UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” DIN SUCEAVA

FACULTATEA DE DREPT ŞI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE – FDSA

ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ - ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚA

Comunicarea în cadrul unitătilor de pompieri

STUDENT: Buznean Sergiu Corneliu

Suceava 2019
 Introducere

În prezenta lucrare îmi propun să exprim în prima parte noțiuni teoretice privind
comunicarea; continuând cu definiții și caracteristici generale (clasificare ,tehnici de
comunicarea) urmând că în final să descriu modul în care comunicarea există la locul de muncă.
Din punct de vedere cronologic, comunicarea este primul instrument spiritual al omului în
procesul socializarii sale.
Comunicarea umana se ocupa de sensul informatiei verbale, prezentata în forma orala sau
scrisa și de cel al informatiei non verbale, reprezentata de paralimbaj, mișcările corpului și
folosirea spatiului.
Notiunile de comunicare, limba, limbaj sunt polisemantice, ele comportârtand o pluralitate de
sensuri.
Acest fapt provine atât din complexitatea intrinseca a fiecărei notiuni, cât şi din acela ca ele
constituie obiectul de investigaţie al mai multor discipline ştiintice (lingvistica, psihologia,
sociologia, semiotica), care aduc propriile lor perspective de abordare, nu întotdeauna identice sau
măcar complementare. Limbajul este definit ca fiind activitatea psihicâ de comunicare între
oameni prin intermediul limbii.
Comunicarea a fost definita ca o formă particulară a relaţiei de schimb între două sau mai
multe persoane, două sau mai multe grupuri.
 Cuprins

1. Noțiuni introductive.
2. Formele comunicării
4. Niveluri de Comunicare
5. Bariere de comunicar
6. Comunicarea în unitățile militare de pompieri.
 Noțiuni introductive

Comunicarea este un ansamblu de acțiuni care au în comun transmiterea de informații

sub formă de mesaje, știri, semne sau gesturi simbolice, texte scrise ș.a.m.d. între doi indivizi,
numiți interlocutori, sau mai formal, emițător și receptor. A nu se confunda însă cu aparatele de
comunicație numite emițătorul și receptorul de radio, care folosesc la comunicațiile la distanță =
telecomunicații.

Conceptul de « comunicare » este strâns legat de existența noastră ca oameni, iar apoi ca
societate, datorită faptului că ființele umane și comunicarea sunt interdependente. Fără
comunicare și limbaj, noi ca ființe sociabile, ce interacționăm și relaționăm în cea mai mare
parte, sau chiar în totalitate prin intermediul actului comunicării, viața noastră pe Terra ar fi
inutilă, de prisos.

Este un proces dinamic, aflat într-o continuă schimbare. Societatea își datorează existența
comunicării interumane, ea înseamnă comunitate umană și este privită ca un proces care implică
participarea tuturor membrilor societății respective. Comunicarea prezintă diferite forme, dintre
care ne vom opri la comunicarea mediatizată și la comunicarea de masă, care este de fapt o
formă a comunicării mediatizate, destinată unor mase mari de persoane, putând avea o formă
subiectivă(care are ca scop manipularea opiniei publice), și o formă obiectivă(care dorește
simpla informare a persoanelor).

La fel ca și la comunicațiile tehnice din cadrul informaticii și matematicii, comunicarea dintre

oameni are loc cu ajutorul unui limbaj, sistem de vorbire care folosește un anumit sistem implicit
de formule de comunicare.

Vorbirea și limba vorbită sunt elemente primordiale în comunicare; prin intermediul lor putem
transmite mai departe și o comunicare socială sau emoțională, aceasta decurgând diferențiat,
după gradul de cultură al partenerilor ce iau parte la convorbire.
Această transmitere de informații se produce de obicei într-o formă acustică (vorbirea), dar există
și alte forme (sau purtători de informație), cum ar fi forma scrisă, cea cu semnale electrice sau
optice ș.a.

În timpul vorbirii comunicarea nu se efectuează numai prin cuvinte, ci și prin intermediul tonului
vocii, al amplitudinii sau localizării respirației, al variației coloritului epidermei (îndeosebi a
celei faciale), al atitudinii noastre ș.a. De exemplu, pentru înțelegerea unui mesaj, de cele mai
multe ori este important și comportamentul interlocutorilor:

 pasiv
 asertiv
 agresiv

Cuvantul comunicare a devenit un insotitor al celor mai tulburatoare experimente

intelectuale, un concept atragator, utilizat cu o frecventa de invidiat care poate "inghiti" orice.
"Comunicarea este terenul de intalnire conceptuala unde se intersecteaza relatiile interpersonale
si inovatiile tehnologice, stimulentele politico-economice si ambitiile socoi-culturale,
divertismentul usor si informatia serioasa, mediile ambiante locale si influentele globale, forma
si continutul, substanta si stilul" - crede originalul cercetator James Lull.

Orice structura culturala, orice act individual care tine de comportamentul social implica,
intr-un sens explicit sau implicit comunicarea. Comunicarea este un proces de transmitere a
informatiilor intre indivizi sau grupuri sociale. De aceea, relatiile umane pot fi interactiuni
comunicationale, astfel incat conceptul de comunicare a devenit in epoca noastra, unul universal
si larg-cuprinzator, deoarece totul, absolut totul comunica.

,Comunicarea(umana) este un proces prin care un individ (comunicatorul) transmite stimuli cu

scopul de a schimba comportamentul altor indivizi (auditoriului).

Comunicarea umana înseamnă ”totalitatea proceselor prin care o minte poate să influenţeze pe
alta.

Comunicarea managerială presupune nu numai transmiterea mesajelor, ci si schimbarea

mentalităţii, atitudinilor, comportamentului managerului cât şi a subalternilor”Ştefan Pruteanu”.
 Formele comunicării

Comunicarea umana prin calitatea sa de a implica o relatie, se manifesta prin doua mari
forme:

 Comunicarea directa;

 Comunicare indirecta.

Comunicarea directa presupune prezenta a doi sau mai multi indivizi, in acelati spatiu fizic,
indivizi care interactioneaza influentandu-se reciproc. Tipul acesta de comunicare se mai numeste
si comunicare interpersonala.

Comunicarea mediata utilizeaza intotdeauna un suport tehnic si vizeaza fie un destinatar

individual (telefonul, scrisoarea), fie un destinatar colectiv (afisele electorale, televiziunea,
internetul, cartile, filmele, presa scrisa, radioul) - comunicare de masa. Mass-media traditionale -
presa scrisa, radioul si televiziunea - care, de obicei, realizeaza comunicarea mediatica - nu
reprezinta decat o componenta esentiala a comunicarii mediate sau indirecte.

Esential in intelegerea comunicarii este gradul de cuprindere a continutului acestui proces.

Un al doilea element, alaturi de continut, poate la fel de important, este contextul comunicarii.

Transmiterea sau transferul informatiei de la un participant (emitent) la altul (receptor) are

loc prin intermediul unui canal de comunicare (hartia, pentru presa scrisa, ori undele, pentru radio)

EMITATOR-------------->CANAL-------------->RECEPTOR

Informatie Informatie

In procesul de comunicare urmarim patru scopuri esentiale:

1. sa fim receptati (auziti sau cititi),

2. sa fim intelesi,

3. sa fim acceptati,

4. sa provocam o reactie - o schimbare de comportament sau atitudine.

Comunicarea mai poate fi clasificata în orală,scrisă și nonverbal.
 Niveluri de Comunicare

Exista 5 niveluri ale comunicarii :

- comunicarea intrapersonala,
- comunicarea interpersonala,
- comunicarea de grup,
- comunicarea de masa,
- comunicarea publica sau mediatica.
Comunicarea intrapersonala este comunicarea în şi catre sine. Este un autentic proces de
comunicare, chiar dacă emitatorul și receptorul este acelasi, iar codificarea și decodificarea
mesajelor nu este absolut
necesara.
Comunicarea interpersonala este cea mai importanta forma de comunicare și cel mai des
folosita.
Oamenii nu pot evita acest tip de comunicare; existenta lor sociala depinde de abilitatea cu care
pot angaja discutii cu altii. Viata de familie, relatiile cu prietenii, activitatea profesionala, toate
depind de aceastacalitate. Comunicarea interpersonala se refera la comunicarea fata în fata. Acest
tip de comunicare este important pentru a te întelege pe tine și pentru a construi relatiile tale cu
ceilalti. Pentru a realiza acest lucru trebuie dezvoltata capacitatea de autoanaliza, autocunoastere,
autoexpunere cât și cunoasterea barierelor și factorilor perturbatori care îngreuneaza procesul
comunicarii.
Comunicarea de grup se deruleaza în colectivitati umane restranse și permite schimburi de
idei și
emotii, ofera conditii pentru impartasirea experientelor, discutii în vederea aplanarii unor
conflicte sau
identificarea unor solutii de rezolvare a problemelor.
Cercetarile au scos în evidenta raportul dintre informatie, circulatia acesteia și dinamica grupului.
Friedman a dovedit faptul ca la nivelul grupului, comunicarea globala este o iluzie, indiferent de
mijloacele de comunicare la care apeleaza. A introdus conceptul de valenta în comunicare și
aceasta reprezinta numarul de persoane cu care un individ poate comunica (la receptare sau la
emitere). Dintr-o perspectiva informationala, grupurile sunt de doua tipuri: grup egalitar și grup
ierarhizat. Intr-un grup, ierarhia se stabileste pe baza bilantului informational al fiecarui individ,
bilantul fiind diferenta dintre influentele pe care le primeste individul și cele pe care le exercita
acesta. Cand bilantul este egal pentru toti membrii grupului, grupul este egalitar, iar dacă bilantul
este diferit, grupul este ierarhizat.
Comunicarea de masa presupune un producator institutionalizat de mesaje scrise, vorbite,
vizuale sau audiovizuale, care se adreseaza unui public variat și numeros. Acest tip de
comunicare nu beneficiaza de un feedback eficient.
Comunicarea publica sau mediatica este o forma specializata a comunicarii interumane care
are
radacinile în retorica antica. Trasatura esentiala a comunicarii publice este aceea de a actiona la
nivelul
reprezentarilor sociale și de a permite o rapida modificare a discursurilor publice; ea difera în
mod essential de alte tipuri de comunicare prin finalitatea sa.

Bariere de comunicare
Comunicarea poate fi obstructionata sau doar perturbata de o serie de factori care se interpun
între semnificatia intentionata și cea perceputa putând fi legati de oricare dintre componentele
comunicarii (emitator, mesaj, canal, receptor), sau de interactiunea lor.
Dintre acestia cei mai importanti sunt :
Efectele de statut – uneori statutul prea înalt al emitatorului în raport cu receptorul pot cauza
rastalmaciri ale mesajului de catre acesta din urma.
Probleme semantice – specialistii au tendinta sa foloseasca un jargon profesional, crezând ca
și ceilalti îl pot întelege; persoanele cu statut mai ridicat au tendinta de a se exprima într-un mod
mai sofisticat, greu de înteles pentru persoane cu un nivel de scolarizare scazut.
Distorsiuni perceptive – când receptorul are o imagine despre sine nerealista și este lipsit de
deschidere în comunicare, neputându-i întelege pe ceilalti în mod adecvat.
Diferente culturale – persoane provenite din medii culturale, cu valori, obiceiuri și simboluri
diferite.
Alegerea gresita a canalelor sau a momentelor – trebuie alese canalele corecte pentru fiecare
informatie și de asemenea și momentul trebuie sa fie bine ales – o situatie urgenta nu are sorti sa
fie îndeplinita dacă este ceruta la sfâritul orelor de program sau la sfârsitul saptamânii.
Lungimea excesiva a canalelor – o retea organizationala complicata duce la o comunicare
lenta.
Factori fizici perturbatori – iluminatul necorespunzator, zgomote parazite, temperaturi
excesiv
de coborâte/ridicate, ticuri, elemente ce distrag atentia – telefon, cafea, ceai etc.
Principalele bariere umane în cadrul unei comunicari eficiente sunt :
- fizice: deficiente verbale, acustice, amplasament, lumina, temperatura, ora din zi, durata
intâlnirii,etc.
- semantice: vocabular, gramatica, sintaxa, conotatii emotionale ale unor cuvinte.
- determinate de factori interni: implicare pozitiva; implicare negativa
- frica
- diferentele de perceptie
- concluzii grabite
- lipsa de cunoastere
- lipsa de interes (una din cele mai mari bariere ce trebuiesc depasite este lipsa de interes a
interlocutorului fata de mesajul emitatorului).
- emotii (emotia puternica este raspunzatoare de blocarea aproape completa a comunicarii).
- blocajul psihic
- tracul
Blocajul psihic este acel moment de intrerupere cauzat de suprasolicitare (emotionala, fizica,
intelectuala) sau șoc ; este un mecanism de aparare datorat unei motivatii negative și care duce la
ignorare, refuz, abandon.
In psihologia invatarii, blocajul este fenomenul de inaceptare și rezistenta activa a elevului fata
de anumite cerinte sau prezenta stresanta a unor adulti. Blocajul psihic reprezinta oprirea fluxului
ideational, provocata de factori interni sau externi.
Tracul reprezintă o stare de emotivitate accentuată de care sunt cuprinși anumiți elevi la
apariția lor în fața unui public. De cele mai multe ori, tracul sau emoțiile negative, resimțite de
psihicul uman, conduc la blocaje psihice. Elevii încrezători în forțele proprii și antrenați în
spiritul aventurii cunoașterii, al explorării posibilităților personale, înving starea emoțională
negative.
 Comunicarea în unitățile militare de pompieri

In cadrul unitatilor militare functia de comunicare se realizeaza de cele mai multe ori prin ordine.

Ordinul este o cerință imperativă, dat în conformitate cu actele normative și stă la baza oricărei
acțiuni/activități militare; el este cel mai important act al funcționării structurii militare și de
aceea implică cea mai mare responsabilitate.

Comandantul dă ordine și este obligat să controleze executarea lor; el poartă întreaga răspundere
pentru legalitatea și urmările ordinelor sau dispozițiilor date; ordinul dat nu trebuie să contravină
obiceiurilor războiului, convențiilor și tratatelor internaționale la care România este parte.

Comandantul care dă ordinul este obligat să se convingă că subordonatul l-a înțeles și să asigure
toate condițiile pentru a fi executat.

Ordinul trebuie să fie scurt, clar și precis; dacă este necesar, ordinul va fi completat cu datele
necesare pentru a fi executat întocmai și la timp.

După primirea ordinului, militarul răspunde: "Am înțeles!", apoi trece la executarea lui. Dacă nu
a înțeles ordinul primit, raportează: "Nu am înțeles. Vă rog să repetați ordinul!" sau numai ce nu
a înțeles din ordin. După executarea ordinului primit, militarul este obligat să îi raporteze de
îndeplinirea lui comandantului de la care a primit ordinul.

Salutul este un semn de respect și demnitate personală, de politețe militară și onoare.

Militarul este obligat să salute, în orice împrejurare, pe comandanți și pe superiorii în grad,

respectând prevederile regulamentelor
 Aspecte practice

Comunicarea este prezentă în tot ceea ce facem in viaţă şi este esenţială pentru a putea munci si
trăi. Comunicarea reprezintă, pe de o parte , o formă de manifestare a relaţiilor şi a atitudinilor
interpersonale. Pe dealtă parte,ea constituie o forma specifică de activitate,in procesul căreia se
formează relaţiile şi atitudinile umane determinând calitatea acestora

Bibliografie

Băban, A. (2009). Consiliere educaţională. Ed. ASCR, Cluj -Napoca.

Mih, V. (2010 Vol I şi II). Psihologie educaţională. Ed ASCR, Cluj-Napoca
Dumitru, I. A. (2008). Consiliere psihopedagogică. Ed. Polirom, Iaşi.
https://www.academia.edu/
https://www .scribd.com/
https://www.wikipedia.org/