I.

UTILIZAREA CALCULATORULUI ÎN PREDAREA DISCUPLINEI

“CONTABILITATE”

1. Delimitarea rolului instruirii asistate de calculator

Învăţarea activă a studenţilor/elevilor se referă la angajarea tuturor forţelor lor

psihice de cunoaştere pentru a obţine în procesul didactic performanţe maxime; această
mobilizare se realizează prin metode activ-participative care îi scot pe studenţi din
ipostaza de obiect al formării şi îi transformă în subiecţi activi, coparticipanţi la propria
formare. Altfel spus studenţii trebuie învăţaţi să înveţe, trebuie să fie "abilitaţi" cu diferite
tehnici de învăţare eficientă pentru a fi pregătiţi pentru autoînvăţare şi educaţie
permanentă. În esenţa, învăţarea este (sau ar trebui să fie tot mai mult) un proiect
personal al elevului asistat de către un "educator" care este mai degrabă un organizator,
un animator şi un manager al unor situaţii de instruire care să faciliteze învăţarea
eficientă.
Dar în ce măsură corespunde învăţarea în mediul virtual acestor cerinţe? Ce
înseamnă învăţarea în mediul virtual?
Un sistem eLearning (de educaţie virtuală) constă într-o experienţă planificată de
predare - învăţare, organizată de o instituţie ce furnizează mediat materiale într-o ordine
secvenţială şi logică pentru a fi asimilate de studenţi în manieră proprie, fără a constrânge
agenţii activităţii la coprezenţă sau sincronicitate. Medierea se realizează prin modalităţi
diverse, de la material pe dischetă sau CD (eventual prin corespondenţă), la tehnologii de
transmitere a conţinuturilor pe internet.
Ca urmare a noilor tehnologii în domeniul informaţiei şi comunicării, se observă
convertirea conţinutului cultural din întreaga lume într-o formă digitală, făcând astfel
produsele disponibile oricui, oriunde si oricând. Reţelele de comunicaţii cu arie largă şi
de mare viteză, care leagă computerele din apartamente sau de pe băncile studenţilor la
biblioteci digitale de mare capacitate, schimbă condiţiile culturale în care se desfăşoară
educaţia. Izolarea este de domeniul trecutului; are loc o substituţie a insuficienţei şi
perimării informaţiilor cu amploarea şi arhisuficienţa lor. Problemele educaţiei se
schimbă profund, alternativa la o cunoaştere insuficientă şi costisitoare fiind găsirea
strategiilor ce permit accesul nelimitat la cultură şi găsirea de informaţii pertinente.
Totodată sunt dezvoltate multiple modalităţi de a reprezenta informaţii, de a
simula interacţiuni şi de a exprima idei, extinzând achiziţiile inteligenţei, alterând astfel
spectrul civilizaţiei, modificând cerinţele participării la cultură.
De asemenea se poate observa că oamenii exteriorizează diverse abilităţi curente -
de a calcula, de a scrie corect, a memora, vizualiza, compara sau selecta - în
instrumentele digitale cu care lucrează, dobândind astfel practic o adevărată maiestrie în
ceea ce priveşte aceste abilităţi, cândva rezultate ale educaţiei. Tehnologiile digitale
lărgesc potenţialul personal. Procesoarele de texte, de exemplu, avertizează în cazul
oricărui cuvânt scris incorect sau în cazul greşelilor gramaticale, foile de calcul permit
oricui să facă rapid şi corect calcule după formule extrem de complexe, bazele de date
permit şi celor cu slabe capacităţi de memorare sa manipuleze seturi întregi de informaţii.
Diverse alte forme de instrumente de lucru specializate reduc nivelul aptitudinal necesar
pentru a participa efectiv la o gamă largă de activităţi culturale. În consecinţă oamenii
trebuie să dobândească deprinderile necesare mânuirii acestor instrumente.

Problema: Învăţarea în mediul virtual este o formă eficientă de învăţare activă

care va înlocui formele tradiţionale?

2. Precizarea obiectivelor:
- constatarea şi descrierea nevoilor de instruire ale studenţilor de azi, adică a
profilului de salariat căutat de angajatorul de azi (şi de mâine);
- măsura în care este necesar contactul uman în învăţarea activă;
- comparaţia între învăţarea în mediul virtual şi învăţarea tradiţională în termeni de:
 scală - numărul participanţilor implicaţi într-o activitate de învăţare pe o
durată determinată;
 percepţie - impactul şi calitatea tehnică a materialelor primite de participanţi;
 interactivitate - durata de timp în care se obţine un răspuns într-o interacţiune;
 mijloace - instrumentele de lucru de care dispun participanţii pentru învăţare
şi comunicare;
  control din partea cursantului - gradul în care cursantul poate fi activ, poate
colabora cu alţi cursanţi sau cu profesorii pentru atingerea obiectivelor de
învăţare;
 capacitatea de integrare - posibilitatea de a prezenta informaţii în diverse
moduri şi din diverse surse;
 costuri - cheltuielile unui cursant pentru atingerea unui set stabilit de
obiective;
 timp - nivelul de control al timpului necesar unui cursant pentru a atinge un
obiectiv de învăţare (posibilitatea parcurgerii conţinutului în ritm propriu);
 flexibilitate - uşurinţa cu care se pot aduce ameliorări pe parcursul
programului
- determinarea condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească învăţarea virtuală pentru
a fi o formă de învăţare activă.

3. Ipoteze de lucru
- studenţii trebuie să gândească strategic şi critic pentru a găsi soluţii, trebuie să se
adapteze unui mediu în continuă schimbare, să acumuleze cunoştinţe din surse diferite,
privite din perspective diferite, să colaboreze pe plan local şi global;
- contactul uman nu poate fi înlocuit în totalitate de sistemul e-learning;
- din punct de vedere al scalei, percepţiei, mijloacelor, controlului din partea cursantului
şi flexibilităţii, e-learningul pare să fie mai eficient; în ceea ce priveşte timpul şi costul,
acestea sunt corelate cu voinţa fiecărui cursant de a-şi respecta programul; interactiviatea
şi capacităţii de integrare este limitată;
- învăţarea în mediul virtual se constituie ca o formă de învăţare activă dacă pune în
relaţie de interdependenţă "a auzi", "a vedea" şi "a face", dacă stabileşte finalităţi
observabile, dacă stabileşte şi asigură condiţiile obiective (materiale) în funcţie de
condiţiile subiective (nevoi, dorinţe, aspiraţii).

Este din ce în ce mai evidentă expansiunea sistemului eLearning şi este în mod

cert o alternativă de învăţare activă care oferă multiple posibilităţi. Totuşi nu putem
ajunge nişte "legume" dependente de calculator – trebuie să interacţionăm în mod real cu
ceilalţi. Totodată prin intermediul calculatorului nu ne va fi niciodată insuflată pasiunea şi
exemplul de comporatment pe care numai prezenţa fizică a unui dascăl o are.
Soluţia este aşadar găsirea echilibrului între tradiţie şi modernitate.

Am prezentat, în acest sens un set de plaşe , realizate în Power Point, cu care

încep cursul de “Contabilitate”, (vezi anexa). Aceste slide-uri sunt postate de site-ul
Facultaţii, la secţiunea “cursuri”, servind ca reper didactic pe durata întregului curs,
alaturi de programa analitică şi alte informaţii obligatorii aferente.

Pe lăngă prezentarea în Power Point, tot ca şi instrument de predare, utilizez

vizionarea şi analiza participativă a unui scurt montaj filmat, cu principalele repere care
au conturat scandalul financiar al companiei Enron , din Texas, Statele Unite ale Americii
şi care servesc la reper practic pentru exemplificarea diferitelor concepte şi construcţii
cognitive din domeniul raportării financiare.

De asemenea am prezentat, în anexa, un model de corelare a informatiilor financiare

raportate, realizat in Excel, pe baza caruia se realizează analiza senzitivităţii în vederea
acordarii unui scor de performanţă companiei analizate.
 Bibliografie

Joiţa E : “ Formarea pedagogică a profesorului, Instrumente de

învăţare cognitiv-constructivistă, Editura Didactică şi
Pedagogică RA , Bucureşti, 2007

Roşca I, Apostol C, Bodea C, “Informatica instruirii”, Editura Economică, Bucureşti,

Zamfir G: 2002

Roşca I, Micu B, Stoica M “Informatica, Societatea informaţională. E-serviciile”,

Editura Economică, Colecţia Sociatatea Informaţională nr.
11, Bucureşti, 2006

Zamfir G. “Dezvoltarea competenţei informatice în prelucrarea foilor

electronice”, Editura ASE, Colecţia Informatică, Bucureşti
2004
*** www.1educat.ro

***

***