Dacia literara

Romantismul romanesc cunoaște mai multe etape:

Prima etapă este cea preromantică, ilustrată de Iancu Văcărescu, Costache Conachi, Ion Heliade
Rădulescu, Vasile Cârlova, Grigore Alexandrescu, scriitori care depun eforturi pentru crearea
unor școli naționale a presei, a teatrului și care își întorc cu nostalgie privirile către trecut, care
este glorios, sau militează pentru realizarea în numeroase traduceri din literatura universală.

Cea de-a doua etapă, cunoscută sub numele de Curentul Național Popular, este inaugurată de
apariția Daciei literare, în 1840 și se întinde pe întreaga perioadă pașoptistă, până în 1860.

Cea de-a treia etapă aparține romantismului eminescian reprezentând perioada marilor clasici
( Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, Ion Creangă și Ioan Slavici ), urmată de un postromantism, care
se prelungește până către Primul Război Mondial.

Programul Daciei literare a luat parte în dezvoltarea literaturii romantice românești și în definirea
romantismului autohton îl are cea de-a doua etapă, articolul program intitulat "Introducție",
apărut în primul număr al revistei " Dacia literară " din 1840. " Dacia literară " este o revistă,
după cum arată și titlul, una literară și umple golul în presa vremii, care nu era preocupată de
literatură, fiind reprezentată în acel moment prin apariția ziarelor " Curierul românesc " 1829
( Țara Românească ), " Albina românească " 1829 ( Moldova ) și " Gazeta Transilvania " 1838
( Transilvania ), aparținând fiecare unei provincii românești. De aceea, " Dacia literară " se va
ocupa nu numai de literatură, dar se va adresa și scriitorilor din toate provinciile românești,
aceasta fiind semnificația cuvântului " Dacia " din titlu, ea va publica opere originale ale
scriitorilor, articole din alte publicații și se va ocupa fie de lucrările nou apărute, exprimând un
punct de vedere critic, fie de cele ce urmează să apară, inserând știri despre evnimente culturale
și scriitori. Mihail Kogălniceanu susține revenirea tuturor forțelor dispersate astfel încât românii
să aibă o limbă și o literatură comună. Revista dorește să promoveze un anume spirit critic, o
critică nepărtinitoare, ironizează darul imitației care nu face o literatură, propune formarea unei
literaturi originale cu un profund specific național, pornind de la istorie, folclor, natură și de la
viața socială a patriei, astfel scriitorii vor contribui la dezvoltarea și unificarea limbii literare. Deși
a apărut în 3 numere, ianuarie- iunie 1840, revista a jucat un rol important în dezvoltarea și
unificarea limbii literare. " Introducție " are valoare de manifest și de program al romantismului
autohton. În " Introducție " sunt trasate direcțiile principale de dezvoltare a literaturii.