Universitatea “Ştefan cel Mare” – Suceava

Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică

Specializarea: MAE - Master
Anul I, ZI

Despăduririle în România

Conf. Univ. dr.

Nina HOLBAN

Masterand

Popa Răzvan Vasilică

-2012-
 CUPRINS

Introducere………………………………………………………………...…………………3
Capitolul 1. Despădurirea…………………….………………………………………….….4
1.1 Importanţa pădurilor………....................................................................................4
1.2 Cauzele despăduririlor.............................................................................................5
1.3 Efectele despăduririlor………………………..................…………………….......5
1.4 Reducerea suprafeţelor de pădure………………………….…………..………....7
1.5 Comunicarea privind despăduririle………………………………...……………..8
Capitolul 2. Despădurirea în România….........................................................................…9
2.1 Legislaţia propusă privind tăierea ilegală de masă lemnoasă............................….9
2.2 Pădurile din România…………………...…………………………………….…10
2.3 Pădurile în prezent………………………………..................................…….…..11
Bibliografie…………………………………………………………….................................16

2
 Introducere

“ Omul va supravieţui pe Terra numai în alianţă

cu Pădurea, fără de care se va pierde mai întîi
controlul asupra naturii, apoi controlul
asupra sistemului social “
V.Giurgiu

Un loc important printre elementele fizice care au influenţat viaţa poporului nostru de-
a lungul timpului l-a avut pădurea.
Graţie pădurii am putut rezista în ţinutul carpato-danubiano-pontic în timpul
migraţiilor şi ne-am putut păstra continuitatea în acest ţinut.
Sub raporul valorii economice, ca marfă, lemnul a urmat în ceea ce priveşte preţul, o
curbă permanent ascendentă.
Valoarea pădurii a crescut însă treptat, odată cu înmulţirea populaţiei şi sporirea
exportului.
De când primul topor primitiv a doborât întâiul arbore, pădurile au pierdut jumătate
din întinderea lor, în timp ce omenirea în acest răstimp s-a multiplicat de sute sau chiar mii de
ori.Distrugerea pădurilor, cărora li se datoreaza în cel mai înalt grad stabilitatea şi calitatea a
trei elemente fundamentale ale vieţii oamenilor – solul,aerul şi apa – s-a soldat de-a lungul
timpului cu efecte dezastruoase.Pădurilor le revine un rol însemnat în fixarea stratului, relativ
subţire, de sol fertil, mediul germinativ al masei vegetale.
Defrişarea pădurilor a contribuit la degradarea solurilor, la creşterea aridităţii
climatului, la intensificarea vitezei vânturilor şi la apariţia inundaţiilor catastrofale.
Dar pădurea nu înseamnă numai o importantă bogăţie pe care trebuie să o lăsăm
urmaşilor noştri, ci un izvor de sănătate şi destindere.
Pădurea reprezintă factorul determinant în menţinerea echilibrului ecologic, climatic şi
hidric, fiind totodată ecosistemul cu o capacitate de regenerare de 3-5 ori mai mare decât
oricare alt ecosistem natural.

3
 Capitolul 1. Despădurirea

1.1 Importanţa pădurilor

Omul a folosit dintotdeauna, pentru nevoile

proprii şi pentru cât mai multe avantaje, componentele
mediului înconjurător. Dar mai ales în privinţa pădurilor,
pajiştilor şi solului, omenirea a abuzat prea mult prin
folosirea mijloacelor tehnice, mereu perfecţionate, în
exploatarea acestor resurse. Prin acest impact progresiv asupra naturii şi îndeosebi prin
distrugerea pădurilor, s-au dereglat echilibrele fizice şi ecologice instaurate de multe milenii
în natură.
Importanţa crescută care se acordă în prezent protecţiei mediului înconjurător natural
sau divers umanizat, se explică tocmai prin mulţimea efectelor negative ale acestui impact, ale
urbanizării şi industrializării accelerate şi a folosirii intensive a resurselor mediului.
Dupa cum stim, pădurile produc loc de viaţa sau habitat pentru multe nişe ale
ecosistemelor, fixează solul şi preîntâmpină eroziunea acestuia. De asemenea acestea
încetinesc circuitul apei şi permit absorbţia ei în sol astfel încât aceasta să intre în pânza
freatică cu o mai mare eficienţă.
Pădurile scad incidenţa şi efectele inundaţiilor cauzate de puternice furtuni care sunt
din ce în ce mai severe şi care au o frecvenţă sporită în perioadele recente.
Un alt rol important al pădurilor este acela că temperează efectele climaterice precum
încălzirea globală. Cele 4 mild ha de păduri si 5 mild de ha de păşuni naturale reprezintă un
imens rezervor de carbon – atât prin vegetaţie, cât şi prin sistemul de rădăcini. Pe măsură ce
pădurile şi păşunile continuă să crească, ele elimină carbonul din atmosferă şi contribuie la
încetinirea schimbării climatice.
Prin urmare, evitarea emisiilor prin protejarea carbonului terestru depozitat în păduri
este un element esenţial de acţiune asupra climatului.
Anual, pe Glob, covorul vegetal (păduri, culturi agricole, ierburi) eliberează peste 23
de miliarde de tone de oxigen. Peste 60% din această cantitate este produsă de păduri.

4
Un hectar de pădure distrus înseamnă periclitarea a 300 de specii de păsări, aproximativ 400
de specii de mamifere, insecte şi alte vieţuitoare precum şi alte câteva sute de specii de
plante.
De asemenea, anual, un hectar de pădure consumă aproximativ 16 tone de dioxid de
carbon şi eliberează tot atât oxigen. La fel, pădurea filtrează vântul care o tranzitează, plus că
reţine peste 60 de tone de praf într-un an. Mai mult decât atât, pădurea scade încărcătura
bacteriană din aer cu până la 90%.

1.2 Cauzele despăduririlor :

• hazarde naturale ( erupţii, cutremure, alunecări, avalanşe ). Ex.: Peru 1970- un cutremur a
distrus pădurea de pe o suprafaţă de 70.000 kmp. ; 1980 –erupţia vulcanului Saint Hellens.
• incendiile ( atât cele cu cauze naturale , cât mai ales cele provocate ) . Ex. : Indonezia în
1983 , au fost distruse 3,7 mil. ha; Australia 1994 – 800.000 ha.
• tăierile ( pentru consumul casnic, materie primă industrială ). Anual se exploatează cca.3,5
miliarde mc de masă lemnoasă ( mai ales în zona caldă ), în timp ce capacitatea de regenerare
este de numai de 2,7 mld. mc .
Principala cauză a despăduririlor o constituie expansiunea agricolă.Nu trebuie omisă
nici expansiune urbană.

1.3 Efectele despăduririlor

Nimicirea unor mari suprafeţe de pădure a dus la dereglarea regimului hidrologic al
unor întregi zone geografice, la deşertificarea acestora, la secătuirea şi, deci, la pierderea
solurilor fertile şi degradarea generală a mediului de viaţă
al omului.
Efectul cel mai dezastruos pe care l-ar putea avea
defrişarea este impactul asupra climei planetei. Cu toţii am
auzit de pericolele încălzirii globale şi a efectului de seră,
cauza principală a acestora fiind acumularea de dioxid de
carbon în atmosferă. Copacii şi alte plante verzi absorb
dioxidul de carbon şi produc oxigen prin fotosinteză, în timp ce animalele consumă oxigenul
şi expiră dioxid de carbon.
Distrugerea pădurilor ar produce un imens dezechilibru în cantitatea de dioxid de
carbon produs şi reciclat lucru care ar duce la acumularea acestuia în atmosferă şi schimbării

5
majore de climă. În plus mulţi copaci tăiaţi pentru a face loc agriculturii au fost arşi sau lăsaţi
să putrezească eliberînd astfel mult mai mult dioxid de carbon în atmosferă. Toată natura este
un sistem vast care acum există într-un stadiu mai mult sau mai puţin balansat. Jucîndu-ne cu
factori de o importanţă majoră cum e pădurea ar putea duce la dispariţia lumii cum o ştim noi.
Despădurirea prin ardere poate modifica semnificativ ciclul carbonului, afectând
concentraţia de CO2 din atmosferă.
În condiţii naturale, pădurile îndeplinesc funcţia de plămâni ai planetei deoarece
folosesc CO2 pentru a produce O2 si zaharuri prin procesul de fotosinteză.
După descompunere, carbonul din ţesuturile plantelor intră în ciclul carbonului, fiind
foarte posibil folosit în formarea de noi molecule de CO2. Aceste mecanisme au o contribuţie
semnificativă în menţinerea constantă a concentraţiilor de dioxid de carbon în atmosferă dar,
despădurirea reduce dramatic capacitatea de fixare a CO2 prin fotosinteză, ceea ce conduce la
o crestere netă a concentraţiei acestui gaz.
Anual, o suprafaţă de pădure de 150.000 Km2 (echivalentul a aproximativ jumătate
din suprafaţa Italiei) este tăiată sau, mai rău, arsă.
Arderea copacilor, pe lângă pierderea capacitaţii de fotosinteză, conduce la formarea
unei cantităţi semnificative de dioxid de carbon prin combustie (1-2 miliarde de tone pe an).
În cazul tăierii copacilor, resturile organice rămase formează lent CO2 prin descompunerea
biomasei vegetale.
Chiar si în cazul substituirii pădurilor cu câmpuri cultivate si a folosirii lemnului
pentru construcţii, 80% din absorbţia de CO2 prin fotosinteză se pierde.
Un alt factor foarte important, care nu ar trebui neglijat, este cantitatea de carbon din
sol.
De fapt, există mai mult carbon stocat în soluri decât în întrega biomasă care acoperă
suprafaţa pământului. Când pământul este curăţat si solul apoi afânat, o importantă cantitate
de carbon stocată în sol se pierde prin procese microbiene, adăungându-se la CO2 atmosferic.
Carbonul stocat în sol a fost acumulat prin creşterea vegetaţiei pe acel teren şi captat mai ales
prin fotosinteză. Procesele de exploatare mai eficiente a pământului pot oferi o soluţie parţială
pentru echilibrarea degajării de CO2 rezultat din arderea conbustibililor fosili.
Cantitatea totală de carbon eliberată în atmosferă ca rezultat al activităţilor umane (din
combustibili şi despăduriri) este de aproximativ 6-7 miliarde de tone pe an. Oceanele şi
biosfera absorb aproape jumătate din acest carbon, restul rămânând în atmosferă ca şi
cantitate adiţională (3 miliarde de tone pe an) si se adaugă la baza „naturală” (740 miliarde de

6
tone pe an). La nivel global, dioxidul de carbon este poluantul care pune cele mari probleme
în ceea ce priveste efectul de seră si fenomenul de încălzire globală. Stim că surplusul de
carbon din atmosferă (3 miliarde de tone pe an) derivă dintr-o producţie de 11 miliarde de
tone de CO2 pe an.

1.4 Reducerea suprafeţelor de pădure

La nivelul întregului Glob, suprafeţele

forestiere s-au redus de la cca. 9 mld. ha în
antichitate, la doar cca. 4 mld. ha în prezent, cu
consecinţe foarte grave la nivelul bilanţului
hidrologic, accelerării eroziunii, degradării solurilor
sau climei.
În funcţie de procentajul actual de împădurire,
distingem:
 ţări cu păduri suficiente (în Asia, Oceania, America Centrală);
 ţări cu păduri relativ puţine dar încă în limita de echilibru ecologic (în Europa şi
America de Nord);
 ţări extrem de sărace în păduri (în Africa Tropicală, Australia).
Starea cea mai apropiată de optimul ecologic o are America de Sud, fiind continentul
cu cel mai mare procent de împădurire (46,7 %).
În Africa, despădurirea a luat proporţii dramatice, în special în Algeria, Egipt, Africa
de Sud. Foarte afectată a fost Sahara, care din zona fertilă, parţial împădurită, a devenit un
vast deşert
Singura parte a Africii relativ păstrată, cu un potenţial forestier apreciabil, este zona
ecuatorială (Zair, Gabon, Nigeria, Congo).
În Asia, pe locul pădurii de odinioară s-a instalat deşertul (Hindustan, Iranian, Arabic,
Sirian).
În America de Nord, deşi pădurea a fost bine conservată până la venirea coloniştilor
(sec. 18), ulterior a suferit cea mai rapidă şi mai violentă transformare din istoria omenirii.
Pădurea a fost afectată astfel ca din 382 milioane ha au mai rămas doar 311 milioane ha, din
care 216 milioane ha productive, 6 milioane ha rezervaţii şi 89 milioane ha păduri degradate.

7
 În America de Sud, despăduririle au avut intensitate inegală, în funcţie de gradul de
accesibiliate şi direcţia de propagare a presiunii demografice. Cea mai afectată zonă a fost
Brazilia răsăriteană, dar şi Columbia şi Chile. Pădurea amazoniană tinde şi ea să fie distrusă
din cauza mijloacelor de transport – marea magistrală amazoniană
În Europa, despăduririle s-au produs lent, dar “moartea pădurilor” este aici poluarea.
Tăierile, distrugerile neraţionale nu conduc numai la pierderea pădurilor, ci chiar a unor
pierderi materiale, pierderi de vieţi omeneşti, cum s-a întâmplat în nordul Italiei, unde, din
cauza despăduririlor, inundaţiile au avut efecte devastatoare.

1.5 Comunicarea privind despăduririle

În prezent, pădurile dispar cu o rată de aproape

13 milioane de hectare anual. Despăduririle sunt
responsabile pentru aproape 20% din emisiile globale
de gaze cu efect de seră și au devenit un subiect
important în cadrul negocierilor internaționale în
derulare privind noul protocol al Națiunilor Unite
pentru perioada post-2012. Comisia va pleda în
cadrul negocierilor internaționale privind schimbările climatice pentru instituirea
Mecanismului Global privind Pădurile și Carbonul. Prin intermediul acestui mecanism, țările
aflate în curs de dezvoltare vor fi recompensate pentru reducerea emisiilor realizate în urma
reducerii defrișărilor și degradării pădurilor. Comunicarea indică faptul că, în perioada 2013-
2020, un anumit nivel de finanțare este necesar la nivelul Uniunii Europene pentru a lupta
împotriva despăduririlor. Suma totală va depinde de acțiunile de reducere a acestui fenomen
adoptate de către țările în curs de dezvoltare.
O mare parte a acestei finanțări ar putea proveni din sumele încasate în urma licitării
alocațiilor în cadrul sistemului UE de schimb al cotelor de emisie. Se estimează că dacă 5%
din aceste încasări ar fi puse la dipozitia Mecanismului Global Privind Pădurea și Carbonul
(MGPC), s-ar strânge 1,5 până la 2,5 miliarde de Euro în 2020. În cadrul MGPC, ar putea fi
prevăzută o fază pilot cu scopul de a testa incluziunea a€œcreditelor de desA¬padurire”
(credite destinate evitării despăduririlor) pe piețele de carbon, fapt ce ar permite guvernelor să
se foloseasA¬ca de aceste credite în vederea atingerii țintei privind reducerea emisiilor după
2012. Întrucât în viitor această fază inițială va fi suspusă revizuirii, după 2020 va fi luată în

8
considerare și posibilitatea ca și companiilor să li se permită să folosească creditele de
despădurire în vederea reducerii emisiilor lor.
Comunicarea subliniază, de asemenea nevoia de a întări alte politici legate de păduri,
precum și alte politici în domeniul comerțului, energiei, agriculturii, securității alimentare și al
cooperării privind dezvoltarea, care pot, direct sau indirect, reduce despăduririle.
Propunerile din cadrul Comunicării ar trebui să fie parte a poziției Uniunii Europene
susținută în cadrul conferinței Națiunilor Unite privind schimbările climatice ce va avea loc în
decembrie la Poznan, precum și în cadrul negocierilor legate de noul acord privind
schimbările climatice care a fost încheiat în decembrie 2009 la Copenhaga.

Capitolul 2. Despădurirea în România

2.1 Legislaţia propusă privind tăierea ilegală de masă lemnoasă

Activitățile ilegale în ce privește

defrișarea sunt: tăierea, transportarea, vânzarea
sau cumpărarea de masă lemnoasă în contradicție
cu legile naționale. Se consideră că o proporție
semnificativă - în jur de 19%- din importurile de
masă lemnoasă în Uniunea Europeană provine
din surse ilegale.

Tăierea ilegală de masă lemnoasă este o problemă majoră cu implicații grave asupra
mediului înconjurător, incluzând pierderea biodiversității, despăduriri și degradarea pădurilor.
Este parte a unei probleme mai largi care cuprinde chestiuni legate de lipsa unei legislații
privind pădurile, dar și o slabă punere în aplicare a legilor în vigoare, atrăgând după sine
consecințe economice și sociale.
Comisia Europeană propune un regulament în vederea reducerii la minimum a riscului
plasării de masă lemnoasă și a produselor de esență lemnoasă provenite din tăieri ilegale pe
piața Uniunii Europene. Regulamentul propus va obliga comercianții să identifice țara de
origine a produsului pe care îl vând și să se asigure că acesta a fost produs în conformitate cu
legislația din țara de proveniență.

9
 Acest regulament va trimite un mesaj puternic operatorilor ce vor să intre pe piața
Uniunii Europene. Propunere va aduce noi motivații pentru gestionarea și exploatarea legală
și durabilă a pădurilor, mai ales în țările aflate în curs de dezvoltare interesate în menținerea și
creșterea exporturilor de masă lemnoasă pe piața UE.

2.2. Pădurile din România

România a ajuns la 26,7%

suprafaţa împădurită, de la 80%, cât a
fost odată. Astfel, ne situăm sub media
europeană de 30% şi sub limitele
recomandate de specialişti (40-45%),
pentru a avea un aer curat.
Tăierile de păduri din România
au atras atenţia şi americanilor. NASA
finanţează un studiu al mai multor specialişti care cercetează, colateral, câtă pădure a dispărut
din România, în perioada 1990 – 2000. S-au luat în considerare nu numai suprafeţele
defrişate, ci şi pădurile dispărute din cauze naturale.
Cele mai multe dispariţii de păduri sunt localizate în Apuseni, Suceava şi Secuime,
acolo unde au şi fost cele mai multe retrocedări. O problemă la fel de gravă este în Câmpia
Română, unde hectare întregi de pădure au dispărut, lăsând nisipul să se dezvolte.

Topul defrişărilor abuzive

Potrivit Ministerului Agriculturii, cele mai mari
suprafeţe despădurite abuziv din pădurile predate la
Legea 18/1991 au fost descoperite de următoarele
Direcţii teritoriale de Regim Silvic şi de
Vânătoare(DTRSV):
 Braşov – 923 ha,
 Focşani – 3857 ha
 Suceava – 10367 ha,
 Râmnicu Vîlcea- 7514 ha,

10
 Suprafeţele despădurite abuziv din pădurile predate la Legea 1/2000 totalizează 4060
ha, cele mai mare aflându-se în judeţele Harghita (306ha), Neamţ(1497ha), Dolj(248ha),
Mehedinţi(384ha) şi Vâlcea(102ha).

2.3. Pădurile în prezent

SUPRAFEŢELE ÎMPĂDURITE ALE ROMÂNIEI ÎN 2010

Zona kmp % din total Covasna 1674 45,1

ROMÂNIA 66834 27 Prahova 1522 32,3

Suceava 4566 53,4 Mehedinti 1486 30,1

Caras-Severin 4098 48,1 Dambovita 1208 29,8

Hunedoara 3124 44,2 Timis 1095 12,6

Arges 2896 42,4 Salaj 1070 27,7

Maramures 2893 45,9 Iasi 979 17,9

Valcea 2874 49,8 Tulcea 955 11,2

Bacau 2811 42,5 Vaslui 835 15,7

Gorj 2739 48,9 Dolj 815 11

Neamt 2606 44,2 Satu Mare 780 17,7

Harghita 2325 35 Olt 577 10,5

Alba 2267 36,3 Botosani 572 11,5

Mures 2161 32,2 Galati 450 10,1

Arad 2122 27,4 Giurgiu 376 10,7

Bistrita- Constanta 374 5,3

Nasaud 2056 38,4
Teleorman 296 5,1
Sibiu 2028 37,3
Ialomita 259 5,8
Brasov 1993 37,2
Braila 232 4,9
Bihor 1972 26,1
Ilfov 227 1,8
Vrancea 1914 39,4
Calarasi 218 4,3
Cluj 1693 25,4
Bucuresti 8 3,7
Buzau 1684 27,6

11
PONDEREA PĂDURILOR ÎN UE ÎN 2010

ŢARA % din suprafață Bulgaria 34

UE 42 Cehia 34

Finlanda 77 Luxemburg 34

Suedia 75 Germania 32

Slovenia 65 Franța 31

Spania 57 Polonia 30

Estonia 56 România 29

Grecia 51 Belgia 23

Letonia 51 Ungaria 22

Austria 48 Danemarca 15

Cipru 42 M. Britanie 12

Portugalia 42 Olanda 11

Slovacia 40 Irlanda 10

Italia 37 Malta 1

Lituania 35

Trist, dar adevărat! Statisticile arată că România ocupă ultimele locuri în Europa în
ceea ce privește pădurile. Asta nu este însă de mirare având în vedere ritmul alarmant în care
pădurile au fost rase de pe suprafața pământului - nu mai puțin de două hectare pe oră, timp de
20 de ani.
În Harghita, Covasna, Neamț, Bacău și în multe alte județe s-au tăiat la ras mii de
hectare de pădure în ultimii ani. Nimeni până acum nu a răspuns pentru dezastrul din pădure.
Între 3 și 500.000 de hectare de pădure, nimeni nu știe exact câte, sunt neadministrate. În
mare parte acolo, padurea nu mai este.

12
 80 de ani îi trebuie unui copac să ajungă la vârstă maturității, dar oamenii nu țin cont
de acest amănunt. Afacerile cu lemn sunt atât de banoase, încât în ele sunt implicați
politicieni, oameni de afaceri dar și autorități locale.
În timp ce alte țări își protejează pădurea, la noi lucrurile stau invers. Un inventar al
pădurilor nu s-a făcut de 25 de ani. Știm doar din statistici câtă pădure mai avem.
La Vlahita în județul Harghita peste 3400 de hectare de pădure sunt nepăzite de ani
de zile. Acolo se taie ca în codru. Doi dintre proprietarii de păduri de acolo, Lorint Emeric și
Otos Peter, sunt nevoiți să-și păzească singuri averea.
Într-un comunicat al poliției se arată că timp de o săptămână 17 polițiști, 11 jandarmi
plus alți 8 silvicultori și inspectori de mediu au descoperit 5 infracțiuni dar nu au prins pe
nimeni în pădure, la furat.O legislație prost gândită de politicieni incompetenți sau poate
interesați, a făcut ca sute de mii de hectare de pădure în România să rămână neadministrate. În
multe afaceri cu lemn stau în spate politicieni. Până acum nimeni nu a fost pedepsit. Nici
măcar nu a fost prins.
Conform datelor oficiale furtul de lemn este situat la 0,5% la sută din volumul de lemn
recoltat într-un an. Raportul se referă însă la furturile descoperite. Cantități uriașe de lemn
scapă însă silvicultorilor și polițiștilor. În Harghita se spune că de multe ori, lemnul ilegal iese
din pădure escortat de poliție. Și probabil nu e doar o vorbă. Cota legală de tăiere anual este
17 milioane de mc. Peste un miliar de euro, în fiecare an, se scot din afacerile cu lemn. În
ultimii ani, în România au apărut coloși industriali, cu o capacitate uriașă de procesare.
România se află la coada Europei la capitolul păduri. Doar 28% din țară este acoperită
de păduri în timp ce media europeană este de 35%. În Austria, de exemplu, 47% din suprafața
țării este acoperită de păduri. Acolo însă, de secole, legea e lege. Austriecii importă milioane
de metri cubi de lemn, mare parte din România, care își dă pădurile fără să stea prea mult pe
gânduri. În plus, în Austria pădurea se vinde doar austriecilor și doar în cazuri de execeptie
străinilor, asta însă după ce sunt verificați la sânge.
În ultima vreme chinezii au intrat puternic pe piața românească. Cumpără orice
sortiment și peste prețul pieței. Cumpără atât de mult încât au devenit o problemă pentru
afaceriștii români și aceștia au început să ia măsuri.
Indiferent de statisticile oficiale, care nu reuşesc să surprindă adevărul, suprafaţa
pădurilor scade şi în actuala perioadă. Într-adevăr, după evenimentele politice din decembrie
1989, despădurirea şi brăcuirea pădurilor au intrat într-o fază nouă, dominată de interpretarea
greşită a termenului de proprietate forestieră şi, implicit, a conceputului de reconstituire a

13
dreptului de proprietate asupra acestora. În atmosfera postrevoluţionară dătătoare de
„libertate”, s-au dezlănţuit tăierile ilegale săvârşite de anumite segmente ale populaţiei rurale,
cum au fost masivele defrişări din judeţul Dolj. Concomitent, au apărut promisiunile
partidelor politice, de-abia înfiinţate sau reînfiinţate, sub presiunea cărora s-au născut
proiecte, în grabă încropite, pentru retrocedarea pădurilor foştilor proprietari, fără să se
înţeleagă adevărul potrivit căruia proprietatea forestieră, spre deosebire de alte forme de
proprietate, este însoţită de incontestabile obligaţii sociale pe termen lung.
Factorul politic este responsabil în mare măsură de actuala stare jalnică a multor
păduri ale ţării, incriminate fiind legile de reconstituire (defectuoasă) a dreptului de
proprietate asupra terenurilor forestiere (Legea 18/1990, Legea 1/2000, Legea 247/2005 ş.a.),
adevărate atentate la integritatea fondului forestier naţional, prin care o mare parte a pădurilor
a fost fărâmiţată în aproape un milion de proprietăţi, cele mai multe mici şi minuscule,
imposibil de gestionat durabil(De exemplu, în judeţul Alba cele 17 mii hectare retrocedate
persoanelor fizice aparţin unui număr de 27 mii de proprietari, din care 20 mii deţin suprafeţe
mai mici de un hectar!. În aceste condiţii s-ar putea practica cel mult o silvicultură de
subzistenţă.
Dar, oricât de severe vor fi legile silvice, ciuntirea şi brutalizarea pădurii nu vor înceta,
dacă poliţia, jandarmeria, structurile silvice de specialitate şi, cu deosebire, justiţia nu se vor
aşeza temeinic cu faţa la suferinţele pădurii. Şi tot nu va fi de ajuns. Cea mai grea problemă,
la rezolvarea căreia este chemată întreaga societate românească, rămâne formarea unei înalte
conştiinţe forestiere de la clasa politică şi guvernanţi, până la cei mai îndepărtaţi locuitori ai
mediului rural. Altfel spus: un minim de cunoştinţe despre rolul, îngrijirea şi apărarea
pădurilor trebuie să fie încorporat în cultura generală a fiecărui cetăţean al acestei ţări. Cu toţii
să avem în faţă cazul Haiti, model de despădurire-prăbuşire. În această ţară, cândva
împădurită şi înfloritoare, mai întâi au dispărut pădurile, apoi solul şi într-un final însăşi
societatea. Este un exemplu de cum ar putea ajunge România, dacă despăduririle vor
continua, iar puţinele păduri rămase vor fi în continuare brutalizate.
Din nefericire, în România Programul naţional de împădurire nu funcţionează la toţi
parametrii; după doi ani de la lansare, constatăm că înfăptuirile sunt nesemnificative, lipsindu-
i oferta de terenuri pentru împădurire, finanţarea(Regretăm că bugetul pentru anul 2010,
recent adoptat de Parlamentul României, nu asigură finanţarea adecvată a Programului
naţional de împădurire pentru anul respectiv.) şi, mai ales, strădania ministerului de resort.
Suntem în faţa unui serios obstacol în calea reconstrucţiei ecologice a României. Observăm că

14
cele mai slabe preocupări în domeniul împăduririlor au avut loc îndeosebi atunci când
silvicultura a fost anexată la ministere de alt profil. Într-adevăr, Ministerul Agriculturii, în care
a fost integrată şi silvicultura, în ultimul deceniu a marginalizat iresponsabil atât împădurirea
de terenuri degradate şi având un potenţial agricol redus, cât şi realizarea de perdele forestiere
de protecţie, acţionând astfel împotriva propriilor obiective, dar şi în dauna interesului
naţional. Acelaşi minister este responsabil şi de insuficienta preocupare pentru absorbţia de
fonduri nerambursabile de la Uniunea Europeană, oferite în vederea înfiinţării de noi păduri
prin împădurirea de terenuri degradate şi abandonate.
Este în afara oricărei îndoieli faptul că România nu va putea depăşi starea de
subîmpădurire, fără absorbţia unor importante fonduri de la Uniunea Europeană şi
împrumuturi nerambursabile de la alte organisme internaţionale, cu atât mai mult cu cât
împădurirea României se poate dovedi un factor important pentru atenuarea consecinţelor
provocate de schimbările climatice globale.

15
BIBLIOGRAFIE

1. http://www.rodulpamantului.ro/696--comisia-europeana-inaspreste-lupta-impotriva-taierii-
ilegale-de-masa-lemnoasa.html
2. http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?
pubRef=-//EP//TEXT+CRE+20090421+ITEM-021+DOC+XML+V0//RO
3. http://www.universulpadurii.ro
4.http://unfccc.int/essential_background/feeling_the_heat/items/2909.php
5. http://www.1asig.ro/Defrisarea-padurilor-factorul-principal-al-incalzirii-globale-articol-
2,3,100-29750.htm
6. www.ecomagazin.ro/despaduririle/
7. http://stirileprotv.ro/stiri/romania-te-iubesc/marea-defrisare-cine-se-afla-in-spatele-
dezastrului-din-paduri-partea-1.html
8. http://stirileprotv.ro/stiri/romania-te-iubesc/marea-defrisare-cine-se-afla-in-spatele-
dezastrului-din-paduri-partea-2.html
9. http://stirileprotv.ro/stiri/romania-te-iubesc/marea-defrisare-cine-se-afla-in-spatele-
dezastrului-din-paduri-partea-3.html
10. http://www.revistapadurilor.ro/(1)Colectia-pe-ani/(63)anul-2010/(81)nr-2-2010/
(83)Consideratii-asupra-starii-padurilor-Romaniei-partea-I-Declinul-suprafetei-padurilor-si-
marginalizarea-impaduririlor
11. http://www.protv.ro/stiri/doua-hectare-ora-ritmul-in-care-s-au-taiat-padurile-in-romania-
ultimilor-20-de-ani.html

16