Nume : Stănică Iulia Cristina

Specializare : Filosofie
Anul I
Zi
 Conștiența implică existența și funcționarea unui complex de sisteme
aferente , care înregistrează , transformă în mesaj și coordonează efectele
stimulilor . Conform psihologului , Stelian Chivu : „ conștiența este într-o
strânsă armonie cu conștiința . Mulți filozofi și psihologi pun sub semnul egal
între conștiență și conștiință . Nu este același lucru . Ca să nu ne pierdem în
explicații prea complicate , vorbim de conștiență , cunoaștere și conștiință” .
Conștiența oferă timpului prezent constatarea existenței personale
imediate , în acest moment , într-un anumit loc , persoane știind astfel că este
prezentă ; este conștiința actualizată în prezent , în momentul conștientizării ,
starea de a fi ancorat spațio-temporal , calitatea de a recunoaște identitatea
propriei persoane , dar și calitatea de a aduce în prezentul personal imediat
conținuturile conștiinței . Conștiența generează prezența personală (Mă recunosc
sunt aici) și prezentul (Acum sunt aici) . Conștiența înseamnă așadar „a ști că
sunt prezent" .
E ușor să considerăm realitatea conștientului ca fiind de la sine înțeles,
crezând cu naivitate că ceea ce gândim , simțim , ne amintim și cunoaștem
reprezintă totalitatea minții umane . Freud însă spune că starea activă a
conștienței – adică mintea operațională de care suntem legați conștienți în cadrul
experiențelor zilnice – este doar o fărâmă a totalității forțelor psihologice care
acționează în realitatea noastră psihică . Conștientul există la nivel superficial ,
la care avem acces ușor și imediat .
Conștientul este , practic , marioneta mânuită de inconștient . Mintea
conștientă este doare suprafață unui domeniu psihic complex . Tot ceea ce este
conștient – ceea ce cunoaștem în mod activ – a fost cândva inconștient , înainte
să se ridice în planul conștienței . Cu toate acestea , nu toate lucrurile ajung să
fie cunoscute în mod conștient . O mare parte a ceea ce este inconștient rămâne
acolo . Amintirile care nu fac parte din memoria noastră folosită zi de zi , dar
care nu au fost reprimate se află într-o parte a minții conștiente pe care Freud o
numea preconștientul . Noi putem să aducem oricând aceste amintiri în planul
conștient .
Pe de altă parte , diferența dintre gândurile noastre și cele inconștiente
generează tensiune psihică care poate fi eliberată numai când amintirilor
reprimate le este permis accesul în conștiință prin intermediul psihanalizei .
Una dintre formele prin care putem să analizăm conștientul sunt visele .
Freud afirmă că fiecare vis pune în scenă împlinirea unei dorințe a noastre , iar
cu cât este mai de neatins acea dorință pentru mintea noastră conștientă, cu atât
dorința va apărea mai ascunsă sau mai distorsionată în vise . Prin urmare
inconștientul, spune el , trimite mesaje codificate minții conștiente . De
exemplu : Freud discută despre visele în care cel care visează că este gol – în
cazul majorității oamenilor , sursa principală a acestor vise o reprezintă anumite
amintiri din primii ani ai copilăriei , când a fi gol nu era ceva greșit și nu exista
sentimentul rușinii . În visele în care visătorul se simte jenat , ceilalți oameni din
vis par , în general , să nu își dea seama de situația lui , ceea ce susține
interpretarea visului ca o cale de îndeplinire a dorințelor , visătorul dorindu-și să
lase în urma lui orice rușine și restricție . Chiar și clădirile și structurile prezintă
semnificații codificate ; fântânile, minele , ușile încuiate sau o clădire mică
situată într-un loc retras reprezintă , toate , emoții sexuale reprimate , conform
lui Freud .
Și filosofi celebri din trecut, ca Decartes sau Kant au abordat ideea de
conștiență . Decartes a propus ideea că sufletul este locul din care se observă ,
iar conținutul a ceea ce e observat este dat de activitatea creierului . Immanuel
Kant , pe de altă parte , dădea sens experienței conștiente în legătură strânsă cu
timpul . Din perspectiva lui , timpul susține propria noastră reprezentare a
lucrurilor ca fiind ori simultane ori în momente diferite .
În concluzie , conștiența implicată este o conștiență de acțiune , un câmp
al prezentului și al prezenței noastre în lume . Ea implică separarea mea de lume
și de ceilalți .