Ştefan Stanciu

Discriminarea românilor în străinătate

Scurtă prezentare

Această lucrare își propune să prezinte, să exemplifice și să dezbată problematica discriminării

românilor care se află în afara granițelor țării. Lucrarea are scopul de informare întrucât subiectul
discriminării etnice (care implică și noțiuni sociale precum prejudecățile, stereotipurile și
marginalizarea) este unul de interes având în vedere efectele negative pe care le poate determina
pe plan social și politic.

Motivația care a stat la baza acestui subiect, constă în realitatea și actualitatea socială a
fenomenul de migrație a românilor care se stabilesc în țări precum Italia, Franța, Spania, Anglia
sau Germania, fiind determinați de factori economici, sociali sau politici din România.

Cadru teoretic

Deoarece se doresşte realizarea unor baze teoretice solide, lucrarea va prezenta noţiuni şi efecte
ale fenomenului de migraţie, fenomen care a avut rolul unui preamblu pentru românii plecaţi în
afara ţării. Dupa căderea regimului comunist, fenomenul migrării nu a fost unul izolat şi de
dimensiuni reduse in Romania. “Ca atare, între 1990 şi 1993, dintr-o populaţie de 22 de
milioane, 190.687 de cetăţeni români au emigrat legal (NS, 1995), iar 338.132 au depus cereri de
azil în ţările occidentale (UNCHR, 2001)”. (Sandu, 2010)
Migraţia este un fenomen complex, ce constă în deplasarea unor persoane dintr-o arie teritorială
în alta, urmată de schimbarea domiciliului şi/sau de încadrarea într-oformă de activitate în
zona de sosire. Această definiţie nu face referire la graniţele naţionale, însă tipologia
migraţiei distinge, în funcţie de acest criteriu, între migraţia internă şi migraţia externă sau
internaţională. (Sandu, 2010)
Conform autorului Dumitru Sandu, migraţia reprezintă o componentă esenţială a proceselor de
dezvoltare. Diferitele forme ale acestui fenomen sunt corelate cu schimbările economice, de
Ştefan Stanciu

structură sociala şi de calitate a vieţii. În anumite condiţii şi sub anumite aspecte, migraţia apare
ca reacţie la aceste schimbări; la rândul acesteia, reacţia respectivă poate avea efecte în
domeniile vieţii economice, al calităţii vieţii şi a structurii sociale. Migraţia ca eveniment
sociodemografic se referă la deplasarea unei persoane-individual sau în cadrul unui grup-în afara
comunităţii sale de rezidenţă ,în decursulunei perioade de referinţă date ,pentru a schimba
domiciliul stabil şi /sau locul demuncă obişnuit. (Sandu, 2010)

Termenul de migraţie este adesea modificat de un prefix sau adjectiv atunci când se referă la o
formă specifică de migraţie. Aceasta a avut ca efect multiplicarea termenului într-un număr mai
mare de categorii. Complexitatea acestui fenomen este reflectată de bogăţia de sensuri şi
semnificaţii. În sens restrâns, migraţia apare ca deplasare a oamenilor dintr-o ţară în alta,
deplasare care este percepută în mod diferit de oficialităţile şi populaţia din fiecare ţară
implicată. În sens larg, migraţia semnifică, atât deplasarea unor grupuri mari de oameni dinspre
ţările de origine spre alte state (teritorii), cât şi efectele produse în plan social, cultural,
demografic şi, nu în ultimul rând, economic.

Din punct de vedere al modalităţii de realizare, migraţia se poate face legal sau ilegal, ceea ce
practic însumează diferite metode şi mijloace la care recurg migranţii, atât pentru a părăsi ţara de
origine, cât şi pentru a tranzita alte state sau de a pătrunde şi a se stabili în ţările de destinaţie.

Din punct de vedere axiologic şi juridic, migrarea poate fi o expresie practică a năzuinţei fireşti a
omului spre cunoaştere şi comunicare, a cărei evoluţie a condus în epoca modernă la consacrarea
dreptului legitim intitulat „dreptul la liberă circulaţie” al persoanelor.

Pentru a putea înțelege fenomenul de discriminare și amploarea pe care acesta o poate căpăta,
este necesară o definire riguroasă a conceptului și a elementelor de particularite care fac parte din
aceeași sferă. Prin urmare, cartea “Psihosociologie” de Liviu Chelcea explică ce este
discriminarea, cum se manifestă aceasta și categoriile acesteia.

Discriminarea este o acțiune care presupune un tratament diferit (bazat uneori pe stereotipuri și
prejudecăți), nedrept față de unele persoane din cauza apartenenței lor la un anumit grup social.
De precizat, printre cele mai frecvente fenomene de discriminare se află: discriminarea pe criterii
de vârstă, de convingeri politice, de naționalitate, de rasă, de sex, de religie şi de orientare
sexuală.
Ştefan Stanciu

În sociologie, termenul discriminare este tratamentul defavorabil al unui individ sau al unui grup
de indivizi bazat pe apartenența lor la o anumită clasă sau categorie. Discriminarea se referă la
comportamentul pe care o persoană, o instituție sau un grup de persoane îl au împotriva
membrilor respectivei clase sau categorii. Poate implica excluderea sau limitarea accesului
membrilor grupului de persoane discriminat de la exercițiul anumitor drepturi și șanse care altfel
sunt disponibile celorlalte grupuri sociale. (Chelcea, 2008)

În aceeași sferă, stereotipurile sunt elemente importante ale fenomenenului de discriminare. În

psihologia socială, stereotipurile sunt definite ca generalizări lipsite de fundament care se referă
la toți membrii unui grup social, fără a lua în considerare diferențele individuale din cadrul
grupului. Totodată stereotipurile sunt nuanțate și sub forma unui ansamblu de convingeri
împărtășite vizavi de caracteristicile personale, de trăsăturile de personalitate și de
comportament, specifice unui grup de persoane. (Chelcea, 2008)

Am afirmat anterior ca stereotipurile reprezintă impresii sau scheme mentale despre un anume
grupa de persoane, pe care actorii sociali și le formează atribuind grupului respectiv un set de
caracteristici specifice. “În timp ce stereotipul este o componentă cognitivă, prejudecată
reprezintă componentă afectivă (emoțională), iar discriminarea (componentă comportamentală)
este reprezentatăa de reacțiile pe care le avem față de indivizi aparțininând altor grupuri sociale,
percepute ca diferite semnificativ de grupul nostru”. (Chelcea, 2008, pag. 193)

În continuare, pentru o consolidare a cadrului teoretic, vor fi prezentate tipologiile variate ale
discriminării, cu care actorii sociale sau grupurile sociale se confruntă. Cea mai vizibilă formă de
discriminare este discriminarea directă care are loc atunci când o persoană este tratată într-un
mod mai puțin favorabil decât o altă persoană care a fost, este sau ar putea fi într-o situație
comparabilă.

Următorul tip, discriminarea indirectă, survine atunci când o prevedere, un criteriu, o practică
aparent neutră dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute de legislația în
vigoare, cu excepția cazurilor în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate
obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
(Chelcea, 2008)
Ştefan Stanciu

De asemenea, discriminarea indirectă este orice comportament activ sau pasiv care, prin efectele
pe care la generează, favorizează sau defavorizează nejustificat, supune unui tratament injust sau
degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de altele care se află în situații
egale. (Bourhimis 1997)

“Conceptul de discriminare este un concept dinamic, a cărui semnificație și mod de abordare,

atât la nivel de teorie cât și de politici, a evoluat în mod firesc în timp. În ultimii ani a intrat în
circuitul de idei conceptul de discriminare multiplă”. (Grunberg, 2008, pag. 126)

Tipul de discriminare pe care aceastră lucrare se axează, se referă la discriminarea multiplă, care
apare atunci când o persoană sau un grup de persoane sunt tratate diferențiat, într-o situație egală,
pe baza a două sau a mai multor criterii de discriminare, cumulativ. Discriminarea multiplă se
manifestă la nivel individual, organizațional, instituțional dar și la nivel cultural.

Întrucât discriminrea multiplă face referire directă la conceptul de grup social, prin acesta se
înțelege “persoane care interacționează și au în același timp sentimentul de apartenență la grup,
așa - numitul ‘sentimentul de noi’”. (Chelcea, 2008)

Într-un sens mai larg, grupurile sociale sunt ansambluri de persoane diferite ca mărime, care au
un grad mai înalt sau redus de structurare și o durată mai mare sau mai mică a interacțiunii și a
influenței interpersonale. Termenul de “grup” semnifică un număr de persoane interdependente
care au legături afective și care interacționează pe baza unor reguli. (Chelcea, 2008)

Revenind în sfera tipurilor de discriminare, aceasta poate căpăta și o latură dihotomică, și anume
discriminarea negativă versus discriminarea pozitivă. Discriminarea socială are de obicei o
conotație negativă, fiind asociată cu termenul de tratament inegal aplicat indivizilor egali, doar
pentru că aparțin unei anumite categorii sociale. Totuși există și discriminarea pozitivă sau
discriminarea inversă cum i se mai spune în sociologia americană, și se referă practic la
tratamentul favorabil acordat categoriilor sociale discriminate. De exemplu, un angajator are de
ales între un bărbat și o femeie cu aceeași pregătire profesională, preferă să aleagă femeia pentru
că se cunoaște faptul că femeile, în general, au avut mai puține șanse pentru a consolida o
carieră. (Banton, 1994)
Ştefan Stanciu

Exemple

Intrând în sfera istoriei pragmatice a subiectului dezbătut, această lucrare își dorește să prezinte
câteva exemple concrete de discriminare la adresa romanilor care se află în afara țării. Unul
dintre cele mai sonore evenimente de acest tip, care a fost dezbătut și de presă europeană, se
referă la decizia din 31 decembrie 2013, a lui David Willetts, secretarul de stat pentru
Universități de Stat din Marea Britanie, când împrumuturile pentru studiile superioare au fost
“înghețate” doar pentru studenții români și bulgari.

Conform Telegraph, împrumuturile pentru studenții români și bulgari din Marea Britanie au fost
suspendate după ce autoritățile au observat o creștere “suspectă” a numărului acestora făcute la
Compania de Împrumuturi. Autoritățile britanice susțin că peste trei sferturi dintre studenții care
au primit aceste împrumuturi nu au reușit să dovedească legitimitatea obținerii lor. Compania de
Împrumuturi pentru Studenți poate oferi două feluri de credite: unul pentru plata cursurilor și
unul pentru costurile de întreținere. Toți membrii Uniunii Europene pot face cerere pentru aceste
credite. ( Telegraph, 2013)

Prin urmare, aproximativ 4.600 de studenți din România au fost afectați de această decizie
deoarece în lipsa unui suport financiar, aceștia au fost nevoiți să renunțe la posibilitatea realizării
studiilor în Marea Britanie.

Al doilea exemplu de discriminare la adresa românilor a avut loc tot în Anglia, în anul 2007 când
studenților români li s-a impus restricții dure în ceea ce privește dreptul la muncă. Astfel,
românii şi bulgarii au fost nevoiți să obţină un "certificat galben" (Yellow Card), emis de
Autorităţile Britanice de Frontieră (UKBA), care confirmă dreptul de a lucra part-time, iar
procesul de obţinere al acestui document poate dura până la 10 luni şi presupune reţinerea
buletinului sau paşaportului, prin urmare a restricționa, în plus, posibilitatea de a reveni în ţară.

Totodată, Cardul European de Asigurări Sociale de Sănătate (European Health Insurance Card)
nu este valabil în cazul românilor şi al bulgarilor, fiind nevoie de o asigurare privată obţinută în
Marea Britanie şi de dovada unui cont bancar în Marea Britanie sau existenţa unui sponsor.
Tratamentul discriminatoriu a fost aplicat, de asemenea și românilor din Italia sau Spania, arată
Ştefan Stanciu

un studiu efectuat de Agenția UE pentru Drepturi Fundamentale (Fundamental Rights Agency –

FRA).

Conform FRA, 91% dintre românii plecaţi în Spania şi respectiv 90% dintre cei plecaţi în Italia
au spus că au avut cel puţin o slujbă plătită, în cadrul căreia au simțit un comportament
discriminatoriu manifestat prin drepturi limitate.

Concluzie

În încheierea acestei lucrări, consider că tratamentul diferit și privarea de anumite drepturi nu

trebuie realizate pe baza unor considerente neîntemeiate precum rasa, religie, sexul său
orientarea sexuală. Mai mult, consider că discriminarea reprezintă un pericol pentru societate,
întrucât acest comportament poate diminua spiritul civic al indivizilor și poate alimenta starea de
apatie față de unele grupuri sociale. Toate aceste efecte pot determina o divizare a societății care
poate conduce la consecințe pe plan social, politic și economic.

O exemplificare a unei consecințe pe plan social, poate consta în diminuarea comportamentului

colectiv a societății și a comportamentului prosocial. Comportamentul colectiv se referă la un
fenomen social în care oamenii conștientizează apartenența lor la un grup social, datorită
normelor și interacțiunii comportamentale, precum interacțiunea acțională sau verbală.
Comportamentul prosocial constă în starea de altruism sau “de bine facere” pe care actorii sociali
o manifestă față de semenii lor în contexte critice sau de criză. (Chelcea, 2008)

Cele două tipuri de comportamente precizate anterior sunt elemente importante în buna
funcționare a societății întrucât în contextul ipotetic al promulgării unor legi eronate de către
guvern, o reacție sau un protest din partea societații civile are un scor de probabilitate scăzut.
Ştefan Stanciu

Bibliografie

1. Chelcea, S. (2008). Psihosociologie. Bucureşti. Editura Economica. pag. 185

2. Banton, M. (1994). Discriminarea. Bucureşti. Editura Du Styl. pag. 28

3. Grunberg, L. (2008) Discriminarea multiplă în România, Bucureşti, pag. 30

4. Bourhis, R. (1997) Stereotipuri, discriminare şi relaţii intergrupale, Iaşi, Editura Polirom,

pag. 124

5. Student loans to Bulgarians and Romanians frozen, [Online] Disponibil pe: <
https://www.telegraph.co.uk/news/uknews/immigration/10461099/Student-loans-to-Bulgarians-
and-Romanians-frozen.html > [Accesat la data de 1.12.2019]

6. Sandu, D. (2010). Lumile sociale ale migraţiei româneşti în străinătate, Bucureşti. Editura
Polirom. pag. 59