Sunteți pe pagina 1din 17

Detentiunea pe viata – ped principala

reprezinta cea mai grea sanctiune pe care o poate primi un om, aceasta e aplicata pentru cele mai
grave fapte. Poate fi alternativa cu inchisoarea pe 25 de ani( plus minus circumstante atenuante sau
agravante) . Dispozitiile privind detentiunea pe viata sunt reglementate in partea speciala a codului
penal, si se refera in special la faptele de o gravitate extrema : omor calificat, infractiuni comise
impotriva securitatii nationale sau de catre miliatarii din razboi.

Detentiunea pe viata poate fi primita de catre oricine, si a luat locul pedepsei cu moartea printr-un
decret in anul 1990. Este un avantaj faptul ca in cazul in care se constata ca a fost luata gresit aceasta
hotarare, se poate rectifica sanctiunea.

In cazul celor care la momentul hotararii definitive au implinit 65 de ani, detentiunea pe viata va
putea fi schimbata in inchisoare de 30 de ani, plus alte sanctiuni complementare in functie de situatie
in concreto.

In cazul celor care implinesc varsta de 65 de ani in inchisoare, nu au un drept de a li se micsora


pedeapsa, aceasta este aleasa doar de catre instanta de judecata. Ei pot dispune de trecerea la
inchisoare daca si-au indeplinit celelalte datorii pe care le aveau in urma hotarari definitive, si de
asemenea, daca au avut posibilitatea indeplinirii lor, si totodata daca au avut un comportament
adecvat si daca valorile lor sociale au fost resocotite.

Se calculeaza cei 30 de ani, sau anii pe care ii mai primeste in urma judecarii, scazand din anii deja
savarsiti.

Cei care sunt condamnati la detentiune pe viata sunt inchisi in penitenciare speciale, sau in
penitencialele normale in locuri special amenajate.

Inchisoarea

Reprezinta forma de pedeapsa principala care se aplica pentru majoritatea infractiunilor. Aceasta
este sanctiunea ce reprezinta consecinta realizarii unor fapte penale. De obicei aceasta apare
alternativ cu amenda sau detentiunea pe viata.

- Pedeapsa privativa de libertate


- Se inchide intr un mediu special de plasament
- Se intrerup raporturile cu familia, prietenii etc
- Se supune infractorul unui regim de viata si munca care are ca rezultat reabilitarea valorilor
sociale ale acestuia
- Limitele generale de inchisoare : de 15 zile – 30 de ani
- Limite speciale : o luna ( poate fi redusa in circumstante atenuante pana la minima generala
de 15 zile) si 25 de ani ( poate creste pana la maximul de 25 de ani pentru circumstantele
agravante )
Amenda

- Pedeapsa principala pecuniara = suma de bani pe care condamnatul e constrans de catre stat
sa o plateasca in contul statului
- Amenda e cunoscuta si ca sanctiune penala, cat si ca :
→ Sanctiune contraventionala
→ Disciplinara
→ Civila
→ Procedurala
- Amenda penala se deosebeste de celelalte prin caracterul coercitiv + se aplica numai de catre
instanta de judecata
- E frecvent utilizata pentru sanctionarea faptelor de grad redus de periculozitate
- Partea generala a Codului Penal – art 61-64
- E pedeapsa unica pt ft putine infractiuni , de obicei e alternativa cu pedeapsa inchisorii
(maxim special de 3 ani al inchisorii – daca e alternativa cu amenda)
- Cuantum prin sistemul zilelor amenda = 10 lei -500 lei

- Limitele generale : de la 30 de zile amenda- 400 zile amenda minimul in bani = 300 de
lei si maximul in bani de 200.000 lei

- Pentru a nu exista dificultati cu privire la posibilitatea nerespectarii principiului personalitatii,


instanta stabileste amenda in functie de posibilitatile materiale ale acestuia si de obligatiile
pe care le are in intretinerea altor persoane.
- Daca e de buna credinta si nu poate executa amenda pentru ca nu are, zilele amenda se
transforma in zile de munca, daca nu poate savarsi munca resfectiva din cauza unor
neconcordante fizice sau psihice atunci poate fi iertat, poate sa munceasca cateva zile si pe
celelalte sa le plateasca pentru a se achita.
- Daca e de rea credinta, si ar fi avut bani sa plateasca amenda, dar nu a vrut in mod voit,
zilele amenda se transforma in zile de inchisoare.

-Limitele Speciale : pentru fiecare infractiune in parte, stabilite intre limitele generale

Legea prevede :

1. 60 zile- 180 zile daca persoana primeste doar amenda


2. 120-240 daca e alternativa inchisoarea de maxim 2 ani
3. 180-300 daca e alternativa inchisoarea mai mare de 2 ani

Daca o persoana a savarsit infractiunea in vederea unui rezultat pecuniar si e reglementata cu


sanctiunea doar a amenzii, sau cu alternarea amenzii cu inchisoarea, aceasta se poate majora cu o
treime .

- Cauzele de agravare si atenuare au efect numai pentru limitele speciale ale zilelor, nu si
pentru cele ale minimului si maximului de pret ( 10 lei-500 lei/ zi amenda)
- Dupa hotararea definitiva condamndatul trebuie sa depuna in termen de 3 luni la judecatorul
delegat cu executarea recipisa a platii amenzilor.
- Daca nu si permite, judecatorul poate dispune esalonarea amenzii in rate lunare pe cel mult
2 ani.

Amenda care insoteste pedeapsa inchisorii : daca s- a obtinut un folos pecuniar, pe langa
pedeapsa inchisorii pot primi si pedeapsa amenda. SITUATIE DE EXCEPTIE : legea permite
cumularea a doua pedepse principale pentru savarsirea unei singure infractiuni. Legea
prevede sanctionarea cu inchisoarea/ amenda si judecatorul decide inchisoarea. Dupa ce a
aplicat pedeapsa inchisorii poate sa prevada si pedeapsa amenzii

Conditii : sa fi avut rezultat pecuniar, instanta sa fi decis asupra pedepsei inchisorii.

DACA NU I DA SI INCHISOARE ---- SE POATE MAJORA CU O TREIME CUANTUMUL DE


ZILE AMENDA DEJA DATE.

Conditii pentru executarea unor zile de munca in schimbul unor zile amenda :

1. Sa nu fi achitat integral amenda


2. Sa fie o hot in ceea ce priveste amenda
3. Sa ii permita starea de sanatate
4. Sa si fi dat acordul
Daca persoana care savarseste zielle de munca iar comite o infractiune, atunci zilele
de munca se transforma in zile de inchisoare, si se cumuleaza cu cele primite pentru
cea noua.

Pedepsele complementare si pedepsele accesorii

- Pedepsele complementare sunt prevazute de lege si sunt doar pe langa pedepsele


principale.
- Indeplinesc functii de exemplaritate, constrangere, reeducare
- Se aplica ca sa nu mai faca alte infractiuni noi

Feluri :
1. Se interzice exercitarea unor drepturi – pe o perioada de 1-5 ani interzicerea
unuia sau mai multor drepturi dintre:
1.1 D de a fi ales in autoritatile publice
1.2 D de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat
1.3 D strainului de a se afla in Ro
1.4 D de a alege
1.5 D. parintesti
1.6 D. de a fi tutore
1.7 D de a nu mai putea exercita functia sau profesia de care s-a folosit pentru
savarsirea infractiunii
1.8 D de a detine arme
1.9 D de a conduce anumite categorii de vehicule
1.10 D. de a parasi Ro
1.11 D de a se apropia de locul in care isi petrece timpul persoana vatamata
1.12 D de a comunica cu victima
Se pot interzice D pe langa pedeapsa amenzii sau a inchisorii. Aplicarea
pedepsei poate fi facultativa( instanta decide )sau obligatorie( daca lege
prevede pentru un anumit tip de infractiune)
Se pot interzice D si pe langa detentiunea pe viata.

Executarea interzicerii exercitării unor drepturi

a) De la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la pedeapsa amenzii;


b) De la rămânerea definitivă a hotării de condamnare prin care s-a dispus suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere;
c) După executarea pedepsei închisorii - poate cea mai intâlnită modalitate;
d) După grațierea totală ori a restului de pedeapsă;
e) După împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei;
f) După expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

2. Degradare militara (Pierderea gradului și dreptului de a purta uniforma


permanent;
Obligatorie (când pedeapsa aplicată este închisoarea mai mare de 10 ani sau
detențiunea pe viață);
Facultativă (în cadrul infracțiunilor intenționate, când pedeapsa aplicată este
de cel puțin 5 ani și cel mult 10 ani);
Tradițional, interpretarea include inclusiv intenția depășită.

3. Publicarea hotararii de condamnare


- In functie de Natura și gravitatea infracțiunii;Împrejurările cauzei;
- Conteaza doar Persoana condamnatului, doar ea va fi afisata, nu si alte persoane care au
avut o parte in decursul infractiunii daca acestea nu au avut acelasi rezultat printr o hotarare
judecatoreasca
- Facultativă. Daca alege sa o aplice, trebuie tot condamnatul sa plateasca cheltuielile in
termen de 30 de zile, daca judecatorul nu primeste banii aia atunci sa dispuna savarsirea
infractiunii de – neexecutare a sanctiunilor -
Pedeapsa accesorie :

- Interzicerea exercitarii unor drepturi ce se executa din momentul ramanerii definitive


a hotararii pana in momentul executarii.
- Se executa in acelasi timp cu pedeapsa principala
- Se aplica pe langa pedeapsa inchisorii/ detentiunii pe viata
- Facultativa sau obligatorie

Pedepsele aplicabile persoanei juridice

- I se aplica pedepse principale si pedepse complementare


- Pedeapsa principala = amenda
- Pedeapsa complementara: 1. Dizolvarea persoanei juridice, 2. Suspendarea activitatii
persoanei juridice de la 3 luni la 3 ani, 3. Inchiderea unor puncte de lucru de la 3 luni
la 3 ani, 4. Plasarea sub supraveghere judiciara, 5. Afisarea sau publicarea hotararii de
condamnare, 5. Interzicerea de a participa la achizitii publice

Amenda :

- Stabilita pe sistemul zilelor amenda


- Limite generale: 30 -600 zile( cu 200 zile in plus), suma unei zile amenda 100-5000 de
lei ( un 0 in plus fata de limitele generale ale amenzii la pers fizica)
- Limitele speciale de zile amenda :
a) 60-180 pentru amenda doar
b) 120-240 maxim 5 ani de inchisoare
c) 180-300 pentru maxim 10 ani
d) 240-420 pentru maxim 20 de ani
e) 360-510 pentru 20 + sau detentiunea pe viata

Cuantumul se determina tinand seama de cifra de afaceri pentru cele cu scop


lucrativ, si pentru cele fara scop lucrativ se tine seama de valoarea activului
patrimonial.
Limitele pedepsei se pot majora cu o treime daca s-a prevazut obtinerea unui
rezultat pecuniar in urma savarsirii infractiunii.

Pedepsele Complementare: executarea lor incepe dupa ramanerea definitiva a hotararii.


Masurile de siguranta :

Scopul : inlaturarea unei stari de pericol si preintaminarea savarsirii faptelor prevazute de


legea penala. Starea de pericol nu poate fi eliminata prin pedepse, ci doar prin masuri de
siguranta.

Se pot lua numai pentru cauzele de neimputabilite.

Trasaturi:

1. Sanctiuni de d penal prevazute in l penala


2. Fata de persoanele care au savarsit fapte prevazute de legea penala, dar nu ca o
consecinta a savarsirii lor – consecinta = pedeapsa
3. Se iau din necesitatea prevenirii de fapte periculoase

Conditii in care se pot lua masurile de siguranta:

1. Faptuitorul sa fi savarsit o fapta din legea penala nejustificata


2. Prin savarsirea faptei sa se fi dat in vileag o stare de pericol pt viitor
3. Combaterea acestei stari de pericol sa poata fi combatuta prin masurile de siguranta

Cadru:

1. Tratament medical – se aplica persoanei care are comportament ce reprezinta


stare de pericol pentru societate ca urmare a unei boli sau a unei intoxicari
cronice cu alcool sau cu substante stupefiante. Conditiile sunt ca persoana
respectiva sa fie pusa sub tratament medical, sa se considere ca aceasta masura
va repudia starea de pericol si faptuitorul sa prezinte pericol pentru societate.
Bugetul va fi alocat de catre stat. Acest tratament poate fi facut si in timpul
inchisorii sau pe parcursul procesului penal. Nu e pe o perioada determinata,
astfel se va elibara de sub tratament la semnalele de insanatosire. Daca nu vrea
sa urmeze tratamentul se poate dispune de internarea medicala. Consta in
obligarea persoanei de a fi prezenta la medicii specialisti la locul si timpul stabilit.

2. Internare medicala - =internarea făptuitorului într-o unitate sanitară de


specialitate până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să
înlăture starea de pericol, dacă este bolnav psihic, consumator cronic de
substanțe psihoactive sau suferă de o boală infecto-contagioasă și prezintă
pericol pentru societate.

Condiții:
a) Măsura se poate lua doar față de persoana care a săvârșit o faptă prevăzută de
legea penală și nejustificată;
b) Făptuitorul să fie bolnav psihic, consumator cronic de substanțe psihoactive sau să
sufere de o boală infecto-contagioasă + prezintă un pericol pentru societate;
c) Internarea medicală se va lua dacă instanța constată pericolul pentru societate.

Conținutul măsurii internării medicale


● Garanții ale jurisprudenței CEDO.
Durata: pe durată nedeterminată. Durează până la însănătoșire sau până la obținerea
unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.
Caracter provizoriu pe parcursul procesului penal, până la finalizarea acestuia;
- Dacă în timpul internării medicale se observă o ameliorare a stării făptuitorului, se
poate înlocui măsura de siguranță a internării medicale cu măsura de siguranță a
obligării la tratament medical (Art. 571, alin. (2) C.proc.pen.).

3. Confiscare speciala -

=restrângerea drepturilor patrimoniale, prin trecerea silită și gratuită în proprietatea statului a


anumitor categorii de bunuri a căror deținere este apreciată ca periculoasă pentru valorile sociale
ocrotite.

=caracter de sancțiune de drept penal, iar nu de despăgubire civilă, ceea ce înseamnă că exclude
posibilitatea unei obligații solidare. Dacă infracțiunea este săvârșită în participație, iar folosul a fost
împărțit, nu pot fi obligați în solidar, ci se va confisca de la fiecare bunurile corespunzătoare de care
a beneficiat.

Condiții:

a) Confiscarea specială se ia numai față de persoana care a săvârșit o faptă prevăzută de legea
penală și nejustificiată sau o infracțiune;
b) Se ia cu privire la anumite bunuri care au legătură cu săvârșirea faptei prevăzute de legea
penală ori a căror deținere este contrară legii;
c) Instanța de judecată să aprecieze că prin luarea măsurii de siguranță este înlăturată starea de
pericol ce decurge din deținerea acelor bunuri.

Categoriile de bunuri supuse confiscării

a. Bunurile produse prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală= bunurile care au luat
ființă prin săvârșirea faptei, care nu existau înainte, dar au fost produse, fabricate, create prin
acțiunea ce constituie elementul maaterial al faptei prevăzute de legea penală (bancnote
false, timbre false, titluri de credit false, medicamente falsificate, arme confecționate).
NU sunt bunuri produse prin săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală cele pe care
făptuitorul și le-a însușit de la persoana vătămată (bunul sustras de la victimă; bunul exista și înainte
se săvârșirea faptei, nu e produs prin faptă). Acestea vor fi confiscare în baza Art. 112, alin. 1, lit. e)
C.p.

b. Bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârșirea unei
fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparținând altei
persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor.
Conditii:

a) Sa se fi savarsit cu intentie sau intentie depasita o infractiune ori o fapta prevazuta de legea
penala, nejustificata (nu si din culpa);
b) Bunurile sa fi fost folosite, in orice mod, sau destinate a fi folosite la savarsirea unei fapte
prevazute de legea penala, nejustificata;
c) Bunurile sa fie proprietatea faptuitorului la momentul comiterii faptei, respectiv ale unui tert
care a cunoscut scopul folosirii lor;
d) Valoarea bunurilor supuse confiscarii sa nu fie vadit disproportionata fata de natura si
gravitatea faptei.
c. Bunurile folosite imediat dupa savarsirea faptei, pentru a asigura scaparea faptuitorului
sau pastrarea folosului ori a produsului obtinut, daca sunt ale faptuitorului sau daca,
apartinand altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor.
De exemplu: motocicleta cu care a fugit faptuitorul de la locul talhariei - nu prezinta importanta daca
scopul a fost atins sau nu; talharul fuge de la locul faptei cu bunul sustras, insa este prins la scurt timp
de politie (trebuie verificată și proporționalitatea măsurii).

Dacă bunul folosit pentru a asigura scăparea este același cu cel pe care l-a folosit la comiterea faptei,
confiscarea se dispune în baza Art. 112, alin. (1), lit. b) Cod penal (făptuitorul amenință cu ranga, care
o folosise la spargerea ușii dintr-o locuință, un agent de poliție, pentru a păstra bunurile furate).

d. Bunurile care au fost date pentru a determina săvârșirea unei fapte prevăzute de legea
penală pentru a răsplăti pe făptuitor;
- Este necesar ca bunurile sa fi fost efectiv date, iar nu promise sau oferite (inainte de
comiterea faptei sau dupa comiterea faptei);
- Remiterea bunurilor trebuie sa fie voluntara, nu in urma unei constrangeri;
- Se dispune confiscarea si daca autorul comite o alta infractiune decat cea pentru care au fost
date bunurile (se dau bunuri pentru ca autorul sa loveasca victima, dar acesta savarseste
lovituri sau vatamari cauzatoare de moarte).
e. Bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală dacă nu sunt restituite
persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia;
De exemplu: bunurile sustrase, bunuri obtinute prin savarsirea infractiunii de inselaciune, delapidare,
amenintare, santaj.

Aceste bunuri se confisca doar in situatia in care nu sunt restituite persoanei varamate sau nu
servesc la despagubirea acesteia.

Banii primiti de la inculpat in urma vanzarii bunului sustras nu pot fi confiscati daca servesc la
despagubirea persoanei vatamate, cu conditia imposibilitatii acoperirii in natura a prejudiciului prin
restituire. Ca urmare, confiscarea banilor si obligarea inculpatului si la despagubiri catre partea civila
repezentand contravaloarea bunurilor furate sunt nelegale, intrucat reprezinta o dubla obligare a
inculpatului la plata aceleiasi sume de bani.

Daca faptuitorul a realizat din vanzarea bunului furat o suma mai mare decat aceea pe care a fost
obligat sa o plateasc apartii civile, diferenta se confisca.
Daca bunul a fost instrainat unui tert de buna-credinta, nu poate fi confiscat, dar poate fi confiscata
suma provenita din vanzarea bunului.

f. Bunurile a căror deținere este interzisă de legea penală (arme și muniții, țigări de
contrabandă, droguri). Deținerea trebuie să fie interzisă de legea penală.

Reguli comune

Pentru bunurile prevazute de Art. 112, alin. (1), lit.) b și lit. c), daca valoarea bunurilor supuse
confiscarii este vadit disproportionata fata de natura si gravitatea faptei, se dispune confiscarea in
parte, prin echivalent banesc.

Pentru bunurile prevazute la Art. 112, alin. (1), lit b)-e), daca nu se gasesc, in locul lor se confisca bani
si alte bunuri pana la concurenta valorii bunurilor.

Pentru bunurile cu exceptia celor de la lit. b) si c), se confisca bunurile si banii obtinuti din locatiuni
ș.a.

4. Confiscare extinsa - =trecerea silită și gratuită în proprietatea statului a unor


bunuri referitor la care nu s-a putut dovedi o legătură directă cu fapta
prevăzută de legea penală - deci sunt confiscate alte bunuri decât cele
menționate în Art. 112 C.p.

Se poate lua doar pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care s-a pronunțat soluția
CONDAMNĂRII (derogă de la condițiile generale). Această condamnare are loc, așadar, în
urma săvârșirii unei infracțiuni, enumerate în Art. 112, ind. 1, alin. (1) C.p.
A apărut în anul 2012, prin transpunerea unei decizii-cadru a UE în dreptul intern.
Condiții:
- Persoana sa fie condamnata pentru comiterea uneia dintre infractiunile prevazute in
Art. 112, ind. 1, alin. (1) C.p.;
- Pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea comisa sa fie inchisoarea de 4 ani
sau mai mare;
- Fapta sa fie susceptibila sa ii procure un folos material;
- Valoarea bunurilor dobandite de persoana condamnata, intr-o perdioada de 5 ani
inainte si, daca este cazul, dupa momentul savarsirii infractiunii, pana la data emiterii
actului de sesizare a instantei, depaseste IN MOD VADIT veniturile obtinute de
aceasta in mod licit (dupa data de 22.04.2012= legalitatea incriminarii);
- Instanta sa aiba convingerea ca bunurile respective provin din savarsirea
infractiunilor enumerate.
5. Interzicerea ocuparii unei functii - Se ia față de făptuitorul care a prevăzut o
faptă de legea penală, datorită incapacității, nepregătirii sau altor cauze care ăl
fac inapt pentru ocupare aunei anumite funcții ori pentru exercitarea unei
profesii sau meserii ori pentru desfășurarea unei alte activități, pentru a
împiedica săvârșirea altor asemenea fapte în viitor. Condiții:

- Se poate lua doar față de persoana care a săvârșit fapta penală și nejustificată;
- Fapta să fi fost săvârșită în exercitarea profesiei sau meseriei ori în desfășurarea
activității respective;
- Săvârșirea faptei să se datoreze incapacității, nepregătirii ori altor cauze care îl fac
inapt;
- Creează o stare de pericol;
- Instanța să aprecieze că înlăturarea stării de pericol și prevenirea săvârșirii de noi
fapte prevăzute de legea penală se poate realiza prin luarea măsurii de siguranță.
=măsură restrictivă de drepturi
Nerespectarea interdicției conduce la săvârșirea infracțiunii de neexecutare a sancțiunilor
penale.
Durata: pe durată nedeterminată. Durează cât există starea de inaptitudine a
făptuitorului.
Încetarea cauzei face posibilă revocarea măsurii. Revocarea se face la cerere, după trecerea
unui termen de cel puțin un an (deci nu mai devreme de un an) dacă se constată că
temeiurile de la luare au încetat.
Dacă cererea de revocare este respinsă, o nouă cerere nu poate fi făcută decât după
trecerea unei termen de cel puțin un an de la data respingerii cererii anterioare.
6.

Continutul infractiunii :

Cursul 7. Conținutul infracțiunii

Conținutul infracțiunii reprezintă totalitatea elementelor ce compun infracțiunea.

➢ „Infracțiune” =/ „conținut de infracțiune”:


Infracțiune= trăsăturile esențiale ce o deosebesc de alte forme ale ilicitului juridic.

Conținut de infracțiune= condițiile fiecărei infracțiuni ce o deosebesc de alte infracțiuni

Conținutul generic al infracțiunii= noțiune ce a fost elaborată pentru a permite studiul condițiilor de
existență ale infracțiunilor (specific părții generale).
Conținutul specific al infracțiunii= condițiile din conținutul unei anumite infracțiuni (specific părții
speciale).

Structura conținutului infracțiunii - modul cum se grupează în cadrul conținuturilor de infracțiune


elementele componente:

- Sunt arătate elementele obligatorii și cele doar cu rol circumstanțial;


Categoriile de condiții pe care legiuitorul le poate prevedea în conținuturile infracțiunilor:

- Actul de conduită;
- Valoarea socială protejată (obiectul infracțiunii);
- Persoana care săvârșește actul de conduită;
- Locul și timpul comiterii faptei;
- Uneori, mai poate fi intâlnită și o anumită situație-premisă (persoana să se afle într-o
anumită postură, acțiunea să se desfășoare într-o anumită situație).

Clasificarea condițiilor

A) După elementul la care se referă: act de conduită, valoare socială, persoana făptuitorului,
locul și timpul săvârșirii faptei;
B) După rolul și importanța acestor condiții: esențiale (constitutive) sau circumstanțiale;
C) După existența lor în raport cu momentul săvârșirii faptei:
- Preexistente (o anumită calitate a persoanei etc.);
- Concomitente (locul și timpul săvârșirii faptei);
- Subsecvente (producerea unui rezultat: moarte, dezastru, consecințe deosebit de
grave).

Clasificarea conținuturilor

- Conținutul juridic - totalitatea condițiilor pe care norma le privește cu privire la fapta


respectivă;
- Conținutul constitutiv - totalitatea condițiilor pe care norma le privește cu privire la actul de
conduită.
Conținutul constitutiv este înscris în conținutul juridic (o relație de la parte la întreg).

- Conținutul simplu;
- Conținutul complex (din motive de politică penală, pentru mai multe infracțiuni există o
singură incriminare);.
- Conținutul integral;
- Conținutul trunchiat (specific acelor cazuri în care infracțiunea rămâne la stagiul de
tentativă).

Obiectul infracțiunii
➢ Valoarea socială și relațiile sociale create în jurul acestei valori care sunt periclitate prin
săvârșirea faptei.
Clasificare:

- Obiect juridic - toate infracțiunile au un obiect juridic;


- Obiect material - pe lângă obiectul juridic, unele infracțiuni au și un obiect material
(infracțiunea de omor - viața persoanei; infracțiunea de furt - un bun mobil).
Există, așadar, și infracțiuni unde nu există obiectul material. Nu au obiect material
infracțiunile unde valoarea socială amenințată nu este încorporată într-o entitate materială (de
exemplu, libertatea psihică, dacă persoana a fost amenințată/ șantajată). Din acest motiv, se face
distincția între infracțiunile materiale (au și un obiect material) și infracțiunile formale (nu au un
obiect material).

De asemenea, se mai face diferența între:

- Obiectul juridic generic sau de grup, specific mai multor categorii de incriminări;
- Obiectul juridic specific unei singure categorii de incriminări.
➢ Sistematizarea infracțiunilor în partea specială a Codului penal.
- Obiect juridic principal;
- Obiect juridic secundar (adiacent).
➢ Această clasificare are la bază dinstincția dintre conținutul simplu și conținutul complex și
este incidentă în cazul infracțiunilor complexe.

Subiecții infracțiunii

A nu se confunda cu subiecții de drept penal (toți destinatarii legii penale).

- Subiectul activ - cel care comite infracțiunea;


- Subiectul pasiv - victima.
Subiectul activ poate fi atât o persoană fizică, cât și o persoană juridică.

Condițiile generale pentru a fi subiect activ - persoană fizică:

- Vârsta (14 ani) - persoanele sub 14 ani nu pot răspunde penal sub nicio formă= cauză de
neimputabilitate (minoritatea). Cu toate acestea, în caz de săvârșire a unei fapte prevăzute
de legea penală, există și alte mijloace de drept extrapenal pentru sancționarea
făptuitorului;
= prezumție absolută a lipsei de discernământ.

De la vârsta de 14 ani mai sus, este incidentă răspunderea penală.

14-18= sancțiuni specifice aplicabile minorului (măsuri educative):

14-16= prezumție relativă a lipsei discernământului;


- Responsabilitatea - aptitudinea persoanei de a-și da seama de faptele sale, de semnificația
socială a acestora, precum și de a-și determina și dirija în mod conștinent voința în raport cu
aceste fapte;
- Libertatea de voință și acțiune (deplina libertate fizică și psihică).
Condiții speciale: cetățean, funcționar, militar etc. (infracțiuni proprii).

Subiectul pasiv: persoană fizică/ juridică

- Titulara valorii sociale ocrotite penal.


Condiții speciale: funcționar etc.

Persoana juridică - subiect activ (Art. 135 C.p.), din anul 2006: „ (1) Persoana juridică, cu excepția
statului și a autorităților publice, răspunde penal pentru infracțiunile săvârșite în realizarea obiectului
de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice. (2) Instituțiile publice nu răspund penal
pentru infracțiunile săvârșite în exercitarea unei activități ce nu poate face obiectul domeniului
privat.” (un spital poate fi și privat, iar nu numai public).

- Condiții privind existența persoanei juridice;


- Sfera persoanelor juridice care pot răspunde penal - în dreptul penal român, orice persoană
juridică poate răspunde pentru orice infracțiune= răspundere penală generală;
- Persoanele fizice care prin faptele lor pot angaja răspunderea penală a persoanei juridice -
în dreptul penal român, orice persoană fizică poate angaja răspunderea penală a persoanei
juridice;
- Forma de vinovăție cerută de lege pentru existența infracțiunii.
➢ Concursul dintre răspunderea penală a persoanei juridice și cea a persoanei juridice (cauza
poate fi complexă și nu se poate arăta întotdeauna răul făcut de persoana fizică - dosarul se
deschide doar pentru persoana juridică).
Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice.

➢ Vinovăția persoanei juridice se determină în funcție de persoana fizică ce a acționat


(conducător, angajat-prepus);
➢ Fapta săvârșită de către persoana fizică în interes propriu exclude răspunderea persoanei
juridice.

Locul și timpul săvârșirii faptei

Conținuturile infracțiunilor nu cuprind în general condiții cu privire la locul și timpul în care se comit
faptele respective.

Locul

- Condiție esențială, ex: tulburarea ordinii și liniștii publice (Art. 371 C.p.) - în public;
conducerea fără permis (Art. 335 C.p.) - pe drumurile publice;
- Element circumstanțial, ex: furt calificat (Art. 229, alin. (1), lit. a) C.p.) - într-un mijloc de
transport în comun.
Timpul

- Condiție esențială, ex: coborârea pavilionului (Art. 427 C.p.) - în timpul luptei;
- Element circumstanțial, ex: furt calificat (Art. 229, alin. (1), lit. b) C.p). - în timpul nopții.

22.11.2018

Cursul 8. Situația-premisă

=preexistența unei anumite realități pe care trebuie să se grefeze săvârșirea faptei

Situația premisă este o condiție care se poate regăsi în conținuturile unora dintre infracțiuni.

De exemplu: preexistența unui raport juridic în baza căruia autorul abuzului de încredere deține
bunul mobil al altuia; existența unei cauze în care se ascultă martori - infracțiunea de mărturie
mincinoasă.

Conținutul constitutiv generic

- Condițiile privitoare la actul de conduită respectiv.


Conținut juridic - conținut constitutiv (întreg-parte)

Conținutul constitutiv are două părți componente:

1. Latura obiectivă (conținut constitutiv obiectiv):


- Elementul material;
- Urmarea imediată;
- Legătura de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată.
2. Latura subiectivă (conținut constitutiv subiectiv):

- Vinovăția (element subiectiv);


- Mobilul;
- Scopul.

Latura obiectivă

Elementul material

- Verbum regens (acte materiale, gesturi, cuvinte, vorbe etc.)


- Acțiuni/ inacțiuni (atunci când legea cere o anumită acțiune, iar persoana nu face această
acțiune= pasivitate);
- Se poate prezenta sub forma mai multor modalități normative (de exemplu: luarea de mită
(Art. 289 C.p.) - funcționarul … pretinde ori primește ori acceptă promisiunea unor astfel de
foloase, în legătură cu …= este suficientă una singură);
Infracțiuni comisive/ omisive - comisiune/ omisiune

Săvârșirea infracțiunii comisive prin omisiune (Art. 17 C.p.) - infracțiunea de omor (trebuie să faci
ceva= comisiune; mama care nu-și hrănește bebelușul, adică îl lasă nehrănit și moare/ persoană
adultă imobilizată la pat)

Cerințele esențiale atașate elementului material (întregesc elementul material): fapta să se


săvârșească într-un anumit timp sau loc sau într-un anumit mod.

Urmarea imediată

- Vătămarea adusă valorii sociale ocrotite;


● Vătămare materială (schimbare fizică a obiectului infracțiunii sau a poziției acestuia);
Vătămare materială - infracțiuni de rezultat;

● Stare de pericol (nu poate fi percepută fizic, dar obiectul juridic este vătămat; stare contrară
celei existente anterior; infracțiunea de amenințare= libertatea psihică a individului);
Stare de pericol - infracțiuni de pericol.

Plecând de la aceste varietăți de infracțiuni, în literatura de specialitate, se mai face


comparația conform căreia infracțiunile de rezultat ar fi și infracțiuni materiale, iar infracțiunile de
pericol ar fi și infracțiuni formale.

Infracțiunile de rezultat - infracțiuni materiale;

Infracțiunile de pericol - infracțiuni formale.

(în funcție de existența obiectului material).

Pot exista și excepții:

● distrugerea sau semnalizarea falsă a unei infracțiuni care este de pericol, dar care are obiect
material (ea este infracțiune materială);
● infracțiunea de fals (contrafacerea unui înscris) este o infracțiune de rezultat, dar nu are
obiect material (ea este infracțiune formală).

Legătura de cauzalitate (nex cauzal)

- Urmarea imediată trebuie să fie consecința actului de conduită interzis;


- Legătura de cauzalitate nu este prevăzută expres în norma incriminatoare;
De cele mai multe ori, problema dovedirii legăturii de cauzalitate se pune în cazul infracțiunilor
materiale.
● Stabilirea legăturii de cauzalitate nu a fost prevăzută de către legiuitor. În doctrina de
specialitate au fost formulate mai multe teorii:
Teorii moniste - doar una dintre ele:

➢ Cauzei eficiente;
➢ Cauzei preoponderente;
➢ Cauzei proxime;
➢ Cauzei adecvate (tipice).
Teorii pluraliste:

➢ Echivalenței condițiilor;
➢ Condiției necesare (sine qua non).
Stabilirea legăturii de cauzalitate se face pornind de la teoria echivalenței condițiilor.

- Contribuții umane cu rol cauzal, dar se ține seama și de eventualele împrejurări cu rol cauzal
(anterioare, concomitente, posterioare);
- Aspectul psihic al legăturii de cauzalitate (nu echivalează automat cu stabilirea vinovăției ca
element subiectiv);
- Contribuții esențiale (cauzal necesare) și contribuții înlesnitoare (operativ necesare): se ține
seama nu de aptitudinea naturală a acelei condiții, ci de modul în care s-a desfășurat
activitatea infracțională.
● Amenințarea cu o armă a unui bolnav de inimă (aspect necunoscut de făptuitor) din punct de
vedere natural nu duce la moartea victimei, dar dacă victima moare= contribuție esențială;
● Fluieratul nu constituie din punct de vedere natural un mijloc de înlesnire a furtului, dar dacă
este folosit ca un mjloc de semnalizare convenit anterior= contribuție înlesnitoare.

Infracțiuni-obstacol: a da mașina unei persoane care nu are permis de conducere= infracțiune (iar
persoana știa că acesta nu poate conduce)= nu există legătură de cauzalitate între încredințarea
mașinii și moartea pietonului. Va răspunde pentru încredințare (infracțiune).

Latura subiectivă

Vinovăția (element subiectiv)

- Art. 16, alin. (6) C.p. = vinovăția prevăzută în conținutul infracțiunii respective
În cele mai multe cazuri, legea nu spune nimic despre forma de vinovăție.

Dacă în conținutul infracțiunii respective nu precizează nimic, forma de vinovăție este intenția. În alte
cazuri grave, este sancționată și culpa (uciderea din culpă).

Această noțiune este diferită de vinovăție, ca trăsătură esențială.

Mobilul (impulsul intern, motivația internă; există la orice faptă a omului, inclusiv pentru faptele
bune)
- Are rol circumstanțial - omorul calificat „din interes material” (Art. 189, alin. (1), lit. b) C.p.).

Scopul

- Esențial (de exemplu, trădarea - Art. 394 C.p.);


- Are rol circumstanțial (de exemplu, omorul calificat „pentru a înlesni sau a ascunde
săvârșirea altei infracțiuni” - Art. 189, alin. (1) lit. d) C.p.); vătămarea corporală „în scopul
producerii uneia dintre consecințele … Art. 194, alin. (2) C.p.