ulte Merge-n cârşmă să se uite Şi omul cu
ă mii leliţa-naltă Că-mi dă gura peste poartă Dar e-n cârşmă să se spele.
itea, Se-ntindea şi n-ajungea.
e-s fete Nu le vezi în cârşme bete După
ă mii leliţa-naltă Că-mi dă gura peste poartă Dar p Fete-n cârşmă nu încap.
itea, Sare gardul şi o proptea Şi se fură şi-mi dă
tenii mei: Ce-oi avea să beu cu ei Şi apoi
Şi aşa-mi zic mândrele mele: Ce-oi avea
ică-i nevasta mea Harnică-i boala s-o ia Când îi poi să mă uit la stele.
şti de furcă, Stinge lampa şi se culcă, Şi se-nveleşte
Şi doarme pân ce-o ia dracu Şi se culcă-n pat cu n-ai afla Care să-ţi vorbească aşa: Puneţi
se scoală-n prânzul mare, Când se scoală – cată-n o mândră nu ţi-ar zice: Nu-ţi bea banii măi
o rămas ceva de aseară? or trebui Pe când te-i căsători.

asta care-i nevastă Se scoală de dimineaţă Şi ia mor odată Lângă cârşmă să mă-ngroape
are-n poală Şi tot strigă: pui-pui-pui Găina cea aproape Şi cu gura lângă dop Când m-oi
nu-i S-o mănânce dumnealui. cu capul sus pe prag Când moi trezi tot să

12
28. Nevasta gospodinoasă Se scoală de dimineaţă Şi se
duce la hambar Se –ntâlneşte cu-n ciobotar Ciobotarul Cândcam
aud cucul cântând Nu mă au pe pământ, Mă
fudul Cu nădragii rupţi în c...r Tot împinge ce străpunge
ăn ca frunza-n vânt, Eu îi zic cucului să tacă, El se suie
Mamaliga nu ajunge Lapte nu se pomeneşte Da brânză pe cracă Şi mă cântă de mă seacă, Iar mai jos pe-o
doamne fereşte! urea Cântă şi o turturea Tristă ca inima mea.

29. Vinu-i buna, holerca-mi place Om bogat eu nu moi

Celface
frumos
Moşu
la frumos trage Dar urâtul ce s-a face Ia s-a
nostru o fost avut Da comoară n-o făcut Da de băute–cătinel
o băut.Până va găsi şi el.
 40. Vine lelea de la Prut Cu gobaia de vândut Cât ceri Pe lele
sub poala pădurii Mă prinseră şandarmii Doi mă leagă,
pe gobaie? Cinci piţule şi-o leţcaie Lasă lele leţcaia mă-ntreabă:
Că ţii - Ce-ai făcut cu mânza neagră? - Mânza
sură gobaia. gră am vândut - Da cu banii ce-ai făcut? - M-am scăpat şi
băut.
41. Cine are numai un dor Trăieşte-n lume uşor Eu am
două doruri grele Al meu şi al puicii mele Şi trăiesc cu
De n-ar fi hore prin lume Ai vedea fete nebune Şi neveste
măregele. e-n lume De n-ar fi hore prin sate, Ai vedea fete turbate Şi
ele spânzurate.
42. Du-te dor pe cel izvor Nu veni cu capul gol Că te-or
prinde fetele Şi ţi-or smulge pletele. Am o mândră ca o cruce Da la lucru n-o pot duce
neaţa-i roua rece Peste zi se prea-ncălzeşte Când îi
43. Eu cât cânt – cu atât sunt Şi-mi mai trece de urât.a la odihnă C-o pişcă ţânţarii de mână.

44. Mult mă mir eu de-acela Zice mama să mă-nsor Să nu mă topesc de dor Eu de

ştie-a cânta Cum îşi petrece viaţa Că eu cânt şi
reu Şi-mi petrec viaţa cu greu Că eu de na-ş şti a
ma-n mine-ar crăpa Şi e de n-aş şti a hori Inima-n
plesni.
ză verde de trifoi Când veneai bade la noi De-ale
dragosti dulci Înflorea calea prin lunci Busuiocul
sufletu-mi întinerea. De când tu bade nu vii Parcă-s
ustii Busuiocul s-a vestejit Sufletul mi s-a amărât.
nu m-oi topi Că-s în sat cu oamenii Şi oamenii au femei
u m-or lăsa pe ei Femeile au nurori Şi nu m–or lăsa să
Nurorile au copile Şi nu m-or lăsa pe mine.
nezeu să deie Omul năcăjit să peie Să
Să se sature de lume.
răiască Plosca să n-o părăsească Cui îi
Ţie plosca subţuoară Şi s-o ţie sub curea
vrea!

a albă, fusta neagră M-aş culca cu dânsa-n iarbă de mărar Mergeţi fete la hotar C-acolo
rmi pân-aş muri Şi de somn nu m-aş hrăni. or unge gurile Şi-ţi scurta minciunile Da
adă Că minciunile-s grămadă.
fete-n braţe-am strâns Toate după mine-au plâns Şi
că le-aş strânge Ştiu bine că toate ar râde. voinică Doarme lângă mămăligă
oală Ea cu somnul se omoară Mămăliga
a noi pe sub pădure Merg fetele după mure omnul se topeşte.
le după pere Eu mă duc să-mi tai nuiele, Şi m-oi
u ele. Şi-o dat Dumnezeu un vânt Şi-o dat una la eciuni Fac fetele rugăciuni Se-mbată
ă s-or mărita Cine boala le-a lua Pe tot
odiţă mişună.14
Şi-o dat Dumnezeu un soare, Şi s-o sculat în picioare, Astăzi,
mâine îi repetare.
 58. Fuleg, fulea peste deal C-o belit fetele-un cal Numai
El râde şi se desfată Până trece vara toată.
coada le-o rămas Să se şteargă peste nas.
ăpat 7 fete-o digerat Dar eu am un
59. Săracele fetele Nechează ca iepele Ca iepele după ra nu mii frig Cu cuşmă şi cu cojoc
mânzi Când le-auzi trebuie să râzi. ă foc.

60. Săraca şi-a mea mândruţă A crăpat mâncând grăunţe Şi de văroasă Eu n-am prins picior de coasă, D-am
Cât îi vara
săracu toctolog C-o murit mâncând la bob. at lunca de groasă Şi copila de frumoasă.

61. O trecut bădia dealul Că-i cunosc mersul şi calulHop!

Badea-i
Leliţa scurtă groasă Bun-ai fi picior la coasă Mai era
alb şi calul sur Las blăstăma – nu mă-ndur Calu-i surca
şi tine Şi cu dracu trăgea bine.
badea alb L-aş blăstăma, dar mii drag.
Hai leli cu mine-n luncă Să-ţi tai răşchitor şi furcă În
62. Strigă badea de pe deal C-ar veni şi n-are cal Vină
ătulbade
răzvorului – Plata răşchitorului Şi în mijlocul luncuţei
şi pe jos Că eşti tânăr şi frumos. mi dai plata furcuţei.

63. La mândruţa mea-n grădină O prins dorul rădăcinăHai Eu măjos la lunci Şi ne-om măsura de lungi Tu pe
leliţă
duc să-l iau acasă Rădăcinile nu-l lasă Eu mă duc să-l iaupe
e, eu în brânci Tu-i număra stelele, Eu ţie mărgelele.
sân 7 rădăcini îl ţin.
Drag mi-i bădiţa-nalt Că-mi dă guta dezmierdat Da
64. Am auzit din bătrâni Că nu-i bun gardul din spini ţa
Şimititel
copilaTe râmă ca un purcel.
din vecini.
bun din scânduri late Şi copila de departe. Cine iubeşte şi spune Scoate-l doamne de minune Cine
şte şi tace Rabdă-l doamne şi dă-i pace.
auzit o minciună Că Suceava-i apă bună Cine bea din
cunună. Hai mândră să bem şi noi Să ne luăm Nu-i frumos ce se ţine, D-ai frumos cui îi stă bine Nu-i
. os cine se făleşte D-ai frumos cui i se potriveşte.
am avut eu Niciuna nu m-o zis rău Da a fost
zice popa nostru Nu mergeţi la fete-n postu zis că nu ştiu a pupa Este una sus la Runc
sa zice aşa: Mergeţi feciori cât îţi vrea Haideţi şi la o pup.
a.
dică Nu pot face mămăligă. Este una
teasa popii nostru Ţese pânză fără rostu Şi ia ceea o face crudă.
fir pe sulă Să facă popii căciulă.
tele-s multe, Şi mai mari şi mai mărunte, Dar
joc, mâine la sapă Iau traista plină de ceapă Azi la e Nu-i ca ochii mândrii mele.
ne la boi Traista-i plină cu malai.
veste Ca mea mândră - nu mai este! Mândra
e iarna ca şi-un câine Vine vara ca şi-o pâine Râde oasă Dintr-un milion aleasă.
 spune Că scripca mai şi greşeşte Gura mea
e verde, lemn domnesc Ies la George că-l iubesc
ră nu-mi gătesc Ies la George să-i fac rând L-oi găsi – o
ând Ies la George la surcele Să lipim piele pe piele Să ndra mea Astă vară-şi aducea Lapte
mângâiere. a Mămăligă pe-o măsea Şi mâncam şi eu,
ai rămânea.
muiere, tu bolândră Nu umbla-n cârşmă flămândă Du-te
-i mânca. În cârşmă dacă-i mai sta De mâncat nu-i de hamei Ai zis bade că mă iei Şi-amu
Spune bade vrei, nu vrei C-a mea parte-i
sunt băieţi buni, Te sărută şi nu spun În
e Se hrănesc 17 de gură dulce Gură dulce
84. Săracă-i şi-a mea muiere Că-i beteagă de şedere.moi Şede-n
ca şi bumbacul.
cârşmă şi se-mbată Şi casa-i nemăturată C-o măturat-o într-o
joi Şi-i tot plină de gunoi Şi-o măturat-o într-o marţi Şi-i plină
Asta-i mândră! Ţine-o doamne Noaptea joacă, ziua doarme
de găinaţ. d îi vremea de lucrat Ea stă trântită în pat Şi spune la fieca
eleu! Capul mă doare Când îi vremea de mâncare, Mănânc
85. Aş cânta şi nuştiu ce-aş zice Da mă tem că mâine-oi
are. plânge.
Cu cât cânt şi veselesc Cu atât mă răcoresc, Cu cât cânt şi stau
la masă Atâta mai uit de casă. Cine joacă şi nu cântă Facă-i-sa-r gura strâmbă Că a
nu s-a-nstrâmba Că multe ştiu a cânta.
86. De cântat aş mai cânta Dar mă doare inima Şi aşa mă
doare de tare Că aş mă ia de pe picioare. Ce ţii lele gura strâmbă Or te-nveţi a cânta-n drâmbă Şi-n
mbă de-ai şti cânta Gura nu ţi s-ancrepta.
87. Săraca inima mea Tare-o prins a mă durea Săracă inimă
arsă Când te-oi mai vedea voioasă. Cini nu joacă horile, Bată-l sărbătorile, Că pe mine nu
r bate Că eu joc şi zi şi noapte Casă-mi joc jocurile
88. Plânge inimioara-n mine Ca copilul de 3 zile Copilul
e.
plânge şi-nceată Inima mea niciodată.
Cine-n horă nu prinde Şi la fete nu se-ntinde Să glumească
89. Dragele mele nepoate Nu vă pot juca pe toate Faceţi
e joace Dă-l de gârlă, că-i prost şi pace.
bine şi-aşteptaţi Că pe rând toate jucaţi.
ţi fete, măi flăcăi Că-s urâte, mamă hăi!!! Jucaţi-le Pe mândra cu 2 drăguţi Nu-i vrednică s-o săruţi Că
Că ele vor trebui. lă din mână în mână, Ca găleata la fântână.
de sălată Am iubit şi eu o fată Cum
le care-s urâte Mie-mi plac mereu Ele-s mult mai ă. Da pe fata ce-am iubit Fost aşa cum
oase Că-mi dau tot ce vreu. u se boieşte La flăcăi nu se hlizeşte Ea de
Şi pe nimeni nu bârfeşte.
mi-i bună scripca bună Dacă am limbuţa-n gură Scripca
ândură Gura-mi cântă singură Că scripca-i cu 4 strune ţi ascunde Dar de dragoste n-ai unde Că
te-ai ascunde La inimă te pătrunde. d te-oi mai vedea voioasă Şi cu fraţii bând la
ă şi rasă Să te văd când te-oi vedea, Nu ca
mândruţă din Igeşti Albă eşti, frumoasă eşti Numai Să te văd cu voie bună Să-mi tihnească-o
rumeneşti Dar când nu eşti rumenită Eşti ca dracul tu-s de streini Ca iarba de boi bătrâni, Şi
. oi Ca iarba de moşuroi, Şi mâncatu-s de
de cerneală.
când şed la cârşmă bând Grâu, porumb eu nu mai vând
doar din când în când Şi de n-am bani – stau flămând. au fost pe lume ​Toate m-au mâncat pe mine,
pământ Toate m-au mâncat pe rând, Că câte
eşte-mă bade tu Ori mă lasă la altu Iubeşte-mă Carne pe trup n-a rămas, Că de amarul vieţii
lac Dacă nu – silă nu-ţi fac. nii li-i jele.

ndruţă cu casa-n colţ Iubeşte-mă dacă poţi Dacă poţi amă băieţele? - Zgândăruş mă cheamă, lele. -
i plac Dacă nu silă nu-ţi fac. ti Să ştiu că m-ai zgândări. - Stai, leliţă, că ţi-oi
zgândărit pe lume. Multe babe-am zgândărit Şi
mit
19
107. Tot suind la mândra dealul Mi s-o despotcovit calul Da nu-i
ainte m-au plătit. Şi câte le-oi zgândări Toate mi-or
vina calului Nici a potcovarului Da-i vina mândruţei mele Că şi-o
umi Şi frumuşel m-or plăti. 116. De-ar fi dorul vânzător
pus casa-n pietricele, Să nu pot sui pe ele.
ş face cumpărător Şi aş cumpăra doar dor Şi să-l am
ă ce mor Dorule, durere grea Te-ai pus la inima mea Şi
108. La mândruţa jucăuşă Face patul după uşă Şi-ncă
pus cu aşezământ Până mă bagi în pământ.
trage de curea Să mă culc în pat cu ea.
De s-ar lua câţi îs dragi N-ar mai fi frunză pe fagi Şi
109. Tâlharul de bărbat Mergea tremurând la pat Da
ă pe sub copaci. Dar se iau şi cei urâţi Şi rămân
zgârcita de femeie Nici atunci nu vru săi dee Da bărbatul
-nfloriţi Şi iarba pe sub molizi.
tâlhăros O ia frumos şi-o pune jos Da pe urmă ce-o făcut
Eu nu ştiu că n-am văzut.
Ian te uită la cei doi Cum pisează la oloi, Joacă slutul cu
ul Numai tremură pământul, Joacă scârba cu minciuna Cu
110. Măi bădiţă din Crasna Roagă-te duminica – Să moară
ucat de când e lumea.
femeia ta Că ţi-oi da-o eu pe-a mea Şi-i căra gunoi cu ea.
Fugi urâte de lângă mine Voi juca şi pentru tine Fugi urâte
111. Dragă mi-i cu cine joc Că miroase-a busuioc Şi mi-i
colea Voi juca şi partea ta.
drag cu cine săp Că miroase a cal, a păr.
Câte fete-s cu pieptare Toate-s strâmbe la spinare Ca
112. Care fată joacă bine Ea mă-nvaţă şi pe mine Care
gul la căldare. Dar s-o vezi pe mândra mea Că-i dreaptă
fată joacă rău Îmi strică şi mersul meu.
ecerea.
aie verde de năut Inimă, pământ şi lut Multe ofturi mi-ai
âţi îs dragi N-ar mai fi frunză pe fagi Şi
mai bune, şi mai rele, Toate inimioare-i mele. Inimă
ci. Dar se iau şi cei urâţi Şi rămân
riţi Şi iarba pe sub molizi. ă cât de tare Pentru dânsa n-o mai doare.

e flori pe Vâlcea-n sus Toate cu puiu le-am pus Şi când

ul lung Ducea de mâncat la plug Leliţa cu
e plivit Eu cu puiu m-am sfădit Când a fost de secerat
la plug de mâncare Şi-n nas s-o
m-am împăcat.
carea mi-o vărsat.
e flori sunt pe pământ Toate merg la jurământ Numai
soarelui Şede-n poarta raiului Şi judecă florile – Ca elea-n cap Un păduce cât un ţap Şi-o pcicat
urorile. pt geanuncile.

ugurel bătut de vânt Mă duc la mama şi plâng Mama-mi at la noi Toate-s bune de cimpoi Este una
mănânc O felioară de pâine şi vre-o 2-3 măsline. Eu pune-o căţea la stână.
şi mai rămâne, Mama mă cunoaşte bine Că mi-i dor de
Prinde mama a mă-ntreba Or m-i dor de cineva Da eu arţăraş Am un drăguţ ciobănaş Vine
muchii aşa: „Mamă, muncele ce-i munte Şi-ncă are ş Şi urdă de cea mai dulce Mă sărută şi
ulte Şi dealul pe care-l sui Înverzeşte-n vremea lui Da
ăieţel ca mine Că n-are 2-3 copile”.
ărţit dragostea Eram în câmp cu coasa Că la
21
u Da mie mi-o dat cu acu, Când s-o împărţit
124. Frunză verde, strug de mure Mi-i căsuţa sub pădure
u coasa-n câmp Şi la toţi le-o dat cu acu Da
Dimineaţa când mă scol Eu n-aud zgomot de om Numai păsări
cu.
ciripind Şi lupii pe plai urlând.

125. Ard-o focul sărăcia Le-o trăit curat a bine Şi amuHai

s-omândruţă să fim dragi C-amândoi suntem săraci Şi om
legat de mine Ca fasolea de harag Ca boala de om cu buze moi Ca şi cei cu 6 boi Şi om trăi cu buze dulci Ca ş
sărac.
cu 6 junci Şi om trăi cu buze dragi Ca şi cei cu 6 vaci.
126. Frunză verde, fir de luncă Eu îs tâlhari, femeia – curvă, Din
tâlhari şi din curvari Numai iese gospodari. Hai mândruţă să trăim Că noi bine ne lovim Şi la ochi şi
prâncene Ca 2 porumbei la pene, Şi la ochi şi la cătat Ca
127. De băut îs băutor Dar la cârşmă nu-s dator, Numairumbei la zburat.
100 de parale Le mai am prin buzunare.
Frunză verde de-alipan Ne-am iubi şi suntem neam
am iubi şi nu putem Pentru că neamuri suntem. Da a veni
128. Cine hora n-a juca Să-i moară ibovnica Să vie să-i
ul cel mare Şi om da 2 salindare Unu tu şi unu eu Să ne
dau pe-a mea Să care mălai cu ea.
Dumnezeu Dumnezeu ni-i ca un tată Dacă ne rugăm –
artă.
129. Frunză verde lozioară De-ar fi mândra bunişoară Tu
ţi-ai face patul afară Patul ţi l-aş legăna Şi gura ţi-aş săruta.
Drag mi-i pomu cu prune Şi baba cu vorbe bune Şi mi-i
pomul cu nuci Şi baba cu vorbe dulci.
130. Pe la noi a 3 casă Plânge lelea vornicioasă C-o
bătut-o vornicul Cucuruz cu frunza-n sus Ţugui ochi cui te-ai pus Şi gura
ie ibovnicul Ibovnicu nu i-a spune Doar s-o frigă cu-n e-a săpat Că tare bine-ai legat Da pe tine cini te-a pus
 Mândruliţa cea din sus.
mă mamă dragului Nu mă da bogatului Că bogatul Ce te mai căieşti bogate Că ai bani şi ai bucate Că ca
merge De dragoste nu-i nădejde Dragostea bogatului ne-ţi rămân toate Ca mâine moartea-veni Ca şi-un sarac
dura gardului. muri Şi la groapă mi te-or duce Şi-napoi nu te-or aduce.
u-atunci Când dă boii şi ia junci Şi fetele-s
ntule de primăvară Ia-mi dorul din inimioară Şi-l du at e omu, măi Când dă boi pe viţei Şi fete
al în sus Unde puiu meu s-a dus. at îi omu, Doamne Când se culcă şi
una când răsare Şi noaptea câtă-i de mare
rule de unde vii De-a mândră ce mai ştii? Ştiu bine e culcă Şi noaptea cât e de lungă.
ătoasă Şede la ... şi coasă Nu ştiu coasă ori
ă Da lacrimă ştiu că varsă Şi le varsă pentru tine Că ă lumea-ntreagă ​De ce port năframă neagră Că
în ţări străine. bă. Năframa o port de urât Şi de câte le-am
c-am tot muncit Că prin târg şi prin oraşe Nu-s
rul meu pe unde-aleargă Nu-i pasăre să-l întreacă Nici Trag la toate relele Ca robu cu ferele.
ălări să meargă Dorul meu e călător şi tare înşelător Că
elat pe mine Şi ca mâine şi pe tine. ac aşa A sta-n cârciumă şi-a bea Banii se
opor şi din secure Vai săracul
nză verde 3 masline, Te cunosc bade prea bine C-ai mar câştigă banul. Plouă, ninge,
de la mine. Eu apă de unde beu Numai cucii vara i grămădeşte.
aceea nu beau tăţi Numai care-s şugubăţi.
mnu post Că merge soarele-n jos N-are ce
nezeu aşa23 l-o dat.
146. Frunză verde lozioară Ce strâng mulţi voinici la moară Care
o ţâră-i mai frumos Cum ajunge toarnă-n coş Care o Frunză
ţâră-i mai
verde din cărare, Mai dă doamne vre-o schimbare
urât Toată noaptea aşteaptă-n rând Dimineaţa-i tot flămând.
crescut doar ea prea mare Şi când n-am bani s-o plătesc C
estrul mă-ntîlnesc Secrestru straiele-mi strânge Copiii,
147. Sărace mândrele mele Nu ştiu ce să fac cu eleasta
Că la
îmi plânge. Pentru o rublă că-i rămasă Îmi ia tot ce am
toate nu pot merge Dar de merg numai la una Celelalte
ă Îmimă
ia tot ce am în mână Şi oul de sub găină.
zugrumă.
Măi tovarăş de departe Vin-o şi ne fă dreptate Că la voi
148. Bată-l pacea om beleag C-amu s-o dat pesce leac.
omânie Poţi lucra cu bucurie Când vine toamna bogată
ă tăţi din holda toată Da la noi a suta parte Abia ai ce
149. Vai de mine, multe ştiu Mult mă mir unde le ţâue-n
Căspate.
le ţin
şi eu într-o ladă Şi scot una câte-odată.
Cântă cucu şi se alină După mândra Bucovină Ce
150. Când eram la mama mea Eram puică, puiculeae-n Şi ţară străină. Ian du-te cu al tău popor Sub drapelul
drăguţă cui oi vrea. De când îs la mama lui Nu-s nicilor.
puică, da nostru, 3 colori L-oi iubi până ce mor De
Steagul
nici pui Nici drăguţă nimănui. tâmplă c-oi muri Şi-n mormânt eu l-oi iubi.
mutu vine Mutu mănâncă ce rămâne Mutu
 i mai greu Şi mănâncă ce-i mai rău. De s-ar afla ă, nici nu cântă Numai şede şi mănâncă.
ă-i citească inima Ar citi pân-ar muri Şi tot n-ar mai
Că-i neagră ca un cărbune Şi multe n-are cum spune. Toarce furcă şi tu fos, Eu mă duc la cârciumă-n sus
a mea toarce la in Eu beu cu badea la vin, Furca mea
e-o făcut cârşma-n deal O fost câine şi tâlhar Ar fi om de ce mătasă Eu beau cu badea la masă.
acă-ar face-o pe câmpie.
Sărmanu bărbatu meu Mult îi prost şi nătărău De
p oamenii muncesc Şi-n cârşmă se răcoresc Că bea ură-l doare gura De plăcinte-l doare-un dinte.
r de bere Şi mai prinde la putere. e dragă Că mi-i cămaşa cam neagră Că
slabă Şi mândruţa mi-i beteagă Şi
ă-te focu de lume Dacă n-ai ştiut am-i spune La ce ată Că cloceşte lângă vatră. Şi nu-mi face
-i mai pune La care-i mai neagră-n lume. Floricică de aşă pe bărbat. O avut un ţol vărgat Şi l-o
Rău mi-ai ursit, urzitoare Nu ţi-o fost frică de stele Şi-atât l-o puricat Şi pe faţă şi pe dos De-o
rţeşti atâtea rele Că de greul vieţii mele Şi lui
eu e jele. De jalea traiului meu Plâng pietrele pe
pasărea-n cuibul său. răchiţea Mă duceam la mândra mea Şi-o
ea Cea mai bună şi-o cârpea Şi aşa-i de
za pe răchită.

25
asta mea Harnică-i dracul s-o ia Ţese
162. Trandafir, floare-nflorită Badiţă, gură-ndulcită Îndulcită cu
i zice că-i de bumbac Face pânza ca şi-un
zahar Despărţirea-i cu amar Şi-ndulcită cu miere Despărţirea-i
uior.
cu durere Trandafir roşu-nflorit Cu drag, bade, ne-am iubit Cu
amar ne-am despărţit. Dar cine ne-o despărţit N-ar avea asta loc
meaînHarnică-i naiba s-o ia C-o ţesut
pământ N-ar avea cuie la cruce Şi la groapă cine-l duce.o făcut o pânză rară Şi de rară ca o scară
easă Că prin iţe şi fuscei Paște-o scroafă
163. Hop odată! Baba-i beată Dar nici moşu nu-i prea treaz
Că-i face baba nacaz.

164. Moşu cu barba căruntă L-o adus dracu la nuntă Nici nu

CUPRINS

Toamna.................................................................... 1

Iarna......................................................................... 2 Eu vreau să fiu

șofer................................................ 3
Vietnam................................................................... 4
 Minunată-i vara....................................................... 5 Primăvara a
venit..................................................... 6

Unde eşti.................................................................. 7 Babă

Iarnă................................................................ 8

Reîntoarce-te........................................................... 9
Strigături................................................................... 10

27
CZU 019.9 C 27

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Cuciureanu, Mitea
Versuri de altă dată / Mitea Cuciureanu / ediţie redactată de George
Cuciureanu – Chişinău: Proedit, 2015 – 27 p. – (​Colecţia Poezie)​

ISBN 978-9975-66-011-12
©Mitea Cuciureanu, 1967-2015