Sunteți pe pagina 1din 2

A.

Semnalul luptei popoarelor pentru autodeterminare şi afirmare naţională a fost dat de


Conferinţa pe întreaga Rusie a partidului bolşevic care a cerut, la 14 noiembrie 1917, "pentru toate
popoarele care fac parte din Rusia, dreptul la autodeterminare şi la constituirea de state independente
(4;37) şi de mesajul preşedintelui Wilson, prezentat la 8 ianuarie 1918 Congresului S.U.A, în care se
cerea, dezvoltarea autonomiei popoarelor din Austro-Ungaria şi Imperiul Otoman, retrocedarea
Alsaciei şi Lorenei, crearea unei Polonii libere... " (5;79;94). La 11 februarie 1918 Wilson arăta că, în
viitor, "popoarele şi provinciile nu trebuie să mai fie obiect de vânzare sau de schimb, sau să fi tratate
ca un simplu şeptel ori ca pionii unui joc de şah (...), toate aspiraţiile naţionale clar definite, trebuie să
fie satisfăcute, evitându-se crearea de noi elemente de discordie şi antagonism şi perpetuarea celor
vechi" (6;35). în octombrie 1918, Administraţia americană s-a referit şi la necesitatea recunoaşterii
dreptului la autodeterminare a popoarelor cotropite de ţarism - ucrainieni, polonezi, finlandezi, români,
estonieni, lituanieni, armeni, etc. (6;36)
B. Un alt element cu consecinţe negative asupra sistemului financiar european a fost inflaţia
generată de cheltuielile de finanţare a războiului, de dezechilibrele grave între cererea ridicată de
produse industriale şi de consum şi producţia insuficientă. În Franţa, de exemplu, preţurile în timpul
războiului, în raport cu perioada antebelică, au crescut de patru ori. Inflaţia a afectat moneda naţională
în aceste ţări care au suferit deprecieri serioase în raport cu dolarul iar unele nu au mai putut fi sunt
convertibile în aur. În raport cu dolarul, în anul 1919, francul francez s-a depreciat cu 50% din
valoarea sa, lira sterlină cu 10%, iar marca germană cu aproape 90%. Aceste bulversări financiare vor
duce la modificări ale poziţiilor antebelice în ecuaţia de putere financiară. Europa, cândva bancherul
lumii, a fost obligată după război să se împrumute din exterior. S.U.A. şi-au rambursat datoria externă
antebelică către Europa şi mai mult, deţinând acum jumătate din stocurile mondiale de aur, au devenit
principalul ei creditor. Peste foarte puţin timp S.U.A. au înlocuit Europa în rolul de bancher mondial,
împrumutând noile state care aveau nevoie de capital în dezvoltarea economică şi care în trecut apelau
la băncile europene.
C.Declinul economic al Europei în raport cu lumea industrială europeană a fost prompt
sancţionat de S.U.A şi Japonia. În ceea ce priveşte S.U.A., acestea au fost printre marile beneficiare.
De acum înainte, foarte puţine domenii industriale vor scăpa concurenţei americane. Oamenii de
afaceri americani au pus la punct un program de cucerire a pieţelor externe asociind industria,
comerţul şi băncile. S.U.A şi-au dezvoltat flota comercială pentru a efectua transporturile pe care flota
britanică nu le mai putea asigura. Ajunsă în doi ani pe locul doi în lume, ea a devenit un factor de
expansiune comercială ameninţând serios rolul de "angrosist"pe care-l "juca" încă Marea Britanie.
Curând New Yorkul va lua locul Londrei pe piaţa financiară a lumii.
Asimetria dintre dezvoltarea S.U.A şi restul lumii a produs în primii ani postbelici şi un
dezechilibru în economia internaţională. Sistemul economic mondial n-a funcţionat optim, pentru că,
spre deosebire de Marea Britanie, care fusese centrul lui înainte de 1914, S.U.A nu aveau prea mare
nevoie de restul lumii şi, în consecinţă, din nou spre deosebire de Anglia care a avut grijă de
stabilitatea lirei sterline pentru că pe ea se baza sistemul mondial de plăţi, S.U.A nu s-au preocupat
pentru ca dolarul să fie stabilizator mondial. A acţionat aşa din raţiuni practice. S.U.A nu aveau nevoie
de restul lumii pentru că aveau capital şi forţă de muncă.

Răspundeţi următoarelor cerinţe:


1. Menţionaţi, pe baza sursei A, o caracteristică a viitorului popoarelor potrivit lui Wilson. 3 puncte
2. Menţionaţi, pe baza sursei B, o cauza si o consecintă a modificărilor financiare de după război 6
puncte
3. Menţionaţi, pe baza sursei B, o opinie despre consecințele financiare ale războiului și susțineți-o
cu două informații selectate din text 3
puncte
4. Menţionaţi, pe baza sursei C, situaţia reală a sistemului economic mondial şi precizaţi o cauză a
acestei situaţii folosind o informaţie selectată din text. 6
puncte
5. Menţionaţi, pe baza sursei A, două informatii istorice aflate în relaţie de cauză-efect. 5 puncte
6. Numiţi alţi doi reprezentanţi care au influențat nouă organizare a Europei în afara celor menționați
în textul A
4 puncte
7. Prezentaţi un fapt istoric desfășurat în Prma jumătate a secolului XX care a avut consecițele
prezentate în cele trei texte 5
puncte
8. Formulaţi un punct de vedere referitor la evoluţia relațiilor internaționale , folosind ca argumente
două fapte istorice 8
puncte

Subiectul al Il-lea (50 de puncte)


Elaboraţi, în aproximativ trei-patru pagini, o sinteză despre Formarea statelor naţionale în secolul al XIX-
lea, având în vedere:
- menţionarea a două cauze ale răspândirii ideilor naţionale în secolul al XIX-lea;
- menţionarea a trei personalităţi implicate în lupta naţională în secolul al XIX-lea;
- prezentarea a două fapte istorice din cursul secolului al XIX-lea referitoare la lupta unui popor pentru
constituirea statului naţional;
- prezentarea unei asemănări şi a unei deosebiri între procesul de constituire a două state naţionale;
- prezentarea unei consecinţe a formării unui stat naţional;
- formularea unei opinii referitoare la rolul jucat de statele naţionale în secolele al XIX-lea -al XX-lea şi susţinerea
acesteia prin două fapte istorice relevante.

N o t ă ! Se punctează şi utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării, evidenţierea relaţiei cauză-
efect, susţinerea unui punct de vedere cu fapte istorice relevante, respectarea succesiunii cronologice/ logice a
faptelor istorice şi încadrarea eseului în limita de spaţiu precizată