Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2019
1
2
CUPRINS
3
CUVÂNT INTRODUCTIV
4
imagini grăitoare pentru a se observa entuziasmul participanților la toate
aceste proiecte.
5
PARTEA I
6
2. PROIECTELE, CONCURSURILE ȘI ACTIVITĂȚILE
EXTRACURRICULARE - MODALITĂȚI DE FORMARE A
ABILITĂȚILOR DE VIAȚĂ LA ELEVI
7
Din punct de vedere sociologic, vizează dezvoltarea unor
capacităţi cognitive, aplicative, precum şi consolidarea unor stratusuri si
roluri care il fac pe om, pe individ eficient în societate (prin
descriptivism, soluţii, funcţia socio-terapeutică).
Educaţia permanentă se realizează în toate domeniile de activitate,
profesional în primul rând pe fondul schimbărilor vizând, în primul
rând, elemente de ordin general, cultural şi profesional, implicând o
anumită cultură generală, profesională şi politică şi contribuind,
totodată, la reuşita profesională a individului prin asimilarea de noi
conţinuturi teoretice şi practice.
Obiectivele educaţiei permanente, ca răspuns specific la dinamica
existenţei sociale nu pot fi disociate de cele ale educaţiei în general şi ale
celei şcolare în particular. Toate obiectivele educaţiei şcolare şi
extraşcolare, ale instruirii organizate sau spontane trebuie astfel
reorientate şi dimensionate încât să vizeze dobândirea autonomiei
formative cu calităţi şi atribuţii cum ar fi: stabilitatea intrapsihică,
angajarea socială, autodepăşirea, dispoziţia pentru reînnoirea
cunoştinţelor, învăţarea de a învăţa, învăţarea autodirijată, sporirea
educabilităţii.
Potrivit Ghidului teoretic pentru dezvoltarea abilităților de viață
la elevi, editatsub patronajul MEN și al Fundației pentru Dezvoltarea
societății civile, 2011, abilitățile de viață sunt grupate astfel:
Pentru categoria de varsta 6-10 / 11 ani, avem următoarele
aspecte de urmărit:
8
abilități practice (pregătirea unor gustări, amenajarea spațiului
în care locuiesc etc.)
9
abilități sociale (de relaționare cu cei de aceeași vârstă, dar și
cu adulții din jur, de adaptare, de a fi flexibil, de a-ți face prieteni, de a
respecta codul bunelor maniere, de adaptare la schimbări, de negociere,
de a fi sociabilitate, de comunicare intergenerațional , de solidaritate
etc.),
abilități artistice (abilități muzicale, dans, etc);
abilități practice (amenajarea locuinței, amenajarea grădinii,
amenajarea spațiului de lucru);
abilități antreprenoriale (managementul afacerii, marketing,
cum să îmi intemeiz propria afacere, alegerea meseriei / profesiei, cum
să administrezi un buget in familie);
abilități TIC (cunoașterea mijloacelor moderne de
comunicare);
abilități de voluntariat (de a derula activități si din proprie
initiativă în folosul altora, fără a primi o contraprestație materială);
abilități de luare a deciziilor;
abilități de autogospodărire (mai ales pentru copiii din mediul
rural și cei ai căror părinți sunt plecați în străinătate).
Mai mult, în cadrul activităților non-formale, ar trebui urmărite și
o serie de competențe transversale.Acestea sunt acele rezultate ale
învăţării care transcend un anumit domeniu, respectiv program de studii
şi au o mare forţă de transfer.
Competenţele transversale reprezintă achiziţii valorice şi
atitudinale care se exprimă prin următorii descriptori: autonomie şi
responsabilitate, interacţiune socială, dezvoltare personală şi
profesională şi se dezvoltă prioritar prin activităţi integrate de tipul
proiectelor, stabilirea relaţiilor între concepte, fenomene, procese din
domenii diferite, corelarea rezultatelor învăţării cu situaţiile din viaţa
cotidiană, considerarea unităţilor tematice/conceptelor/problemelor ca şi
principii organizatoare ale curriculumului.
În cadrul cercurilor aplicative, descriptorii specifici competenţelor
transversale sunt atinşi cu succes prin însăşi natura activităţilor practice
care se derulează, astfel:
10
autonomie şi - realizarea unui produs
responsabilitate implică parcurgerea unor etape,
respectarea unor norme SSM,
concentrare, dorinţa ca produsul să
fie apreciat;
- între copii se vor stabili relaţii
interacţiune socială de colaborare, se vor sprijini unii
pe alţii în anumite situaţii apărute;
vor lega prietenii, vor conlucra
atunci lucrează în grupe;
dezvoltare personală şi - vor acumula cunoştinţe şi
profesională deprinderi specifice anumitor
domenii de activitate şi în acelaşi
timp vor combina cunoştinţe şi
deprinderi din diferite domenii de
activitate.
Activităţile extracurriculare și cercurile aplicative sunt activităţi
complementare atractive care au o anumită strategie de desfăşurare şi
scopuri concrete: aduc noul, surpriza intelectuală şi afectivă, îmbină
utilul cu plăcutul, creează posibilitatea de a observa comportamentul
elevilor în afara clasei, dezvoltă anumite laturi ale personalităţii
elevilor.
Competenţei, în mod special competenţei transversale, îi este
proprie, afirmă Potolea D, Toma, S, Borza A. în capacitatea de
adaptare, transfer la situaţii noi, variate. Consecinţa directă este aceea că
formarea competenţei presupune „antrenarea” acesteia în situaţii
variate, iar evaluarea competenţei reclamă sarcini „autentice” în relaţie
cu o varietate de situaţii reale (evaluare autentică).
Cercurile aplicative și activitățile extracurriculare reprezintă locul
propice formării competenţelor transversale, datorită complexităţii
activităţilor desfăşurate- care îi determină pe elevi să fie capabili să
selecţioneze şi să combine cunoştinţele şi abilităţile în funcţie de sarcina
de rezolvat şi particularităţile contextuale.
11
În formarea unei competenţe ar trebui luaţi în considerare toţi cei
șase factori descrişi în sarcina de muncă/învăţare: standarde de
performanţă, cunoştinţe, abilităţi, trăsături de personalitate, context,
grad de autonomie şi responsabilitate, precum şi interacţiunile lor
funcţionale, fapt ilustrat în figura de mai jos.
În acest sens, pentru buna desfăşurare a acestui tip de educaţie
non-formală, permanentă, parteneriatul reprezintă modalitatea prin
care două sau mai multe părţi acţionează împreună pentru realizarea
unor interese sau scopuri comune.
Potolea D.,Toma S., Borzea A, modelul integrat al competenţei
12
comunicarea reprezintă punctul de plecare în vederea realizării
parteneriatului între două sau mai multe părţi.
Un parteneriat reuşit implică: identificarea scopurilor, intereselor
comune, utile partenerilor şi comunităţii; găsirea modului optim pentru
realizarea scopului propus; organizarea şi conducerea resurselor
disponibile pentru a atinge scopul propus; identificarea competenţelor
persoanelor implicate în aceste proiecte pentru a le putea folosi la
maximum; combinarea eficientă a atitudinilor, abordărilor şi tehnicilor
diferite care se pot aplica diferitelor sarcini; utilizarea cu succes a
schimbării în folosul instituţiei.
Parteneriatul educaţional se adresează în principal părinţilor şi
profesorilor şi se referă la a acţiona în acelaşi sens. Ceea ce hotărăşte
familia trebuie să fie în acord cu măsurile şcolare, şi ceea ce face un
părinte, să nu fie negat de celălalt.
Se ştie că educaţia, ca acţiune socială organizată, presupune mai
mulţi factori: familia, şcoala şi comunitatea. Democratizarea educaţiei
face necesară deplasarea centrului de interes de pe cunoştinţe impuse –
pe obiective, de pe programe abstracte – pe nevoile curente ale elevului,
astfel încât acesta să fie centrul de interes al tuturor.
Orice program educativ poate deveni eficient în măsura angajării
părţilor componente. În acest sens, vin în ajutor proiectele de parteneriat
educaţionale care vizează întărirea relaţiilor dintre părinţi, elevi, dascăl
şi comunitate, creşterea gradului de implicare a tuturor factorilor
educaţionali.
Comunitatea reprezintă cadrul cultural, spiritual şi geografic de
dezvoltare al elevului. Prin caracteristicile ei, poate susţine interesele
şcolii. Fiecare şcoală devine ,,o comunitate a celor care învaţă“, în
condiţiile propriului său plan de îmbunătăţire continuă a predării,
învăţării şi disciplinei. Toţi elevii săi se străduiesc şi fac progrese în
direcţia atingerii standardelor dorite, fiind ajutaţi de părinţi, cadre
didactice şi alţi parteneri implicaţi. Şcolile şi comunitatea îmbunătăţesc
instrucţia, evaluarea, dezvoltarea profesională a cadrelor didactice,
implicarea părinţilor şi a oamenilor de afaceri, astfel încât fiecare aspect
13
al educaţiei funcţionează ca parte a unui sistem, care sprijină toţi elevii
pentru a-şi atinge obiectivele.
Învăţarea şcolară pune bazele învăţării pe durata întregii vieţi,
astfel cadrele didactice trebuie să urmărească modelarea copilului în
conformitate cu obiectivele societăţii democratice, în vederea atingerii
pe termen lung a idealului educaţional, care constă în dezvoltarea liberă,
integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea
personalităţii autonome şi creative.
Cadrele didactice şi părinţii trebuie să lucreze împreună pentru a
dezvolta o relaţie de cooperare în clasă. Centrul acestui parteneriat este
copilul. Acest parteneriat între dascăl şi părinţi oferă copiilor un model
asupra felului în care adulţii cooperează pentru a crea un mediu de
învăţare stimulator. Este esenţială implicarea activă a părinţilor încă din
primul an de şcoală.
În urma integrării europene a României, una din direcţiile
fundamentale ale redefinirii învăţământului românesc o constituie
dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane,
formarea personalităţii autonome şi creative, prin diversificarea şi
optimizarea activităţii educative extracurriculare şi extraşcolare, de mare
impact asupra elevilor, cadrelor didactice şi comunităţii locale.
Noile demersuri educaţionale redimensionează atât statutul cât şi
sarcinile cadrelor didactice, care trebuie să devină manageri de educaţie,
prin intermediul unor proiecte/programe educative operaţionale,
adecvate ethos-ului unităţii şcolare şi orizontului de aşteptare al
comunităţii locale, proiecte/programe desfăşurate pe baza unor
convenţii/contracte de parteneriat.
Există o multitudine de modalităţi de realizare a acestor activităţi.
O modalitate care implică mai multă dăruire, talent şi muncă este
proiectul.
Proiectul educativ constă într-un set de activităţi planificate,
controlate care urmăresc realizarea unui scop bine definit, într-un cadru
bine stabilit şi într-o perioadă de timp bine definită.
14
Proiectul, după J. Dewey este o „ metodă care în mod
fundamental, formativ conduce la educarea caracterului”.
După W. H. Hilpatrick este o modalitate prin care se acumulează
experienţă şi cunoaştere, rezolvând probleme practice în situaţii
sociale”.
Din multitudinea de definiţii ale proiectului educativ rezultă faptul
că un proiect educativ este un instrument al schimbării, al dezvoltării şi
inovării organizaţiei şcolare.
În acest scop proiectele educative extracurriculare vin în sprijinul
elevilor, coordonate de formatorul de personalitate, omul din spatele
acestor „creaţii” deosebite, cadrul didactic.
Proiectele educative extracurriculare (şi chiar extraşcolare) au de
asemenea o importanţă tot mai mare, fiindcă şcoala trebuie să-i
pregătească pe elevi pentru viaţă, nu numai pentru examene.
Şcoala trebuie să se afle în dialog autentic şi permanent cu
societatea, străduindu-se să realizeze punţi de legătură între nevoile
educaţionale, resursele/disponibilităţile intelectuale ale copiilor /
tinerilor şi perspectivele de dezvoltare economică a societăţii. În acest
sens, colaborarea dintre elevii diferitelor şcoli nu este un proces spontan,
ci este o activitate organizată, susţinută, conştientă, direcţionată spre
problemele educative ale tinerei generaţii.
Proiectarea şi implementarea unor activităţi extracurriculare şi
extraşcolare, în şcoală şi în comunitate, pe baza proiectelor şi
parteneriatelor dintre elevi, profesori şi membri ai comunităţii locale
este o necesitate a activităţii didactice.
Extinderea preocupărilor pentru educaţie şi mai ales elaborarea,
coordonarea şi desfăşurarea unor proiecte educative extracurriculare ne
atrag atenţia nu atât asupra importanţei acestora, cât mai ales asupra
implicaţiilor pe care le are asupra construirii şi modelării personalităţii
viitorilor cetăţeni ai planetei, elevii de azi.
Aceste activităţi sunt apreciate de către copii şi de către factorii
educaţionali în măsura în care îndeplinesc niste condiţii :
15
- urmăresc lărgirea şi adâncirea influenţelor exercitate în
procesul de învăţământ ;
- valorifică şi dezvolă interesele şi aptitudinile copiilor ;
- organizează timpul liber într-o manieră placută, relaxantă ;
- formele de organizare ale acestor activităţi au caracter
recreativ, dar urmăresc un scop educativ ;
- au un efect pozitiv pentru munca desfasurată în grup, creează
un sentiment de siguranţă şi încredere.
Multitudinea activităţilor extraşcolare desfăşurate cu copiii
conduc la dezvoltarea personalităţii acestora prin contactul pe care îl au
cu mediul înconjurător, cu diverşi factori din societatea din care face
parte.
Organizarea unor activităţi extraşcolare prin care elevii să
contribuie, după puterile lor, la creşterea calităţii vieţii în comunitatea în
care trăiesc, are nenumărate avantaje din punctul de vedere al educaţiei
pe care o face şcoala. Acestea sunt:
- împletirea teoriei cu practica, elevii constatând că ceea ce învaţă
la şcoală pote fi aplicat în cadrul unei acţiuni concrete;
- acţiunile dezvoltă la elevi responsabilitatea şi sensibilitatea faţă
de semenii lor;
- se creează legături la nivelul comunităţii;
- se stimulează gândirea critică;
- se educă percepţia multiculturalităţii,
-se dezvoltă stima de sine şi devotamentul pentru ideile civice.
Astfel de activităţi presupun utilizarea unor metode activ-
participative de implicare a copiilor, multe acţiuni se desfasoara în afara
scolii – în comunitate– acţiuni cu impact comunitar (acţiuni ecologice,
sanitare, campanii pentru dezvoltare comunitară etc.).
Activităţile realizate prin proiecte dau posibilitatea elevului să se
manifeste, să se bucure, să acumuleze cunoştinţe, să fie creativi, să-şi
pună în valoare talentul şi să-l facă cunoscut celor din jur.
16
Tematica diversificată a proiectelor reprezintă un mijloc de a
antrena cât mai mulţi copii într-o activitate plăcută prin diferite forme de
organizare care vizează obiectivele unei dimensiuni ale educaţiei.
Actul educaţional are o eficienţă sporită dacă este implicată şi
familia, cu condiţia de a se stabili un cod unitar de cerinţe. În urma
colaborărilor constante cu parinţii, aceştia au posibilitatea de a-şi
cunoaşte mai bine copiii şi modul acestora de manifestare în cadrul
grupului, îşi însuşesc procedee educative adecvate pe care le pot aplica
în educaţia copilului. Ca efecte majore pe care le propun ca strategia şi
proiectele educative să le producă, se pot menţiona:
o creşterea calităţii actului educaţional şi a rezultatelor
învăţării;
o introducerea obligatorie elementului educativ în proiectarea şi
desfăşurarea activităţii didactice la fiecare obiect de studiu;
o proiectarea activităţilor educative extracurriculare ca aplicaţii
concrete a cunoştinţelor acumulate şi a abilităţilor şi competenţelor
formate în cadrul obiectelor de studiu;
o stimularea interesului elevilor şi a cadrelor didactice de a se
implica în proiecte şi programe educative curriculare, extraşcolare şi
extracurriculare la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ;
o stimularea şi multiplicarea iniţiativelor tinerilor în
dezvoltarea vieţii comunităţii şcolare/comunităţii;
o reducerea procentului fenomenelor antisociale, a
abandonului şi absenteismului şcolar;
o creşterea ratei promovabilităţii şcolare;
o asigurarea şanselor egale de dezvoltare personală;
o ridicarea calităţii resursei umane din sistemul educaţional;
o formarea resursei umane necesare dezvoltării societăţii
cunoaşterii;
o asigurarea sustenabilităţii proiectelor educative prin
conştientizarea comunităţii cu privire la potenţialul pe care programele
educaţionale le au asupra formării tinerei generaţii ce urmează a se
integra;
17
o transformarea educaţiei în sursă de dezvoltare comunitară.
Aceste activităţi întregesc activitatea educativă a şcolii, aducând
un surplus informaţional elevilor şi completând condiţiile concrete ale
educaţiei acestora. Astfel experienţa de învăţare non-formală şi
informală întregeşte, completează şi lărgeşte experienţa de învăţare
formală.
Elevii devin capabili să înţeleagă lumea în care trăiesc şi să o
transforme, să se cunoască pe sine şi să se transforme, să recepteze şi să
transmită mesaje, exprimându-şi gândurile şi sentimentele fie prin
comunicare verbală, utilizând un limbaj bogat şi nuanţat, fie prin creaţie
plastică. Ilustrând realităţile vieţii lor cotidiene, activităţile specifice
şcolii, familiei şi comunităţii din care fac parte, variatele forme de
exprimare ale copiilor dobândesc atât rol formator cât şi informator.
Rezultatul actului lor creator devine astfel cartea lor de vizită, dar şi a
şcolii în care învaţă.
Competițiile școlare reprezintă un reper important în activitatea
didactică, iar performanța este, de cele mai multe ori, obținută după o
muncă titanică. Constantin Cucoș, binecunoscutul psihopedagog, afirma
că trăim într-o lume a ierarhizărilor și a competițiilor și suntem
îndemnați să urcăm pe trepte superioare de performanță și de
competență. Ni se dă de înțeles că trebuie să progresăm, să exploatăm la
maximum ceea ce posedăm, să nu pierdem ocazia de a arăta ceea ce
suntem în stare. Școala nu poate face abstracție de această tendință, ea
însăși contribuind la generalizarea întrecerilor și la inducerea unui apetit
al concurenței. Suntem învățați încă de mici să ne comparăm unii cu
alții, să fim în fața altora, să ne autodepășim.
Nu numai elevii sau studenții sunt puși în situația de concurență.
În spatele lor sunt dascălii, școlile, ba chiar și sistemele naționale de
învățământ (a se vedea miza testelor internaționale de tip Pisa). Se naște
un agrenaj complicat, ce pune în act strategii și motivații diverse, cu
implicații de ordin politic, social, cultural. În „vârtejul” concurenței
(școlare, profesionale, statutare…) suntem atrași cam toți. Există o
„fațadă” a acestor mișcări evaluative, un spațiu transparent și public,
18
după cum există și un „culise”, un teritoriu al gesturilor mai mult sau
mai puțin evidente (alocări preferențiale de fonduri, modificarea ilicită a
programelor de învățare a unor elevi, presiuni ale profesorilor, școlilor,
inspectorilor…). Miza este mare, întrucât apar, nu-i așa, beneficii; nu
avem de a face cu un „joc gratuit”, pentru că cei antrenați în acest proces
obțin niște avantaje: premianții sunt gratificați, olimpicii primesc un
„bilet în alb”, pentru intrarea în ciclurile superioare de învățământ,
profesorii care i-au pregătit beneficiază de gradații sau adaugă noi
„lauri” pe frontispiciul competenței lor profesionale.
Cucoș consideră totodată că dimensiunea concursurilor și/sau
olimpiadele școlare comportă, ca orice situație de învățare, și dimensiuni
bune, profitabile, dar antrenează și efecte negative sau perverse la nivel
de indivizi sau de grupuri. Până una-alta, concursul este un exercițiu de
punere în valoare a posibilităților unui candidat în perspectiva unei
învățări de performanță. Se naște un context de maximizare a unor
predispoziții, a unor capitaluri genetice sau culturale cu care unii școlari
sunt înzestrați. Concursul este un moment de testare a propriilor
achiziții, de gestionare a emoțiilor, de asumare a unor exerciții sau
consecințe decizionale. El poate conduce la întărirea unor percepții, la
construirea sau afirmarea stimei de sine, la conturarea unei maniere de a
înfrunta precaritățile vieții. Elevii nu sunt egali și, ca urmare, fiecare are
nevoie să fie antrenat în raport cu predispozițiile pe care le poartă. Un
învățământ modern trebuie să asigure această diferențiere a prescripțiilor
avansate, a somațiilor valorice, a așteptărilor preconizate. Cui poate mult
trebuie să i se pretindă mai mult (chiar un pic mai mult decât este în
stare, dacă e să luăm în calcul teoria zonei proximei dezvoltări,
explicitată de Vîgotski).
Ca un semnal de alarmă pentru profesorii care „trăiesc” pentru a
rula elevii la diferite concursuri, autorul citat consideră că acestea nu
trebuie să fie fetișizate, să devină un scop în sine. Nu totul este „jucat”
sau se devoalează despre o persoană în contextul unei situații de
concurs. Rezultatele acestuia nu exprimă o constatare definitivă despre
prestațiile sau posibilitățile unui elev. Sunt atâția foști olimpici care s-au
19
pierdut în mulțime, s-au devitalizat, după cum sunt foarte mulți
potențiali performeri care nu au întâlnit (încă) ocazii de punere în
valoare (fie din cauza unui context școlar deficitar, fie a unor carențe ce
țin de personalitatea individului – timiditate, demotivare circumstanțială,
accidente existențiale etc.). În evoluția fiecărui ins intervin perioade de
accelerare sau de încetinire a manifestării unor performanțe, a auto-
construirii sau afirmării lor. Nici cel mai creativ ins nu dă randament, la
aceeași intensitate, oră de oră, zi de zi, an de an. În plus, concentrarea pe
anumite tipuri de competențe la nivelul educatului – pe linie cognitivă,
afectivă, volitivă – poate să producă distorsionări ale personalității, din
alte puncte de vedere, prin neglijarea dezvoltării unor paliere deosebit de
necesare pentru împlinirea umană sau pentru valorizarea în plan mai larg
a unor predispoziții (sociabilitatea, culturalizarea, deschiderea către
alteritate, generozitatea etc.). Fenomene psihopatologice precum auto-
marginalizarea, însingurarea, depresia, viziunea catastrofică despre
viață, actul suicidar sunt întâlnite și la foștii „premianți”. De aceea, orice
presiune sau investiție pe direcția intensificării unor performațe de ordin
școlar sau profesional se cere a fi însoțită de măsuri compensatorii sub
aspect psihologic, relațional, cultural. Orice unilateralizare a dezvoltării
personalității va avea consecințe problematice la un moment dat.
A „plusa” asupra unei singure dimensiuni a manifestării umanității
în detrimentul celorlalte, antrenează anumite costuri, care se vor
“deconta” mai târziu. Persoana este o integralitate, și această unitate se
cere a fi vizată, înainte de toate.
Politicile școlare prezente sau de perspectivă pun accentul (și) pe
formarea sau cultivarea elitelor. Un învățământ este cu atât mai
dezvoltat cu cât acesta are în vedere nu numai masa de elevi, ci și
vârfurile ei. De bună seamă, este important să urmărim progresul
continuu și la nivelul elevului de mijloc, dar cel cu abilități înalte trebuie
să beneficieze de un “tratament” educațional din ce în ce mai rafinat,
mai focalizat, mai concentrat. În același timp, o politică școlară
vizionară ar fi bine să pună accent nu numai pe omogenizare, prin
prescrierea unui program unitar pentru toți elevii, ci și pe diversificare,
20
pe propensarea unor predispoziții particulare pe care le posedă elevii. În
acest fel se ajunge la o formă superioară de valorizare a fiecăruia, în
funcție de „talanții” pe care îi poartă și care se cer a fi „înmulțiți” prin
practicile școlare. Lărgirea diapazonului de prilejuri de formare și
exprimare a unor competențe diferite, în care să „încapă” cât mai mulți
elevi, ar fi o soluție pentru ca fiecare elev să se simtă luat în seamă și să
se afirme. În fond, o școală bună este aceea în care elevul își poate
descoperi și pune în valoare un protofoliu de predispoziții. Nimeni nu le
posedă pe toate dar, cu siguranță, fiecare copil are ceva de spus într-o
direcția sau alta.
Concursurile sau olimpiadele școlare pot contribui la
deșablonizarea practicilor educative, la flexibilizarea și extensia
ocaziilor de învățare, la asumarea de către tineri a unei formări
responsabile, autoconsimțite. Ele nu înlocuiesc practicile
evaluative obișnuite, dar le continuă, le nuanțează, le amplifică. Unii
subiecți care se manifestă tern în timpul activităților didactice curente
pot străluci cu ocazia unor consursuri școlare – artistice, sportive,
practice – pe baza unor preferințe individuale liber exprimate. În mare
măsură, concursurile și olimpiadele bine profesate pot suplini ceea ce nu
face educația formalizată, instituționalizată, prin activitățile rutiniere.
BIBLIOGRAFIE
21
[8]. Universitatea Transilvania din Brașov Facultatea De Psihologie şi Științele Educației,
Caiet de practicăpedagogică pentru învățământprimar,2013
[9]. Stoica, Adrian. (2015) Relaţiile dintre cerinţele pieţei muncii şi curriculumul
învăţământului profesional şi tehnic. (UTCB, Ed.) Retrieved from
http://www.sinuc.utilajutcb.ro/SINUC-2015/SECTIA--IV/IV.2.pdf
[10]. David J. Whittaker (2014) The-Impact-and-Legacy-of-Educational-Sloyd-Head-
and-hands-in-harness/, U.K.: Routdledge
[11]. Jean Thomas, Marile probleme ale educației în lume, Editura Didactică și
Pedagogică, 1977
[12]. https://www.stiri.ong/library/files/metode_si_instrumente_in_dezvoltarea_abilitatil
or_de_viata.pdf
[13]. http://www.qreferat.com/referate/pedagogie/Educatia-permanenta326.php
[14]. http://www.constantincucos.ro/2012/05/la-ce-folosesc-concursurile-si-olimpiadele-
scolare
[15]. http://www.tribunainvatamantului.ro/parteneriatul-educational-scoala-comunitate/
22
3. PROIECT DIDACTIC
DATA: 29.03.2019
CLASA: a V-a și a VI-a
ARIA CURRICULARĂ: Consiliere şi orientare
OBIECTUL: Dirigenţie
TEMA: Încă un pas: spre progres și învățare eficientă
DIRIGINTE: prof. Ionescu Ionescu, prof. Boiangiu Lucian
COMPETENȚE DE REFERINŢĂ:
- eficientizarea procesului de învăţare prin controlul
elementelor din mediu şi prin planificarea timpului de studiu;
- identificarea surselor care generează blocaje în calea
învăţării.
COMPETENȚE DERIVATE: La sfârşitul orei elevii vor fi
capabili:
C1 – să definească conceptul de învăţare ( a învăţa );
C2 – să analizeze factorii favorizanţi ai învăţării
eficiente;
C3 – să identifice momentele propice ale zilei pentru
realizarea temelor;
C4 – să înţeleagă relaţia dintre mediul de învăţare şi
calitatea învăţării;
C5 – să desprindă strategiile pentru o învăţare eficientă.
STRATEGII DIDACTICE
METODE ŞI PROCEDEE: conversaţia, explicaţia, expunerea,
problematizarea, studiul de caz, jocul
didactic, metoda ciorchinelui, chestionarul.
23
BIBLIOGRAFIE: Mirela Comşa, Maria Puia, Îndrumar de
dirigenţie , Editura Niculescu,
Bucureşti, 2007.
Daniela Sălăgean, Steliana Eliade, Consiliere şi orientare, ,
Editura Eurodidact, Cluj-Napoca, 2007.
Elena Irimie, Monica Robea, Mircea Ionel, Ora de dirigenţie,
24
25
26
PARTEA A II-A
27
Continuitatea post-romană
După momentul detașamentului roman, dacii liberi au
reușit să se stabilească în zonă, în a doua jumătate a sec. II şi
prima parte a sec. III p.Chr., pe latura vestică a cetăţii
voievodale.
Pe grindul care domină zona, în aria centrală a rezervaţiei,
în timpul incursiunii sarmaţilor, începută la sfârşitul secolului al
III-lea şi continuată în secolul al IV-lea, a funcţionat o
necropolă urmată, apoi, de o alta, de tip Cerneahov – Sântana de
Mureş, din care au fost cercetate 500 de complexe funerare.
Arheologii au ajuns la concluzia că „mormintele de incineraţie
ar putea fi atribuite unei populaţii daco-getice. Inhumaţiile din
această necropolă prezintă două faze distincte: faza întâia care
este datată către mijlocul secolului al III-lea după Hristos şi faza
a doua datând din a doua jumătate a secolului al III-lea şi
secolul al IV-lea după Hristos.“
28
din regiune. Odată cu înmulţirea caselor şi a prăvăliilor s-au
ridicat şi primele biserici mai înstărite. Un alt avantaj pe care l-
au dobândit târgşorenii, a fost şi faptul că, devenind loc de
vămuire a mărfurilor, târgul se bucura şi de paza oştenilor
domneşti. Orăşelul, diminutivat Târgşor, în comparaţie cu târgul
mai mare din Târgovişte, s-a dezvoltat repede după anul 1368,
fiind amintit prima dată documentar la 6 august 1413, în vremea
domniei voievodului Mircea cel Bătrân
29
îndoială, un factor determinant în evoluţia sa. Un alt motiv care
a contribuit considerabil la prosperitatea oraşului a fost faptul că
unii dintre voievozii din cea de-a doua jumătate a secolului al
XV-lea şi-au stabilit aici, permanent sau temporar, reşedinţa
curţii domneşti.“
Domnitorii români în chipuri și icoane
Vlad Țepeș-Ctitorul
30
Vlad Ţepeş a fost supranumit şi Dracula. Istoricul Ştefan
Andreescu a lămurit că Drăculea a fost, cam pe la mijlocul
veacului XV, o denumire cu largă răspândire în mediul
românesc, o poreclă ce a fost atribuită în popor atât lui Vlad
Dracul, cât şi la doi din fiii săi: Vlad (Ţepeş) şi Radu (cel
Frumos). Străinii au preluat deci de la români, prin intermediul
saşilor sau al populaţiilor sud-dunărene (cazul autorilor
bizantini), denumirea „Drăculea,” cu sensul dat ei în
împrejurimile sau înăuntrul hotarelor Ţării Româneşti. La un
moment dat (1459-1462), ea a căpătat, în sudul Transilvaniei, în
legătură cu persoana lui Vlad Ţepeş, un sens peiorativ,
propagându-se rapid de acolo către centrul şi apusul Europei şi,
în aceste zone, i-a fost lui anexată în mod exclusiv. Până la
sfârşit înseşi cancelariile oficiale, cum a fost mai ales cea a
curţii regale din Buda, au trecut la această denumire, iar Vlad
Ţepeş a găsit de cuviinţă s-o introducă în propria semnătură şi
titulatură pe actele în limba latină. ”
Nu încape îndoială că prestigiul enorm şi preponderenţa
acestui al doilea nume, devenit poreclă, faţă de obişnuitul „Vlad
voievod ...”, s-a datorat ecoului european trezit de isprăvile
domnului român, ecou materializat în numeroasele anecdote ce
erau povestite pe seama lui îndată după 1462. Înţelesul numelui
„Drăculea,” „Dracula,” aşa cum fusese „tradus” în sudul
Transilvaniei, se potrivea - am putea spune: „rima” - cu faptele
de groază atribuite voievodului în mediile ostile politicii lui
(Braşovul, Sibiul şi curtea regală din Buda). Numele „Dracula”
constituie aproape singurul element comun legendei din a doua
jumătate a secolului al XV-lea şi celei născute la sfârşitul
secolului al XIX-lea de sub pana scriitorului irlandez Bram
Stoker.
31
Vlad Țepeș Vladislav al II-lea
Glorie și decădere
Orice oraș, ca şi orice împărăţie lumească, are perioade de
înflorire, dar şi de decădere; uneori sunt şterse de pe faţa
pământului, alteori renasc din propria cenuşă. Aceasta este lecţia
efemerităţii istorice a celor făcute de mâini omeneşti.
„În prima jumătate a secolului al XVI-lea se desfăşoară
epoca de apogeu a Tîrgşorului. În această vreme, oraşul are
întinse legături cu Braşovul şi îşi dispută întîietatea
neguţătorească cu marile oraşe ale ţării : Tîrgovişte, Cîmpulung
şi Bucureşti. Este de reţinut că după 1500 s-a ridicat un alt tîrg
activ şi prosper aproape de Tîrgşor, Gherghiţa, care avea în jurul
său un întins hotar cu numeroase sate şi care a jucat un rol
însemnat în politica Ţării Româneşti în secolul XV şi XVI; cu
toate acestea oraşul Gherghiţa n-a ştirbit cu nimic dezvoltarea şi
strălucirea Tîrgşorului. În 1503 Tîrgşorul deţinea locul al doilea
în relaţiile comerciale cu Braşovul; primul era Cîmpulung, iar
după el veneau Tîrgovişte, Gherghiţa, Buzău şi Bucureşti. Între
2 iulie 1529 şi 25 ianuarie 1530 Tîrgşorul se afla în fruntea
oraşelor din Ţara Românească pe care le-a atras piaţa
Braşovului; în 1530 merg la Braşov după mărfuri 15 neguţători
din Tîrgşor, pe cînd din Bucureşti numai 13, iar din Tîrgovişte
doar 10. Către jumătatea secolului al XVI-lea afacerile
Tîrgşorului cu Braşovul încep să scadă; în 1542, 1543 şi 1545
32
oraşul deţine al cincelea sau al treilea loc în rîndul oraşelor din
Ţara Românească cu afaceri în Braşov.”
Bisericile de la Târgșor
33
sunt mărturii ale unor istorici care descriu pisania lui Mihnea
Turcitul ca fiind la biserica cimitirului, cea din vale, iar nu la
cea din parcul Moruzi.
Matei Basarab (1632-1654)
34
în hrisovul său aminteşte de „mănăstirea” de pe lângă biserica
domnească. Aceasta înseamnă că biserica domnească a
celebrului voievod Vlad Ţepeş ar fi avut statutul de mănăstire
sau l-ar fi căpătat ulterior, la sfârşitul veacului al XV-lea.
Nu era o mănăstire mare, cu
chilii multe şi obşte numeroasă, dar
putem presupune că la biserica
domnească slujeau ieromonahi,
probabil duhovnici ai domnilor care
petreceau mai mult timp în reşedinţă
sau ai înalţilor demnitari din cetate.
Însuşi faptul că Antonie Vodă reface
această biserică în cadrul unei
mănăstiri atestă faptul că aici exista
sau existase cândva vieţuire monahală.
Brâncovenii
35
Mănăstirea, azi
Actul de re-naștere
BIBLIOGRAFIE
36
1. C. C. Giurescu – O biserică a lui Vlad Ţepeş la Târşor, în Buletinul
Comisiunii Monumentelor Istorice, 1922;
2. Şt. D. Greceanu – Genealogiile documentate ale familiilor
boiereşti, vol. II, Bucureşti 1916;
3. Octavian Iliescu – Ducaţii necunoscuţi emişi de doi voievozi ai
Ţării Româneşti în secolul al XV-lea, Buletinul Societăţii Numismatice
Române LXVII-LXXIX 1983-1985 nr. 131-135, Buc 1986;
4. I. Ionaşcu - Mânăstirea Târgşor, un fost metoh al Spitalului
Pantelimon, Bucureşti, 1938;
5. Idem – Un fost metoh al Pantelimonului: Schitul Grăjdana (Bz),
Buzău, 1936;
6. Grigore Ionescu - Istoria arhitecturii în România, vol. 1, Ed. Acad.
R.P.R., Bucureşti, 1963;
7. Acad. Iorgu Iordan - Toponimia românească. Ed. Academiei,
Bucureşti, 1963;
8. Nicolae Iorga – Inscripţii din bisericile României, vol.2, Bucureşti,
1908;
9. Idem – Ţara Românilor, jud. Prahova, Tip. „Neamul Românesc“,
Soc. Cooperativă, 1910.
2. PROIECTUL JUDEȚEAN „CERNEM VALORILE, PĂSTRĂM
TRADIȚIILE”, ANUL ȘCOLAR 2016-2017
37
Va întari si stimula atât prietenia cât si bunavointa?
Va servi în beneficiul tuturor celor implicati?”
Proiectul a avut ca scop păstrarea unor tradiții, atât laice
cât și bisericești, dezvoltarea orizontului cultural al elevilor,
educația nonformală, apropierea tinerilor de Biserică și întărirea
parteneriatului dintre școală și biserică. La fiecare activitate
participă elevi cu cerințe educaționale speciale integrați în
învățământul de masă.
Astfel, rezultatele au fost pe măsura așteptărilor, mai ales
că activitățile au servit în beneficiul tuturor celor implicați. Mai
mult, ele au întărit prietenia între elevi, bunăvoința și a fost
cinstit pentru cei implicați, fiind inițiat în urma discuțiilor cu
starețul Mănăstirii Turnu.
Astfel, dintre activități, menționăm „Mănăstirea Turnu-
colț de rai”, în luna noiembrie, activitate în care s-a dat startul
proiectului și coordonatorii școlilor au fost informați despre
obiective, parteneri, surse de finanțare etc.
38
În luna decembrie, au avut loc două activități, una
dedicată Sfântului (Moș) Nicolae și cealaltă Nașterii Domnului,
fiind derulată în preajma acestei sărbători. La prima activitate,
au participat elevii școlilor „Platon Mocanu”( cu structurile
Drajna de Sus și Ogretin), Drajna, Târgșoru Vechi, Slon, alături
de cadrele didactice din școli. La cea de-a doua activitate, au
fost prezenți elevii școlilor Târgșoru Vechi și Toma Caragiu,
Ploiești, precum și cadrele didactice coordonatoare din școli.
În luna februarie, a avut loc o nouă activitate intitulată,
„Păstrăm tradițiile străbune”, cu participarea elevilor și
profesorilor din școlile Târgșoru Vechi și Toma Caragiu. A fost
realizată o activitate privind modul de fabricare al colivei,
activitatea derulându-se în apropierea „Zilei Moșilor de Iarnă”,
toți participanții fiind informați de dna Popescu Mihaela, despre
istoricul fabricării colivei, precum și despre rețetă.
În luna martie a fost realizată o expoziție de icoane pe
sticlă a elevilor Școlii Gimnaziale Toma Caragiu, icoane expuse
în cadrul Centrului Cultural al Mănăstirii Turnu.
În luna iunie, activitatea finală a proiectului s-a intitulat
„Toți suntem câștigători”
Număr de participanți pentru fiecare unitate de
învățământ precizată: Nu am organizat concurs, însă,
estimativ, au participat la activitate un nuăr de 200 de elevi,
însoțiți de 20 de cadre didactice.
Bugetul : Sponsorizare Manastirea Turnu
Rezultate: Priceperile, deprinderile şi cunostinţele
dobândite de elevi în timpul desfăşurării proiectului vor
constitui un punct de sprijin în activităţile şcolare şi extraşcolare
următoare. Toți participanți implicați în proiect, își doresc să
revină și la această ediție. Partenerul nostru principal,
Mănăstirea Turnu dorește în continuare colaborarea cu școlile
implicate în proiect și în acest an.
39
Promovare și diseminare: Promovarea proiectului a fost
realizată prin brosuri la nivelul școlilor participante, prin discuții
în cadrul comisiilor metodice și al consiliilor profesorale.
40
3. PARTENERIATELE EDUCAȚIONALE – TREPTE SPRE
CUNOAȘTERE
41
adăpost la vremea potrivită, hrană pentru suflet, roadă. Câte
roade atâtea semințe. Fiecare om poate deveni culegător al
acestor semințe bune.
Elevul trebuie să înțeleagă de la vârste fragede dăruirea
dovedită de înaintași de a păstra și transmite urmașilor avuția
culturală și spirituală a neamului nostru.
O explicație a Dicționarului limbii române ilustrează
faptul că omul este ființă aflată sub semnul evoluției prin spirit.
Fiecare treaptă urcată configurează scara valorilor.»
Obiectivele proiectului sunt: dezvoltarea cunoștințelor,
deprinderea de a selecta datele culese, dezvoltarea deprinderilor
de cooperare, stimularea dorinței de competiție.
Echipa de proiect este formată din toate cadrele didactice
ale școlii. Sarcinile echipei vizează coordonarea proiectului,
îndrumarea elevilor în vederea realizării fișei de identitate a
bibliotecii, verificarea informațiilor culese, promovarea
expoziției tematice Scara prin realizarea unor articole pentru
revista școlii. La activități pot participa și părinții elevilor.
Descrierea activităților
1. Realizarea fișei de identitate a bibliotecii
Elevii culeg informații despre Biblioteca Județeană
,,Nicolae Iorga” din Ploiești. Datele sunt verificate de către
membrii echipei și prezentate tuturor participanților. Cercetarea
evidențiază rolul intelectualilor prahoveni în realizarea și
dezvoltarea instituției.
2. Cunoașterea spațiului destinat cărții
După vizitarea spațiului destinat cărții și notarea
activităților desfășurate periodic în incinta bibliotecii, elevii
comunică impresiile și creează planșe tematice.
3. Valorificarea sensului cuvântului bibliotecă
Elevii caută semnificația cuvântului bibliotecă în
Dicționarul general al limbii române, apoi vor selectează texte
ce pun în lumină rolul edificiului pentru formarea fiecărui om.
4. Prezentarea expoziției tematice și valorificarea
temei în revista liceului
42
Lucrările elevilor vor fi expuse în holul instituției.
Textele și imaginile vor fi promovate în revista liceului.
Evaluarea
Activitatea va fi dirijată către evidențierea creativității
elevilor și a deprinderii de cercetare. Elevii școlii, organizați în
echipe parcurg etapele proiectului. Modalitățile de evaluare sunt
diverse. Textele, fotografiile, desenele reprezintă roadele
muncii de cercetare și a lucrului în echipă.
Parteneriatul educațional Povestiri despre Nichitaeste o
idee a reprezentanților Muzeului Județean de Istorie și
Arheologie, Prahova: manager general Marinela Peneș, profesor
Carmen Guef, muzeograf la Muzeul Nichita Stănescu, Ploiești.
Elevii răspund prezent acestei invitații.
Tema Povestiri despre Nichitaare următoarele etape:
Copilul Nichita– vizitarea muzeului cu ghidaj de specialitate
adaptat vârstei și nivelului de cunoștințe al elevilor,
Omul Nichita Stănescu– vizionarea unor imagini – document
din arhiva muzeului, urmată de discuții libere pe marginea
materialului prezentat;
Poetul Nichita Stănescu– repere poetice nichitiene în dezbatere
cu participarea profesorilor și elevilor.
Toţi participanţii la aceste activități au dezbătut
importanţa lecturii şi a descoperirilor ştiinţifice, valorificând
informaţiile primite în spaţiile vizitate.Elevii, părinţii acestora,
domnii profesori coordonatori sau colaboratori şi-au manifestat
dorinţa de a continua activitatea și au propus teme demne de
dezbătut. De altfel, proiectele ce se desfăşoară pe întregul an
şcolar vor conţine lucrări ale elevilor care vor avea un citat
semnificativ şi vor constitui jurnalul proiectului.
Diseminarea proiectului a trezit dorinţa celorlalţi elevi
de a parcurge etapele activităţii.Activitatea este benefică pentru
toate grupele de vârstă deoarece încurajează elevii să dezvolte
abilitățile de a cerceta şi de a publica propriile gânduri.
Cunoaşterea sensurilor cuvintelor în urma acestei experienţe
poate fi o cale ce merită bătătorită pentru frumuseţea textelor
literare.
43
Pentru ca şcoala românească să dăinuiască este necesară
promovarea elevilor săi prin prezentarea unor panouri tematice
realizate de aceștia, prin organizarea unor cercuri de lectură în
spaţii culturale diverse. Se evită astfel distanţarea faţă de valori.
Grija pentru moştenirea lăsată de înaintaşi devine treptat
preocuparea lor.
Invitaţia adresată elevului de a pătrunde printre secretele
unui fond documentar demn de cercetat vizează dezvoltarea
interseului pentru lectură, îmbogăţirea vocabularului, lucrul în
echipă, educarea simţului estetic şi punerea în practică a unui
comportament politicos în instituţiile publice.
Etapele celor două proiecte au fost centrate pe implicarea
activă a elevilor și demonstrează faptul că pot genera entuziasm
pentru a aprofunda pas cu pas cunoștințe.
BIBLIOGRAFIE:
100 cei mai mari scriitori români, lucrare elaborată sub egida
Uniunii Scriitorilor Din România, Editura Lider, Bucureşti,
2003.
Breban, Vasile, Dicţionarul General al Limbii Române,
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1987.
Bulgăr, Gheorghe, Dictionarul de sinonime, Editura Lucman,
Bucureşti, 2003.
Crăciun, Corneliu, Metodica predării limbii şi literaturii
române în gimnaziu şi liceu, Editura Emia, Deva, 2004.
Popas în lumea poeziei
44
4. ZIUA ȘTAFETEI
45
însoțească în această experiență. Acest lucru nu a fost posibil
mereu, astfel încât a fost nevoie ca părintele să-l delege pe
coordonator în locul său, ca persoană de încredere.
În aceste activități, mai sunt implicați mentorii și,
eventual, sponsorii. Mentorii sunt persoanele de la care se preia
ștafeta. Aceștia sunt contactați de coordonator, sunt informați
despre specificul activităților și planifică programul vizitei.
Apoi, decide ce aspecte ale profesiei sale pot fi relevante pentru
un copil/ tânăr interesat de o carieră în același domeniu și care
sunt
cele mai potrivite metode de învățare prin care le poate
descoperi (Îi voi povesti despre? Îl voi lăsa să observe? Îl voi
lăsa să facă ceva concret?). Identifică 1-2 activitati pe care i le
poate propune copilului/tânărului la „noul loc de muncă”, pentru
a-i asigura o experiențăvaloroasăși ideentifică măsurile PSI ce
trebuie aplicate și aprobările ce trebuie obținute pentru a facilita
participarea copilului/tânărului lapredarea ștafetei. Stabilește
dacă tânărul/copilul care va prelua ștafeta trebuie să se
pregăteasca în vreun fel pentru a participa la activitati (enevoie
de un echipament anume? trebuie să se deplaseze singur la locul
de muncă etc?). Daca sunt costuri asociate participarii
copilului/tanarului, are în vedere acoperirea sau evitarea lor, dat
fiind că această acțiune este desfășurată fără resurse financiare.
În acest an școlar, prima parte a proiectului, a vut ca scop
identificarea meseriilor pe care elevii vor să le practice în viitor.
În paralel, în școală se derulează și programul Junior
Achievement, printr-un opțional la clasa a V-a, intitulat
„Economia noastră”. Una dintre teme a fost și cea de
identificare a jobului dorit, realizarea unui CV, a unei scrisori de
intenție etc. Având în acest sens, un suport la clasă, activitatea a
decurs lin. Elevele Ilie Izabela și Gruia Andreea au beneficiat de
experiența schimbului de ștafetă. Mentori au fost însăși
coordonatoarea programului, prof. Ioana Ionescu și asistenta de
farmacie din satul Târgșoru Vechi, Bianca Dumitrache.
Prima dintre activități a avut loc pe 14 noiembrie și a
constat în preluarea ștafetei de Andreea, elevă în clasa a V-a,
46
care vrea să devină profesoară de istorie. Ea a intrat plină de
dezinvoltură la clasa a V-a, i-a salutat pe elevi, s-a așezat la
catedră și a întrebat dacă sunt absenți. A urmat apoi
reactualizarea cunoștințelor din lecția anterioră și, ca un
adevărat magister, a adresat întrebări elevilor (colegii ei) pentru
a verifica dacă aceștia au învățat sau nu. A evidențiat câțiva care
au fost mai activi și, ulterior, având lecția deja învățată, a
anunțat despre ce vor discuta la acea oră. A scris titlul lecției pe
tablă și având deja pregătite materiale, puse la dispoziție de
doamna profesoară Ionescu, a prezentat, succint, principalele
informații. A urmat apoi împărțirea unor fișe de lucru, realizate
atât individual, cât și pe echipe, ea monitorizându-i cu mare
atenție. La sfârșitul orei, Andreea a fost aplaudată de colegii ei
și s-a făcut schimbul de ștafetă cu doamna profesoară care a
constat într-o hartă a celor două Țări Române și a chipurilor
tuturor domnitorilor din acestea. Vădit emoționată, Andreea a
spus ca a fost o experiență unică, că i-a plăcut foarte mult, însă
emoțiile au fost covârșitoare.
Următoarea norocoasă, Izabela, își dorește să devină
farmacistă. În sat, foarte aproape de școală, există o farmacie
unde am solicitat ajutorul pentru activitățile din cadrul
programului. Pe 19 noiembrie, coordonatorul programului,
însoțită de elevă și de câțiva colegi ai acesteia, au pătruns în
tainele farmaciei. Din păcate, nu există un farmacist propriu-zis
în localitate, ci doar un asistent de farmacie, însă Izabela s-a
declarat încântată de câte lucruri a avut de aflat de la aceasta. A
aranjat în rafturi medicamente, a notat necesarul pentru
comandă, a notat cutiile incomplete etc. Două ore unice, care, la
sfârșit au culminat cu schimbul ștefetei care a constat într-un
halat alb (exact măsura Izei) și o cană cu însemnul farmaciei.
Ambele experiențe de anul acesta au fost unice, pozele de
mai jos, reflectând cele scrise.
47
48
5. ÎMPREUNĂ PENTRU TOLERANȚĂ
49
Gimnazială Slon și s-a derulat pe tot parcursul anului
calendaristic 2018.
Obiectivele specifice ale proiectului „Împreună pentru
toleranță” au fost: realizarea educației pentru toleranță,
promovarea înțelegerii și a receptivității față de calitățile și
defectele celorlalți, formarea calităților de cooperare,
întrajutorare, filantropie, acceptarea diferențelor si
conștientizarea asemănărilor; manifestarea unor atitudini
pozitive față de sine și față de ceilalți, exersarea de către elevi a
atitudinilor și comportamentelor tolerante, formarea de
comportamente adecvate pentru combaterea violentei și a
faptelor reprobabile în societate, cultivarea spiritului de
acceptare, cooperare, toleranță.
Din calendarul activităților desfășurate pe parcursul
anului 2018 menționăm următoarele: „Deschiderea proiectului
si comemorarea Zilei Internaționale a Victimelor
Holocaustului”, ,,Poveștile ne învață lucruri bune despre viață”,
„Neacceptarea diferențelor- bullying-ul ”, ,,Ziua Léopold Sédar
Senghor – 112 ani de la nașterea scriitorului”, ,,Ziua
Internațională a toleranței” și ,,Toți suntem câștigători!”-
închiderea proiectului.
50
Corpului Didactic, în cadrul cercurilor pedagogice.
51
6. LET’S GET GREEN! CURSA PENTRU UN VIITOR VERDE
INCEPE ACUM
52
Chiar dacă, în teorie, lucrurile par simple, practica a
demonstrat că proiectul a fost unul de anvergură și nu în
totdeauna etapele sale au respectat prevederile din regulament.
Etapele proiectului au fost:
Campania de educare ecologică pentru coordonatorii din școli
Campania de educare ecologică pentru elevi
Campania de formare pentru profesori
Activitati de educare pentru părinți
Campania de colectare selectivă acasă
Acțiuni de voluntariat în comunitate, organizate de școli:
curățenie, înverziri de spații, plantare de flori și copaci,
reutilizare creativă, proiecție de filme educative etc
Realizarea hărții naționale a acțiunilor de voluntariat și
promovarea ei la nivel național.
Ei bine, pentru toate aceste etape a fost nevoie de o muncă
titanică, în sensul că a fost nevoie de completarea tabelelor de
prezență, scanarea lor, încărcarea pe platformă (procedură destul
de anevoioasă pentru că meterialele se încărcau greu) și apoi
așteptarea unui număr de zile pentru validarea activităților și
obținerea punctajului.
Elevii școlii s-au implicat în toate etapele proiectului, de la
sesiunile de informare, la motivarea prinților pentru implicare,
colectare selectivă de deșeuri, inclusiv electrocasnice și, de
asemenea, plantare de puieți. Tot ei, din materiale reciclate, au
organizat o expoziție în școală.
Proiectul a fost o experință interesantă, ne-a forțat limitele,
însă, chiar dacă nu am câștigat, am dovedit că putem să ne
implicăm într-un astfel de proiect, să acumulăm experineță și,
data viitoare, să ne numărăm printre câștigători.
53
54
7. WORLD LARGEST LESSON LA TÂRGȘORU VECHI
55
Obiectivul 11: Transformarea orașelor în orașe pentru toți, sigure,
rezistente și durabile
Obiectivul 12: Asigurarea unor modele durabile de consum și
producție
Obiectivul 13: Acționarea de urgență pentru a combate schimbările
climatice și impactul acestora
Obiectivul 14: Conservarea și folosirea durabilă a oceanelor,
mărilor și resurselor marine
Obiectivul 15: Administrarea durabilă a pădurilor, combaterea
deșertificării, oprirea și remedierea degradării solului, oprirea
pierderii biodiversității
Obiectivul 16: Promovarea unor societăți drepte, pacifiste și pentru
toți
Obiectivul 17: Revitalizarea parteneriatului global partnership
pentru dezvoltare durabilă
Elevii au fost întrebați dacă au auzit sau dacă știu despre
ce însemnaă dezvoltare durabilă. Ei au fost împărțiți în trei
grupe mari. Răspunsurile lor au fost dintre cele mai variate:
reprezintă ceva care durează în timp, are legătură cu reciclarea
etc. După aceea, au fost întrebați ce vor face în 2030, cu ce se
vor ocupa, ce profesie vor avea etc?
Plecând de la aceste informații, au fost proiectate o serie
de materiale pentru a-i familiariza pe elevi cu obiectivele
globale. Le-au fost apoi împărțite piesele unui puzzle care
conține obiectivele globale, ei trebuind să le lipească pe o foaie
de hârtie, cât mai repede cu putință. După ce au terminat, elevii
au avut de observat că aceste obiective globale sunt
interdependente, precum piesele unui puzzle și nu putem să
nesocotim un obiectiv în favoarea altuia.
Elevilor le-au fost împărțiți, în farfurioare, covrigei. O
grupă a primit mai mulți, alții mai puțin, alții deloc. Profesorului
i-au rămas cei mai mulți covrigei. Pleând de la această situație,
ei au avut de răspuns dacă sunt de acord sau nu cu siuația.
Firește, au răspuns nu. Motivația rofesorului a fost că el este cel
mai înalt din clasă și că el trebuie să aibă toate resursele. Nici
această explicație nu a fost agreată de copii.
56
Am discutat despre cum putem rezolva aceste inegalități și
despre faptul că obiectivele globale au avut de rezolvat tocmai
aceste inegalități.
Următoarea etapă a fost să conturăm Țara Obiectivelor
Globale și am conturat harta țării noastre pentru a vedea cum va
arăta ea în 2030. Elevii au avut de rezolvat acest lucru în 5
minute și rezultatele au fost expuse în Cabinetul de Istorie.
Ultima parte a lecției a constat în problematizarea și
aducerea obiectivelor globale în practică prin implicarea
efectivă a noastră în respectarea lor. Astfel, elevii au spus că se
vor îngriji să nu mai arunce alimentele și să cumpere cât
mănâncă, de asemenea să încerce să cumpere sticle de apă din
sticlă și nu din plastic etc
57
8. PROIECT EDUCAȚIONAL :«HAI, MAMI, SǍ NE JUCǍM !»
59
RESURSE:
umane: cadre didactice, elevi, parinti, reprezentanti ai
institutiilor colaboratoare;
materiale:.coli, baloane, cani, pături
ACTIVITATI – „ HAI, MAMI, SA NE JUCAM!”
Programul zilei de 24 octombrie (concursuri, stafete):
„ Sa spargem gheata!” – socializare
„ Sa ne imprietenim – Semneaza daca poti!”
„Cum ma relaxez dupa o zi de munca incarcata?”- mima
„Balonul” –stafeta
„Ce incape intr-o geanta?”
„DA” sau „NU”? –concurs
„Drumul apei” –proba de viteza si indemanare
„Patura”
Proba de rezistenta
Referat „Rolul mamei in educatia copilului” – preot Barbu
Marius Madalin
9- 15 iunie – expozitie de desene „Despre mama”
Responsabil : Moise O.
60
9. PROIECT EDUCATIONAL DE PROMOVARE A ACTIVITATILOR
EXTRASCOLARE SI EXTRACURRICULARE
ARGUMENT
Mesajul proiectului nu este acela de a schimba
perceptiile nationale asupra traditiilor, obiceiurilor si folclorului
romanesc ci doar de a sensibiliza sufletul copilului intr-o noua
abordare a acestei teme deloc moderna.
Sa nu uitam ca cele mai sensibile fiinte, dornice sa
invete, sa inteleaga si sa simta sunt copiii. Astfel, dascalii si
parintii, cu multa pricepere si pasiune, sunt datori sa-i indrepte
catre arta, sa le insufle dorinta de frumos, sa-l caute , sa-l
dezvolte si sa-l cultive la randul lor.
61
Sa nu ne gandim ca varsta lor frageda ar fi o piedica in
intelegerea si pastrarea valorilor nationale, ci, dimpotriva,
reprezinta un avantaj caci se lucreaza cu minti libere si „
nepoluate”.
Vor intelege, in timp, ca arta adevarata foloseste stari si
concepte valoroase pe care le induce celor care o imbratiseaza.
Vor aprecia obiectele vechi „ de pe vremea bunicii”, vor asculta
cu placere si bucurie cantecele populare romanesti, vor pretui
obiceiurile, portul si folclorul, concepte cere definesc o natiune,
facand-o statornica si nemuritoare intr-o lume moderna. Nu vor
lasa kith-ul sa umbreasca veritabilele valori pastrate intr-o lada
de zestre cu sfintenie in casa bunicii.
OBIECTIVE CADRU:
Dezvoltarea capacitatii elevilor de a aprecia obiecte de
arta populara autentica si realizarea acestora in ateliere de lucru;
Redescoperirea si promovarea traditiilor si obiceiurilor
locale prin implicarea elevilor in diferite activitati specifice.
OBIECTIVE SPECIFICE:
Promovarea activitatii scolilor implicate;
Cultivarea dragostei si respectului pentru traditiile si
obiceiurile nationale si locale; receptarea frumosului din arta
populara;
Depistarea elevilor cu aptitudini deosebite si atragerea
acestora catre invatamantul vocational
62
RESURSE:
a) Umane : elevi, cadre didactice, parinti;
b) De timp: Noiembrie 2017 – Aprilie 2018
c) Informationale : carti, CD-uri, fotografii, filme
documentare, prezentari Power Point, casete audio- video.
d) Auxiliare: obiecte de arta populara, lucrari tematice,
costume populare.
METODOLOGIE:
- Observari, lecturi, vizionari, ateliere de lucru: atelierul
dedesen si pictura naiva „Minuni in culori” atelierul de modelaj
„Lut, forma si culoare”,” Atelierul de folclor „Sunt roman si ma
mandresc!”, Atelierul de bucatarie traditionala romaneasca”Are
mama o fetita!” joc de rol, activitati artistico- plastice, dramatizari,
activitati practice,vizite.
PERIOADA DE DERULARE
Noiembrie 2017 – Aprilie 2018
EVALUAREA
- Realizarea unor expozitii de desene tematice;
- Sezatori;
- Concursuri;
- Portofoli.
CALENDARUL ACTIVITATILOR
- Noiembrie 2017 - Lansarea oficiala a proiectului;
- Decembrie 2017 – expozitii de desene
„Iarna pe ulita”; moment artistic „Semne bune anul are”.
- Martie 2018 - expozitii de martisoare „Martisorul”,
prezentare de costume populare, „La multi ani, mama!” –
prezentare power point.
- Aprilie 2018 – „Sfanta Zi de Pasti” –
concurs incondeierea oualelor; sezatoare „ La Pasti”, traditii si
obiceiuri pascale, vizita la Muzeul Viticulturii si Pomiculturii
Golesti,
63
IMPACTUL PROIECTULUI ASUPRA GRUPULUI
TINTA
- Cresterea interesului elevilor pentru traditii.
- Cresterea calitatii invatamantului prin abordarea unor
teme legate de traditii.
- Dezvoltarea sentimentelor de respect si apreciere a
valorilor traditionale.
- Imbunatatirea cunostintelor legate de traditiile populare
romanesti
- Orientarea elevilor talentati catre licee vocationale si
școli de artă.
64
10.Bucurie de Crăciun
Prof. Popescu Constanța,
Școala Gimnazială Comuna Tîrgșoru Vechi și Școala
Gimnazială Sat Strejnicu
66
11.“FUN WITH STORIES” - POVEŞTI ADEVĂRATE
67
voluntari care au organizat activităţi şi jocuri în limba engleză în
parcul din centrul comunei, ne-am bucurat pentru victoriile noastre
şi pentru ale altora, am
avut şi lacrimi de tristeţe,
nu doar de bucurie. A fost
ca în viaţă: cu bune şi cu
rele, dar împreună le
trecem – cu bine! – pe
toate.
Priviţi, vă rog, imaginile:
sunt mai sugestive decât o
mie de cuvinte. Premii consistente, diplome, aplauze şi felicitări
câştigătorilor. În dreapta imaginii sunt elevele din clasa a III-a de
la Şcoala Gimnazială
com. Tîrgşoru Vechi,
jud. Prahova: Mihalache
Daria – premiul I şi
Barbu Maria – premiul
III. Sunt rezultatele
binemeritate ale unor
elevi de 9-10 ani care
învaţă jucându-se şi se
joacă învăţând, cu drag,
limba engleză.
A fost şi puţină tristeţe: nu toţi pot fi premianţi, dar toţi sunt
câştigători. Aşteptăm deja, cu nerăbdare şi mare interes, ediţia din
acest an, a III-a, a concursului judeţean „Fun with Stories”. Vom fi
acolo: avem de „apărat” un titlu de campioni, avem de trăit clipe
de neuitat, avem de înnodat prietenii, de transformat „oameni
mici” în „OAMENI MARI”. Căci despre asta este vorba atunci
când eşti profesor: despre arta de a reuşi să transformi nişte copii
în oameni mari.
A consemnat pentru dumneavoastră…
Daniela Pană – Profesor de limba engleză, Şcoala Gimnazială
Târgşoru Vechi, jud. Prahova
68
12.BUCURIA DE A COMUNICA ÎN LIMBA FRANCEZĂ
69
obținute la categoria „Recitări în limba franceză” pentru clasele a
V-a, a VI-a și a VII-a. Merituoșii câștigători ai școlii noastre sunt
următorii: Popescu Ana-Ioana, Ivan Luiza-Ioana, Istrate Katy,
Lavric Dorothy-Teodora, Neagu Vlad-Haris, Stan Elena-Daniela,
Zamfir Laurențiu-Gabriel, Ilie Cătălina, Dincă Beatrice-Ioana,
Tacu Teodor, Păduraru Iulian, Oaie Elisa, Ion Magdalena, Borcan
Camelia, Tănăsoiu Eduard, Pătran Alexandra.
Participarea lor, frumoasele rezultate obținute, aprecierile la
public deschis, diseminarea în școală a acestor acțiuni au dus
pentru mare parte din elevii școlii noastre, la o mai mare
deschidere, interes de a face parte din proiecte extrașcolare, de a se
implica în mod activ și de ce nu, de a obține recunoașterea la nivel
județean a aptitudinilor lor deosebite.
Pasiunea lor pentru învățarea limbii franceze s-a evidențiat
și prin participarea la Concursul Național „La magie de Noȅl”
inclus în C.A.E.R.I., organizat de Colegiul Național Pedagogic
„Ștefan Odobleja” din Drobeta Turnu Severin. La acest concurs,
munca elevei noastre Lavric Dorothy-Teodora a fost recompensată
cu Premiul II la Secțiunea „Creație literară în limba franceză –
scrisori către Moș Crăciun, nivel clasele V – VI” și Mențiune la
Secțiunea „Creație tehnologică și abilități practice: felicitări, colaje
de Crăciun, nivel clasele V – VI”.
Iată de ce, în calitate de profesor de limba și literatura
franceză, voi susține, atât în cadrul activităților de la clasă, cât și al
celor extrașcolare, faptul că trebuie să acordăm o importanță
deosebită învățării limbii franceze. De asemenea, consider că elevii
au conștientizat faptul că o bună cunoaștere a limbilor străine
înseamnă, pe de o parte, o bună comunicare și colaborare cu
cetățenii Europei, o adaptare la piața muncii europene, o evoluție
către o concepție globală a oricărei activități, cât și cunoașterea și
respectarea culturii și civilizației celorlalte popoare care duce la
asimilarea și orientarea firească, naturală către valorile europene:
demnitate, solidaritate, egalitate, multiculturalitate.
Ȋi felicităm pe câștigători și participanți la concursurile,
proiectele și activitățile extrașcolare care au ca scop împărtășirea
70
unei pasiuni comune, limba franceză și îi asigurăm și pentru viitor
de sprijinul și implicarea noastră, a cadrelor didactice.
13.EFICIENTIZAREA MANAGEMENTULUI ŞCOLAR PRIN
ACTIVITĂŢI EXTRACURRICULARE- CERCURI ŞCOLARE
71
procesul de producţie” al unor obiecte artizanale, lucru deloc uşor,
mai ales în contextul actual când era digitală monopolizeză întrega
noastră existenţă; cu atât mai mult sarcina noastră a celor care
lansăm spre viitor atâtea generaţii este să găsim alternative
exceselor care ţin de supertehnologizare şi să ne străduim să
oferim elevilor noştrii soluţii pentru o viaţă echilibrată pe care
apoi să continue să le caute şi singuri.
Scopul general al cercetării constă în a evidenţia importanţa
bunului management al timpului liber al elevilor, prin implicarea
acestora în diverse activităţi extracurriculare de tip cercuri şcolare,
având drept finalitate atragerea elevilor către şcoală, crearea în
şcoală a unui mediu prietenos- chiar şi pentru elevii care
absentează frecvent, au probleme la învăţătură, disciplină- şi în
final creşterea calităţii întregii activităţi derulate în şcoală.
În contextul acestei cercetări psihopedagogice am folosit
mai multe metode pentru a strânge informaţii complementare,
limitele unei metode fiind completate de către altă metodă. Dintre
metodele de culegere a datelor, în cercetarea de faţă am folosit:
1. metoda experimentului (experimentul pedagogic)
2. metoda anchetei
3. metoda observației;
4. metoda sociometrică;
5. metoda analizei portofoliilor.
De asemenea, am folosit în investigația de față:
- metode de organizare, prezentare şi prelucrare
matematico-statistică a datelor cercetării: tabelele statistice,
graficele statistice.
- metode de studiere a relaţiilor dintre fenomene:
coeficientul de corelaţie simplă.
- metode de verificare a ipotezelor statistice: semnificaţia
diferenţei dintre situaţia şcolară.
Analiza, prelucrarea datelor și interpretarea
rezultateloreste un pas foarte important într-o cercetare,
constituind punctul de control/de verificare a ipotezelor. Toate
datele și rezultatele obținute pe parcurs, prin utilizarea metodelor,
72
a tehnicilor și instrumentelor variate, acum trebuie valorificate,
pentru a-și dovedi eficiența.
Instrumentarul cercetării
Fiecare metodă de cercetare are cel puţin un instrument
specific, cu ajutorul căruia poate fi aplicată. În cadrul cercetării
am utilizat următoarele instrumente de cercetare:
1. experimentul,
2. chestionarul;
3. grila de observație ;
4. testul sociometric;
5. portofoliul.
Metodele folosite în întreprinderea acestui demers de
cercetare, m- au ajutat să confirm ipotezele emise, drept urmare,
obiectivele au foat atinse.
73
Cercetarea s-a desfăşurat în timpul activităţilor unui cerc
aplicativ- care s-a deschis în şcoală tocmai ca răspuns lansat de
conducera şcolii pentru a găsi modalităţi de a- i determina pe copii
să vină cu mai mult interes la şcoală iar în unele cazuri- să vină.
Metodele şi instrumentele folosite în cercetare m- au ajutat
să aflu părerea părinţilor şi copiilor despre situaţia şcolară în
ansamblu a acestora din urmă şi despre modul în care îşi folosesc
timpul liber (chestionarul); în sprijinul acestora, după interpretarea
chestionarelor am venit cu propunerea pentru cerc/cercuri pentru
că de fapt cercul s- a înfiinţat ca parte integrantă a unui proiect al
şcolii, care vine tocmai în scopul atragerii copiilor către şcoală, a
formării lor ca oameni responsabili. Astfel am realizat un
74
experiment pe care l- am iniţiat cu un test sociometric şi o grilă de
observare a unor comportamente , apoi am implementat planul de
acţiune în scopul îndeplinirii obiectivelor iar în acest sens am
desfăşurat activităţi care s- au finalizat cu obţinere de produse. Am
urmărit prin obsrevare sistematică, fie cu ajutorul grilelor de
observare, fie cu notiţe referitoare la unele situaţii (ex. ameliorarea
comportamentului unui elev sau demonstrarea unor aptitudini de
către unii elevi sau cazurile în care elevii nu au anumite aptitudini)
evoluţia copiilor , dinamica grupului, modul în care ei au reuşit să
crească valoric, prin dorinţa de a face , a face bine şi dea fi
apreciaţi.
În urma realizării acestui program s-au îndeplinit toate cele
patru obiective propuse, rezultatele finale arătând astfel că pe
lângă achiziţiile pur tehnice ale copiilor aceştia au înregistrat
progrese în ceea ce priveşte învăţătura şi disciplina dar mai ales
relaţiile interpersonale; astfel:numărul total al absenţelor
înregistrate de copii în timpul anlui şcolar 2016- 2017 a scăzut la
138 faţă de cele 422 absenţele înregistrate în anul şcolar 2015-
2016, indicele de coeziune grupală a crescut la 1,57 faţă de 0,239
la începutul studiului, media generală a crescut la 8,12 faţă de 7,
57 în anul şcolar anterior.
În acest articol mă voi opri doar la două dintre metodele
folosite și anume: metoda sociometrică și cea a portofoliilor.
Metoda sociometrică
75
Pe verticală se trec în ordine, corespunzător fiecărui elev, +3, +2,
+1 puncte în dreptul colegilor aleşi, preferaţi, iar cu - 3, - 2, - 1 puncte în
dreptul colegilor respinşi, nominalizaţi la întrebarea a doua.
Primul coleg ales la prima întrebare primeşte +3 puncte, al
doilea +2 puncte, iar al treilea +1 punct. Primul coleg nominalizat la
întrebarea a doua primeşte - 3 puncte, al doilea - 2 puncte, iar al treilea -
1 punct.
Prin aplicarea chestionarului, la începutul studiului, s-a constatat
ca în acest grup coeziunea grupală este foarte scăzută, iar numărul
respingerilor este mult mai mare decât cel al atracţiilor.
Rezultatele la aplicării iniţiale a testului sociometric sunt redate in
tabelul din figura de mai jos.
Prin aplicarea chestionarului, la începutul studiului, s-a constatat
ca în acest grup coeziunea grupală este foarte scăzută, numărul
respingerilor este mai mult mai mare decât cel al atracţiilor;
76
coerenţei grupului exprimă calitatea relaţiilor sociometrice la
nivelul grupului; cu cât valoarea indicelui este mai mare, cu atât grupul
este mai coeziv.
Proctor şi Loomib calculează sociometric indicele de coerenţă
grupală, echivalent coezivităţii, luând în consideraţie atât alegerile
reciproce (C), cât şi cele unilaterale (O) şi propunând relaţia:
𝑅∗𝑞
Ic =
𝑈∗𝑝
k
unde 𝑝 = n−1, iar iar q = 1-p
k = numărul alegerilor permise
n = numărul membrilor grupului
R= alegeri reciproce
U= alegeri unilaterale
Ri = 7 U = 39
7∗12/15
n = 16 Ic = ; Ici = 0, 239
39∗3/15
3
k=3 p= 15
se observă următoarele:
Liderul grupului CTA, nu are nicio respingere , şi cele mai
multe atrageri- 15, împreună cu colegele CA, SA, RS, sunt încadrate în
categoria POPULARI, având cei mai mari indici de statut preferenţial;
77
Categoria ACCEPTAŢI, ŞE,TC, SD,M ZT, AR este a copiilor
care au între 5 şi 8 atrageri şi maxim o respingere ;
INDIFERENŢI, VI, AV sunt copiii, care nu au fost nici atraşi
dar nici respinşi;
RESPINŞI, EM, BG, CC, AE
EM, cu o atracţie AE(3p),7 respingeri dintre care 2 reciproce
(TC, BG)
BG, cu 2 atracţii CC, SA, 10 respingeri dintre care 2 reciproce
(EM, AE)
CC, cu 0 atracţii şi 7 respingeri dintre care 1 reciprocă AE
AE, cu 0 atracţii şi 13 respingeri dintre care 2 reciproce(BG,
CC), cea mai nepopulară elevă; aceştia sunt elevii care prezintă
problemele disciplinare cele mai mari şi chiar dacă din punct de vedere
cognitiv trei dintre ei (EM, BG, AE), au dovedit anumite aptitudini,
acestea sunt perturbate de conduită , de modul în care reuşesc să
interrelaţioneze.
Am constatat creşterea puternică a indicelui de coeziune al grupului
INIŢIAL FINAL
78
CTA 0,9375 CTA 0,7500
CA 0,8125 CA 0,6250
POPULARI
SA 0,625 TC 0,5625
POPULARI
RS 0,5625 SD 0,5000
ŞE 0,5 SA 0,4375
ACCEPTAŢI TC 0,4375 RS 0,4375
SD 0,375 AR 0,3125
AV 0,2500
ZT 0,3125 EM 0,2500
ACCEPTAŢI
AR 0,3125 ŞE 0,1875
INDIFERENŢI VI 0 VI 0,1875
AV 0 MG 0,1875
EM -0,5265 ZT 0,1250
RESPINŞI CC -0,5625 AE 0,1250
BG -1,375 CC 0,0625
AE -1,75 BG 0,0625
𝑅∗𝑞
Ic =
𝑈∗𝑝
k
unde 𝑝 = , iar iar q = 1-p
n−1
k = numărul alegerilor permise
n = numărul membrilor grupului
R= alegeri reciproce
U= alegeri unilaterale
Rf = 11 Uf = 21
n = 16
k=3 p = 3/15
11∗12/15
Ic = ;
21∗3/15
Icf = 1, 57
79
Tabelele de date şi diagramele ţintă reprezentând rezultatele
chestionarelor iniţial şi final
Atracţie unitară
Respingere unitară
Atracţie reciprocă
Respingere reciprocă
Se poate observa la sfârşitul studiului, acelaşi test sociometric a
relevat următoarea situaţie:
Dispar categoriile INDIFERENŢI, RESPINŞI, care migrează
către ACCEPTAŢI dispar masiv respingerile , total respingerile
reciproce, în schimb apar foarte multe atracţii, creşte numărul atracţiilor
reciproce (11),respinşii au reuşit să se integreze şi să realizeze conexiuni
bune cu colegii din tot grupul iar cu unii ditre ei chiar relaţii de
prietenie.
Coeziunea grupului reiese cu uşurinţă observând diferenţa dintre
cele două diagrame ţintă (iniţial- final): dacă în diagrama iniţială
80
elevele VI,şi AV se aflau în cercul cel mai îndepărtat- tocmai pentru că
nu au avut nici atracţii nici respingeri, în daiagrama finală toţi elevii sunt
dispuşi în primele două cercuri, deci toţi s- au apropiat de nucleu, au
stabilit multe legături de atracţie reciprocă şi au dispărut în mod
covârşitor respingerile şi total respingerile reciproce.
Acest lucru a fost consecinţa faptului că după primul test
sociometric şi după observaţia realizată, am reuşit să depistez aspecte
legate aptitudinile şi relaţionarea dintre copii- aspecte care m- au
sprijinit în construirea planului de acţiune .
Prin intermediul acestor două instrumente am reuşit să realizez
strategia de lucru în continuare:
am grupat elevii după preferinţele exprimate - studiul sociometric- ( 4
elevi în grup);
am pus în aplicare planul de acţiune pentru perioada 10 XI 2016- 7 XII
2016;
14 XII 2016, evaluarea portofoliilor- modele pentru cusut; pliantul
cercului.
am continuat planul 12 I 2017- 26 I 2017
16 II2017- 6 IV 2017;
11 V 2017- 8 VI 2017
În fiecare şedinţă am continuat observarea elevilor şi am putut să
remarc cu satisfacţie dinamica grupului de elevi: am urmărit modul lor
de relaţionare, în toate contextele ( individual, în grupurile de lucru,
înainte de începerea şi după terminarea activităţilor); am constatat cu
satisfacţie cum grupul începea să se consolideze, cum prin antrenare
în activităţi nici nu se mai punea problema de existenţă a
tensiunilor; copiii nu numai că au venit cu punctualitate, dar şi- au
exprimat dorinţa să continuăm activităţile şi în vacanţă.
Metoda portofoliilor
81
modalităţi concrete de formare şi modelare a personalităţii subiecţilor
învăţării, precum şi modalităţi de intervenţie în vederea producerii unor
manifestări comportamentale dorite şi a evitării unor manifestări
comportamentale nedorite.
Utilizarea portofoliului presupune evidențierea relaţiilor dintre
diferitele elemente ale produsului activităţii şi diferitele structuri ale
personalităţii. Pentru aceasta este necesară introducerea unor criterii atât
de ordin cantitativ (număr, frecvenţă), cât şi calitativ (originalitate,
corectitudine, utilitate, progresul înregistrat de la o etapă la alta).
Verificarea portofoliului mi-a permis depistarea copiilor cu un
comportament ireproşabil, cu potenţial creativ remarcabil , cu un grad de
responsabilitate ridicat, a elevilor cu portofoliu exemplar, precum și a
elevilor ce au întocmit un portofolii bune. În final portofoliile copiilor au
ilustrat că activitatea a fost fructuoasă; copiii şi- au etalat produsele într-
o expoziţie.
Urmărirea şi monitorizarea atentă a modului în care subiecții
investigați parcurg etapele elaborării unui anumit produs din portofoliu,
furnizează informaţii preţioase referitoare la competenţele lor
disciplinare şi transversale, la gradul lor de responsabilitate, la măsura în
care şi-au format modul de gândire specific acţiunii, când s- au ivit
probleme cărora le- au căutat soluţii şi pe cele bune le- au acceptat
lucrând singur sau în grupuri (gândirea divergentă).
Concluziile cercetării
82
A fost demonstrat faptul că eficientizarea managementului şcolar
se poate realiza printr- o perspectivă holistică, reprezentată prin proiectarea
activităţilor şcolii cu mare atenţie şi din punct de vedere extecurricular şi
extraşcolar.
În partea a doua a lucrării, atât în cadrul cercetării, cât şi în cadrul
programei cercului , am desfăşurat activităţi care să completeze nevoia de
formare a competenţelor transversale ale elevilor şi astfel să susţin
activitatea educativă din şcoală pentru ca aceasta să se transforme cu
adevărat pentru copii în a doua familie.
În cadrul cercetării a fost demonstrat faptul că şi elevii cu
probleme de adaptare şcolară: absenţe, probleme de comunicare
interperonală, situaţie slabă la învăţătură sunt atraşi de activităţile şcolii, la
care participă cu plăcere, fără a fi constrânşi reuşind chiar să se integreze
cu succes în grup, să vadă şcoala cu alţi ochi, să nu mai lipsească şi să
obţină rezultate cât mai bune la învăţătură. Chiar dacă activităţile practice-
pe lângă cele care vizează folosirea anumitor aplicaţii pe calculator-
necesită aptitudini psihomotorii , cognitive, senzoriale, necesare cusutului,
elevii au reuşit să formeze un grup închegat, bazat pe înţelegere, chiar
prietenie, interes pentru a realiza lucruri frumoase. Pauza de fruct a fost un
alt prilej de bucurie pentru copii care aveau ocazia să- şi mai împărtăşească
şi alte experienţe, să- şi facă planuri pentru anumite activităţi de timp liber
sau chiar pentru a învăţa împreună. Profesorul era acum părintele care le
aducea de la oraş covrigi şi pe care copiii îl aşteptau cu nerăbdare. Fiind
copii din trei şcoli structură - pentru a ajunge la cerc unii dintre ei au fost
nevoiţi să parcurgă un drum destul de lung, ceea ce nu i- a descurajat şi
chiar aşteptau cu nerăbdare următoarea întâlnire.
Metodele şi instrumentele folosite în cercetare m- au ajutat să aflu
părerea părinţilor şi copiilor despre situaţia şcolară în ansamblu a acestora
din urmă şi despre modul în care îşi folosesc timpul liber (chestionarul); în
sprijinul acestra, după interpretarea chestionarelor am venit cu propunerea
pentru cerc/cercuri pentru că de fapt cercul s- a înfiinţat ca parte integrantă
a unui proiect al şcolii, care vine tocmai în scopul atragerii copiilor către
şcoală, a formării lor ca oameni responsabili. Astfel am realizat un
experiment pe care l- am iniţiat cu un test sociometric şi o grilă de
observare a unor comportamente , apoi am implementat planul de acţiune
în scopul îndeplinirii obiectivelor iar în acest sens am desfăşurat activităţi
care s- au finalizat cu obţinere de produse. Am urmărit prin obsrevare
sistematică, fie cu ajutorul grilelor de observare, fie cu notiţe referitoare la
unele situaţii (ex. ameliorarea comportamentului unui elev sau
83
demonstrarea unor aptitudini de către unii elevi sau cazurile în care elevii
nu au anumite aptitudini) evoluţia copiilor , dinamica grupului, modul în
care ei au reuşit să crească valoric, prin dorinţa de a face , a face bine şi
dea fi apreciaţi.
În urma realizării acestui program s-au îndeplinit toate cele patru
obiective propuse, rezultatele finale arătând astfel că pe lângă achiziţiile
pur tehnice ale copiilor aceştia au înregistrat progrese în ceea ce priveşte
învăţătura şi disciplina.
Un câştig important al desfăşurării activităţii cercurilor aplicative
este acela de a- i ancora pe copii în realitate, de a- i sprijini să- şi creeze un
drum în viaţă, să îşi descopere cele mai frumoase înclinaţii, să se
descopere pe ei înşişi.
84
14. O EXPERIENȚĂ ALTFEL...
85
15.JOCUL LITERELOR
86
Deși toate aceste trăsături sunt la prima vedere
responsabilitatea dirigintelui, ele trebuie, de fapt, avute în vedere
de fiecare profesor în parte, indiferent de materia pe care o predă.
Iată în continuare posibile soluții:
- Conștientizarea importanței caracterului formator de
personalitate al orelor, printr-o formare inițială și/sau prin
formarea continuă a cadrelor didactice punând accent pe aspectul
atitudinal și valoric al procesului de învățare.
- Încurajarea învățării informale.
- Introducerea orelor obligatorii de sănătate și educație
sexuală.
- Folosirea în mod constant a proiectelor interdisciplinare
ca metodă de lucru la clasă.
https://mega.nz/#!EzgXRSjJ!vJbjHXyY2Hs3a88GCkUa6W3dCtE
hm2Djl1UgL_nBzRs
87
OBSERVAȚII
88
89
90
91
92
93