A.

„Or, forma monarhică întrece toate celelate constituții și moduri de guvernare: bunăoară
poliarhia, rezultând din egalitatea în drepturi, capătă până la urmă chipul anarhiei și
răsturnării de valori. Iată de ce avem un singur Dumnezeu, iar nu doi, nici trei nici mai mulți,
mai ales că mărturisirea mai multor divinități echivalează în mod cert cu a nu recunoaște
niciuna. Nu este decât un singur Împărat, iar Cuvântul [Logos] şi împărăteasca-i Lege [Nomos]
tot unul sunt – Lege nerositită în cuvinte articulate sau supuse stricăciunii timpului în cărţi sau
table, ci Cuvântul cel viu şi Însuşi Dumnezeu, Cela ce le pregăteşte tuturor supuşilor săi, care I-
au urmat în timp, Împărăţia Tatălui”. (Eus., Tricenn., 3, 6, trad. de Emilian Popescu)

B. „Ajuns fiinţă [Constantin] desăvârşit raţională prin lucrarea Cuvântului [Logos] Care este
raţiunea însăşi; ajuns înțelept prin împărtășirea din izvorul înțelepciunii; ajuns bun și drept prin
împărtășirea binelui și a dreptății; ajuns și cumpătat așa cum numai cumpătarea poate fi, el își
adună vitejia din puterea trimisă lui de sus. Adevărul este că împăratul nostru și-a potrivit
sufletul acestor virtuți suverane luîndu-se după modelul acelei împărății din altă lume”. (Eus.,
Tricenn., 5, 1-2, trad. de Emilian Popescu)