Sunteți pe pagina 1din 21

ORGANIZAŢIA

Perspective asupra organizaţiei

Prof.univ.dr. Florin-Eduard GROSARU


1
PERSPECTIVE ASUPRA ORGANIZAŢIEI

Vom vorbi despre:

1. Legătura dintre organizaţie şi mediul extern

2. Natura structurii organizaţionale

3. Modul de stabilire a obiectivelor şi de luare a


deciziilor în cadrul organizaţiei

4. Evolutia catre complexitate a organizaţiilor şi


problemele ce însoțesc acest proces
2
PERSPECTIVE ASUPRA ORGANIZAŢIEI

Abordarea unor concepte precum


strategia, procesul decizional, cultura
organizaţională etc. sugerează faptul că
există numeroase căi prin care puteam analiza
şi înţelege organizaţiile şi funcţionarea
acestora, deşi vorbim, în esenţă, de aceleaşi
realităţi organizaţionale.
3
PERSPECTIVE ASUPRA ORGANIZAŢIEI

De pildă, Tony BUSH (1986) avansează cinci


întrebări legate de natura organizaţiei:

1. La cel nivel ierarhic sunt formulate


obiectivele organizaţiei şi care sunt
procesele implicate în stabilirea acestora?

4
PERSPECTIVE ASUPRA ORGANIZAŢIEI

1. Cine stabileşte obiectivele organizaţiei:


conducerea sau întregul personal, prin
consultare şi consens?

Mai mult decât atât, ele pot rezulta în


urma unui conflict sau a unei situaţii
imprevizibile în prima fază.
5
PERSPECTIVE ASUPRA ORGANIZAŢIEI

2. Cum sunt luate deciziile în cadrul


organizaţiei şi care este relaţia dintre
scopurile şi obiectivele organizaţiei,

pe de o parte, şi procesul decizional,

pe de altă parte?

6
PERSPECTIVE ASUPRA ORGANIZAŢIEI

2. Are loc un proces raţional, în care sunt


evaluate cu atenţie toate opţiunile existente şi,
ulterior, este aleasă cea optimă?

Ori este un proces echilibrat, colegial, în


care deciziile sunt adoptate prin consens? Sau,
dimpotrivă, deciziile sunt adoptate în urma unor
intense negocieri sau chiar conflicte?
7
PERSPECTIVE ASUPRA ORGANIZAŢIEI

3. Care este natura structurii


organizaţionale?

8
PERSPECTIVE ASUPRA ORGANIZAŢIEI

3. Este o structură ierarhică, piramidală, în


care deciziile sunt transmise pe verticală, de sus în
jos, iar angajaţii răspund în faţa şefului direct?

Sau este o structură „laterală”, care reflectă


ideea că toţi angajaţii participă la procesul
decizional, în funcţie de experienţa şi cunoştinţele
personale, nu în funcţie de poziţia din
organigramă?
9
PERSPECTIVE ASUPRA ORGANIZAŢIEI

4. Care este legătura dintre


organizaţie şi mediul extern?

10
PERSPECTIVE ASUPRA ORGANIZAŢIEI

4. Managerul este reprezentantul


organizaţiei în exterior şi îşi asumă
responsabilitatea în acest sens?

Sau, dimpotrivă, alte grupuri de interese


influenţează deciziile şi acţiunile care afectează
compania?

11
PERSPECTIVE ASUPRA ORGANIZAŢIEI

5. Ce stil de leadership se
practică în cadrul organizaţiei?

12
PERSPECTIVE ASUPRA ORGANIZAŢIEI

5. Managerii conduc organizaţia „cu o


mână de fier” şi iau singuri toate deciziile legate
de aceasta, sau preferă să promoveze
consensul şi consultarea angajaţilor?

Sunt managerii participanţi activi la viaţa


organizaţiei, sau preferă să stea deoparte şi să-
şi angajeze „oamenii lor”?
13
PERSPECTIVE ASUPRA ORGANIZAŢIEI
Cinci mari perspective asupra organizaţiei:
1. organizaţia birocratică – ierarhică, mecanicistă,
dominată de puterea şi autoritatea conferite de funcţia
deţinută;
2. organizaţia colegială – democratică, bazată pe valori

comune şi proces decizional dispersat;


3. organizaţia politică – măcinată de conflicte, relaţii de
putere, negocieri aprinse;
4. organizaţia subiectivă – bazată pe indivizi, fiecare

dintre ei fiind ghidat de propriile interese, convingeri şi


valori;
5. organizaţia ambiguă – entitate lipsită de stabilitate,
imprevizibilă, caracterizată prin dificultatea de a prevedea
acţiunile sau deciziile ce afectează organizaţia.
14
PERSPECTIVE ASUPRA ORGANIZAŢIEI

ORGANIZAŢIA BIROCRATICĂ
ierarhică, mecanicistă, dominată de puterea şi
autoritatea conferite de funcţia deţinută;
Elementele organizaţiei birocratice (Max WEBER,
sfârşitul sec. al XIX-lea):
1. funcţii oficiale şi reguli stricte;

2. sfere specifice de competenţe;

3. existenţa unei structuri ierarhice de control şi


supervizare;

4. conduită reglementată prin reguli şi norme.


15
PERSPECTIVE ASUPRA ORGANIZAŢIEI

ORGANIZAŢIA COLEGIALĂ
democratică, bazată pe valori comune şi proces decizional
dispersat;
Trăsături:

1. personal foarte specializat;

2. grad ridicat de autonomie în exersarea profesiei;

3. managementul bazat pe cooperare şi consultare;

4. cunoştinţele şi experienţa le conferă o autoritate care poate


„pune la colţ” autoritatea ierarhică dată de funcţia deţinută de
manager;

5. deciziile sunt adoptate prin discuţii colegiale şi consens.


16
PERSPECTIVE ASUPRA ORGANIZAŢIEI

ORGANIZAŢIA POLITICĂ
măcinată de conflicte, relaţii de putere, negocieri aprinse;
1. Spre deosebire de organizaţia colegială, în
organizaţia politică deciziile sunt luate prin conflict
sau negociere, în funcţie de puterea deţinută de
părţile implicate.

2. Organizaţia este formată din grupuri de interese,


care se luptă pentru putere şi avantaje.

3. Conflictul este perceput ca endemic şi inevitabil.


17
PERSPECTIVE ASUPRA ORGANIZAŢIEI
ORGANIZAŢIA SUBIECTIVĂ
bazată pe indivizi, fiecare dintre ei fiind ghidat de propriile
interese, convingeri şi valori;
1. Organizaţia este centrată pe individ şi aşteptările
acestuia.

2. Evenimentele, situaţiile şi fenomenele ce apar pot fi


interpretate în diverse moduri, în funcţie de valorile
şi interpretările fiecărui individ.

18
PERSPECTIVE ASUPRA ORGANIZAŢIEI
ORGANIZAŢIA AMBIGUĂ
entitate lipsită de stabilitate, imprevizibilă, caracterizată prin
dificultatea de a prevedea acţiunile sau deciziile ce afectează
organizaţia.
Turbulenţa şi complexitatea organizaţiei:

1. scopurile sunt adesea neclare;

2. deciziile sunt luate de diferite persoane;

3. totul e considerat instabil.

Teoreticienii care au dezvoltat acest model – Cohen, March şi Olsen


(1973) – au vorbit despre un „coş de gunoi” în care erau
aruncate toate problemele, soluţiile, participanţii şi opţiunile din
interiorul organizaţiei, pentru a crea „anarhie organizată”.
19
PERSPECTIVE ASUPRA ORGANIZAŢIEI
CONCLUZII:
1. Toate aceste perspective îşi propun să ofere o mai bună
înţelegere a naturii organizaţiei şi a stilului de conducere
practicat în cadrul acesteia.
2. Fiecare dintre ele reprezintă un mod diferit de analiză a
fenomenelor, dar aplicarea lor simultană conferă o imagine mai
cuprinzătoare a organizaţiei.
3. Aplicabilitatea fiecărui model depinde de esenţa organizaţiei,
tipul fenomenului studiat şi percepţia participantului sau
observatorului. O posibilă soluţie pentru această ambiguitate ar
putea fi abordarea contextuală, care propune folosirea
flexibilității şi creativității în locul încercării de a găsi „reţeta de
20
succes”.
PERSPECTIVE ASUPRA ORGANIZAŢIEI


mulţumesc!
Core
Competences

Întrebări?!?

21