Sunteți pe pagina 1din 75

UNIVERSITATEA „NICOLAE TITULESCU”

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE


PROGRAMUL DE STUDII: FINANŢE ŞI BĂNCI

LUCRARE DE LICENŢĂ

IMPOZITUL PE PROFIT

Coordonator ştiinţific Student


Conf. Univ. Dr Stoica Emilia George
Melinte

BUCUREŞTI
2013
UNIVERSITATEA „NICOLAE TITULESCU”
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE
PROGRAMUL DE STUDII: FINANŢE ŞI BĂNCI

LUCRARE DE LICENŢĂ

DISCIPLINA FINANTE PUBLICE

TEMA IMPOZITUL PE PROFIT

Coordonator ştiinţific Student


Conf. Univ. Dr Stoica Emilia George
Melinte

BUCUREŞTI
2013
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

C U PR I NS

SECTIUNEA 1
1.1INTRODUCERE ÎN TEMATICA IMPOZITULUI PE PROFIT……………………..1
INSTITUIRE ŞI EVOLUŢIE……………….……………………………………………….1
1.2DEFINIŢII…………………………………………………………………………………5
1.3IMPORTANŢA ŞI ROLUL IMPOZITULUI PE PROFIT………………………….…6
1.4MODIFICĂRILE CODULUI FISCAL APROBAT PRIN LEGEA 76/2010………….9
1.5NECESTIATEA MODIFICĂRILOR CODULUI FISCAL……………………………9

SECTIUNEA 2
2.1REGLEMENTĂRI CONTABILE ALINIATE LA DIRECTIVELE EUROPENE...10
2.2MICROÎNTREPRINDERILE, IMPOZITATE GRADUAL………………..………..11
2.3MPOZITAREA PERSOANELOR FIZICE …………………………………………...12
2.4CLASIFICAREA IMPOZITELOR CONFORM ORDINULUI 1954/2005……...….13
2.5REFORMA FISCALĂ DIN 1991……………..………………………………………...15
2.6IMPOZITUL PE PROFIT IN TARILE G8……………………………………………18
2.7VENITURILE ŞI CHELTUIELILE CE STAU LA BAZA
DETERMINĂRII IMPOZITULUI PE
PROFIT…………………………………………………………..23
2.8VENITURI
NEIMPOZABILE…………………………………………………………24
2.9CHELTUIELI NEDEDUCTIBILE FISCAL……….
………………………………….28
2.10CHELTUIELI CU DEDUCTIBILITATE LIMITATĂ...............…............................32
2.11CHELTUIELI CU DOBÂNZILE……………….……………………………………..37
2.12GRADUL DE ÎNDATORARE………………………………………………..….……37
2.13CHELTUIELI CU SPONSORIZĂRILE……………………………...………………38
2.14MODUL DE CALCUL………………………………………………………………..39
2.15SCADENŢE ŞI MODURI DE PLATĂ A IMPOZITULUI PE PROFIT………….40
2.16PIERDERILE FISCALE ŞI DECLARAŢIA 101……………………………..……42
2.17GESTIONAREA INFORMAŢIILOR ÎN REGISTRUL DE EVIDENŢĂ
FISCAL………………………………………………………………………………………43

SECTIUNEA 3
3.1IFRS-URILE ŞI IAS-URILE CARE REGLEMENTEAZĂ ASPECTE CU PRIVIRE
LA IMPOZITUL PE PROFIT…………………………………………………………….45
3.2STANDARDUL INTERNAŢIONAL DE CONTABILITATE NR. 12 (IAS 12) –
IMPOZITUL PE PROFIT……………………………….…………………………………53

SECTIUNEA 4
STUDIU DE CAZ: CALCULUL IMPOZITULUI PE PROFIT LA SC PROCERA
AGROCHEMICALS ROMANIA SRL……………………………………………...……60
CONCLUZII ŞI PROPUNERI……………………………………………………………68
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………...……..71
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

SECTIUNEA 1

“Impozitul înseamnă ceea ce plătim


pentru o societate civilizată”
( Justice Oliver Wendell Holmes)

INTRODUCERE ÎN TEMATICA IMPOZITULUI PE PROFIT

1.1 INSTITUIRE ŞI EVOLUŢIE

În ţările cu economie de piaţă, un rol deosebit de important şi cu implicaţii multiple, îl


au problemele fiscale şi bugetare.
Impozitul reprezintă un instrument cu caracter istoric şi cu influenţe asupra sferei
economice şi sociale, fiind întotdeauna un mijloc tradiţional de constituire şi, în acelaşi timp,
una din importantele surse de finanţare a cheltuielilor publice.
Impozitele sunt prelevate cu titlu nerambursabil, în sensul că, odată făcute în scopul
formării fondurilor generale ale societăţii, sunt utilizate numai la finanţarea unor acţiuni şi
obiective necesare tuturor membrilor societăţii.
Noţiunea de impozit a apărut odată cu primele forme de organizare statală şi a evoluat
în strânsă legătură cu funcţiile şi sarcinile statului. Materia impozitului este, aşadar, tot atât de
veche ca şi însăşi organizarea societăţii. Chiar dacă la conducerea problemelor obşteşti s-au
aflat Biserica şi nobilii feudali, statul totalitar sau statul de drept, nevoile acoperirii
cheltuielilor publice, au necesitat întotdeauna o formă de redistribuire a veniturilor
individuale.
Pentru cetăţeanul contribuabil, impozitul este înainte de toate perceput ca o restricţie a
libertăţii sale, tocmai ca urmare a elementului de autoritate.
Puterea publică rezultă din monopolul de stabilire a impozitului, de care dispun
autorităţile competente, pentru autorităţile centrale şi, de asemenea, organele executive locale
pentru prelevările colectivităţilor locale.
Cu ajutor impozitelor statul implementează o fază sau alta a procesului reproducţiei
sociale, în funcţie de interesul pe care îl are la un moment dat.
1
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

Astfel, statul foloseşte pârghia impozitelor pentru a stimula creşterea producţiei în


anumite ramuri ale economiei, de a implanta unităţi economice, în anumite zone geografice
rămase în urmă din punct de vedere economic.
Impozitul este un instrument esenţial al politicii economice a statului.
Odată cu crearea cadrului legal pentru desfăşurarea unor activităţi economice pe baza
liberei iniţiative în industrie, comerţ, servicii, conform Decretului de Lege nr 54/1990,
impunerea profiturilor obţinute de întreprinderile mici şi mijlocii cu scop lucrativ, s-a făcut
prin aplicarea unor cote progresive (între 1% şi50%) pe tranşe de profit, tranŞa până la 50000
lei fiind scutită.
După apariţia Legii 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii
autonome şi societăţi comerciale şi a Legii 31/1990 privind societăţile comerciale, prelevările
pentru societate din valoarea producţiei nete şi vărsămintele din beneficii au fost înlocuite prin
introducerea începând cu anul 1991 a impozitului pe profit.
Prima etapă (anul 1991) s-a caracterizat prin impunerea pe cote progresive pe tranşe
de profit, tranŞa până la 25000 lei fiind exonerată. Pentru restul de 66 tranşe cotele au fost
cuprinse între 2,5% şi 77%. Concomitent s-au acordat o seamă de facilităţi fiscale. Numărul
mare de cote şi tranşe nu a asigurat o previzionare optimă a cuantumului monetar al fluxurilor
fiscale şi a incidenţei acestora asupra gestiunii financiare a întreprinderilor.
În a doua etapă (1991-1994 inclusiv) s-a aplicat impunerea prin cote proporţionale pe
2 tranşe de profit;
Până la 1000000 lei 30%
Peste 1000000 lei 45%
Această decizie deşi a contribuit la simplificarea administrării impozitului, şi a
prognozării dimensiunii prelevării, nu a fost corelată cu dimensiunea şi potenţialul financiar
real al agenţilor economici. Practic s-a urmărit creşterea neutralităţii impozitului. Totuşi
principiul neutralităţii a fost denaturat de ansamblul facilităţilor fiscale stabilite, prin care nu
s-a reuşit atingerea finalităţilor dorite. Acestea au rămas simple costuri fiscale, care în loc să
genereze creŞterea capitalului productiv şi a materiei impozabile, au facilitat evaziunea
fiscală.
Prin acordarea unor facilităţi fiscale, s-a dorit stimularea apariţiei unui sector privat
viabil şi atragerea capitalului străin. În practica aceasta finalitate a fost distorsionată.
Exonerările, deducerile, reducerile de natură fiscală au urmărit obţinerea unor finalităţi fie
sociale, fie ecologice, fie economice.
Decizia de reducere cu 50% a impozitului aferent profitului utilizat pentru tehnologii
şi investiţii destinate protejării mediului a urmărit obţinerea unei finalităţi ecologice.

2
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

Principala cauză a creşterii numărului de agenţii economice înmatriculaŢi la sfârşitul


anului 1994 a constituit-o modificarea regimului de impozitare a profitului începând cu 1
ianuarie 1995, prin care exonerările temporare erau eliminate. Acestea au fost utilizate în
scopul sustragerii de la plata impozitului, prin înfiinţarea de noi societăţi comerciale,
principalul scop fiind de a beneficia de scutirile legale. Toate acestea au contribuit la
creşterea costurilor de gestiune a impozitelor la nivel administraţiei fiscale, care s-au adăugat
la costurile determinate de acordarea facilitaţilor.
În a treia etapă (1995-1996) s-a urmărit creşterea neutralităţii impozitului pe profit,
prin stabilirea unei cote normale de 38% şi eliminarea exonerărilor temporare agenţilor
economici nou înfiinţaţi. În acelaŞi timp, prin intermediul cotei, amortizării deductibile
fiscale, creditului fiscal, tehnicii de actualizare la inflaţie şi de plată s-a urmărit obţinerea unor
facilităţi de natură economică.
Deoarece profitul brut al persoanelor juridice române era lovit de impozitarea dublă,
întâi cu 38%, iar apoi 10% pentru cel distribuit acţionarilor sau asociaţilor, iar persoanele
juridice străine erau impozitate doar cu 38%, s-a aplicat o cota suplimentară de 6,2% pentru
impunerea profitului acestora din urmă. În acest mod s-a influenţat decizia investitorilor de
capital, alegerea de către aceştia a persoanelor juridice române sau străine pornind de la baze
relativ egale din punctul de vedere fiscal legat de impozitarea profitului.
Profitul BNR, obţinut după deducerea cheltuielilor deductibile şi a fondului de rezervă
legal, a fost supus impozitării cu o cotă de 80%, partea lăsată la dispoziţia Băncii Naţionale
fiind destinată realizării şi funcŢionării sistemului de decontări interbancare.
Persoanele juridice cu scop lucrativ ce obţin cel puţin 80% din venituri din agricultură,
sunt supuse unei cote de impozitare de 25%. Persoanele juridice ce obţin peste 50% din
venituri din organizarea de jocuri de noroc sau baruri sau cluburi de noapte, suportă o cotă
adiţionala de 22%.
Determinarea profitului impozabil realizat de contribuabilii mari şi de persoanele
juridice străine printr-un sediu permanent, s-a calculat ca diferenţă între patrimoniul net de la
sfârşitul anului fiscal şi cel de la începutul aceluiaşi an, minus aportul efectuat la capitalul
social în cursul anului şi veniturile neimpozabile, plus cheltuielile nedeductibile.
Pe baza profitului impozabil de la sfârşitul anului fiscal se determină impozitul pe
profit de la sfârşit şi plăţile anticipate în contul impozitului pe profit pe tot parcursul anului
fiscal următor. Pentru contribuabilii mici, profitul impozabil se calculează lunar, cumulat de la
începutul anului fiscal, stabilindu-se că diferenţă între venituri şi cheltuielile aferente
veniturilor realizate, cu excepŢia cheltuielilor nedeductibile.

3
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

Contribuabilii mari şi persoanele juridice străine au beneficiat de dreptul de a raporta


şi recupera pierderile în următorii cinci ani fiscali din profitul impozabil datorat, pe când, cei
mici raportau pierderea lunar până la recuperarea acesteia, dar fără a depăşi 36 luni de la
înregistrare.
În a patra etapă (începută în 1997) tehnica de impozitare a profitului s-a simplificat. A
dispărut distincţia dintre contribuabilii mici şi mari. Cu unele excepţii tehnica impunerii
profitului, a devenit aproape identică cu cea aplicată anterior contribuabililor mici.
Cota normală de impunere de 38%, diminuările şi majorările de cotă, precum şi
tehnica de aplicare a acestora s-au menţinut cu o singură excepţie: cota adiţională de 22%
aplicată societăţilor care obţineau peste 50% din venituri din organizarea de jocuri de noroc,
sau care dispuneau de baruri şi cluburi de noapte, se aplică, în prezent, numai acelei părţi din
profitul impozabil aferente ponderii veniturilor provenite din activităţile menţionate mai sus
în totalul veniturilor obţinute de firme.
Prin reducerile de impozit s-au urmărit finalităţi de natură socială, economică şi
ecologică. Totuşi suma reducerilor acordate a fost limitată la 50% din impozitul pe profit
determinat înainte de aplicarea reducerilor. S-a stabilit şi o prioritate pentru aplicarea
reducerilor.
S-au menţinut şi s-au modificat reduceri la impozitul pe profit pentru agenţii
economici care angajează persoane cu deficienţe fizice şi intelectuale, agenţii economici care
produc bunuri de export, agenţii economici care reinvestesc în modernizare şi dezvoltare.
Fluxurile de trezorerie legate de plata impozitului pe profit de la nivelul agenţilor
economici de stat şi respectiv cele de încasare de la nivelul bugetului de stat sau bugetelor
locale, sunt influenţate de tehnica evaluării prin echivalenţă pentru ultima lună din an şi de
sfera aplicării tehnicii decalajului.
Prin lege se stabileşte că BNR şi societăţile bancare de rang doi să plătească impozitul
în luna următoare realizării profitului. Pentru ultima lună din an băncile plătesc un impozit
egal cu cel din luna noiembrie urmând ca regularizarea să se facă până la termenul stabilit
pentru depunerea bilanţului.
Pentru restul agenţilor economici s-a stabilit aplicarea tehnicii decalajului. Aceştia sunt
obligaţi să plătească impozitul trimestrial, în prima lună a trimestrului următor celui în care s-
a realizat profitul. Pentru ultimul trimestru, impozitul pe profit se calculează însumând
impozitul pe octombrie şi de 2 ori impozitul pe noiembrie (pentru decembrie considerându-se
un impozit egal cu cel pe noiembrie). În 1997 tehnica decalajului nu s-a aplicat, toate
societăţile calculând impozitul după metoda aplicată băncilor.

4
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

Modificările aduse tehnicii de impozitare a profitului s-au produs în condiŢiile


liberalizării treptate a preţurilor factorilor de producţie, ale renunţării în etape la alocarea
direcţionată a resurselor bugetare către unii agenţi economici din unele sectoare de activitate
prin subvenţii şi credite bancare.
Existenţa în economie a preţurilor administrate alături de cele liberalizate a
distorsionat semnalele pieţei şi a influenţat alături de alocarea direcţionată, a resurselor în
mod diferenţiat asupra veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor agenţilor economici.

1.2 DEFINIŢII

Profitul reprezintă o formă de venit obŢinut din derularea unei activităţi economice, ca
urmare a investirii unui capital.
CondiŢia ca venitul realizat să poată fi calificat drept profit este ca activitatea
economică să se desfăŞoare cu scopul obŢinerii unui beneficiu. Acest aspect este foarte
important, deoarece, în practică, există entităţi care desfăşoară activităţi producătoare de
venituri care nu sunt clasificate drept profit, pentru că nu există intenţia obţinerii unui
beneficiu, ci susŢinerii cu aceste venituri a unei alte activităţi proprii entităŢii respective. Este
cazul persoanelor juridice fără scop lucrativ.
Prin profit supus impozitării (profit impozabil) înŢelegem acea suma de bani calculată
ca diferenŢa între veniturile realizate de un agent economic din desfăŞurarea oricărei
activităŢi permise de lege Şi cheltuielile aferente pentru realizare acestor venituri.
Impozitul pe profit este un impozit direct aplicat beneficiarului obŢinut dintr-o
activitate economică.
Impozitul pe profit are un rol important în cadrul sistemului fiscal, întrucât:
- este o sursă certă de alimentare cu venituri a bugetului public;
- duce la creŞterea ponderii impozitelor directe în sistemul fiscal român.
Randamentul fiscal al impozitului pe profit este scăzut, în general, deoarece există
multiple posibilităŢi de evaziune fiscală.
Literatura de specialitate a reţinut mai multe definiţii ale impozitului. Astfel, într-o
anumită opinie1: „impozitul reprezintă o contribuţie bănească obligatorie şi cu titlu
nerambursabil, datorată, conform legii, bugetului de stat de către persoanele fizice şi
persoanele juridice pentru veniturile pe care le obţin sau bunurile pe care le posedă”.
Într-o altă opinie2 impozitul este o contribuţie bănească, percepută de la alte persoane
private, prin intermediul forţei publice, cu titlu definitiv, fără o contraprestaţie, în scopul
1
D.D, Şaguna, Drept financiar şi fiscal, Ed. All Beck, Bucuresti, 2003
2
G. Jeze, Curs de finante publice, LGDJ,1936

5
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

acoperirii cheltuielilor publice. Recent, reglementarea legală oferă o definiţie a impozitului:


„prelevare obligatorie, fără contraprestaţie şi nerambursabilă, efectuată de către administraţia
publică pentru satisfacerea necesităţilor de interes general”.
Definiţia pe care o reţinem însă calificată astfel impozitului: “Impozitul reprezintă o
contribuţie bănească obligatorie şi cu titlu nerambursabil, datorată, conform legii, bugetului
de stat de către persoanele fizice şi persoanele juridice pentru veniturile pe care le obţin sau
bunurile pe care le posedă”.
Impozitul este o contribuŢie băneasca, în sensul că toate persoanele fizice Şi juridice
sunt datoare să participe, după anumite criterii, la formarea fondurilor generale de dezvoltare
a societăŢii, necesare finanŢării unor cerinŢe social-economice în folosul întregii
colectivităŢi.
Impozitul este o contribuŢie obligatorie, în sensul că toate persoanele fizice Şi juridice
care beneficiază de acŢiunile sau obiectivele finalizate din fondurile generale ale societăŢi
trebuie să participe la formarea acestor fonduri.
Impozitele sunt relevări cu titlu nerambursabil, în sensul că, odată făcuteînscopul
formării fondurilor generale ale societăŢii, ele sunt utilizate numai la finanŢarea unor acŢiuni
Şi obiective necesare tuturor membrilor societăŢi Şi unor interese individuale sau de grup.
Impozitele sunt datorate conform dispoziŢiilor legale, în sensul că nici un impozit al
statului nu se poate stabili Şi percepe decât în „putere unei legi”, conform principiului după
care nullum impositum sine lege.
Impozitele sunt datorate de către persoanele fizice Şi persoanele juridice, în sensul că
reprezintă o modalitate de participare a acestora la constituirea fondurilor generale ale
societăŢii.
Impozitul se datorează pentru veniturile realizate Şi bunurile deŢinute, în sensul că
subiectele impozitabile datorează contribuŢia numai în cazul când realizează veniturile
prevăzute de lege ca impozabile sau dobândesc ori posedă bunuri care, conform prevederilor
legale, sunt impozabile. Impunerile unor venituri sau bunuri dintre cele care nu sunt prevăzute
în actele normative prin care se instituie veniturile fiscale sau abuzive Şi ilegale, ele urmând a
fi restituite celor de la care s-au perceput fără temei legal.
În literatura de specialitate, se mai reŢine în plus încă o trăsătura a impozitului, Şi
anume că este o prelevare fără o contraprestaŢie sau fără vreun echivalent.

1.3 IMPORTANŢA ŞI ROLUL IMPOZITULUI PE PROFIT

6
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

ROLUL IMPOZITULUI

Impozitul are caracter universal ca o consecinţă a suveranităţii statului asupra


contribuabilului, el fiind o instituţie de drept publică fără de care nu se poate concepe
existenţa statului, făcând parte organică din el.
Impozitul pe profitul societăţii este discutat aprins de mulţi experţi. Există păreri
potrivit cărora acest impozit nu are nici o justificare economică, deoarece toate impozitele pe
profitul societăţii vor deveni profituri ale indivizilor şi obiect al impozitului pe venitul
personal. Cu toate acestea, impozitul există în toate ţările dezvoltate. Impozitul pe profitul
societăţii a fost şi este foarte controversat, întreprinzătorii subliniind impactul său negativ
asupra preţurilor, deoarece determină creşterea costului de producţie, iar unii politicieni şi
economişti au sugerat chiar anularea lui.
Argumentele economice împotriva impozitului sunt foarte puternice, dar acesta are,
totuşi, numeroase „calităţi” subliniate de susţinătorii săi.
Cu alte cuvinte, cel mai important rol al impozitelor se manifestă în sens financiar, ele
constituind principalul mijloc de procurare a resurselor financiare publice necesare pentru
acoperirea cheltuielilor publice.
Referindu-se la rolul impozitelor, economistul francez, Pierre Lalumiere, declară
faptul că impozitele pot fi folosite pentru „a încuraja ( sub forma exonerării ) sau pentru a
descuraja ( sub forma suprataxării ) o anumită activitate economică. Fără să înceteze a fi un
mijloc de acoperire a cheltuielilor publice, impozitul a devenit un mijloc de intervenţie în
domeniul economic şi social”.
Impozitul pe profit este una din cele mai importante surse de venituri ale bugetului
statului şi poate reprezenta un instrument financiar deosebit de important prin intermediul
căruia statul poate interveni în economie şi poate influenţa activitatea agenţilor economici.
Putem cert menţiona că, impozitul pe profit deţine un rol extrem de important atât în
economia unei ţări, precum şi în activitatea agenţilor economici iar contabilitatea şi analiza
acestuia, precum şi a rezultatelor financiare, reprezintă un studiu complex, în baza căruia pot
fi elaborate decizii necesare în domeniul economic-financiar pentru ameliorarea situaţiei
nefavorabile şi crearea unor activităţi noi cu facilităţi adăugate pentru activitatea de producţie
Standardele Internaţionale de Contabilitate constituie limbajul mondial de raportare
financiară, dar pentru România, una dintre cele mai sensibile probleme legate de aplicarea
Standardelor Internaţionale de Contabilitate o reprezintă relaţia şi legătura dintre contabilitate

7
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

şi fiscalitate, în condiţiile deconectării principiilor contabile de regulile fiscale. Dar şi în


această situaţie exista o legătură între cele două, şi anume impozitele amânate.
Impozitele reprezintă o forma de prelevare a unei parţi din veniturile persoanelor
fizice sau juridice, cu caracter obligatoriu şi cu titlu nerambursabil, la dispoziţia statului şi
care nu presupune o contraprestaţie din partea acestuia.
Potrivit art. 138 alin. 1 din Constituţia României, impozitele datorate bugetului de stat
se stabilesc numai prin lege.
Caracterul obligatoriu presupune că plata impozitelor către stat este o sarcina impusă
tuturor persoanelor fizice şi juridice care realizează venituri din: salarii, profit, veniturile
realizate de liber profesionişti, etc.
Rolul principal al impozitelor datorate statului este acela de procurare a resurselor
financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice. Pe plan social, rolul impozitelor este de
redistribuire a unei parţi din produsul intern brut între clasele şi paturile sociale, între
persoanele fizice şi cele juridice.
Limita impozitelor este influenţata de factori externi şi interni, printre care pot fi
menţionaţi:
a) din categoria factorilor externi menţionam: nivelul produsului intern brut pe
locuitor; nivelul mediu al impozitului şi progresivitatea impunerii; priorităţile stabilite de către
stat în ce priveşte destinaţia resurselor financiare concentrate la dispoziţia sa; natura
instituţiilor politice.
b) în cadrul factorilor interni care influenţează limita impozitelor locul cel mai
important îl ocupa progresivitatea cotelor de impunere, precum şi modul de determinare a
materiei impozabile.

8
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

1.4 MODIFICĂRILE CODULUI FISCAL APROBAT PRIN LEGEA


76/2010
Începând cu anul 2007, România este membră cu drepturi depline a Uniunii Europene
(UE) Şi ca urmare trebuie să îŞi asume obiectivele comune ale tuturor statelor din spaŢiul
UE. Tratatul ConstituŢional este, evident, într-un impas. TotuŞi, în actuala conjunctură
economică Şi politică este limpede că singura soluŢie pentru a debloca funcŢionarea Uniunii
Europene este aceea a transferului parŢial de suveranitate către Comisia Şi Parlamentul
European, în condiŢiile realizării practice a unei confederaŢii de state. În acest context,
politicile fiscale ale tuturor statelor trebuie să se circumscrie realizării atât a obiectivelor
strategice comune, cât Şi celor specifice Ţării noastre.

1.5 NECESITATEA MODIFICĂRILOR CODULUI FISCAL


Dacă vom compara structura veniturilor fiscale Şi bugetare la nivelul zonei euro
(exclusiv Slovenia care a devenit stat-membru al zonei euro de la 1 ianuarie 2007) din
interiorul UE-27 (o dată cu aderarea României Şi a Bulgariei) cu structura veniturilor bugetare
Şi fiscale din România, vom ajunge la concluzia că există o diferenŢă majoră în ceea ce
priveŞte formarea acestor venituri. Spre deosebire de veniturile bugetare din cele două zone
ale UE, în România veniturile fiscale Şi bugetare sunt dependente de veniturile din taxele Şi
impozitele indirecte (TVA, accize, taxe vamale etc.), în timp ce, în Uniune Europeană,
contribuŢiile celor trei mari categorii de impozite Şi taxe (impozite directe, indirecte Şi
contribuŢiile sociale) la formarea veniturilor sunt relativ apropiate. În acest context,
comparativ cu ratele practicate de statele membre UE, cota TVA aplicată în România se
situează la un nivel relativ mediu – 24%. Cea mai mare rată a TVA este înregistrata în Suedia,
Norvegia şi Danemarca (25%). Rata utilizată în România este mai mare decât cea practicată
de alte state, cum ar fi, de exemplu, Luxemburg şi Cipru (15%) sau Marea Britanie (17%).
Altfel, legat şi de taxa de prima înmatriculare, nou introdusa în Codul Fiscal şi atât de
contestată, trebuie menŢionat ca, în România, taxele pe mediu sunt de 10 ori mai mici în
comparaŢie cu Uniunea Europeana.
Dacă vom compara structura sistemului fiscal din punct de vedere al veniturilor
generate Şi al structurii acestora, vom sesiza care sunt diferenŢele faŢă de Ţările UE Şi, mai
ales, slăbiciunile sistemului fiscal din România. DependenŢa excesivă de consum poate
arunca bugetul în criză, în condiŢiile în care ar avea loc o inversare a tendinŢelor de consum.

9
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

SECTIUNEA 2

2.1 REGLEMENTĂRI CONTABILE ALINIATE LA DIRECTIVELE


EUROPENE

În susŢinerea programului de aderare a României la Uniunea Europeană Şi pentru


corelarea dispoziŢiilor din legislaŢia fiscală românească cu cea europeană s-a impus
elaborarea unei ordonanŢe de urgenŢă de către Guvern, care a fost publicată pe site-ul
M.F.P.în13 octombrie 2009, care aduce o serie de modificări Codului Fiscal aprobat prin
Legea nr. 571/20033, cu modificările ulterioare, din care o parte sunt preluate în Legea nr.
76/20104.
De la 1 ianuarie 2010, au intrat în vigoare amendamentele aduse Codului Fiscal.
Amendamentele au avut în vedere modificarea elementelor esenŢiale ale sistemului fiscal
românesc, constituit, în principal, pe baza cotei unice de 10% aplicate veniturilor Şi a unei
taxe pe valoare adăugată de 24%. De asemenea, este de remarcat Şi oprirea procesului de
aplicare a cotei unice până la taxa pe valoare adăugată, în sensul că nu s-a optat pentru
uniformizarea celor două taxe. Modificările legii fiscale urmăresc adaptarea legislaŢiei
româneŞti în materie la noul statut al României de stat membru al Uniunii Europene, astfel că
au fost introduse atât reguli cu privire la impozitarea dividendelor pentru companiile
localizate în statele membre, cât Şi noi prevederi cu privire la taxa pe valoare adăugată Şi
accize în condiŢiile comerŢului intracomunitar de mărfuri Şi servicii.
O altă categorie de modificări a vizat taxele şi impozitele locale, în special taxele pe
proprietăŢile imobiliare. În prezent, Codul Fiscal prevede că, în cazul în care o persoană
fizică are în proprietate două sau mai multe clădiri utilizate ca locuinŢa, care nu sunt
închiriate unei alte persoane, impozitul pe clădiri este majorat cu 15% pentru prima clădire în
afara celei de la adresa de domiciliu, cu 50% pentru cea de-a doua clădire, cu 75% pentru cea
de-a treia clădire şi cu 100% pentru cea de-a patra clădire şi următoarele în afara celei de la
adresa de domiciliu. În plus, a fost introdusă o taxă pentru prima înmatriculare a maŞinilor din
import, taxă care nu respectă principiile ce stau la baza fondării Uniunii Europene, respectiv
libera circulaŢie a mărfurilor şi serviciilor pe teritoriul Uniunii. Introducerea taxei pe prima
înmatriculare a autovehiculelor se înscrie pe linia politicilor care protejează piaŢa interna de
concurenţa unor produse din exterior, favorizându-i în mod evident pe producătorii interni şi
pe importatorii de maŞini noi.
3
Legea 571/2003 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 927/23.12.2003.
4
Legea 343/17.06.2006 a fost publicată în M.O. nr 662/01.08.2006.

10
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

În ceea ce priveŞte impozitare profiturilor societăţilor comerciale au fost efectuate


modificări ale modului de determinare a impozitului pe profit, dar nu a fost afectată rata
marginală de impozitare a profitului de 16%. Impozitul pe dividende se stabileşte prin
aplicarea unei cote de impozit de 16% asupra dividendului brut distribuit/plătit unei persoane
juridice române. Prevederile prezentului articol nu se aplică în cazul dividendelor plătite de o
persoană juridică română unei alte persoane juridice române, dacă beneficiarul dividendelor
deţine, la data plăţii dividendelor, minimum 10% din titlurile de participare ale celeilalte
persoane juridice, pe o perioadă de 2 ani împliniţi până la data plăţii acestora inclusiv.

2.2 MICROÎNTREPRINDERILE, IMPOZITATE GRADUAL

Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea Legii nr.
571/2003 privind Codul Fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891/2010, au fost aduse o serie de modificări şi
completări Titlului IV indice 1 „Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor”.
Necesitatea simplificării cadrului legislativ actual şi aplicarea noului cadru de politici
al Comisiei Europene în domeniul întreprinderilor mici şi mijlocii a impus implementarea
unui sistem simplificat de impozitare a microîntreprinderilor şi, în consecinţă reintroducerea
de la 1 ianuarie 2011 a impozitului pe veniturile realizate de microîntreprinderi.
O microîntreprindere este o persoană juridică română care îndeplineşte cumulativ, la
data de 31 decembrie a anului fiscal precedent următoarele condiţii:
- realizează venituri, altele decât cele din activităţi desfăşurate în domeniul bancar, în
domeniile asigurărilor şi reasigurărilor, al pieţei de capital sau în domeniile jocurilor de noroc,
consultanţei şi managementului
- are de la 1 până la 9 salariaţi, inclusiv;
- a realizat venituri care nu au depăşit echivalentul în lei al 100.000 euro;
- capitalul social al acesteia este deţinut de persoane, altele decât statul şi
autorităţile locale.
Pentru anul 2011, pot opta pentru plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor
persoanele juridice române, care la 31 decembrie 2010 îndeplinesc cumulativ condiţiile de
exercitare a opţiunii menţionate mai sus, nefiind condiţionate de faptul că au mai deţinut
calitatea de plătitor de impozit pe veniturile microîntreprinderilor.
Microîntreprinderile care în cursul unui an fiscal realizează venituri mai mari de
100.000 euro vor calcula şi plăti impozit pe profit începând cu trimestrul în care s-a depăşit
limita veniturilor, luând în calcul veniturile şi cheltuielile realizate de la începutul anului
fiscal, fără posibilitatea de a mai putea reveni la acest mod de impozitare în perioada

11
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

următoare. Impozitul pe profit datorat reprezintă diferenţa dintre impozitul pe profit calculat
de la începutul anului fiscal până la sfârşitul perioadei de raportare şi impozitul pe veniturile
microîntreprinderilor datorat în cursul anului respectiv.
Cota de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor este de 3% şi se aplică asupra
bazei impozabile constituită din veniturile din orice sursă din care se scad: veniturile aferente
costurilor stocurilor produse; veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuţie,
veniturile din producţia de imobilizări corporale şi necorporale; veniturile din subvenţii de
exploatare; veniturile din provizioane şi ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare;
veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere care
au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil; veniturile realizate din
despăgubiri, de la societăţile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de
natura stocurilor sau a activelor corporale proprii.
Persoanele juridice române plătitoare de impozit pe profit comunică organelor fiscale
teritoriale opţiunea pentru plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor prin depunerea
Declaraţiei de menţiuni pentru persoanele juridice, asociaţiile familiale şi asociaţiile fără
personalitate juridică (formular 010) până la data de 31 ianuarie, inclusiv, a anului pentru care
se plăteşte impozitul pe veniturile microîntreprinderilor.
Calculul şi plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor se efectuează
trimestrial, până la data de 25, inclusiv, a lunii următoare trimestrului pentru care se
calculează impozitul. Declaraţia de impozit pe veniturile microîntreprinderilor se depune până
la data de plată a impozitului.

2.3 IMPOZITAREA PERSOANELOR FIZICE ASOCIATE CU O


MICROÎNTREPRINDERE

În cazul unei asocieri fără personalitate juridică între o microîntreprindere şi o


persoană fizică, rezidentă sau nerezidentă, microîntreprinderea calculează şi reţine impozit
prin aplicarea cotei de 3% la veniturile ce revin acesteia din asociere. Impozitul datorat se
declară şi se plăteşte la bugetul de stat până la data de 25, inclusiv, a lunii următoare
trimestrului pentru care se calculează impozitul.
În prezent, România are una dintre cele mai reduse cote din Uniunea Europeană la
impozitul pe venitul persoanelor fizice. Cu o rată de impozitare de 16%, România se află între
Serbia (cu venituri impozitate progresiv, cu o rată minimă de 10% şi una maximă de 14%) şi
ţările dezvoltate din UE, în care predomină, la fel, sistemul progresiv. Cele mai mari rate de
impozitare a veniturilor sunt în Danemarca (38%-59%), Suedia (30%-55%), Finlanda (29%-
53,5%), Olanda (34,2%-52%) şi Norvegia (28%-51,3%). Dintre cele 12 ţări noi membre ale
12
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

UE (zece care au aderat în mai 2004 şi două în ianuarie 2007), majoritatea au cote de
impozitare mai ridicate decât România. Astfel, Ungaria are cote cuprinse între 18% şi 36%,
Cehia (12%-32%), Polonia (19%-40%) iar Bulgaria între 10% şi24%.
În ceea ce priveŞte impozitul pe profitul companiilor, România are printre cele mai
scăzute cote dintre ţările din UE. Pentru persoanele fizice, rata de impozitare a dividendelor
este de 16%, astfel că profiturile unei societăţi comerciale sunt impozitate cu 29,44%, în cazul
acŢionarilor persoane fizice şi cu 24,4%, în cazul persoanelor juridice. Bulgaria impune o
cota de impozitare pe profitul companiilor de 10%, Ungaria 16% iar Estonia 22% (trebuie
menŢionat că Bulgaria şi Estonia nu impozitează veniturile din dividende). Dacă avem în
vedere rata de impozitare combinată (impozit pe profit + impozit pe dividende), observăm că
ţările dezvoltate din UE au un regim de impozitare mult mai restrictiv decât al României.
Astfel, dacă impozitul final combinat este de 19% în Slovacia, în Irlanda acesta este de 26%,
mai mic decât în Polonia (34,4%), FranŢa (55,9%), Germania (52,4%), Cehia (35,4%) şi
aproximativ egal cu cel din Grecia (29%).

2.4 CLASIFICAREA IMPOZITELOR, CONFORM ORDINULUI


1954/2005

Pentru respectarea standardelor organismelor internaţionale privind compilarea şi


prezentarea statisticilor privind finanţele publice, în vederea îmbunătăţirii structurii şi a
transparenţei operaŢiunilor desfăŞurate pe seama fondurilor publice, precum şi a
angajamentului României privind implementarea acquis-ului comunitar în domeniul
finanŢelor publice, asumat prin documentul de poziŢie la capitolul 11 – Uniunea Economică
şi Monetară, care a fost actualizat din decembrie 2005 până în prezent.
Conform acestui ordin, clasificaţia indicatorilor se face astfel:
a) Clasificaţia indicatorilor privind bugetul de stat;
b) ClasificaŢia indicatorilor privind bugetele locale;
c) ClasificaŢia indicatorilor privind bugetul asigurărilor sociale de stat;
d) ClasificaŢia indicatorilor privind bugetul asigurărilor pentru şomaj;
e) ClasificaŢia indicatorilor privind bugetul Fondului Naţional unic de asigurări sociale
de sănătate;
f) Clasificaţia cheltuielilor din credite externe;
g) Clasificaţia cheltuielilor din credite interne;
h) Clasificaţia indicatorilor privind bugetul fondurilor externe nerambursabile;
i) Clasificaţia indicatorilor privind bugetul trezoreriei statului;

13
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

j) Clasificaţia indicatorilor privind bugetul instituţiilor publice şi activităŢilor finanŢate


integral sau parţial din veniturile proprii;
k) Clasificaţia din veniturile şi cheltuielilor evidenţiate în afara bugetelor locale.
În anexa 1 la care se face referire la Art.1 lit. a) sunt enumerate impozitele datorate de
contribuabili, impozite ce formează veniturile fiscale ale Bugetului de Stat. Aceste impozite se
clasifică astfel:
 IMPOZITE ŞI TAXE FISCALE
 IMPOZIT PE VENIT, PROFIT ŞI CÂŞTIGURI DIN CAPITAL
1. Impozit pe profit
1.1 Impozit pe profit de la agenŢii economici
1.2 Impozit pe profit de la băncile comerciale
2. Alte impozite pe venit, profit şi câŞtiguri din capital de la persoanele juridice
2.1 Impozit pe veniturile realizate de persoanele juridice nerezidente
2.2 Impozit pe dividendele datorat de persoanele juridice
2.3 Impozitele pe venitul microîntreprinderilor
2.4 Alte impozite pe venit, profit şi câŞtiguri din capital de la persoanele juridice
3. Impozit pe venit
3.1 Impozit pe venituri din activităŢile independente
3.2 Impozit pe veniturile din salarii
3.3 Impozit pe venituri din cedarea folosinŢei bunurilor
3.4 Impozit pe venituri din dividende
3.5 Impozit pe venituri din dobânzi
3.6 Impozit pe venituri din pensii
 IMPOZIT PE SALARII
 IMPOZITE ŞI TAXE PE PROPRIETATE
1. Impozit pe terenuri
2. Impozit pe terenul din extravilan
 IMPOZITE ŞI TAXE PE BUNURI ŞI SERVICII
1. Taxa pe valoare adăugată
1.1 TVA încasată pentru operaŢiunile interne
1.2 TVA încasată pentru importurile de bunuri
2. Alte impozite şi taxe generale pe bunuri şi servicii
3. Accize
4. Taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfăŞurarea de
activităţi

14
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

 IMPOZIT PE COMERŢUL EXTERIOR ŞI TRANZACŢIILE INTERNAŢIONALE


 ALTE IMPOZITE ŞI TAXE FISCALE
 CONTRIBUŢII DE ASIGURĂRI
2.5 REFORMA FISCALĂ DIN 1991

Reforma fiscală, componentă a reformei economice şi sociale, urmăreŞte constituirea


unui sistem fiscal coerent, echilibrat şi eficient pentru a putea face faţă cerinţelor tranziŢiei la
economia de piaţă.
Printre cele mai importante măsuri de constituire a unui sistem fiscal s-a numărat şi
adoptarea Legii numărul 12 din 30 ianuarie 1991 privind impozitul de profit 5. Instituirea
acestui impozit a devenit necesară pentru a se crea un cadru juridic unitar privind impozitul pe
profit datorat de persoanele juridice. Anterior intrării în vigoare a legii, agenŢii economici
persoane juridice erau supuŞi unui sistem fiscal diferenŢiat.
Impozitele datorate de persoanele juridice erau diferite nu numai din punct de vedere
al categoriilor de cote de impunere, dar şi în ceea ce priveŞte nivelul acestor cote, baza
impozabilă, calculul impozitului şi alte elemente ale impunerii. În consecinŢa, la acelaŞi nivel
de profit obŢinut, agenŢi economici din diverse domenii de activitate datorau un impozit în
cuantum diferit.
Legea nr. 12/1991 asigură participarea tuturor agenŢilor economici persoane juridice
la formarea veniturilor bugetului public în raport cu mărimea profitului obŢinut. Prin modul
în care s-a reglementat impozitul pe profit s-a realizat şi o simplificare legislativă. Astfel, au
fost abrogate numeroase reglementări anterioare fiind adoptată o lege care aduce prevederii
noi, bazată pe legislaŢiile fiscale moderne. De asemenea, reglementarea a fost mai elaborată
atât în ceea ce priveŞte stabilirea clară a subiecŢilor impozabili şi a bazei impozabile, precum
şi cu privire la stabilirea unor facilitaŢi fiscale relativ stimulative.
În forma iniŢială, la intrarea în vigoare a legii nr 12/1991, impozitul pe profit a fost
conceput ca un instrument fiscal nou, înlocuind numeroase impozite în materie. Pe parcurs, au
fost adoptate noi reglementări privind impozitarea veniturilor persoanelor juridice, conform
evoluŢiei reformei legislative. Astfel, în aplicare art. 37 din Legea 31/1990 privind societăŢile
comerciale care prevede acordarea pentru asociaŢi unor cote-părţi din profit sub formă de
dividend, proporŢional cu participarea la capitalul social, a fost instituit impozitul pe
dividende. De asemenea, un venit distinct al agenŢilor economici persoane juridice a fost

5
Lege nr.12 din 30 ianuarie 1991 privind impozitul pe profit a fost publicată în Monitorul Oficial nr.25 din 31
ianuarie 1991,a fost abrogată prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 70/1994 care la rândul ei a fost abrogată prin Legea
414/2002. La rândul ei Legea 414/2002 este abrogata prin Legea 571 /2003.

15
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

reglementat prin Legea nr. 58/1991, constând în posibilitatea vânzări unor active ce reprezintă
unităţi ce pot fi organizate şi pot funcŢiona independent. În consecinŢa, s-a instituit impozitul
pe sumele obŢinute din vânzarea activelor societăţilor comerciale cu capital de stat (H.G. nr.
782/1991, dată în baza autorizării prevăzute prin Legea 56/1991. Hotărârea a fost abrogată şi
înlocuită prin Legea nr. 54/1992. La rândul ei Legea nr. 54/1992 a fost abrogată prin O.G.
70/1994).
În cadrul sistemului impozitului pe profit a fost inclus şi impozitul pe sumele obŢinute
din vânzarea activelor societăţilor comerciale cu capital de stat. Aceasta deoarece venitul
obŢinut din valorificarea activelor obŢinute, în cazul în care nu s-ar fi impus separat, se
includea în rezultatele financiare ale societăţi comerciale vânzătoare şi astfel creŞtea profitul
acesteia. Impunerea distinctă a sumelor obŢinute din vânzarea activelor era în avantajul
societăţilor comerciale, deoarece cota de impunere era de 20%, deci inferioară iniŢial celei a
impozitului pe profit a cărei cotă a fost până la 31 decembrie 2004 de 25%, urmând ca din 01
ianuarie 2005 cota de impozitare să se diminueze la 16%6. TranziŢia la economia de piaŢa şi
dobândirea calităţi de membru asociat al Uniunii Europene au impus restructurarea sistemului
fiscal, inclusiv a impozitului pe profit şi armonizarea legislaŢiei fiscale cu principiile şi
procedurile adoptate de membrii Uniunii, ca o condiŢie a obŢinerii de către România a
calităţii de membru cu toate drepturile aferente.
Ţinând seama, printre altele, de neajunsurile de mai sus ale reglementarilor din Legea
nr. 12/1991 şi Legea nr. 35/1991 a apărut necesară perfecŢionarea cadrului juridic al
impozitării profitului. În acest scop, a fost adoptată O.G. 70/1994 privind impozitul pe profit,
intrată în vigoare la 1 ianuarie 1995. Noua reglementarea a adus şi schimbări în concepŢia de
impunere a profitului dintre care se pot menŢiona următoarele:
- Baza de impunere poate fi corectată în raport de nivelul inflaŢiei;
- Scutirile de impozit au fost eliminate, atât cele aplicabile investitorului român, cât
şi cele care favorizau investitorii străini;
- La determinarea impozitului se ia în considerare creŞterea patrimoniului net într-
un an fiscal, care includ atât profiturile realizate din activităţile efectuate de contribuabili, cât
şi din creŞterile de capital;
- Se reglementează amortizarea accelerată a mijloacelor fixe;
Veniturile provenite din dividende distribuite de societăŢile comerciale, au rămas în
continuare impozitate distinct, potrivit Legii nr. 40/1992.
În schimb, impozitul pe sumele din vânzarea activelor societăţilor comerciale cu
capital de stat a fost desfiinţat, ca urmare a abrogării Legii nr. 54/1992, prin O.G. nr. 70/1994.
6
Cota unică de 16% este în 01.01.2005 conform OU nr. 138/29.12.2004 pentru modificarea şi completarea Legii
nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.

16
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

Ca atare, sumele obŢinute din vânzarea activelor societăţilor comerciale cu capital de stat sunt
incluse şi veniturile societăţilor respective ca orice venit şi deci li se aplică impozitul pe
profit.

Rolul impozitului

În primul rând se remarcă funcţia impozitului pe profit ca o sursă certă de alimentare


cu venituri a bugetului public, în vederea asistării mijloacelor financiare necesare îndeplinirii
drepturilor fundamentale ale cetăţenilor cu privire la învăţământ, sănătate, cultură, apărare
naŢională, ordine publică etc., precum şi pentru finanŢarea unor acŢiuni şi obiective
economice de interes naţional.
Randamentul fiscal al impozitului pe profit ne este foarte ridicat, deoarece există
multiple posibilităţi de evaziune fiscală. Totuşi ponderea sa în resursele publice poate creşte
printr-o mai bună organizare şi mai exactă conducere la agenţii economici, în conformitate cu
prevederile Legii contabilităŢii (Legea nr. 82/1991) şi prin aplicarea fermă a sancŢiunilor
stabilite de lege.Cu toate acestea, impozitul pe profit are un rol important în creŞterea
ponderii impozitelor directe în sistemul fiscal român.
În funcŢie de forma de organizare, de sursa impozabilă, rezidenta şi sediu sau
domiciliu, după caz, subiecŢii impunerii impozitului pe profit se grupează în patru categorii
după cum urmează:
1. „persoane juridice române pentru profitul impozabil, obţinut din orice sursa, atât în
România, cât şi în străinătate”. În această categorie ar urma să cuprindem toate persoanele
juridice, indiferent de titlul de proprietate (de stat, mixtă sau particulară) sau forma de
organizare a acestora (regii autonome, societăţi comerciale etc.). Nu se face distincţie între
agenţii economici şi instituţii publice sau alte persoane juridice fără scop lucrativ. Se fixează
însă două condiţii cumulative pentru a deveni subiect al impunerii în această primă categorie
de contribuabili şi anume calitatea de persoană juridică română şi realizarea de profit din
activitatea desfăşurată, indiferent de natura sursei de venit. În noţiunea de persoane juridice
fără scop lucrativ putem cuprinde, pe lângă instituţiile publice, organizaţiile sociale,
asociaţiile de cetăţeni şi fundaţiile.
2. „persoanele juridice străine care desfăşoară activităţi, printr-un sediu permanent în
România, pentru profitul impozabil aferent acelui sediu permanent”. Persoanele juridice
străine, în înţelesul textului citat, considerăm că sunt cele care se constituie potrivit legislaŢiei
altui stat şi care pot să afecteze activitatea producătoare de profit pe teritoriul ţării noastre,
după recunoaŞterea lor ca persoane juridice străine,în condiŢii stabilite de dreptul român.
Aceste persoane juridice pot să desfăŞoare activităţi producătoare de profit pe teritoriul

17
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

României prin intermediul filialelor sau a unui sediu permanent. Prin sediul permanent se
înţelege locul prin intermediul căruia orice activitate a unei persoane fizice sau juridice străine
este, total sau parţial, condusă direct sau prin intermediul unui agent dependent (prin agent
dependent se înţelege intermediarul, persoană fizică, juridică care îşi desfăşoară activitatea în
România în numele, pe contul şi sub controlul unei persoane străine).
Sediul permanent include: un birou, o sucursală, o agenţie, o fabrică, un magazin, un
atelier, o mină, un loc de extracţie a gazelor şi a petrolului sau orice loc din care se extrag
resursele naturale, un şantier de construcţii sau un loc unde au fost aduse echipamente de
construcţie, un proiect de montaj sau instalare, activităţile de supraveghere, consultanţă şi
furnizare de servicii pentru acelaşi proiect sau pentru proiect convexe, devin sediu permanent
dacă au o durată mai mare de 12 luni.
Sediul permanent nu include: folosirea de spaţii pentru depozitare sau distribuţie de
mărfuri, menţinerea unor stocuri de mărfuri şi bunuri aparţinând unei activităţi, doar pentru
stocarea şi distribuirea acestora, menţinerea unor stocuri de mărfuri şi bunuri aparţinând unei
activităţi, pentru distribuirea lor către o altă activitate şi menţinerea unui loc pentru colectare
de informaţii sau prestarea unor lucrări pregătitoare sau auxiliare.
Persoanele juridice străine care nu desfăşoară activităţi printr-un sediu permanent în
România, nu sunt scutite, ci plătesc impozit asupra veniturilor brute realizate în ţara noastră,
prin reţinerea la sursă.
3. „persoanele juridice şi fizice străine care desfăşoară activităţi în România ca
partener într-o societate ce nu dă naştere unei persoane juridice, pentru toate veniturile
realizate din activitatea desfăşurată în România.” Astfel de asocieri fără personalitate juridică
pot fi, spre exemplu, asociaţia în participaţie, reglementată de articolele 251-256 din Codul
Comercial sau Societatea de Drept Civil, constituită în condiţiile articolelor 1491-1531 Codul
Civil;
4. „asocierile dintre persoanele fizice române şi persoanele juridice române care nu
dau naştere unei persoane juridice pentru veniturile realizate atât în România cât şi în
străinătate.” În acest caz, impozitul datorat de persoanele fizice se calculează, se reţine şi se
varsă de persoana juridică.
În ceea ce priveşte forma de organizare a asocierii, facem trimitere la exemplele de
mai sus, privind asociaţia în participaţie şi societatea de drept civil.

2.6 IMPOZITUL PE PROFIT IN TARILE G8

18
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

Grupul celor Opt (G8) reprezintă un forum internaŢional al guvernelor unor state
dezvoltate din punct de vedere economic, tehnologic Şi militar: Canada,
FranŢa, Germania, Italia, Japonia, Rusia, Regatul Unit al Marii Britanii Şi al Irlandei de
Nord Şi Statele Unite ale Americii. Împreună, acestea, deŞi cuprind aproximativ 14% din
populaŢia lumii, însumează 60% din produsul intern brut la nivel mondial. De asemenea, ele
totalizează aproximativ 72% din cheltuielile militare din lume, iar patru din cele opt,
adică FranŢa, Rusia, Marea Britanie Şi Statele Unite ale Americii deŢin peste 95% din
armamentul nuclear al lumii. Principalul domeniu de activitate al grupului G8 este economia
mondială. G8 a avut ca precursor Grupul celor Şapte (G7), format din Ţările G8 fără Rusia.
Impozitul pe profit variază considerabil de la o ţară la alta, astfel ca este de mai mult de
trei ori mai mare în marile economii cu cel mai ridicat nivel de impozitare prin comparaţie cu
marile economii cu cel mai scăzut nivel de impozitare.
Există în prezent deosebiri imense între ţări în privinţa nivelului impozitelor pe profit,
potrivit reţelei internaţionale de contabilitate şi consultanţă UHY.
Impozitul aplicat profiturilor din afaceri poate fi de mai mult de trei ori mai ridicat în ţările cu
cele mai mari impozite prin comparaţie cu ţările cu cele mai mici impozite – subliniind cât de
mare este discrepanţa dintre ţările emergente cu nivel redus de impozitare şi majoritatea
ţărilor dezvoltate cu nivel ridicat de impozitare.
Spre exemplu, analizând companiile extrem de profitabile (definite ca fiind cele care obţin
un profit statutar înainte de impozitare de 100 milioane USD anual), diferenţa privind nivelul
impozitelor colectate între ţara cu cel mai mare nivel de impozitare (Japonia) şi ţara cu cel
mai scăzut nivel de impozitare (Irlanda) este de 29.5 milioane de USD, ceea ce înseamnă că
aceeaşi companie din Japonia ar plăti un impozit de peste trei ori mai mare decât o companie
echivalentă din Irlanda.
Potrivit profesioniştilor în domeniul fiscal din UHY, multe ţări şi-au redus cotele de
impozit pe profit, în încercarea de a deveni mai competitive şi de a atrage afaceri
multinaţionale extrem de mobile. Cercetarea subliniază nevoia unor ţări de a se strădui mai
mult să devină mai atractive pentru companii, care acum sunt din ce în ce mai mobile şi mai
puţin limitate de spaţiul geografic decât în orice moment din istorie.
Există de asemenea un număr din ce în ce mai important de economii, cum ar fi Dubai (UAE),
care nu aplică impozit pe profit.

19
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

John Wolfgang, preşedintele UHY, comentează: “Diferenţa dintre ţări cu privire la


nivelul impozitului aplicat profiturilor companiilor este destul de surprinzătoare. Va şoca
mulţi lideri de companii faptul că, printre ţările G8, atât SUA, cât şi Japonia aplică unor
companii impozite pe profit mai mari decât ţări UE cum sunt Franţa şi Germania, care sunt
considerate în mod tradiţional economii cu un nivel ridicat de impozitare.”
“Majoritatea ţărilor din afara G8 aplică acum o cotă unică de impozitare, indiferent de
profitul generat. Cea mai mare parte a ţărilor din G8 – excepţiile sunt Germania, Italia şi
Rusia – au modele progresive de impozitare, cota efectivă a impozitului crescând odată cu
profitul. În timp ce aceasta le permite să ajute companiile mai mici să crească, le face sistemul
de impozitare mai complex.
“Impozitele pe profit ridicate pot împiedica investiţiile în mediul de afaceri, ceea ce
poate frâna creşterea economică. În ultimul deceniu, multe ţări din UE au redus impozitele pe
profit, lăsând unele naţiuni din BRIC, cum ar fi Brazilia şi India, cu impozite surprinzător de
ridicate prin comparaţie.”El adaugă: “Companiile sunt din ce în ce mai mobile şi îşi pot
schimba domiciliul fiscal relativ uşor. Această stare de fapt a pus guvernele în dilemă,
deoarece urmăresc să crească veniturile fiscale pentru a consolida finanţele publice. Multe ţări
au optat să rezolve această problemă prin creşterea impozitelor pe veniturile persoanelor
fizice concomitent cu reducerea cotelor impozitului pe profit. Cu toate acestea, când o mare
economie reduce cotele de impozit pe profit, pune presiune asupra altora să ia măsuri similare
pentru a rămâne competitive.”
Teruo Kawakami, Directorul UHY Tax Corporation, membru al UHY în Japonia, care
are cea mai mare cotă de impozit pe profit din grupul G8, spune: “O prevedere de a reduce
cota de impozit pe profit a fost inclusă iniţial în Reforma Fiscală din 2011 ca parte a măsurilor
de a reduce nivelul de impozitare a companiilor, dar ulterior a fost lăsată deoparte. Cota
efectivă a impozitului pe profit în Japonia va scădea cu aproximativ 5% când aceasta
modificare va fi aprobată .
Alan Farrelly, partener al UHY Farrelly Dawe White Limited, membru al UHY în
Irlanda – care are una dintre cele mai scăzute cote ale impozitului pe profit dintre ţările
investigate – spune: “Este improbabil să crească această cotă redusă a impozitului pe profit, în
ciuda nevoii de a consolida finanţele publice în Irlanda. Cota redusă este considerată o
strategie-cheie de a menţine competitivitatea în zona Euro, în special dat fiind climatul
economic din UE. Strategia Irlandei ar putea fi văzută drept o măsură în raport cu care alte
economii se vor autoevalua atunci când dezvoltă un răspuns la criza economică.”

20
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

Diego Moreira, director tehnic al UHY Moreira-Auditores din Brazilia, membru al UHY,
comentează: “Cota de impozit pe profit a Braziliei este substanţial mai ridicată decât a
oricărei alte naţiuni BRIC (Brazilia, Rusia, India şi China). Este şi mai ridicată decât a
majorităţii ţărilor dezvoltate, ceea ce este surprinzător. Poate o cotă de impozitare mai
competitivă ar ajuta ca mai multe companii internaţionale să fie atrase să-şi
restabilească sediul în Brazilia.”
Studiul UHY arată că (exceptând Dubaiul şi Estonia, care nu aplică deloc impozit pe
profit), pentru companiile cu profituri de 100,000 USD pe an, diferenţa privind nivelul
impozitului colectat între ţara cu cel mai ridicat nivel de impozitare (Brazilia) şi ţara cu cel
mai scăzut nivel de impozitare (Irlanda) este de 21,500 USD, ceea ce înseamnă că o companie
în Brazilia ar plăti aproape de trei ori mai mult impozit pe profit decât o companie echivalentă
din Irlanda.
Toate cele 21 ţări UHY incluse în studiu - Impozit pe profit datorat pe ţară în USD (de
la cel mai ridicat la cel mai scăzut) Impozit datorat(presupunând un profit înainte de
impozitare de 100,000 USD)

Brazilia 34.000 $ / 34%


Germania 32.450 $ / 32%
Italia* 31.400 $ / 31%
Japonia 31.106 $ / 31%
India 30.900 $ / 31%
Mexic 30.000 $ / 30%
Australia 30.000 $ / 30%
China 25.000 $ / 25%
Malaezia 25.000 $ / 25%
Spania 25.000 $ / 25%
Israel 24.000 $ / 24%
Franţa 23.350 $ / 23%
SUA 22.250 $ / 22%
Olanda 20.000 $ / 20%
Rusia 20.000 $ / 20%
Marea Britanie 20.000 $ / 20%
România 16.000 $ / 16%
Canada 15.500 $ / 15,5%
Irlanda 12.500 $ / 12,5%
Dubai, UAE 0 $ / 0%
Estonia 0 $ / 0%

21
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

Impozit datorat(presupunând un profit înainte de impozitare de 1 milion USD)

Japonia 419.900 $ / 42%


SUA 340.000 $ / 34%
Brazilia 340.000 $ / 34%
Franţa 333.333 $ / 33%
Germania 324.500 $ / 32%
India 324.450 $ / 32%
Mexic 300.000 $ / 30%
Spania 278.571 $ / 28%
Italia* 314.000 $ / 31%
Australia 300.000 $ / 30%
China 250.000 $ / 25%
Irlanda 125.000 $ / 12,5%
România 160.000 $ / 16%
Rusia 200.000 $ / 20%
Canada 223.781 $ / 22%
Olanda 235.714 $ / 24%
Marea Britanie 238.337 $ / 24%
Israel 240.000 $ / 24%
Malaezia 250.000 $ / 25%
Dubai, UAE 0 $ / 0%
Estonia X $ / 0%

Impozit datorat (bazat pe un profit statutar înainte de impozitare de 100 milioane USD)

Japonia 41.990.000 $ / 42%


SUA 35.000.000 $ / 35%
Franţa 34.397.363 $ / 34%
Brazilia 34.000.000 $ / 34%
Germania 32.450.000 $ / 32%
India 32.445.000 $ / 32%
Italia* 31.400.000 $ / 31%
Australia 30.000.000 $ / 30%
Mexic 30.000.000 $ / 30%
Spania 30.000.000 $ / 30%
Canada 29.187.384 $ / 29%
Marea Britanie 26.000.000 $ / 26%
China 25.000.000 $ / 25%
Malaezia 25.000.000 $ / 25%
Olanda 24.342.857 $ / 24%
Israel 24.000.000 $ / 24%
Rusia 20.000.000 $ / 20%
România 16.000.000 $ / 16%
Irlanda 12.500.000 $ / 12,5%
Dubai, UAE 0 $ / 0%
Estonia 0 $ / 0%

22
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

* Pentru Italia, cota de impozitare raportată a fost determinată pornind de la premise


simplificate; cota efectivă a impozitului poate fi mai ridicată decât cea teoretică indicată
mai sus.
Calculele pornesc de la premisa că au fost luate în considerare toate veniturile şi cheltuielile
extraordinare, precum şi aspecte precum dobânda, costul opţiunilor pe acţiuni şi
amortizarea fondului comercial. Tabelele de mai sus clasifică ţările pornind de la
impozitul cel mai ridicat până la impozitul cel mai scăzut.

2.7 VENITURILE ŞI CHELTUIELILE CE STAU LA BAZA


DETERMINĂRII IMPOZITULUI PE PROFIT

Calcularea profitului impozabil este prevăzută în Codul Fiscal al României, Titlul II,
Capitolul II. Articolul 19 precizează faptul că profitul impozabil se calculează ca diferenţă
între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri,
dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile
nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul şi alte elemente similare
veniturilor şi cheltuielilor potrivit normelor de aplicare. Metodele contabile, stabilite prin
reglementări legale în vigoare, privind ieşirea din gestiune a stocurilor sunt recunoscute la
calculul profitului impozabil, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3). Metodele contabile de
evaluare a stocurilor nu se modifică în cursul anului fiscal. Conform alin. (3) al art. 19,
contribuabilii care au optat până la data de 30 aprilie 2005 inclusiv, conform prevederilor
legale, pentru impunerea veniturilor aferente contractelor de vânzare cu plata în rate, pe
măsură ce ratele devin scadente, beneficiază în continuare de această facilitate pe durata
derulării contractelor respective; cheltuielile corespunzătoare sunt deductibile la aceleaşi
termene scadente, proporţional cu valoarea ratei înregistrate în valoarea totală a contractului.
În cazul contribuabililor care desfăşoară activităţi de servicii internaţionale, în baza
convenţiilor la care România este parte, veniturile şi cheltuielile efectuate în scopul realizării
acestora sunt luate în calcul la determinarea profitului impozabil, potrivit unor norme speciale
stabilite în conformitate cu reglementările din aceste convenţii. De asemenea tranzacţiile între
persoane afiliate se realizează conform principiului preţului pieţei libere, potrivit căruia

23
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

tranzacţiile între persoanele afiliate se efectuează în condiţiile stabilite sau impuse care nu
trebuie să difere de relaţiile comerciale sau financiare stabilite între întreprinderi
independente. La stabilirea profiturilor persoanelor afiliate se au în vedere principiile privind
preţurile de transfer.

2.8 VENITURI NEIMPOZABILE

La momentul calculării profitului unei persoane juridice, o parte din veniturile acesteia
sunt scăzute din totalul veniturilor încasate în acel an fiscal, la fel ca şi cheltuielile
deductibile, astfel încât nu vor intra în masă supusă cotei de impozit.
În legislaŢia fiscală română sunt prevăzute mai multe categorii de venituri
neimpozabile în materia impozitului pe profit. Acestea sunt:
a. dividendele primite de la o persoană juridică română;
b. diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a
încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se
deţin titluri de participare, precum şi diferenţele favorabile de valoare rezultate din evaluarea
titlurilor de participare şi a obligaţiunilor emise pe termen lung, efectuată potrivit
reglementărilor contabile. Acestea sunt impozabile la data transmiterii cu titlu gratuit, a
cesionării, a retragerii, a lichidării investiţiilor financiare, precum şi la data retragerii
capitalului social la persoana juridică la care se deţin titlurile de participare;
c. veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile
din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din
recuperarea cheltuielilor nedeductibile, precum şi veniturile din restituirea sau anularea unor
dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere pentru care nu s-a acordat deducere;
d. veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri şi memorandumuri aprobate
prin acte normative.
e. în perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2011 inclusiv, veniturile din
tranzacţionarea titlurilor de participare pe piaţa autorizată şi supravegheată de Comisia
Naţională a Valorilor Mobiliare. În aceeaşi perioadă, cheltuielile reprezentând valoarea de
înregistrare a acestor titluri de participare, precum şi cheltuielile înregistrate cu ocazia
desfăşurării operaţiunilor de tranzacţionare reprezintă cheltuieli nedeductibile la calculul
profitului impozabil.
După data aderării României la Uniunea Europeană sunt, de asemenea, neimpozabile
şi:

24
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

a. dividendele primite de o persoană juridică română, societate-mamă, de la o filială a


sa situată într-un stat membru, dacă persoana juridică română întruneşte cumulativ
următoarele condiţii:
1. plăteşte impozit pe profit, potrivit prevederilor titlului II, fără posibilitatea unei
opţiuni sau exceptări;
2. deţine minimum 15% din capitalul social al unei persoane juridice dintr-un stat
membru, respectiv minimum 10%, începând cu 1 ianuarie 2009;
3. la data înregistrării venitului din dividende deţine participaţia minimă prevăzută
la pct. 2, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani.
b. Sunt, de asemenea, neimpozabile şi dividendele primite de persoana juridică
română prin intermediul sediului său permanent situat într-un stat membru, în cazul în care
persoana juridică română îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute la pct. 1 - 3;
c. dividendele primite de sediile permanente din România ale unor persoane juridice
străine din alte state membre, societăţi-mamă, care sunt distribuite de filialele acestora situate
în state membre, dacă persoana juridică străină întruneşte, cumulativ, următoarele condiţii:
1. are una dintre formele de organizare prevăzute în lege;
2. în conformitate cu legislaţia fiscală a statului membru, este considerată a fi
rezident al statului membru respectiv şi, în temeiul unei convenţii privind evitarea dublei
impuneri încheiate cu un stat terţ, nu se consideră că are sediul fiscal în afara Uniunii
Europene;
3. plăteşte, în conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat membru, fără
posibilitatea unei opţiuni sau exceptări, impozit pe profit sau un impozit similar acestuia;
4. deţine minimum 15% din capitalul social al filialei dintr-un stat membru,
respectiv o participare minimă de 10%, începând cu data de 1 ianuarie 2009;
d. la data înregistrării venitului din dividende de către sediul permanent din România,
persoana juridică străină deţine participaţia minimă prevăzută la pct. 4, pe o perioadă
neîntreruptă de cel puţin 2 ani.
e. Prevederile alin. (1) lit. a) şi b) nu se aplică profiturilor repartizate persoanelor
juridice române, respectiv sediilor permanente din România ale unor persoane juridice străine
dintr-un stat membru, în legătură cu lichidarea unei filiale dintr-un stat membru.
f. În aplicarea prevederilor prezentului articol, termenii şi expresiile de mai jos au
următoarele semnificaţii:
1. stat membru - stat al Uniunii Europene;
2. filială dintr-un stat membru - persoana juridică străină al cărei capital social
include şi participaţia minimă prevăzută la alin. (1) lit. a) pct. 2 şi lit. b) pct. 4, deţinută de o

25
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

persoană juridică română, respectiv de un sediu permanent din România al unei persoane
juridice străine dintr-un stat membru;
3. stat terţ - oricare alt stat care nu este stat membru al Uniunii Europene.
g. Pentru aplicarea prevederilor alin. (1) lit. b) pct. 1, formele de organizare pentru
persoanele juridice străine sunt:
1. societăţile înfiinţate în baza legii belgiene, întreprinderi publice ce au adoptat
una dintre formele juridice menţionate mai sus, şi alte societăţi constituite conform legii
belgiene, supuse impozitului pe profit belgian;
2. societăţile înfiinţate în baza legii daneze; alte societăţi supuse impozitării,
conform legii impozitului pe profit, în măsura în care venitul lor impozabil este calculat şi
impozitat în conformitate cu regulile generale ale legislaţiei fiscale aplicabile la
"aktieselskaber";
3. societăţile înfiinţate în baza legii germane şi alte societăţi constituite conform
legii germane, supuse impozitului pe profit german;
4. societăţile înfiinţate în baza legii greceşti şi alte societăţi constituite conform
legii greceşti, supuse impozitului pe profit grec;
5. societăţile înfiinţate în baza legii spaniole organisme de drept public care
funcţionează în baza legii private; alte entităţi constituite conform legii spaniole, supuse
impozitului pe profit spaniol ("Impuesto sobre Sociedades");
6. societăţile înfiinţate în baza legii franceze, întreprinderi publice industriale şi
comerciale, precum şi alte societăţi constituite conform legii franceze, supuse impozitului pe
profit francez;
7. societăţile înfiinţate sau existente în baza legii irlandeze, organisme înfiinţate în
baza Legii asociaţiilor industriale şi de aprovizionare, societăţi de construcţii înfiinţate în baza
Legii asociaţiilor de construcţii şi trusturi bancare de economii, înfiinţate în baza Legii
trusturilor bancare de economii, 1989;
8. societăţile înfiinţate în baza legii italiene, şi entităţi publice şi private a căror
activitate este în întregime sau în principal comercială;
9. societăţile înfiinţate în baza legii statului Luxemburg, şi alte societăţi constituite
în baza legii luxemburgheze, supuse impozitului pe profit luxemburghez;
10. societăţile înfiinţate în baza legii olandeze, şi alte societăţi constituite în baza
legii olandeze şi supuse impozitului pe profit olandez;
11. societăţile înfiinţate în baza legii austriece, şi alte societăţi constituite în baza
legii austriece şi supuse impozitului pe profit austriac;

26
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

12. societăţile comerciale sau societăţile de drept civil ce au o formă comercială şi


întreprinderile publice înfiinţate în conformitate cu legea portugheză;
13. societăţile înfiinţate în baza legii finlandeze;
14. societăţile înfiinţate în baza legii suedeze;
15. societăţile înfiinţate în baza legii Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de
Nord;
16. societăţile înfiinţate în baza Reglementării Consiliului nr. 2.157/2001/CE, din 8
octombrie 2001, privind Statutul societăţii europene (SE) şi a Directivei 2001/86/CE a
Consiliului din 8 octombrie 2001, de completare a Statutului societăţii europene în ceea ce
priveşte implicarea lucrătorilor şi asociaţiile cooperatiste înfiinţate în baza Reglementării
Consiliului (CE) nr. 1.435/2003, din 22 iulie 2003, privind Statutul Societăţii Cooperative
Europene (SCE) şi a Directivei Consiliului 2003/72/CE, din 22 iulie 2003, de completare a
Statutului Societăţii Cooperative Europene cu privire la implicarea angajaţilor;
17. societăţile înfiinţate în baza legislaţiei cehe;
18. societăţile înfiinţate în baza legii estoniene;
h. societăţile înfiinţate în baza legii cipriote;
i. societăţile înfiinţate în baza legii letone;
j. societăţile înfiinţate în baza legii lituaniene;
k. societăţile înfiinţate în baza legii ungare;
l. societăţile înfiinţate în baza legii poloneze;
m.societăţile înfiinţate în baza legii slovene;
n. societăţile înfiinţate în baza legislaţiei slovace.
o. Dispoziţiile prezentului articol transpun prevederile Directivei 90/435/CEE privind
regimul fiscal comun care se aplică societăţilor-mamă şi filialelor acestora din diferite state
membre, amendată prin Directiva 2003/123/CE a Consiliului.
Începând cu 1 ianuarie 2012, în categoria veniturilor neimpozabile au fost introduse şi
cele:
- din impozitul pe profit amânat determinat şi înregistrat de către contribuabilii care
aplică reglementările contabile conforme cu IFRS;
- reprezentând modificarea valorii juste a investiţiilor imobiliare, ca urmare a evaluării
ulterioare utilizând modelul bazat pe valoarea justă de către contribuabilii care aplică
reglementările contabile conforme cu IFRS.
Aceste sume sunt impozabile concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv
la momentul scăderii din gestiune a acestor investiţii imobiliare.

27
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

2.9 CHELTUIELI NEDEDUCTIBILE FISCAL

Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi
cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad
veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.
Articolul 21, alin. (4) din Codul Fiscal enumeră aceste din urmă cheltuieli
nedeductibile stabilite de legea fiscală română. Acestea sunt:
a. cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele
reprezentând diferenţe din anii precedenţi sau din anul curent, precum şi impozitele pe profit
sau pe venit plătite în străinătate. Sunt nedeductibile şi cheltuielile cu impozitele nereţinute la
sursă în numele persoanelor fizice şi juridice nerezidente, pentru veniturile realizate din
România;
b. dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările şi penalităţile de întârziere
datorate către autorităţile române/străine, potrivit prevederilor legale;
c. cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate
lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de
asigurare, precum şi taxa pe valoarea adăugată aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit
prevederilor titlului VI. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi stocurile şi mijloacele fixe
amortizabile, distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a altor cauze de forţă majoră, în
condiţiile stabilite prin norme;
d. cheltuielile cu taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor acordate salariaţilor sub
forma unor avantaje în natură, dacă valoarea acestora nu a fost impozitată prin reţinere la
sursă;
e. cheltuielile făcute în favoarea acţionarilor sau asociaţilor, altele decât cele generate
de plăţi pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la preţul de piaţă pentru
aceste bunuri sau servicii;
f. cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ,
potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, după
caz, potrivit normelor;
g. cheltuielile înregistrate de societăţile agricole, constituite în baza legii, pentru
dreptul de folosinţă al terenului agricol adus de membrii asociaţi, peste cota de distribuţie din
producţia realizată din folosinţa acestuia, prevăzută în contractul de societate sau asociere;
h. cheltuielile determinate de diferenţele nefavorabile de valoare a titlurilor de
participare la persoanele juridice la care se deţin participaţii, precum şi de diferenţele
nefavorabile de valoare aferente obligaţiunilor emise pe termen lung, cu excepţia celor

28
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

determinate de vânzarea-cesionarea acestora. Excepţia nu se aplică pentru cheltuielile


reprezentând valoarea de înregistrare a titlurilor de participare tranzacţionate pe piaţa
autorizată şi supravegheată de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, în perioada 1 ianuarie
2009 - 31 decembrie 2009 inclusiv;
i. cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile,
j. cheltuielile cu contribuţiile plătite peste limitele stabilite sau care nu sunt
reglementate prin acte normative;
k. cheltuielile cu primele de asigurare plătite de angajator, în numele angajatului, care
nu sunt incluse în veniturile salariale ale angajatului, conform titlului III;
l. alte cheltuieli salariale şi/sau asimilate acestora, care nu sunt impozitate la angajat,
cu excepţia prevederilor titlului III;
m.cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte prestări de
servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul
activităţilor desfăşurate şi pentru care nu sunt încheiate contracte;
n. cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele contribuabilului,
precum şi cele care nu sunt aferente obiectului de activitate, cu excepţia celor care privesc
bunurile reprezentând garanţie bancară pentru creditele utilizate în desfăşurarea activităţii
pentru care este autorizat contribuabilul sau utilizate în cadrul unor contracte de închiriere sau
de leasing, potrivit clauzelor contractuale;
o. pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau în litigiu,
neîncasate, pentru partea neacoperită de provizion, potrivit art. 22, precum şi pierderile
înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau în litigiu, neîncasate, în alte
situaţii decât cele prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. n). În această situaţie, contribuabilii care
scot din evidenţă clienţii neîncasaţi sunt obligaţi să comunice în scris acestora scoaterea din
evidenţă a creanţelor respective, în vederea recalculării profitului impozabil la persoana
debitoare, după caz;
p. cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat şi cheltuielile privind bursele private,
acordate potrivit legii; contribuabilii care efectuează sponsorizări şi/sau acte de mecenat,
potrivit prevederilor Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările ulterioare, şi ale
Legii bibliotecilor nr. 334/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
precum şi cei care acordă burse private, potrivit legii, scad din impozitul pe profit datorat
sumele aferente în limita minimă precizată mai jos:
1. 3 la mie din cifra de afaceri;
2. 20% din impozitul pe profit datorat.

29
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

În limitele respective se încadrează şi cheltuielile de sponsorizare a bibliotecilor de


drept public, în scopul construcţiei de localuri, al dotărilor, achiziţiilor de tehnologie a
informaţiei şi de documente specifice, finanţării programelor de formare continuă a
bibliotecarilor, schimburilor de specialişti, a burselor de specializare, a participării la congrese
internaţionale;
q. cheltuielile înregistrate în evidenţa contabilă, care au la bază un document emis de
un contribuabil inactiv al cărui certificat de înregistrare fiscală a fost suspendat în baza
ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
r. cheltuielile cu taxele şi cotizaţiile către organizaţiile neguvernamentale sau
asociaţiile profesionale care au legătură cu activitatea desfăşurată de contribuabili şi care
depăşesc echivalentul în lei a 4.000 euro anual, altele decât cele prevăzute la alin. (2) lit. g) şi
m).
s. cheltuielile reprezentând valoarea deprecierilor mijloacelor fixe, în cazul în care,
ca urmare a efectuării unei reevaluări, se înregistrează o descreştere a valorii acestora.
t. în perioada 1 ianuarie 2011 - 31 decembrie 2011 inclusiv, cheltuielile privind
combustibilul pentru vehiculele rutiere motorizate care sunt destinate exclusiv transportului
rutier de persoane, cu o greutate maximă autorizată care să nu depăşească 3.500 kg şi care să
nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând şi scaunul şoferului, aflate în proprietatea
sau în folosinţa contribuabilului, cu excepţia situaţiei în care vehiculele se înscriu în oricare
dintre următoarele categorii:
1. vehiculele utilizate exclusiv pentru: intervenţie, reparaţii, pază şi protecţie,
curierat, transport de personal la şi de la locul de desfăşurare a activităţii, precum şi vehiculele
special adaptate pentru a fi utilizate drept care de reportaj, vehiculele utilizate de agenţi de
vânzări şi de agenţi de recrutare a forţei de muncă;
2. vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru
activitatea de taxi;
3. vehiculele utilizate pentru închirierea către alte persoane, inclusiv pentru
desfăşurarea activităţii de instruire în cadrul şcolilor de şoferi.
4. În categoria cheltuielilor nedeductibile, începând cu 1 ianuarie 2012, prin
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 125/27.12.2011 pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, intră şi cele înregistrate de contribuabilii care aplică
reglementările contabile conforme cu IFRS, respectiv cheltuielile:
b. - cu impozitul pe profit amânat înregistrat;
c. - din reevaluarea imobilizărilor necorporale, în cazul în care, ca urmare a
efectuării unei reevaluări se înregistrează o descreştere a valorii acestora;

30
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

d. - din reevaluarea mijloacelor fixe, în cazul în care, ca urmare a efectuării unei


reevaluări se înregistrează o descreştere a valorii acestora;
e. - reprezentând modificarea valorii juste a investiţiilor imobiliare, în cazul în
care, ca urmare a evaluării ulterioare utilizând modelul bazat pe valoarea justă
se înregistrează o descreştere a valorii acestora;
f. - cu deprecierea/amortizarea mijloacelor fixe, înregistrate la momentul
transferului din categoria activelor imobilizate deţinute în vederea vânzării în
categoria activelor imobilizate deţinute pentru activitatea proprie.

2.10 CHELTUIELI CU DEDUCTIBILITATE LIMITATĂ

Pe lângă cheltuielile deductibile integral în vederea calculării impozitului pe profit


(efectuate în scopul realizării de venituri impozabile), există şi o serie de alte tipuri de
cheltuieli care pot fi deduse doar în anumite limite, strict prevăzute de lege. Astfel pot fi
deduse Următoarele cheltuieli au deductibilitate limitată:
a) cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra diferenţei rezultate
dintre totalul veniturilor impozabile şi totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile,
altele decât cheltuielile de protocol şi cheltuielile cu impozitul pe profit;
b) suma cheltuielilor cu indemnizaţia de deplasare acordată salariaţilor pentru
deplasări în România şi în străinătate, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru
instituţiile publice;
c) cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 2%, aplicată asupra valorii
cheltuielilor cu salariile personalului, potrivit Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu
modificările şi completările ulterioare. Intră sub incidenţa acestei limite, cu prioritate,
ajutoarele pentru naştere, ajutoarele pentru înmormântare, ajutoarele pentru boli grave sau
incurabile şi protezele, precum şi cheltuielile pentru funcţionarea corespunzătoare a unor
activităţi ori unităţi aflate în administrarea contribuabililor: grădiniţe, creşe, servicii de

31
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

sănătate acordate în cazul bolilor profesionale şi al accidentelor de muncă până la internarea


într-o unitate sanitară, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, cămine de
nefamilişti, pentru şcolile pe care le au sub patronaj, precum şi alte cheltuieli efectuate în baza
contractului colectiv de muncă. În cadrul acestei limite, pot fi deduse şi cheltuielile
reprezentând: tichete de creşă acordate de angajator în conformitate cu legislaţia în vigoare,
cadouri în bani sau în natură oferite copiilor minori şi salariaţilor, cadouri în bani sau în natură
acordate salariatelor, costul prestaţiilor pentru tratament şi odihnă, inclusiv transportul pentru
salariaţii proprii şi pentru membrii de familie ai acestora, ajutoare pentru salariaţii care au
suferit pierderi în gospodărie şi contribuţia la fondurile de intervenţie ale asociaţiei
profesionale a minerilor, ajutorarea copiilor din şcoli şi centre de plasament;
d) perisabilităţile, în limitele stabilite de organele de specialitate ale administraţiei
centrale, împreună cu instituţiile de specialitate, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice;
e) cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori, potrivit legii;
f) cheltuielile cu provizioane şi rezerve.

Provizioane şi rezerve
(1) Contribuabilul are dreptul la deducerea rezervelor şi provizioanelor, numai în
conformitate cu prezentul articol, astfel:
a) rezerva legală este deductibilă în limita unei cote de 5% aplicată asupra profitului
contabil, înainte de determinarea impozitului pe profit, din care se scad veniturile
neimpozabile şi se adaugă cheltuielile aferente acestor venituri neimpozabile, până ce aceasta
va atinge a cincea parte din capitalul social subscris şi vărsat sau din patrimoniu, după caz,
potrivit legilor de organizare şi funcţionare. În cazul în care aceasta este utilizată pentru
acoperirea pierderilor sau este distribuită sub orice formă, reconstituirea ulterioară a rezervei
nu mai este deductibilă la calculul profitului impozabil. Prin excepţie, rezerva constituită de
persoanele juridice care furnizează utilităţi societăţilor comerciale care se restructurează, se
reorganizează sau se privatizează poate fi folosită pentru acoperirea pierderilor de valoare a
pachetului de acţiuni obţinut în urma procedurii de conversie a creanţelor, iar sumele destinate
reconstituirii ulterioare a acesteia sunt deductibile la calculul profitului impozabil;
b) provizioanele pentru garanţii de bună execuţie acordate clienţilor;
c) provizioanele constituite în limita unui procent de 20% începând cu data de 1
ianuarie 2004, 25% începând cu data de 1 ianuarie 2005, 30% începând cu data de 1 ianuarie

32
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

2006, din valoarea creanţelor asupra clienţilor, înregistrate de către contribuabili, altele decât
cele prevăzute la lit. d), f), g) şi i), care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
1. sunt înregistrate după data de 1 ianuarie 2004;
2. sunt neîncasate într-o perioadă ce depăşeşte 270 de zile de la data scadenţei;
3. nu sunt garantate de altă persoană;
4. sunt datorate de o persoană care nu este persoană afiliată contribuabilului;
5. au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului;
d) provizioanele specifice, constituite potrivit legilor de organizare şi funcţionare, de
către instituţiile de credit, instituţiile financiare nebancare înscrise în Registrul general ţinut de
Banca Naţională a României, precum şi provizioanele specifice constituite de alte persoane
juridice similare;
e) rezervele tehnice constituite de societăţile de asigurare şi reasigurare, potrivit
prevederilor legale de organizare şi funcţionare, cu excepţia rezervei de egalizare. Pentru
contractele de asigurare cedate în reasigurare, rezervele se diminuează astfel încât nivelul
acestora să acopere partea de risc care rămâne în sarcina asigurătorului, după deducerea
reasigurării;
f) provizioanele de risc pentru operaţiunile pe pieţele financiare, constituite potrivit
reglementărilor Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare;
g) provizioanele constituite în limita unei procent de 100% din valoarea creanţelor
asupra clienţilor, înregistrate de către contribuabili, altele decât cele prevăzute la lit. d), f), g)
şi i), care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
1. sunt înregistrate după data de 1 ianuarie 2007;
2. creanţa este deţinută la o persoană juridică asupra căreia este declarată procedura
de deschidere a falimentului, pe baza hotărârii judecătoreşti prin care se atestă această situaţie;
3. nu sunt garantate de altă persoană;
4. sunt datorate de o persoană care nu este persoană afiliată contribuabilului;
5. au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului.
h) provizioanele pentru închiderea şi urmărirea postînchidere a depozitelor de deşeuri,
constituite de contribuabilii care desfăşoară activităţi de depozitare a deşeurilor, potrivit legii,
în limita sumei stabilite prin proiectul pentru închiderea şi urmărirea postînchidere a
depozitului, corespunzătoare cotei-părţi din tarifele de depozitare percepute;
i) provizioanele constituite de companiile aeriene din România pentru acoperirea
cheltuielilor de întreţinere şi reparare a parcului de aeronave şi a componentelor aferente,
potrivit programelor de întreţinere a aeronavelor, aprobate corespunzător de către Autoritatea
Aeronautică Civilă Română.”

33
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

j) cheltuielile cu dobânda şi diferenţele de curs valutar, în limita prevăzută în lege


Cheltuieli cu dobânzile şi diferenţe de curs valutar
(1) Cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în cazul în care gradul de
îndatorare a capitalului este mai mic sau egal cu trei. Gradul de îndatorare a capitalului se
determină ca raport între capitalul împrumutat cu termen de rambursare peste un an şi
capitalul propriu, ca medie a valorilor existente la începutul anului şi sfârşitul perioadei pentru
care se determină impozitul pe profit. Prin capital împrumutat se înţelege totalul creditelor şi
împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an, potrivit clauzelor contractuale.
(2) În condiţiile în care gradul de îndatorare a capitalului este peste trei, cheltuielile cu
dobânzile şi cu pierderea netă din diferenţele de curs valutar, aferente împrumuturilor luate în
calcul la determinarea gradului de îndatorare, sunt nedeductibile. Acestea se reportează în
perioada următoare, în condiţiile alin. (1), până la deductibilitatea integrală a acestora.
(3) În cazul în care cheltuielile din diferenţele de curs valutar ale contribuabilului
depăşesc veniturile din diferenţele de curs valutar, diferenţa va fi tratată ca o cheltuială cu
dobânda, potrivit alin. (1), deductibilitatea acestei diferenţe fiind supusă limitei prevăzute la
alin. (1). Cheltuielile din diferenţele de curs valutar, care se limitează potrivit prezentului
alineat, sunt cele aferente împrumuturilor luate în calcul la determinarea gradului de
îndatorare a capitalului.
(4) Dobânzile şi pierderile din diferenţe de curs valutar, în legătură cu împrumuturile
obţinute direct sau indirect de la bănci internaţionale de dezvoltare şi organizaţii similare,
menţionate în norme, şi cele care sunt garantate de stat, cele aferente împrumuturilor obţinute
de la instituţiile de credit române sau străine, instituţiile financiare nebancare, de la persoanele
juridice care acordă credite potrivit legii, precum şi cele obţinute în baza obligaţiunilor admise
la tranzacţionare pe o piaţă reglementată nu intră sub incidenţa prevederilor prezentului
articol.
(5) În cazul împrumuturilor obţinute de la alte entităţi, cu excepţia celor prevăzute la
alin. (4), dobânzile deductibile sunt limitate la:
a) nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, corespunzătoare
ultimei luni din trimestru, pentru împrumuturile în lei; şi
b) nivelul ratei dobânzii anuale de 9%, pentru împrumuturile în valută. Acest nivel al
ratei dobânzii se aplică la determinarea profitului impozabil aferent anului fiscal 2004.
Nivelul ratei dobânzii pentru împrumuturile în valută se actualizează prin hotărâre a
Guvernului.
(6) Limita prevăzută la alin. (5) se aplică separat pentru fiecare împrumut, înainte de
aplicarea prevederilor alin. (1) şi (2).

34
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

(7) Prevederile alin. (1) - (3) nu se aplică societăţilor comerciale bancare, persoane
juridice române, sucursalelor băncilor străine care îşi desfăşoară activitatea în România,
societăţilor de leasing pentru operaţiunile de leasing, societăţilor de credit ipotecar,
instituţiilor de credit, precum şi instituţiilor financiare nebancare.
(8) În cazul unei persoane juridice străine care îşi desfăşoară activitatea printr-un sediu
permanent în România, prevederile prezentului articol se aplică prin luarea în considerare a
capitalului propriu.”
m) amortizarea, în limita prevăzută în lege
Amortizarea fiscală
(1) Cheltuielile aferente achiziţionării, producerii, construirii, asamblării, instalării sau
îmbunătăţirii mijloacelor fixe amortizabile se recuperează din punct de vedere fiscal prin
deducerea amortizării potrivit prevederilor prezentului articol.
(2) Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporală care îndeplineşte
cumulativ următoarele condiţii:
a) este deţinut şi utilizat în producţia, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii,
pentru a fi închiriat terţilor sau în scopuri administrative;
b) are o valoare fiscală mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului, la
data intrării în patrimoniul contribuabilului;
c) are o durată normală de utilizare mai mare de un an.
Pentru imobilizările corporale care sunt folosite în loturi, seturi sau care formează un
singur corp, lot sau set, la determinarea amortizării se are în vedere valoarea întregului corp,
lot sau set. Pentru componentele care intră în structura unui activ corporal, a căror durată
normală de utilizare diferă de cea a activului rezultat, amortizarea se determină pentru fiecare
componentă în parte.”
n) cheltuielile efectuate în numele unui angajat, la schemele de pensii facultative, în
limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a 400 euro într-un an fiscal, pentru fiecare
participant;
o) cheltuielile cu primele de asigurare voluntară de sănătate, în limita unei sume
reprezentând echivalentul în lei a 250 euro într-un an fiscal, pentru fiecare participant;
p) cheltuielile pentru funcţionarea, întreţinerea şi repararea locuinţelor de serviciu
situate în localitatea unde se află sediul social sau unde societatea are sedii secundare,
deductibile în limita corespunzătoare suprafeţelor construite prevăzute de Legea locuinţei nr.
114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care se majorează din punct
de vedere fiscal cu 10%;

35
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

q) cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii aferente unui sediu aflat în


locuinţa proprietate personală a unei persoane fizice, folosită şi în scop personal, deductibile
în limita corespunzătoare suprafeţelor puse la dispoziţia societăţii în baza contractelor
încheiate între părţi, în acest scop;
r) cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii, exclusiv cele privind
combustibilul, aferente autoturismelor folosite de persoanele cu funcŢii de conducere şi de
administrare ale persoanei juridice, deductibile limitat la cel mult un singur autoturism aferent
fiecărei persoane cu astfel de atribuţii.

2.11 CHELTUIELI CU DOBÂNZILE

Din categoria cheltuielilor deductibile la aplicarea impozitului pe profit fac parte şi


cheltuielile cu dobânzile aplicate la împrumuturi, însă doar cu îndeplinirea anumitor condiŢii.
Cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în cazul în care gradul de îndatorare
a capitalului este mai mic sau egal cu trei. Gradul de îndatorare a capitalului se determină ca
raport între capitalul împrumutat cu termen de rambursare peste un an şi capitalul propriu, ca
medie a valorilor existente la începutul anului şi sfârşitul perioadei pentru care se determină
impozitul pe profit. Prin capital împrumutat se înţelege totalul creditelor şi împrumuturilor cu
termen de rambursare peste un an, potrivit clauzelor contractuale.”

2.12 GRADUL DE ÎNDATORARE

Gradul de îndatorare a capitalului unui contribuabil înseamnă raportul dintre valorile


medii ale capitalului împrumutat şi cele ale capitalului propriu înregistrate de respectivul
contribuabil.
Pentru calculul acestor medii se folosesc valorile existente la începutul anului şi la
sfârŞitul perioadei pentru care se determină impozitul pe profit, după cum urmează:
(Capital împrumutat la începutul anului fiscal + Capital împrumutat la sfârŞitul
perioadei)/2
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
(Capital propriu la începutul anului fiscal + Capital propriu la sfârŞitul
perioadei)/2
Deci gradul de îndatorare poate fi scris şi astfel:
(Capital împrumutat la începutul anului fiscal + Capital împrumutat la sfârŞitul perioadei)
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
(Capital propriu la începutul anului fiscal + Capital propriu la sfârŞitul perioadei)

36
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

Pentru calcularea gradului de îndatorare nu se ţine seama decât de împrumuturi mai


mari de un an.
Cheltuielile contribuabilului cu dobânzile la aceste împrumuturi sunt deductibile sau nu, în
funcŢie de valoarea rezultată în urma calculului gradului de îndatorare.
Capital împrumutat înseamnă aŞadar totalul creditelor şi împrumuturilor cu termen de
rambursare peste un an începând de la data încheierii contractului. Tot aici se includ însa şi
creditele sau împrumuturile care au un termen de rambursare mai mic de un an, în situaŢia în
care exista prelungiri ale acestui termen, iar perioada de rambursare curentă, însumată cu
perioadele de rambursare anterioare ale creditelor sau împrumuturilor pe care le prelungesc,
depăşeşte un an.
Capital propriu înseamnă capitalul social, rezervele legale, alte rezerve, profitul
nedistribuit, rezultatul exerciŢiului şi alte elemente de capital propriu constituite potrivit
reglementărilor legale. Rezultatul exerciŢiului financiar luat în calcul la determinarea
capitalului propriu pentru sfârŞitul perioadei este cel înregistrat de contribuabil înainte de
calculul impozitului pe profit.
În cazul unei persoane juridice străine care îşi desfăşoară activitatea printr-un sediu
permanent în România, capitalul propriu cuprinde capitalul de dotare pus la dispoziŢie de
persoana juridică străina pentru desfăŞurarea activităŢii în Romania, potrivit documentelor de
autorizare, rezervele legale, alte rezerve, rezultatul exerciŢiului şi alte elemente de capital
propriu constituite potrivit reglementarilor legale.

2.13 CHELTUIELI CU SPONSORIZĂRILE

Conform Codului Fiscal, cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat şi cheltuielile


privind bursele private, acordate potrivit legii sunt nedeductibile; aceasta înseamnă că ele nu
vor fi scăzute din totalul veniturilor realizate în anul fiscal. Legea nu permite însă un mod
special de scădere a acestor cheltuieli. Astfel, după ce se face calculul obişnuit, după ce se află
profitul şi se aplică acestuia cota de impozit de 16%, sumele destinate sponsorizărilor se scad
din impozitul pe profit datorat. Pentru a putea fi scăzute astfel însă, sumele destinate
sponsorizării sunt dublu limitate, conform legii fiscale (limitări cumulative):
1. să nu fie în limita a 3% din cifra de afaceri;
2. să nu depăşească 20% din impozitul pe profit datorat.

37
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

În limitele respective se încadrează şi cheltuielile de sponsorizare a bibliotecilor de


drept public, în scopul construcţiei de localuri, al dotărilor, achiziţiilor de tehnologie a
informaţiei şi de documente specifice, finanţării programelor de formare continuă a
bibliotecarilor, schimburilor de specialişti, a burselor de specializare, a participării la congrese
internaţionale.

2.14 MODUL DE CALCUL

Exemplu de calcul privind scăderea din impozitul pe profit datorat a cheltuielilor


reprezentând sponsorizarea. Avem următoarele date :
Venituri din vânzarea mărfurilor = 2.000.000.000 lei
Venituri din prestări de servicii = 2.000.000 lei
_________________
Total cifră de afaceri 2.002.000.000 lei
Cheltuieli privind mărfurile = 1.500.000.000 lei
Cheltuieli cu personalul = 20.000.000 lei
Alte cheltuieli de exploatare = 100.000.000 lei
_________________

din care:
30.000.000 lei sponsorizare
Total cheltuieli 1.620.000.000lei

Profitul impozabil = 2.002.000.000 - 1.600.000.000 + 30.000.000 = 412.000.000 lei.


Impozit pe profit = 412.000.000 x 16% =65.920.000

3 la mie = 2.002.000.000x 0.003= 6.006.000 lei


20% din profit =65.920.000 x 20% =13.148.000 lei
Profitul impozabil 65.920.000 - 6.006.000 lei =59.914.000

38
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

2.15 SCADENŢE ŞI MODURI DE PLATĂ A IMPOZITULUI PE PROFIT

Sunt obligate la plata impozitului pe profit, conform prezentului titlu, următoarele


persoane, denumite în continuare contribuabili:
a) persoanele juridice române;
b) persoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu
permanent în România;
c) persoanele juridice străine şi persoanele fizice nerezidente care desfăşoară
activitate în România într-o asociere fără personalitate juridică;
d) persoanele juridice străine care realizează venituri din/sau în legătura cu proprietăţi
imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deŢinute la
o persoana juridică română;
e) persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice române, pentru veniturile
realizate atât în România cât şi în străinătate din asocieri fără personalitate juridică; în acest
caz, impozitul datorat de persoana fizică se calculează, se reţine şi se varsă de către persoana
juridică română;
f) persoanele juridice cu sediul social în România, înfiinţate potrivit legislaŢiei
europene.
Codul Fiscal stabileŞte diverse moduri în care se efectuează plata impozitului şi
diverse scadenţe ale acestuia, în funcŢie de tipurile de contribuabili.
A. Contribuabilii, societăţi comerciale bancare, persoane juridice române, şi
sucursalele din România ale băncilor, persoane juridice străine, au obligaŢia de a declara şi
efectua trimestrial plăŢi anticipate, în contul impozitului pe profit anual, în suma de o pătrime
din impozitul pe profit datorat pentru anul precedent, actualizat cu indicele de inflaŢie,
estimat cu ocazia elaborării bugetului iniŢial al anului pentru care se efectuează plăţile
anticipate, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se efectuează
plata. Impozitul pe profit pentru anul precedent, pe baza căruia se determină plăţile anticipate,

39
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

este impozitul pe profit datorat conform declaraŢiei privind impozitul pe profit pentru anul
precedent, fără a lua în calcul plăţile anticipate efectuate în acel an.
Indicele de inflaţie necesara pentru actualizarea plăţilor anticipate se comunică,
prin ordin al ministrului finanţelor publice, până la data de 15 aprilie a anului fiscal pentru
care se efectuează plăţile anticipate.
ExcepŢii privind această categorie de contribuabili:
1) Contribuabilii din categoria celor mai sus menŢionaŢi, care fie sunt nou înfiinţaţi,
fie sunt înfiinţaţi în cursul anului precedent, fie înregistrează pierdere fiscală la sfârŞitul
anului fiscal precedent, precum şi cei care în anul precedent au fost plătitori de impozit pe
veniturile microîntreprinderilor efectuează plăţi anticipate în contul impozitului pe profit la
nivelul sumei rezultate din aplicarea cotei de impozit asupra profitului contabil al perioadei
pentru care se efectuează plata anticipată. În cazul contribuabililor care în anul precedent au
beneficiat de scutiri de la plata impozitului pe profit, conform legii, iar în anul pentru care se
calculează şi se efectuează plăţile anticipate nu mai beneficiază de facilităţile fiscale
respective, impozitul pe profit pentru anul precedent, pe baza căruia se determină plăţile
anticipate, este impozitul pe profit determinat conform declaraţiei privind impozitul pe profit
pentru anul precedent, luându-se în calcul şi impozitul pe profit scutit. pentru efectuarea
plăţilor anticipate în anul 2011, aplica următoarele reguli:
a) contribuabilii care în perioada 1 ianuarie—30 septembrie 2010 datorează impozit
pe profit/impozit minim şi în perioada 1 octombrie — 31 decembrie 2010 datorează impozit
pe profit efectuează trimestrial plăţi anticipate în contul impozitului pe profit la nivelul unei
pătrimi din suma rezultată prin adunarea impozitului datorat în cele două perioade, actualizată
cu indicele de inflaŢie;
b) contribuabilii care în perioada 1 ianuarie — 30 septembrie 2010 datorează
impozit pe profit/impozit minim şi în perioada 1 octombrie — 31 decembrie 2010
înregistrează pierdere fiscală efectuează trimestrial plăţi anticipate în contul impozitului pe
profit la nivelul unei pătrimi din impozitul pe profit/impozitul minim aferent primei perioade,
actualizată cu indicele de inflaŢie;
2) Contribuabilii care înregistrează pierdere contabilă la sfârŞitul unui trimestru, nu
mai au obligaŢia de a efectua plata anticipată stabilită pentru acel trimestru.
B. Oricare alţi contribuabili în afară de cei menţionaţi anterior au obligaŢia de a
declara şi plăti impozitul pe profit trimestrial până la data de 25 inclusiv a primei luni
următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul, dacă în prezentul articol nu se
prevede altfel. Începând cu anul 2010, aceŞti contribuabili urmează să aplice sistemul plaŢilor
anticipate prevăzut pentru contribuabilii menŢionaŢi la lit. a).

40
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

Contribuabili din această categorie plătesc pentru ultimul trimestru o sumă


egală cu impozitul calculat şi evidenŢiat pentru trimestrul III al aceluiaŞi an fiscal, urmând ca
plata finală a impozitului pe profit pentru anul fiscal să se facă până la termenul de 25 aprilie.
Dacă îşi definitivează până la data de 25 februarie închiderea exerciŢiului financiar anterior,
depun declaraŢia anuală de impozit pe profit şi plătesc impozitul pe profit aferent anului
fiscal încheiat, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor.
Persoanele juridice care încetează să existe în cursul anului fiscal au obligaŢia să
depună, declaraŢia anuală de impozit pe profit şi să plătească impozitul până la data
depunerii situaŢiilor financiare la Registrul ComerŢului.

2.16 PIERDERILE FISCALE ŞI DECLARAŢIA 101

Plătitorii de impozit pe profit trebuie să completeze şi să depună anual DeclaraŢia 101


la administraŢiile financiare competente; raŢiunea principală a declaraŢiei este de a stabili
dacă în anul precedent contribuabilul respectiv a înregistrat pierdere sau profit.
Dacă înregistrează profit, contribuabilul va trebui să suporte aplicarea cotei legale de
impozit.
Pierderea anuală, stabilită prin declaraţia de impozit pe profit, se recuperează din
profiturile impozabile obţinute în următorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va
efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit,
potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora.
Pierderea fiscală înregistrată de contribuabilii care îşi încetează existenţa prin divizare
sau fuziune nu se recuperează de către contribuabilii nou-înfiinţaţi sau de către cei care preiau
patrimoniul societăţii absorbite, după caz.
În cazul persoanelor juridice străine, prevederile alin. (1) se aplică luându-se în
considerare numai veniturile şi cheltuielile atribuibile sediului permanent în România.
Contribuabilii care au fost plătitori de impozit pe venit şi care anterior au realizat
pierdere fiscală intră sub incidenţa prevederilor alin. (1), respectiv alin. (5), de la data la care
au revenit la sistemul de impozitare reglementat de prezentul titlu. Această pierdere se
recuperează pe perioada cuprinsă între data înregistrării pierderii fiscale şi limita celor 5 ani,
respectiv 7 ani, după caz.
Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pierderea fiscală anuală realizată începând cu
anul 2009, stabilită prin declaraţia de impozit pe profit, se recuperează din profiturile
impozabile obţinute în următorii 7 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în

41
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit


prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora.
Orice pierdere fiscală netă care apare în perioada în care contribuabilul a fost scutit de
impozitul pe profit poate fi recuperată din profiturile impozabile viitoare. Pierderea fiscală
netă este diferenţa dintre pierderile fiscale totale pe perioada de scutire şi profitul impozabil
total în aceeaşi perioadă.

2.17 GESTIONAREA INFORMAŢIILOR ÎN REGISTRUL DE


EVIDENŢĂ FISCALĂ

Contribuabilii, înregistraŢi ca plătitori de impozit pe profit, sunt obligaŢi să


întocmească Registrul de evidenţă fiscală în conformitate cu prevederile prezentului ordin.
Modelul, conŢinutul, caracteristicile de tipărire, modul de difuzare, utilizare şi păstrare ale
Registrului de evidenţă fiscală sunt prezentate în anexele nr. 1 şi 2 care fac parte integrantă
din prezentul ordin.
Registrul de evidenţă fiscală are ca scop înscrierea tuturor informaŢiilor care au stat la
determinarea profitului impozabil şi a calculului impozitului pe profit cuprins în declaraŢia
privind obligaŢiile de plată la bugetul general consolidat. InformaŢiile din Registrul de
evidenţă fiscală vor fi înregistrate în ordine cronologică şi vor corespunde cu operaŢiunile
fiscale şi cu datele privind impozitul pe profit din declaraŢia privind obligaŢiile de plată la
bugetul general consolidat.
OperaŢiunile înregistrate în Registrul de evidenţă fiscală sunt la latitudinea
contribuabilului, în funcŢie de specificul activităŢii şi de necesităţile proprii ale acestuia.
Registrul de evidenţă fiscală se utilizează în strictă concordanţă cu destinaŢia acestuia
şi se completează astfel încât să permită în orice moment identificarea şi controlul
operaŢiunilor efectuate pentru determinarea impozitului pe profit cuprins în declaraŢia
privind obligaŢiile de plată la bugetul general consolidat.
Impozitul pe profit calculat şi înscris în Registrul de evidenţă fiscală va fi identic cu
cel înscris în declaraŢia privind obligaŢiile de plată la bugetul general consolidat.
Contribuabilii, plătitori de impozit pe profit, au obligaŢia de a prezenta Registrul de evidenţă
fiscală organelor de inspecŢie fiscală competente. Registrul de evidenţă fiscală se păstrează la
domiciliul fiscal al contribuabilului. Înregistrările în Registrul de evidenţă fiscală se vor face
pentru fiecare perioadă pentru care contribuabilul are obligaŢia de a declara impozitul pe
profit. Registrul de evidenţă fiscală este document cu regim special de tipărire şi distribuire şi
se executa de Compania NaŢionala "Imprimeria NaŢionala - S.A.", cu utilizarea unor

42
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

elemente de securizare şi cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 831/1997


pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiară şi contabilă şi
a normelor metodologice privind întocmirea şi utilizarea acestora, cu modificările şi
completările ulterioare.
Registrul de evidenţă fiscală se eliberează contra cost de unităŢile fiscale din raza
teritorială în care contribuabilul îşi are declarat domiciliul fiscal, pe baza copiei certificatului
de înregistrare emis de Oficiul Naţional al Registrului ComerŢului.În termen de 60 de zile de
la data intrării în vigoare a prezentului ordin, contribuabilii, plătitori de impozit pe profit, vor
achiziŢiona Registrul de evidenţă fiscală .
Contribuabilii nou-înfiinŢaŢi, declaraŢi plătitori de impozit pe profit, vor achiziŢiona
Registrul de evidenţă fiscală în termen de 30 de zile de la data înregistrării. Contribuabilii care
nu mai îndeplinesc condiŢiile de plătitor de impozit pe veniturile microîntreprinderilor vor
achiziŢiona Registrul de evidenţă fiscală în termen de 30 de zile de la data la care au devenit
plătitori de impozit pe profit.

43
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

SECTIUNEA 3
3.1 IFRS-URILE ŞI IAS-URILE CARE REGLEMENTEAZĂ
ASPECTE CU PRIVIRE LA IMPOZITUL PE PROFIT

International Financial Reporting Standards (IFRS) este un set de standarde


internaţionale de raportare financiara.
În anul 2002 Comisia Europeană a emis o normă prin care toate companiile listate
trebuia să adopte IFRS până în 2005 pentru situaŢiile financiare consolidate. Multe state
membre UE au fost mult mai exigente, cerând tuturor companiilor private să adopte
standardele de raportare financiară.
Adoptarea Standardelor Internaţionale de Contabilitate (IAS – International
Accounting Standard) atât la nivelul companiilor cât şi la nivel macro-economic va asigura un
sistem transparent de raportare care va micşora costul capitalului.
Dezvoltarea pieţei de capital şi a economiei libere de piaţa, precum şi accentuarea
procesului de globalizare economică, au impus o schimbare şi perfecţionare continuă a
sistemului contabil românesc, urmărindu-se armonizarea acestuia cu prevederile Directivelor
Europene şi ale Standardelor Internaţionale de Contabilitate.
Necesitatea standardizării contabilităŢii pe plan superior celui naţional decurge direct
din internaţionalizarea fluxurilor de capital: investitorii dintr-o ţară investesc în alte ţări.
Pentru a investii în afară, întreprinzătorii trebuie să aibă la dispoziŢie informaŢii
privind situaŢia şi performanţa financiară a întreprinderilor din alte ţări. Aceste informaŢii
trebuie să fie similare celor pe care le au la dispoziŢie în propria ţară – trebuie să fie
relevante, corecte şi unitare.
Cum au apărut Standardele Internaţionale de Contabilitate?
Standardele InternaŢionale de Raportare Financiară (cunoscute sub acronimul
IFRS provenit de la denumirea în limba engleză International Financial Reporting Standards)
reprezintă un set de standarde contabile. În prezent, ele sunt emise de International
Accounting Standards Board (IASB). Multe dintre standardele care fac parte din IFRS sunt
cunoscute sub vechea denumire de Standarde InternaŢionale de Contabilitate (IAS).
IAS au fost emise între 1973 Şi 2001 de către consiliul International Accounting
Standards Committee (IASC). În aprilie 2001, IASB a adoptat toate standardele IAS, ulterior
continuând dezvoltarea lor. Noile standarde poartă însă denumirea de IFRS.

44
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

DeŞi în prezent nu se mai emit standarde IAS, cele deja existente sunt în continuare în
vigoare până la înlocuirea sau modificarea lor prin emiterea de noi standarde IFRS.
Principalele categorii de standarde de contabilitate
Pe plan internaţional exista mai multe categorii de standarde de contabilitate, cele mai
folosite fiind IAS şi GAAP. Iată, pe scurt, care sunt asemănările şi deosebirile dintre ele:
IAS – la noi cunoscute ca Standarde Internaţionale de Contabilitate, sunt reglementate
de Direcţia a IV a a Comunităţilor Economice Europene şi de Comitetul pentru Standarde
Internaţionale de Contabilitate. Ele sunt aşa numitele standarde europene (deşi sunt implicate
şi în mai multe ţări din afara zonei europene) şi au fost adoptate şi în ţara noastră.
GAAP (the Generally Accepted Accounting Principles) – deşi se numesc principii,
reprezintă de fapt colecŢia tuturor regulilor contabile aplicate în Statele Unite ale Americii.
Sunt adoptate de Federaţia Contabililor Certificaţi împreună cu organismele americane de
supraveghere a burselor de valori, asigurări, băncilor etc.
Sunt concretizate în reguli de contabilitate foarte complexe, detaliate şi specifice
fiecărei ramuri economice.
Asemănări între cele două seturi de standarde:
- IAS şi GAAP au concepte de bază similare: contabilitatea de angajament, respectiv
convenŢia de a reflecta tranzacţiile economice la momentul apariţiei lor, şi nu în momentul
decontării;
- Conţinutul economic primează asupra formei juridice a tranzacŢiilor;
- Prezumţia continuităŢii activităŢii, respectiv înregistrarea tuturor bunurilor,
obligaŢiilor şi tranzacŢiilor ca şi cum întreprinderea îşi va continua în mod normal activitatea
în viitorul previzibil;
- Ambele seturi de standarde informează investitorii asupra situaţiei şi
performantelor financiare ale întreprinderii, pe baza unui cadru reglementat care asigură: -
posibilitatea comparării indicatorilor în timp şi plan orizontal între industrii; - posibilitatea de
anticipare a capacităţii de generare a fluxurilor de numerar şi a necesităţilor de finanţare ale
întreprinderii;
- IAS şi GAAP sunt instrumente ale pieŢei de capital, prin a căror aplicare se
urmăreşte valorizarea corectă a instrumentelor de credit şi capital emise de întreprinderi.
Scopul este ca, în final, să fie posibilă producerea unei cotaŢii pentru fiecare titlu financiar
emis de întreprinderi.
Diferenţe între cele două seturi de standarde:
- IAS este un set de principii şi linii directoare de abordare a contabilităţii, cu scopul
declarat de a oferi o imagine fidelă a poziţiei financiare şi a performanţelor întreprinderii.

45
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

- GAAP este un set de reguli procedurale de urmat pentru înregistrările contabile.


Scopul redării imaginii fidele nu este expres declarat.
- În general, se consideră ca sfera de aplicare a IAS este mai largă de cât a GAAP.
În România, raportarea financiară şi cerinŢele din domeniul auditului continuă să
sufere schimbări şi să facă progrese în direcţia aplicării de standarde comparabile cu cele
aplicabile în cadrul Uniunii Europene.
Sursele principiilor contabile
În România, contabilitatea este reglementată de prevederile Legii 82/1991, republicată
în 2008 (Legea ContabilităŢii) şi modificată prin Legea 259/2007.
În conformitate cu Legea ContabilităŢii, toate persoanele juridice şi persoanele fizice
autorizate au obligaŢia să îşi ţină evidenţele contabile în limba română şi în moneda
naŢională. Pentru nevoia proprie de informare, entităŢile contabile pot alege să îşi
întocmească situaŢii economice şi într-o altă monedă.
Persoanele juridice sau fizice autorizate au obligaŢia să menţină evidenţa scrisă a
tuturor tranzacŢiilor efectuate şi să înregistreze aceste tranzacŢii în evidenţele lor contabile.
Registrele contabile obligatorii conform Legii ContabilităŢii sunt: Registrul Jurnal, Registrul
Inventar (întocmit în baza inventarierii anuale a activelor şi pasivelor), şi Cartea Mare
(întocmit în baza informaŢiilor contabile preluate din documentele justificative sau Registrul
Jurnal). Registrele şi înregistrările contabile pot fi întocmite pe hârtie sau în format electronic
şi pot fi folosite ca dovezi în justiŢie şi ca obiect al controalelor din partea autorităţilor fiscale
şi judiciare române. Contabilii trebuie să întocmească anual balanŢa de verificare pe baza
informaŢiilor din Cartea Mare, aceasta constituind baza pentru întocmirea situaŢiilor
financiare periodice.
Reglementările contabile emise prevăd utilizarea de către entităţi a unui plan de
conturi specific, precum şi a unui conţinut şi a unui format specific de raportare financiară.
Începând cu 1 ianuarie 2006, până la 31 decembrie 2009, OMF 1752/2005 şi, începând cu 1
ianuarie 2010, OMF 3055/2009 reprezintă legislaŢia de bază ce trebuie urmărita în cazul
următoarelor doua reglementări complementare:
 Reglementările contabile pentru armonizarea cu Directiva a 4-a a Comunităţilor
Economice Europene (AR4) şi
 Reglementările contabile pentru armonizarea cu Directiva a 7-a a Comunităţilor
Economice Europene (AR7).
OMF 3055/2009, în vigoare de la 1 ianuarie 2010, împreuna cu reglementările
contabile emise prevede:
 formatul şi conŢinutul situaŢiilor financiare anuale,

46
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

 principiile contabile şi regulile de evaluare,


 regulile pentru întocmirea, aprobarea, auditarea şi publicarea situaŢiilor financiare
anuale.
Concepte fundamentale
Ca şi în cazul OMF 1752/2005, OMF 3055/2009 urmăreŞte să acopere într-un singur
act legislativ raportarea financiară aplicabilă entităŢilor de orice mărime, făcând distincŢie în
ceea ce priveŞte nivelul de raportare, în funcŢie de mărimea entităŢii şi considerente de
interes public. OMF 3055/2009 aduce, în principal, mai multe clarificări privind aspectele
deja incluse în OMF 1752/2005.
OMF 3055/2009 menŢionează aplicarea următoarelor principii generale:
 Principiul contabilităŢii de angajamente. TranzacŢiile şi alte operaŢiuni sunt
recunoscute atunci când au loc şi sunt înregistrate în evidentele contabile şi prezentate în
situaŢiile financiare aferente exerciŢiului financiar în care s-au produs.
 Principiul imaginii fidele. SituaŢiile financiare anuale trebuie întocmite astfel încât
să ofere o imagine fidelă a activelor, pasivelor, poziŢiei financiare şi a rezultatelor financiare
ale unei entităţi, în conformitate cu prevederile indicate în OMF 3055/2009.
 Valorile prezentate în toate situaŢiile financiare întocmite trebuie să aibă
comparabilitate.
 Principiul continuităŢii activităŢii. Se presupune că entitatea îşi desfăşoară
activitatea în mod normal intr-un viitor previzibil. Dacă acest principiu nu este aplicabil şi
administratorul/administratorii cunosc acest aspect, atunci există o incertitudine cu privire la
capacitatea entităŢii de a-şi continua desfăŞurarea activităŢii. Acest lucru trebuie menŢionat
în notele situaŢiilor financiare.
 Principiul permanenţei metodelor. Regulile de evaluare trebuie aplicate consecvent
de la o perioada la alta.
 Principiul prudenţei, cu referire în mod special la următoarele aspecte:
 Includerea doar a profiturilor realizate la data bilanŢului;
 Includerea tuturor datoriilor aferente exerciŢiului financiar sau anilor anteriori,
chiar daca aceste datorii devin posibile sau cunoscute intre data bilanŢului şi data
finalizării acestuia;
 Trebuie sa se tina cont de toate deprecierile (ajustări de valori), indiferent daca
rezultatul exerciŢiului financiar este profit sau pierdere.
 Principiul independenţei exerciŢiului. Veniturile şi cheltuielile aferente
exerciŢiului financiar sunt înregistrate indiferent de data plăŢii sau a încasării.

47
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

 Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv. Componentele


elementelor de activ şi de pasiv sunt evaluate separat.
 Principiul intangibilităŢii. BilanŢul de deschidere al fiecărui exerciŢiu financiar
trebuie să corespundă bilanŢului de închidere al exerciŢiului financiar anterior.
 Principiul necompensării. Nu este permisă compensarea între elemente de activ şi
de pasiv la sfârŞitul perioadei bilanŢiere.
 Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului. Trebuie să se ia în
considerare valorile contabile şi caracterul economic al tranzacŢiei, şi nu doar forma şi/sau
substanŢa juridică.
Orice abatere de la principiile de mai sus este considerată a fi excepŢionala şi trebuie
prezentată în notele explicative, indicându-se motivul pentru care nu au fost aplicate aceste
principii şi efectul asupra valorilor contabile ale activelor şi pasivelor, poziŢiei financiare şi
rezultatelor perioadei.
OMF 3055/2009 menŢionează, de asemenea, aplicarea următoarelor principii
calitative ale situaŢiilor financiare:
 Principiul inteligibilităŢii: informaŢiile prezentate în situaŢiile financiare ar trebui
să fie uŞor de înţeles de către utilizatori, presupunând că dispun de cunoŞtinŢe suficiente
privind desfăŞurarea afacerilor şi a activităŢilor economice, precum şi privind contabilitatea
şi au dorinŢa de a studia informaŢiile prezentate cu atenŢia cuvenită.
 Principiul pertinenţei: informaŢiile trebuie să fie pertinente pentru nevoile
utilizatorilor în procesul de luare a deciziilor. InformaŢiile au calitatea de a fi pertinente
atunci când influenŢează deciziile economice ale utilizatorilor, permiŢându-le să evalueze
operaŢiunile trecute, actuale sau viitoare sau să se conformeze sau să corecteze evaluările lor
anterioare. Pertinenţa este determinată de natura şi importanţa informaŢiilor.
 Principiul credibilităŢii: informaŢiile au calitatea de a fi credibile atunci când nu
conŢin erori semnificative şi nu sunt părtinitoare iar utilizatorii pot avea încredere că
reprezintă corect ceea ce şi-au propus să reprezinte sau ceea ce se aŞteaptă, în mod rezonabil,
să reprezinte. Credibilitatea informaŢiilor poate fi obŢinuta prin aplicarea principiilor
imaginii fidelei, prevalenţei economicului asupra juridicului, neutralităŢii, prudentei şi
exhaustivităŢii.
 Principiul comparabilităŢii: utilizatorii trebuie să poată compara situaţiile
financiare ale unei entităţi pe parcursul unei perioade de timp, pentru a identifica tendinŢele
poziŢiei sale financiare şi performantei sale financiare. De asemenea, trebuie să poată
compara situaŢiile financiare ale unor entităţi diferite pentru a evalua poziŢia lor financiară
relativă şi modificările poziŢiei financiare.

48
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

Principii de evaluare şi politici contabile


În general, evaluarea se bazează pe costul de achiziŢie sau pe costul de producţie. În
anumite situaŢii, se poate folosi şi valoarea de aport sau valoarea justă (inclusiv reevaluări).
OMF 3055/2009 menŢionează că activele şi pasivele vor fi evaluate în conformitate cu
conŢinutul acestui ordin şi cu Normele de Aplicare emise de Ministerul FinanŢelor Publice.
Principiile contabile au rolul de a reflecta valorile de achiziŢie, dar şi "valorile juste"
trebuie luate în considerare pentru determinarea valorilor contabile la întocmirea situaŢiilor
financiare anuale. Aceasta include reevaluarea imobilizărilor corporale. Este indicat ca
evaluările să fie efectuate de către un evaluator profesionist (respectiv, de către un membru al
unui organism profesional relevant, cu recunoaŞtere naŢională sau internaŢională) iar
reevaluările de imobilizări corporale se pot efectua doar pentru activele existente la sfârŞitul
exerciŢiului financiar.
OMF 3055/2009 include instrucŢiuni cu privire la metodele de evaluare şi principiile
contabile ce trebuie avute în vedere la menŢinerea înregistrărilor financiare şi întocmirea
situaŢiilor financiare anuale.
Nici în OMF 3055/2009, nici în reglementările contabile aferente (AR4 şi AR7) nu
există niciun fel de menŢiune directă referitoare la Standardele InternaŢionale de Raportare
Financiară (IFRS).
În ceea ce priveŞte AR4 şi AR7 există similitudini în multe privinŢe cu IFRS şi
presupunem (deŞi nu există indicaŢii precise), că acolo unde sunt necesare instrucŢiuni
suplimentare, se pot face referiri la IFRS pentru prezentarea politicilor contabile aplicabile
cerute în cadrul notelor la situaŢiile financiare. în multe situaŢii, IFRS va oferi instrucŢiuni
suplimentare referitoare la metodele de evaluare şi politicile contabile.
În acelaŞi timp, exista anumite IFRS-uri care nu se aplică sau care au doar menŢiuni
limitate în AR4, cum ar fi:
 Impozitul amânat. în OMF 3055/2009 nu există nici o menŢiune referitoare la
impozitul amânat.
 Pentru “instrumentele financiare” - respectiv numerar, instrumente de capitaluri
proprii, drepturi contractuale de a primi / plăţi numerar (creanŢe, datorii, alte creanŢe, alte
datorii) - există unele menŢiuni referitoare la tratamentul contabil, dar sunt foarte limitate şi
cu siguranŢă includ puŢin din prevederile menŢionate în IAS 32 “Instrumente financiare:

49
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

prezentare şi descriere”, IAS 39 “Instrumente financiare: recunoaŞtere şi evaluare” şi IFRS 7


“Instrumente financiare: prezentare”.
 În privinŢa IAS 17 “Contracte de leasing”, există definiŢii în OMF 3055/2009 ale
“leasingului financiar” şi “leasingului operaŢional”, precum şi tratamentul contabil care
trebuie aplicat acestor elemente, dar există cerinŢe mai limitate de prezentare comparativ cu
cerinŢele IAS 17. OMF 3055/2009 include instrucŢiuni referitoare la tratamentul
tranzacŢiilor de vânzare ale unui activ şi închiriere a aceluiaŞi activ în regim de leasing
(leaseback).
 IAS 23 „Costurile îndatorării”. OMF 3055/2009 oferă entităŢilor opŢiunea de a-şi
capitaliza dobânzile şi comisioanele plătite pentru obŢinerea finanŢării direct atribuibile
activelor calificate.
 IFRS 6 “Explorarea şi evaluarea resurselor minerale” – în OMF 3055/2009 sunt
incluse anumite definiŢii şi tratamente contabile care sunt similare celor prevăzute în IFRS 6.
TotuŞi, nu există informaŢii suplimentare privind testul de depreciere a activelor de explorare
şi evaluare.
În plus, aspecte acoperite de mai multe standarde IFRS sunt menŢionate puŢin sau
chiar deloc, cum ar fi :
 IFRS 2 „Plata pe bază de acŢiuni”: în OMF 3055/2009 există definiŢii ale plăŢilor
pe bază de acŢiuni acordate angajatului şi tratamentul contabil care trebuie aplicat acestor
elemente, dar sunt descrise foarte pe scurt, iar cerinŢele de prezentare sunt mai limitate
comparativ cu cerinŢele IFRS 2.
 IFRS 5 „Active imobilizate deŢinute pentru vânzare şi activităţi întrerupte”: în
OMF 3055/2009 se face referire numai la reclasificarea activelor imobilizate la stocuri atunci
când entitatea decide să modifice destinaŢia unui activ imobilizat.
 IFRS 8 „Segmente operaŢionale”: în OMF 3055/2009 există definiŢii ale
segmentelor şi factorilor care trebuie avuŢi în vedere la identificarea acestor segmente.
TotuŞi, OMF 3055/2009 nu include criterii referitoare la mărime şi toate cerinŢele de
prezentate cerute de IFRS 8.
 IAS 19 „Beneficiile angajaŢilor”: în OMF 3055/2009 include, pentru beneficiile
postangajare, o referire la criteriile ce trebuie avute în vedere la stabilirea beneficiilor
postangajare (vârsta, vechimea şi rotaŢia personalului) şi la faptul că provizionul ar trebui
constituit de către un specialist în domeniu.
 IAS 11 „Contracte de construcŢii”; IAS 40 „InvestiŢii imobiliare”; şi IAS 41
“Agricultura” sunt menŢionate puŢin sau chiar deloc.

50
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

 Pentru imobilizările necorporale, sunt prevăzute anumite tratamente contabile


specifice, care nu sunt consecvente în toate cazurile cu IAS 38 „Imobilizări necorporale”.
Aici se include tratamentul amortizării fondului comercial rezultat în urma unei achiziŢii.
 Erorile din exerciŢiile financiare anterioare sunt incluse ca ajustare a rezultatului
reportat al anului curent, cu prezentarea corespunzătoare şi obligativitatea ca orice pierdere
generată să fie acoperită din profitul anului curent înainte de efectuarea oricărei distribuiri a
profitului anului curent. Cifrele comparative nu se ajustează pentru niciun element al
perioadei anterioare. IAS 8 „Politici contabile, modificări în estimări şi erori contabile”
impune efectuarea modificării cifrelor comparative în cazul anumitor modificări în politicile
contabile şi a corectării erorilor aferente perioadelor anterioare.
 Pentru întocmirea situaŢiilor financiare consolidate (consultaŢi comentariile
suplimentare de mai jos) există unele diferenŢe faţă de IFRS 3 „Combinări de întreprinderi”,
printre care:
 Tratamentul amortizării fondului comercial rezultat din achiziŢii pe o perioadă de
5 ani; IFRS prevede evaluarea la valoarea iniŢiala minus pierderi ulterioare de valoare.
 Fondul comercial negativ achiziŢionat este recunoscut în contul de profit şi
pierdere doar în măsura în care sunt îndeplinite anumite criterii; IFRS 3 impune înregistrarea
imediată a venitului în contul de profit şi pierdere.
 Daca valorile nu pot fi stabilite la data achiziŢiei, atunci pot fi folosite la
consolidare şi pentru stabilirea fondului comercial la achiziŢie valorile calculate pe baza datei
de achiziŢie sau valorile contabile de la data cea mai recent disponibilă.
 IAS 2 „Stocuri” permite folosirea metodei FIFO, media ponderată şi în cazuri bine
delimitate, pe bază de identificare a elementelor şi folosirea metodei preŢului de vânzare.
Suplimentar bazei de stabilire a costului indicată mai sus, OMF 3055/2009 permite folosirea
metode LIFO (se consideră că LIFO poate fi folosită atunci când există o motivaŢie legată de
mediul operaŢional astfel încât auditorul să nu emită o opinie calificată).
 Aria de cuprindere a prevederilor specifice de prezentare conform OMF
3055/2009 este mai restrânsa decât în cazul prevederilor IFRS; totuŞi pentru reflecta „o
imagine fidelă” după cum este menŢionat în OMF 3055/2009, se consideră că trebuie
completate note de prezentare suficient de detaliate.
 IFRS prevede mult mai multe instrucŢiuni referitoare la politicile şi principiile
contabile în situaŢii specifice şi pentru industrii specifice.
În OMF 3055/2009 există, între alte lucruri, mai multe clarificări asupra următoarelor
aspecte:

51
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

 Atunci când sunt întocmite situaŢii financiare consolidate în conformitate cu IFRS


nu este necesar să se întocmească şi situaŢii financiare consolidate conform OMF 3055/2009.
 Provizioane, inclusiv implicarea unui expert pentru determinarea provizioanelor
pentru pensii şi introducerea conceptului de „obligaŢie implicită”, concept utilizat pentru
considerarea recunoaŞterii provizioanelor de reorganizare a unei entităţi.
 Începând cu 1 ianuarie 2010 este inclus conceptul că valoarea în timp a banilor ar
trebui avută în vedere la recunoaŞterea unui provizion.
 Ce trebuie inclus în categoriile planului de conturi. Acestea au fost incluse ca
Anexa.
În legătura cu politicile contabile, AR4 indică:
 Principiile şi politicile specifice adoptate de entitate pentru întocmirea, redactarea
şi completarea situaŢiilor sale financiare anuale.
 Pentru a reflecta activitatea specifică a entităŢii, conducerea va stabili politicile
contabile corespunzătoare activităŢii desfăŞurate.
 Atunci când îşi stabileŞte politicile contabile, orice entitate trebuie să se asigure că
sunt respectate principiile contabile generale (“conceptele fundamentale”) aŞa cum au fost ele
incluse în AR4
 Politicile contabile ar trebui să fie:
o Relevante pentru nevoile utilizatorilor în procesul de luare a deciziilor;
o “Credibile” – să prezinte o situaŢie “reală şi fidelă”, să fie neutre, să respecte
principiul prudenţei şi să fie complete în toate aspectele semnificative;
o Modificate doar dacă se stipulează prin lege sau pentru a prezenta informaŢiile
într-o manieră mai relevantă sau mai “credibilă".
O limitare a OMF 3055/2009 o reprezintă flexibilitatea pe care o au entităŢile
contabile în alegerea politicilor contabile aplicabile, ceea ce înseamnă că există posibilitatea
lipsei de consecvenţă în raportarea conform OMF 3055/2009 între entităţi similare (în ceea ce
priveŞte ramura industrială, tipul de afacere şi mărimea operaŢiunilor).

3.2 STANDARDUL INTERNAŢIONAL DE CONTABILITATE NR. 12


(IAS 12) – IMPOZITUL PE PROFIT

Prevede regimul contabil al impozitului pe profit. StabileŞte principii şi oferă


recomandări pentru înregistrarea în contabilitate a consecinŢelor fiscale prezente şi viitoare
legate de:

52
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

- Recuperarea/decontarea viitoare a valorii contabile a activelor/pasivelor din bilanţul


contabil al unei entităţi;
- TranzacŢiile aferente perioadei curente recunoscute în contul de profit şi pierderi sau
direct în capitalurile proprii.
În conformitate cu prevederile acestui standard, o întreprindere trebuie să recunoască
o datorie cu impozitul amânat, cu anumite excepţii prevăzute de standard, în condiţiile în care
este posibil ca recuperarea sau decontarea valorii contabile a unui activ sau a unei datorii să
determine efectuarea unei plăţi viitoare mai mari sau mai mici privind impozitul pe profit
curent, decât ar fi valoarea acestora dacă o asemenea recuperare sau decontare nu ar avea
consecinţe fiscale.
Impozitul pe profit luat în calcul la determinarea şi înregistrarea în contabilitate a
profitului net/pierderii nete dintr-un exerciţiu financiar trebuie să cuprindă atât impozitul
curent, cât şi impozitul amânat.
Cheltuiala cu impozitul pe profit (Venitul din impozitul pe profit) reprezintă valoarea
globală inclusă în determinarea profitului net sau a pierderii nete pe perioada exerciţiului în
ceea ce priveşte impozitul curent şi pe cel amânat.
Impozitul curent este valoarea impozitului pe profit plătibil/recuperabil în raport cu
profitul impozabil/pierderea fiscală pe o perioadă.
Datoriile şi creanţele fiscale curente trebuie luate în calcul la stabilirea impozitului pe
profit şi trebuie să fie recunoscute pentru perioadele de impozitare curente şi anterioare,
aplicând cota de impozit aplicabilă perioadei respective.
Beneficiul aferent unei pierderi fiscale ce poate fi transferată în perioada anterioară
pentru a recupera impozitul curent al unei perioade anterioare trebuie recunoscut ca activ.
Atunci când o pierdere fiscală este folosită pentru a recupera impozitul curent al unei
perioade anterioare, o întreprindere recunoaŞte beneficiul drept activ în acea perioadă în care
apare pierderea fiscală, deoarece există probabilitatea ca beneficiul să fie generat către
întreprindere şi să poată fi evaluat în mod credibil.
Datoriile privind impozitul amânat sunt reprezentate de valorile impozitului pe profit
plătibile în perioadele contabile viitore, în ceea ce priveşte diferenţele temporare impozabile.
Creanţele privind impozitul amânat sunt reprezentate de valorile impozitului pe profit,
recuperabile în perioadele contabile viitoare, în ceea ce priveşte:
• Diferenţele temporare deductibile
• Reportarea pierderilor fiscale nefolosite
• Reportarea creditelor fiscale nefolosite

53
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

Diferenţa temporară este diferenţa între valoarea economică (contabilă) a unei creanţe
sau datorii din bilanţ şi baza lui fiscală. Diferenţele temporare pot fi:
- Diferenţe temporare impozabile: vor genera sume impozabile în determinarea
profitului impozabil al exerciţiilor viitoare atunci când valoarea contabilă a creanţei/ datoriei
va fi încasată/decontată. În bilanţ acestea vor fi înregistrate ca datorie cu impozitul pe profit
amânat.
- Diferenţe temporare deductibile: vor genera sume deductibile în determinarea
profitului impozabil al exerciţiilor viitoare atunci când valoarea contabilă a creanţei/datoriei
va fi încasată/decontată. În bilanţ acestea vor fi înregistrate ca şi creanţă cu impozitul pe profit
amânat.
Baza fiscală a unui activ sau a unei datorii este valoarea atribuită acelui activ sau a
acelei datorii în scopuri fiscale.
Impozitul amânat (creanţă sau datorie) apare atunci când:
• Exista diferenţe între valoarea contabilă şi baza fiscală a unei creanţe sau datorii
• Aceste diferenţe sunt reversibile (temporare)
• Creanţele sau datoriile respective fac obiectul impozitării
Diferenţele între baza fiscală şi valoarea contabilă pot fi:
- Permanente, situaţie în care diferenţele respective nu fac obiectul impozitului
amânat, cheltuieli nedeductibile fiscal (ex.: cheltuieli protocol, penalităţi de neplata a
impozitelor la buget) sau venituri neimpozabile (ex.: constituirea rezervei legale) ;
- Temporare – care vor genera sume impozabile sau deductibile atunci când valoarea
contabilă a activului sau datoriei este recuperată, respectiv stinsă.
De asemenea impozitul amânat poate să apară atunci când:
• Există valori deductibile sau impozabile în viitor, dar care nu au un activ sau o
datorie corespondenta în bilanţ
• Există pierderi fiscale neutilizate, în condiţiile în care există şi probabilitatea
realizării de profituri impozabile viitoare faţă de care pierderile fiscale să fie reportate
În determinarea ambelor forme ale impozitului pe profit se pleacă, de regulă, de la
aceeaşi cotă de impozitare, respectiv cea prevăzută de legislaţia fiscală. Totuşi, creanţele şi
datoriile privind impozitul amânat trebuie evaluate la ratele de impozitare ce se aşteaptă a se
aplică pentru perioada în care activul va fi realizat sau datoria va fi decontată, pe baza ratelor
de impozitare (si a prevederilor fiscale) care au fost reglementate sau se estimează a fi
reglementate până la data bilanţului.

54
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

Potrivit reglementărilor contabile aprobate prin OMFP nr. 94/2001, reconcilierea


dintre rezultatul contabil şi cel fiscal va fi prezentată în notele la situaţiile financiare anuale
(Nota 10 „Alte informaţii”).
Recunoaşterea impozitului amânat
Recunoaşterea datoriei cu impozitul amânat. IAS 12 menţionează că datoria cu
impozitul pe profit amânat trebuie recunoscută pentru toate diferenţele temporare impozabile.
Există trei excepţii de la recunoaşterea unei datorii cu impozitul pe profit amânat, după cum
urmează:
- Datorii care provin din recunoaşterea fondului comercial, pentru care amortizarea
nu este deductibilă fiscal;
- Datorii care provin din recunoaşterea iniţială a unui element de activ/pasiv altul
decât din consolidare, care în momentul tranzacţiei nu afectează profitul contabil sau fiscal;
- Datorii care provin din profiturile nedistribuite din investiţii în care întreprinderea
este în măsură să controleze momentul reluării diferenţei şi este posibil ca această reluare să
nu aibă loc în viitorul previzibil.
Recunoaşterea unei creanţe cu impozitul amânat. O creanţă cu impozitul pe profit
amânat trebuie recunoscută pentru toate diferenţele temporare deductibile, pierderi fiscale
neutilizate, şi credite fiscale nefolosite în măsura în care este posibil ca profitul impozabil din
care să fie deductibilă diferenţa temporara să fie disponibil cu următoarea excepţie:
 Fond comercial negativ care a fost tratat ca şi venit amânat prin IAS 22;
 Recunoaşterea iniţială a unui activ/datorii, alta decât cea prevăzută iniţial şi care
în momentul tranzacţiei nu afectează profitul contabil sau impozabil.
Creanţele cu impozitul pe profit amânat pentru diferenţe temporare deductibile ce
rezultă din participaţii în sucursale, filiale, întreprinderi asociate sau de tip joint-venture
trebuie recunoscute în măsura în care este probabil ca diferenţa temporară să se reia într-un
viitor previzibil, şi profitul impozabil să fie disponibil, iar diferenţa temporară să fie utilizată.
Valoarea contabilă a creanţelor cu impozitul pe profit amânat trebuie revizuită la
închiderea exerciţiului şi diminuată în măsura în care nu mai este probabilă disponibilitatea
unui profit impozabil suficient pentru a permite utilizarea acestui activ. Orice astfel de
diminuare trebuie reluată în măsura în care profitul devine suficient.
O creanţă cu impozitul pe profit amânat trebuie recunoscută pentru o pierdere fiscală
neutilizată cât şi pentru credite din impozite (credite fiscale) neutilizate, în măsura în care este
probabil să se dispună de beneficii impozabile viitoare, asupra cărora vor putea fi imputate
aceste pierderi fiscale şi credite de impozit neutilizate.
Recunoaşterea unei cheltuieli cu impozitul pe profit sau al unui venit.

55
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

Impozitul pe profit curent sau amânat trebuie recunoscut ca şi venit sau cheltuială şi
inclus în profitul net al perioadei, mai puţin în situaţiile în care provine din:
• O tranzacţie sau eveniment care este contabilizat direct în capitalul propriu;
• O tranzacţie contabilizată ca şi achiziţie.
Dacă impozitul se referă la elemente contabilizate direct în capitalurile proprii atunci
şi acesta trebuie contabilizat direct în capitalurile proprii.
Dacă impozitul se referă la o achiziţie, trebuie contabilizat ca activ sau pasiv
identificabil la data achiziţiei în conformitate cu IFRS 3 – Combinări de întreprinderi
(afectând astfel fondul comercial).

Implicaţiile fiscale ale dividendelor


În anumite legislaţii, impozitul pe profit se calculează la un procent mai mare sau mai
mic dacă parte sau tot profitul net sau nerepartizat este plătit ca şi dividende. În alte legislaţii,
impozitul pe profit poate fi rambursat dacă parte sau tot profitul net sau nerepartizat este plătit
ca şi dividende. Distribuţii viitoare de profit sub forma de dividende sau rambursări de
impozit plătit nu pot fi anticipate în măsurarea impozitului pe profit amânat indiferent dacă
acesta este creanţă sau datorie.
IAS 10- Evenimente după închiderea exerciţiului recomandă prezentarea şi interzice
estimarea unor dividende propuse sau declarate după închiderea exerciţiului, însă înainte de
aprobarea situaţiilor financiare. IAS 12 sugerează prezentarea implicaţiilor fiscale ale unor
astfel de dividende, precum şi natura şi suma atribuită ca şi impozit pe profit acestor
dividende.

Măsurarea creanţei/datoriei cu impozitul pe profit amânat


Creanţa/datoria privind impozitul pe profit amânat se determină prin înmulţirea
diferenţelor temporare cu cota de impozit ce se aşteaptă a fi aplicată în perioadele în care
activul va fi realizat sau datoria va fi decontată, pe baza cotei de impozit care a fost adoptată
sau cvasiadoptată până la închiderea exerciţiului curent.
Creanţa/ datoria privind impozitul pe profit amânat nu poate fi actualizată.
Principalele ajustări efectuate potrivit reglementărilor fiscale, asupra rezultatului
contabil, în vederea determinării impozitului pe profit curent, se referă la următoarele aspecte:
- elemente similare veniturilor rezultate ca urmare a retratării;
- elemente similare cheltuielilor rezultate ca urmare a retratării;

56
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

- cheltuieli cu dobânzile şi diferenţele de curs valutar deductibile fiscal, care sunt


reportate din perioada precedentă;
- sume utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor legale în limita a 5%
din profitul contabil, anual, până ce acesta va atinge 20% din capitalul social sau patrimoniu,
după caz, potrivit prevederilor legale fiscale;
- alte sume deductibile în limitele prevăzute de legislaţia în vigoare;
- dividende primite de la altă persoană juridică română;
- alte venituri neimpozabile;
- cheltuieli cu impozitul pe profit;
- impozitul pe venitul realizat în străinătate;
- amenzi, confiscări, dobânzi pentru plata cu întârziere şi penalităţi de întârziere
datorate către autorităţile române sau străine, altele decât cele prevăzute în contractele
comerciale încheiate între persoanele rezidente;
- cheltuieli de protocol, cheltuieli sociale şi alte cheltuieli care depăşesc limita
legală;
- cheltuieli cu amortizarea contabilă nedeductibilă fiscal;
- sume utilizate pentru constituirea sau majorarea provizioanelor, a rezervelor peste
limitele prevăzute de lege;
- cheltuieli cu dobânzile nedeductibile fiscal care nu sunt reportate pentru perioada
următoare;
- cheltuieli cu dobânzile şi diferenţele de curs valutar nedeductibile fiscal, care sunt
reportate pentru perioada următoare;
- cheltuieli aferente veniturilor neimpozabile;
- pierderi din surse externe, calculate pe fiecare sursă de venit;
- alte cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal;
- alte venituri neimpozabile, prevăzute expres în acte normative speciale.
Urmare a aplicării celor două metodologii de lucru, legislaţia fiscală în vigoare pentru
determinarea impozitului pe profitul curent şi IAS 12 pentru determinarea impozitului pe
profit amânat, se poate concluziona că rezultatul final (profit sau pierdere fiscală) se poate
determina şi astfel:
Rezultat fiscal = Rezultat contabil +/- Diferenţe permanente +/- Diferenţe temporare
Prezentare şi descriere în Notele la situaţiile financiare
Impozitul pe profit curent, creanţa sau datorie trebuie compensat în bilanţ numai dacă
compania are dreptul şi intenţia să regularizeze acest lucru.

57
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

Impozitul pe profit amânat, creanţa sau datorie trebuie compensat în bilanţ numai dacă
compania are dreptul şi intenţia să regularizeze acest lucru şi dacă sunt sub jurisdicţia
aceleiaşi autorităţi fiscale.
Informaţii ce se prezintă în Note la situaţiile financiare
• Creanţa cu impozitul pe profit curent
• Datorie cu impozitul pe profit curent
• Creanţa din impozitul pe profit amânat (întotdeauna clasificat ca şi non-curent)
• Datorie din impozitul pe profit amânat (întotdeauna clasificat ca şi non-curent)
• Cheltuiala/ venit cu/din impozitul pe profit referitoare la profitul sau pierderea din
activităţi curente ( trebuie prezentat în contul de profit şi pierdere)
• Componentele importante ale cheltuielii/venitului din impozitul pe profit.
• Impozitul pe profit curent sau amânat consolidat, referitor la elementele înregistrate
direct în capitalurile proprii
• Impozitul referitor la activităţile extraordinare
• Explicarea relaţiei dintre cheltuială/venitul cu impozitul şi taxa care ar fi reieşit
aplicând impozitul curent la profitul sau pierderea contabilă (poate fi prezentat ca o
reconciliere între taxe)
• Schimbările în procentele aplicate
• Sume referitoare la diferenţele temporare deductibile, pierderi fiscale neutilizate, şi
credite fiscale neutilizate
• Diferenţe temporare asociate cu participaţiile în sucursale , filiale, întreprinderi
asociate sau de tip joint-venture
• Pentru fiecare tip de diferenţă temporară şi pierdere sau credit fiscal neutilizat,
suma referitoare la creanţa sau datoria fiscală amânată recunoscute în bilanţ şi respectiv orice
cheltuială/venit cu acest impozit recunoscut în contul de profit şi pierdere
• Taxa referitoare la discontinuitatea activităţii
• Implicaţiile fiscale ale dividendelor după data închiderii exerciţiului
• Detalii asupra creanţelor cu impozit pe profit amânat
Interpretări
SIC 21, Impozitul pe profit – Recuperarea activelor reevaluate, care nu trebuie
amortizate
Datoriile sau creanţele fiscale amânate rezultate din reevaluare trebuie măsurate în
funcţie de efectele fiscale ale valorificării, mai degrabă decât ale utilizării activului respectiv.
SIC 25, Impozitul pe profit – Modificări în statutul fiscal al entităţii sau al
acţionariatului

58
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

Efectele fiscale curente şi amânate ale unei astfel de modificări trebuie să fie incluse în
profitul net sau în pierderea exerciţiului, cu excepţia cazului în care aceste efecte se referă la
tranzacţii sau evenimente care au fost recunoscute direct în capitalul propriu.

SECTIUNEA 4 - STUDIU DE CAZ: CALCULUL IMPOZITULUI


PE PROFIT LA SC PROCERA AGROCHEMICALS ROMANIA SRL

PREZENTAREA SOCIETĂŢII
S.C. PROCERA AGROCHEMICALS ROMANIA S.R.L. este astăzi una dintre
cele mai tinere, dinamice şi active organizaţii pe segmentul său de piaţă din România.
PROCERA este prezentă pe piaţa pesticidelor în România din anul 2001. Până în
prezent , firma a înregistrat o evoluţie pozitivă, materializată prin diversificarea şi lărgirea
domeniilor de activitate.
Valorile pe care se concentrează dezvoltarea organizaţiei se bazează pe inovaţie,
management flexibil şi muncă de echipă dedicată nevoilor clienţilor.
Pe lângă activitatea de producere şi distribuţie de pesticide, vânzarea şi producerea de
seminţe reprezintă un obiectiv important pentru PROCERA. Portofoliul de seminţe este bazat
pe licenţierea materialului genetic în regim de exclusivitate. Pentru a menţine standardele de
calitate ale materialui seminacer, aceste seminţe sunt produse în special de către
Departamentul de Producţie Vegetală, în ferma proprie.
Un alt departament care funcţionează în cadrul firmei PROCERA este acela de
Cercetare şi Dezvoltare, care aluat fiinţă în anul 2003 şi a cărui activitatea principală constă
în ameliorarea porumbului şi a florii-soarelui. Rezultatele obţinute până în prezent sunt pe
măsura aşteptărilor, astfel încât primii hibrizi marca PROCERA urmează a fi lansaţi pe piaţă
în maxim 2-3 ani.
Biodisel-ul reprezintă cea mai nouă preocupare a noastră, PROCERA dezvoltând
printr-un proiect de investiţii o capacitate de producere a biodiselului de 35000 tone anual.
Fabrica de biodisel PROCERA foloseşte ca materie primă pentru producerea biodiselului
uleiuri vegetale, şi în special uleiul de rapiţă, o plantă tehnică accesibilă şi profitabilă pentru
agricultorul român.
AgroCredit este un program PROCERA al cărui obiectiv princilpal îl constituie
susţinerea agricultorilor din România, atât prin asigurarea input-urilor necesare desfăşurării
activităţilor agricole, cât şi prin asigurarea desfacerii producţiei.

59
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

Viziunea PROCERA este aceea de a deveni parteneri cu toţi agricultorii români, care
au drept obiectiv performanţa, iar misiunea este aceea de a-şi concentra tot efortul, pentru
furnizarea produselor de calitate la preţuri competitive, care să susţină efortul agricultorilor
pentru obţinerea performanţelor în domeniu.
Motto-ul: „MERITI MAI MULT...CERE!”
DETERMINAREA REZULTATULUI CONTABIL ŞI A REZULTATULUI
FISCAL
Pentru stabilirea rezultatului exerciţiului se impune închiderea conturilor de cheltuieli
ale perioadei curente prin preluarea acestora în debitul contului 121 – Profit şi pierdere,
precum şi închiderea conturilor de venituri ale perioadei curente prin preluarea soldurilor
creditoare ale acestora în creditului contului 121 – Profit şi pierdere.
În acest mod se pun faţă în faţă veniturile şi cheltuielile perioadei curente. În balanţa
de verificare primară unele dintre aceste conturi pot să apară cu sold, iar în urma înregistrării
operaţiunilor de regularizare pot să apară şi alte conturi de venituri şi de cheltuieli. Toate
aceste conturi se închid, sumele aferente lor adăugându-se celorlalte sume colectate în contul
121 – Profit şi pierdere în cursul exerciţiului.7
Potrivit opticii fiscale din ţara noastră rezultatul exerciţiului se determină pentru
fiecare tip de activitate desfaşurată de agenţii economici (de exploatare, financiară şi
extraordinară), ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile corespunzătoare fiecărei activităţi
obţinându-se următoarele categorii de rezultat:
Rezultatul din exploatare = Venituri din exploatare – Cheltuieli pentru exploatare
Rezultatul financiar = Venituri financiare + Cheltuieli financiare
Rezultatul curent al exerciţiului financiar = Rezultatul din exploatare +
Rezultatul financiar
Rezultatul extraordinar = Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare
Rezultatul brut al exerciţiului = Rezultatul curent al exerciţiului + Rezultatul
excepţional.
Rezultatul exerciţiului denumit şi rezultatul contabil, reprezintă suma totală a
profitului sau pierderii exerciţiului financiar ce figurează în contul 121 – Profit şi pierdere
considerat ca rezultat înainte de impozitare, ce serveşte la determinarea profitului fiscal.
Potrivit legislaţiei fiscale în vigoare din rezultatul brut al exerciţiului, atunci când
acesta se concretizează în profit, o cotă de 5% se repartizează la rezerve fiscale.
Rezultatul fiscal ce reprezintă profitul impozabil sau pierderea fiscală a exerciţiului,
se determină pe baza rezultatului contabil, potrivit relaţiei:

7
Istrate C., Introducere în contabilitate, Ed. Polirom, Iaşi, 2002

60
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

Rf = Vt – Cht + Chn – Df – Pfr


În care:
Rf = rezultatul fiscal;
V = venituri totale (rulajul creditor al contului 121);
Cht = cheltuieli totale (rulajul debitor cumulat al contului 121, inclusiv cheltuieli cu
impozitul pe profit);
Chn = cheltuieli nedeductibile;
Df = deduceri fiscale;
Pfr = pierdere fiscală de recuperare din anii precedenţi.
Cheltuielile sunt deductibile doar în situaţia în care sunt aferente realizarii veniturilor
şi dacă sunt recunoscute prin norme legale.
O structură componentă a calculării masei profitului impozabil este cea destinată
deducerilor fiscale cum sunt:
 Amotrizarea deductibilă fiscal: cheltuielile aferente achiziţionării, producerii,
construirii, ansamblării, instalării sau îmbunatăţirii mijolacelor fixe amortizabile se
recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării potrivit prevederilor
Codului Fiscal.8
 Cheltuielile cu dobânzile şi diferenţele de curs valutar sunt integral deductibile în
cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic sau egal cu trei, pentru alte
împrumuturi decât cele contractate de la bănci care sunt total deductibile.
 Dividendele primite de la altă persoană juridică română
 Sumele utilizare pentru constituirea sau majorarea fondului de rezervă în limită de
5% din profitul contabil anual, pană când acesta va ajunge 20% din capitalul social,
 Veniturile din provizioane şi ajustări pentru care nu s-a admis deducerea, alte
elemente stabile prin norme legale9
Cheltuielile nedeductibile din punct de vedere fiscal :
 Cheltuieli cu impozitul pe profit;
 Cheltuieli cu impozitul pe profit/venitul realizat în străinătate;
 Amenzi, confiscări, dobânzi pentru plata întârziere şi penalităţi de întârziere
datorate către autorităţile române sau străine, altele decât cele prevăzute în contractele
comerciale încheiate între persoane rezidente;

8
Codul Fiscal
9
Ristea E., Cobtabilitatea Financiară a Întreprinderii, Ed. Universitară, Bucureşti, 2004

61
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

 Cheltuieli de protocol care depăşesc limita prevăzută de lege. Limita este de 2%*
(rezultatul contabil – venituri neimpozabile + cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile +
cheltuielile de protocol)
 Cheltuieli de sponsorizare şi/sau mecenat, burse private, efectuate potrivit legii.
Limita pentru cheltuielile de sponsorizare este 3 la mia lei cifra de afaceri, daca nu mai mult
de 20% din impozitul pe profit calculat înainte de deducerea cheltuielilor de sponsorizare.
 Cheltuieli cu amortizarea contabilă;
 Cheltuieli cu provizioane/ajustari şi cu rezervele care depaşesc limita prevăzută de
lege;
 Cheltuieli nedeductibile cu dobânzile care nu sunt raportate pentru perioada
următoare;
 Cheltuieli cu dobânzi şi diferenţe de curs valutar raportate pentru perioada
următoare; cheltuieli aferente veniturilor neimpozabile;
 Alte acheltuieli nedeductibile.
Exemplu: În vederea determinării profitului impozabil al SC PROCERA
AGROCHEMICALS ROMANIA S.R.L., la 31.21.2010 din evidenţa contabilă a societăţii
comerciale au fost extrase următoarele date:
o Venituri din vânzarea produselor = 6.042.830 lei
o Venituri din vânzarea mărfurilor = 125.822 lei
o Venituri din variaţia stocurilor = 157.934 lei
o Alte venituri din exploatare = 0 lei
o Venituri din dobânzi = 1.034 lei
o Alte venituri financiare = 46.074 lei
o Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile = 4.807.032 lei
o Alte cheltuieli materiale = 30.084 lei
o Cheltuieli cu energia şi apa = 400.868 lei
o Cheltuieli privind mărfurile = 107.848 lei
o Cheltuieli cu personalul = 148.288 lei
o Cheltuieli privind amortizările şi provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor
corporale şi necorporale = 73.428 lei
o Cheltuieli privind prestaţiile externe = 140.704 lei
o Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate = 29.594 lei
o Cheltuieli cu despăgubiri, donaţii şi activele cedate = 25.928 lei
o Cheltuieli cu amenzi = 6.922 lei

62
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

o Alte cheltuieli financiare = 75.706 lei


Rezolvare:
Rf = Vt – Cht + Chn – Df – Pf
Vt = 6.042.830 + 125.822 + 157.934 + 0 + 1.034 + 46.074 = 6.373.694 lei
Cht = 4.807.032 + 30.084 + 400.868 + 107.848 + 148.288 + 73.428 + 140.704 +
29.594 + 25.928 + 6.922 + 75.706 = 5.846.402 lei
Chn = 6.922 lei
Df = 0 lei
Pf = 0 lei
Rf = 6.373.694 – 5.846.402 + 6.922 – 0 – 0 = 534.214 lei
Impozit pe profit = Rf * 16% (cota de impozitare)
Impozit pe profit = 534.214 * 16% = 85.474 lei
Rezultat net = Rezultatul brut – Impozitul pe profit
Rezultatul brut = Vt – Cht =6.373.694 – 5.846.402 = 527.292 lei
Rezultat net = 534.214 – 85.474 = 448.740 lei
Plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial până la data de 25 inclusiv a
primei luni din trimestrul următor.
Înregistrările care se fac în acest sens sunt:
691 Cheltuieli cu impozitul pe profit = 441 Impozitul pe profit 85.474 lei

După calcularea impozitului pe profit anual pe baza datelor din bilanţul contabil
anual prin aplicarea unei cote de impozit de 16% asupra profitului brut (profit impozabil) se
completează şi se depune Declaraţia privind impozitul pe profit în care se prezintă detaliat
veniturile, cheltuielile, sumele nedeductibile şi deducerile fiscale şi celelalte elemente care au
constituit baza de calcul a rezultatului fiscal şi a impozitului pe profit.
Pe baza declaraţiei de impunere întocmită pentru exerciţiul încheiat se fac
înregistrarile:
691 Cheltuieli cu impozitul pe profit = 441 Impozitul pe profit
441 Impozitul pe profit = 521 Conturi curente la bănci
121 Impozitul pe profit = 691 Cheltuieli provind impozitul pe profit

CONTABILIZAREA IMPOZITULUI AMÂNAT

Exemplu privind contabilitatea impozitului amânat. În anul 2009 a fost achiziţionat un


echimapent cu valoarea de 100.000 lei care este amortizat folosind metoda de amortizare

63
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

liniară de-a lungul unei perioade de viaţă utilă estimată de 5 ani; din punct de vedere fiscal,
durata de viaţă este de 4 ani.
Rezlovare:
Amortizarea contabilă anuală = 100.000 lei/5 ani = 20.000 lei
Amortizarea fiscală = 100.000 lei/4 ani = 25.000 lei
a) La data de 31 decembrie 2009 situaţia imobilizării corporale este:
 Baza contabilă (100.000 – 20.000) 80.000 lei
- baza fiscala (100.000 – 25.000) 75.000 lei
= diferenţa temporală impozabilă 5.000 lei
 Datorie totală cu impozitul amânat (5.000 lei*16%) 800 lei
- datorie iniţială cu impozitul amânat 0 lei
= cheltuieli cu impozitul amânat 800 lei
6912 Cheltuieli cu impozitul = 4412 Impozitul pe profit amanat 800 lei

b) La data de 31 decembrie 2010:


 Baza contabilă (100.000 – 40.000) 60.000 lei
- baza fiscala (100.000 – 50.000) 50.000 lei
= diferenţa temporală impozabilă 10.000 lei
 Datorie totală cu impozitul amânat (10.000 lei*16%) 1.600 lei
- datorie iniţială cu impozitul amânat 800 lei
= cheltuieli cu impozitul amânat 800 lei
6912 Cheltuieli cu impozitul = 4412 Impozitul pe profit amanat 800 lei

c) La data de 31 decembrie 2010:


 Baza contabilă (100.000 – 60.000) 40.000 lei
- baza fiscala (100.000 –75.000) 25.000 lei
= diferenţa temporală impozabilă 15.000 lei
 Datorie totală cu impozitul amânat (15.000 lei*16%) 2.400 lei
- datorie iniţială cu impozitul amânat (sold cont 4412) 1.600 lei
= cheltuieli cu impozitul amânat 800 lei
6912 Cheltuieli cu impozitul = 4412 Impozitul pe profit amanat 800 lei

d) La data de 31 decembrie 2011:


 Baza contabilă (100.000 – 80.000) 20.000 lei
- baza fiscala (100.000 –100.000) 0 lei
= diferenţa temporală impozabilă 20.000 lei

64
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

 Datorie totală cu impozitul amânat (20.000 lei*16%) 3.200 lei


- datorie iniţială cu impozitul amânat (sold cont 4412) 1.600 lei
= cheltuieli cu impozitul amânat 800 lei
6912 Cheltuieli cu impozitul = 4412 Impozitul pe profit amanat 800 lei

e) La data de 31 decembrie 2011:


 Baza contabilă (100.000 – 100.000) 0 lei
- baza fiscala (100.000 –100.000) 0 lei
= diferenţa temporală impozabilă 0 lei
 Datorie totală cu impozitul amânat 0 lei
- datorie iniţială cu impozitul amânat 1.600 lei
= venituri din impozitul amânat (sold cont 4412) 1.600 lei
4412 Impozitul pe profit amânat = 791 Venituri din impozitul pe profit amânat 1.600 lei

REPARTIZAREA REZULTATULUI EXERCIŢIULUI

Rezultatul brut al exerciţiului dinimuat de prelevările la rezervele legale şi impozitul


pe profit reflectă rezultatul net al exerciţiului destinat repartizării, conform Hotărârii Adunării
Generale a Acţionarilor.
Exemplu: Profitul SC PROCERA AGROCHEMICALS ROMANIA S.R.L. este
repartizat conform Notei explicative nr 3 Repartizarea profitului pe următoarele destinaţii:
- constituirea rezervelor legale, profit brut * procentul de constituire potrivit
prevederilor legale.

Repartizarea profitului = 1061 rezerve legale 400 lei

- acoperirea pierderilor fiscale din anii precedenţi:

Repartizarea profitlui = 117 Rezultatul reportat 225.077 lei

65
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

- surse proprii de finanţare, pentru agenţii economici cu capital integral sau


majoritar de stat, potrivit prevederilor din Ordinul Guvernului nr. 64/2001 iar pentru agenţii
economici cu capital majoritar privat, potrivit hotărârii generale a acţionarilor sau asociaţilor:

129 Repartizarea profitului = 1068 Alte rezerve 0 lei

- constituirea de rezerve statutare şi alte rezerve:

129 Repartizarea profitului = %


1068 Rezerve statutare 0 lei
1063 Alte rezerve 0 lei

 Alte repartizări din profit prevăzute de lege


 Dividende de plată:

129 Repartizarea profitului = 1171 Rezultatul reportat reprezentând profitul nerepartizat 0 lei

- iar după aprobarea situaţiilor financiare de către adunarea generală a acţionarilor se face
înregistrare:
1171 Rezultatul reportat reprezentând = % 0 lei
profitul nerepartizat 457 Dividende de plată 0 lei
446 Alte impozite, taxe şi 0 lei
vărsăminte asimilate

66
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Impozitul reprezintă cea mai veche şi cea mai importantă resursă financiară aflată la
dispoziţia statului O zicală devenită obicei în economia de piaţă a ţărilor dezvoltate şi
democratice spune un lucru care pare paradoxal la prima vedere: "Nimic nu este mai durabil
decât impozitul", dar care, în esenţa, reflectă faptul că la baza unei adevărate democraţii,
obligaţiile fiscale, impozitele, sunt considerate, de drept şi de fapt, o instituţie cu caracter
permanent.
Impozitul are caracter universal ca o consecinţă a suveranităţii statului asupra
contribuabilului, el fiind o instituţie de drept publică fără de care nu se poate concepe
existenţa statului, făcând parte organică din el.
Impozitul pe profitul societăţii este discutat aprins de mulţi experţi. Există păreri
potrivit cărora acest impozit nu are nici o justificare economică, deoarece toate impozitele pe
profitul societăţii vor deveni profituri ale indivizilor şi obiect alimpozitului pe venitul
personal. Cu toate acestea, impozitul există în toate ţările dezvoltate.
Impozitul pe profitul societăţii a fost şi este foarte controversat, întreprinzătorii
subliniind impactul său negativ asupra preţurilor, deoarece determină creşterea costului de
producţie, iar unii politicieni şi economişti au sugerat chiar anularea lui. Argumentele
economice împotriva impozitului sunt foarte puternice, dar acesta are, totuşi, numeroase
„calităţi” subliniate de susţinătorii săi. Cu alte cuvinte, cel mai important rol al impozitelor se
manifestă în sens financiar, ele constituind principalul mijloc de procurare a resurselor
financiare publice necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice.
Referindu-se la rolul impozitelor, economistul francez, Pierre Lalumiere, declară
faptul că impozitele pot fi folosite pentru “ a încuraja ( sub forma exonerării ) sau pentru a
descuraja ( sub forma suprataxării ) o anumită activitate economică Fără să înceteze de a fi un
mijloc de acoperire a cheltuielilor publice , impozitul a devenit un mijloc de intervenţie în
domeniul economic şi social “.
Impozitul pe profit este una din cele mai importante surse de venituri ale bugetului
statului şi poate reprezenta un instrument financiar deosebit de important prin intermediul
căruia statul poate interveni în economie şi poate influenţa activitatea agenţilor economici
Putem cert menţiona că, impozitul pe profit deţine un rol extrem de important atât în
economia unei ţări, precum şi în activitatea agenţilor economici iar contabilitatea şi analiza

67
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

acestuia, precum şi a rezultatelor financiare, reprezintă un studiu complex, în baza căruia pot
fi elaborate decizii necesare în domeniul economic-financiar pentru ameliorarea situaţiei
nefavorabile şi crearea unor activităţi noi cu facilităţi adăugate pentru activitatea de producţie
Standardele Internaţionale de Contabilitate constituie limbajul mondial de raportare
financiară, dar pentru România, una dintre cele mai sensibile probleme legate de aplicarea
Standardelor Internaţionale de Contabilitate o reprezintă relaţia şi legătura dintre contabilitate
şi fiscalitate, în condiţiile deconectării principiilor contabile de regulile fiscale. Dar şi în
această situaţie exista o legatură între cele două, şi anume impozitele amânate.
În sectiunile lucrării mele am încercat să prezint maniera în care România încearcă să
se alinieze la aceste standarde de contabilitate. Am particularizat prin alegerea unui Standard
de reală importanţă pentru raportarea financiară prin implicaţiie acestuia atât în raportările
unei firme cât şi prin prisma implicaţiilor fiscale la nivelul statului român, şi anume
Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 12 “Impozitul pe profit”.
Prin tematică, conţinut şi structura sa, lucrarea conţine aspecte teoretice privind
definirea cheltuielilor precum şi structura veniturilor pe care le suportă întreprinderea în
conformitate cu actele normative şi legislative în vigoare, modul de determinare a rezultatelor
financiare şi a impozitului pe profit, modul de contabilizare a acestora, şi reflectarea lor în
rapoartele financiare.
Partea practică a lucrării este elaborată în baza materialelor SC „CONFORT” S.A.
pentru activitatea desfăşurată în perioada anilor 2006 - 2007 – 2008. Pentru această perioada
am realizat o analiză financiară a profitabilităţii întreprinderii precum şi a principalilor
indicatori economico – financiari.
Într-un plan mai practic, după documentarea făcută şi elaborarea acestei lucrări,
văzând problemele cu care ne-am confruntat în mod nemijlocit, dar cunoscând şi faptul că (în
afară de Dumnezeu) puncte de sprijin fixe şi repere imuabile nu putem avea, facem
următoarele propuneri de perfecţionare a corpului de principii contabile şi a îmbunătăţirii
elaborării de norme decurgând din aceste principii şi a aplicării acestora, sperând că
propunerile noastre vor avea o aplicabilitate mai largă:
1. uniformizarea sau cel puţin armonizarea la nivel internaţional a noţiunilor de
axiome, postulate, principii sau reguli cu valoare de principiu în domeniul contabilităţii
financiare, cel puţin la nivelul dispozitivului contabil IASB, care reprezintă un element de
referinţă pentru toţi profesioniştii contabili şi pentru toate firmele, chiar dacă îl aplică
întocmai sau nu;

68
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

2. armonizarea limbajului contabil internaţional în limba engleză (limba oficială a


IAS/IFRS şi cu atât mai mult a UK-GAAP sau US-GAAP), prin elaborarea unor dicţionare
oficiale ale IASB şi FASB;
3. elaborarea unor norme mai clare, mai transparente din punctul de vedere al
prezentării principiilor contabile care le guvernează, prin indicarea explicită a
principiului/principiilor contabile pe care se bazează, cu indicarea limitelor, a circumstanţelor
şi nuanţelor de înţelegere şi aplicare, pentru a nu mai fi necesare ghiduri ulterioare de
interpretare;
4. aplicarea, de către profesioniştii contabilităţii, de o manieră mai unitară a
principiilor contabile şi normelor, cu argumentarea cât mai riguroasă a derogărilor generate de
„creativitatea” personală.

69
LUCRARE DE LICENTA IMPOZITUL PE PROFIT

B IB LI O G RAFIE

1. Bojianu O. P., Contabilitate generala. Bazele contabilitatii.Contabilitatea generala


a intreprinderii. Editura Universitara, Bucuresti, 2003;
2. Călin, Oprea; Ristea, Mihai; Văduva, Ilie; Neamţu, Horia: Bazele contabilităţii,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995;
3. Cernusca L., Politici contabile de intreprindere, Editura Tribuna Economica,
Bucuresti, 2006;
4. Diaconu, Paul: Contabilitate managerială, Editura Economică, Bucureşti, 2002;
5. Epstein, Barry J.; Mirza, Abbas Ali: IFRS 2005 – Interpretarea şi aplicarea
Standardelor Internaţionale de Contabilitate şi Raportare Financiară (traducere din limba
engleză), BMT Publishing House, Bucureşti, 2005;
6. Feleaga N., Contabilitate aprofundata, Editura Economica, Bucuresti, 2006;
7. Feleagă, Niculae; Malciu, Liliana: Politici şi opţiuni contabile. Fair Accounting
versus Bad Accounting, Editura Economică, Bucureşti, 2002;
8. Feleagă, Niculae; Malciu, Liliana: Politici şi opţiuni contabile. Fair Accounting
versus Bad Accounting, Editura Economică, Bucureşti, 2002;
9. Grigorescu, Ştefan: Bazele contabilităţii în administraţia publică, Editura
InfoMega, Bucureşti, 2004;
10. Horomnea E., Bazele Contabilitatii. Concepte şi aplicatii., Editura Sedcom Libris,
Iasi, 2004;
11. Istrate C., Introducere în contabilitate, Ed. Polirom, Iaşi, 2002;
12. Mandoiu N., Reglementari contabile 2010, Editura Con Fisc, Bucuresti, 2009;
13. Mosteanu R. N., Fiscalitate. Impozite şi taxe. Studii de caz, Editura Universitara,
Bucuresti, 2008;
14. Nicolae T., Contabilitate financiara, Editura ExPonto, Constanta, 2003;
15. Perochon, C. Dubrulle, R., Contabilitate financiara, Editura Economica,
Bucuresti, 2002;
16. Petris R., Bazele Contabilitatii, Editura Grosun, Iasi, 2002;
17. Pop A., Contabilitatea financiara romaneasca armonizata cu Directivele europene
şi Standardele Internationale de Contabilitate, Editura Intercredo, Deva, 2002;
18. Radauti A., Moise N., Bazele contabilitatii. Studii de caz, Editura Pro
Universitaria, Bucuresti, 2006;
19. Ristea E., Cobtabilitatea Financiară a Întreprinderii, Ed. Universitară, Bucureşti,
2004;
20. Stoian, Ana: Contabilitate şi gestiune fiscală, Editura Mărgăritar, Bucureşti, 2001;
21. Stoian, Ana: Contabilitate şi gestiune fiscală, Editura Mărgăritar, Bucureşti, 2001;
22. Vasile Bleotu, Bazele contabilitatii, Editura Tehnica, 2010;
23. Legea 343/17.06.2006 a fost publicată în M.O. nr 662/01.08.2006;
24. Legea 571/2003 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 927/23.12.2003;
25. Standarde Internationale de Raportare Financiara. Norme oficiale emise la 1
ianuarie 2009 (traducere), Editura CECCAR, Bucuresti, 2009;

70