Sunteți pe pagina 1din 3

Avatarii faraonului Tla și care va recompune imaginea întregii opere în magistrala sa monografie

Opera lui Mihai Eminescu, un studiu în patru volume, editat inițial la Editura Fundațiilor Regale
Regele Carol al II-lea pentru Literatură și Artă, în perioada 1934-1936.

După schimbarea de regim politic din 1947 poezia lui Mihai Eminescu a fost grav cenzurată, în
manualele școlare au pătruns doar câteva texte, printre ele poezia „Împărat și proletar", iar
poezia lui a fost redusă la o suprafață foarte mică și înlocuită de poetica poeziei proletcultiste,
specifică acelei epoci de tristă amintire. Exegeza eminesciană a revenit la nivelul ei abia după
1965 prin câteva momente semnificative, trebuind menționate în acest context studiile unor
eminescologi ca Ion Negoițescu, Rosa del Conte, Ioana Em. Petrescu, Zoe Dumitrescu Bușulenga,
Petru Creția, Ilina Gregori care s-au adăugat canonului eminescologiei interbelice, la care și-au
adus contribuția mari critici sau stilisticieni literari cum ar fi Tudor Vianu, Perpessicius, Dumitru
Caracostea etc.

Un moment semnificativ al contestării poetului de către un grup de critici literari consacrați, din
care făceau parte Nicolae Manolescu, Ion Bogdan Lefter, Mircea Cărtărescu, un politolog -
profesorul de științe politice Cristian Preda, dar și de un număr de tineri scriitori, și anume de cel
care coordonase numărul, redactorul Cezar Paul-Bădescu, Răzvan Rădulescu, T.O.Bobe,
studentul Marius Chivu, l-a constituit numărul 265 din 1998 al revistei „Dilema", care a stârnit o
reacție foarte puternică a lumii culturale românești dar și a jurnaliștilor de la diverse publicații,
toate aceste reacții fiind adunate de Cezar Paul-Bădescu într-o antologie intitulată „Cazul
Eminescu". Acesta a selectat numai reacțiile emoționale și a trecut cu vederea pe cele avizate
care veneau din partea unor eminescologi ca Ilina Gregori, Eugen Simion, Ștefan Cazimir etc.

"În universul operei, proza se arată ca o densă complementaritate de idei și imagini a poeziei, pe
care, în numeroase feluri, o duce mai departe și o explică. Ne întrebăm adesea cum s-ar înțelege
structura roului titanic ori demonic din poezia eminesciană dacă n-ar interveni paginile cu
motivări ample și coerente adânc din Geniu pustiu ori Sărmanul Dionis? Sau cum s-ar pătrunde
în lupta eroului cu categoriile de spațiu și timp fără elucidările filosofice din Sărmanul Dionis?
Trecerile de la o ipostază filosofică la alta, modificările în concepția despre lume și erou a
poetului, raportul dintre gândul filosofic și ideea mito-poetică sau imagine se limpezesc numai
luminate de proză, care oferă adesea și valori estetice de mâna întâi.” (Zoe Dumitrescu-
Bușulenga, Eminescu–cultură și creație)

Traduceri

Primul traducător al lui Mihai Eminescu a fost scriitorul maghiar József Sándor, care a publicat în
anul 1885 traducerea poeziei Atât de fragedă..., sub titlul Cseresznyefa fehér virága (Floare albă
de cireș). Al doilea traducător al unei opere eminesciene a fost preotul greco-catolic Laurențiu
Bran, care a publicat de asemenea traducerea în limba maghiară a unor poezii ale lui Mihai
Eminescu în anul 1889.[66]

Mihai Eminescu în conștiința publică

În muzică

Vezi și: Listă de compoziții pe versurile lui Mihai Eminescu.

Teatru și film

Eminescu, Veronica, Creangă. Film de Octav Minar, 1914, casa de filme Pathé, imaginea: Victor
de Bon. Loc de depozitare actual: Arhiva Națională de Filme. Durata 23'. Prima parte:
docudramă, a doua parte: poem cinematografic, cu poeme recitate pe imagini exotice (Italia,
Egipt).

Geniu sublim (Eminescu), scenariu de film, scris în 1966 de scriitorul Cristian Petru Bălan și
achiziționat oficial de Centrul Cinematografic București, secția scenarii film, în 1967. După
emigrarea autorului în America, scenariul a fost publicat în 1996, la editura Western Publishing
din Chicago, câteva exemplare existând și în România (Biblioteca Academiei Române, Biblioteca
Centrală Universitară din București ș.a.).

În anul 1986, revenit în RSS Moldovenească, regizorul Emil Loteanu a regizat filmul artistic de
televiziune Luceafărul, despre viața și creația poetului Mihai Eminescu.

Filatelie

Marcă poștală românească (1958)

Serviciile poștale din Republica Populară Romînă au emis în 1958 o serie filatelică pe care erau
gravate portrete ale diferitelor personalități, între care Mihai Eminescu, reprezentat pe o marcă
poștală cu valoarea nominală de 55 de bani. (Era una dintre cele mai curente mărci poștale în
epocă, fiind folosită pentru francarea unei scrisori simple). Machetele acestei serii de mărci
poștale au fost realizate de gravorul Șerban Zainea.
Marcă poștală din Republica Moldova (1996)

Serviciile poștale din Republica Moldova au pus în circulație, în 1996 o marcă poștală, pe care
este gravat portretul lui Mihai Eminescu; marca poștală are valoarea nominală de 0,10 lei
moldovenești.

Totodată a fost emisă și colița nr. 9, care are reprezentat arborele genealogic al lui Eminescu;
valoarea nominală a coliței este de 1,40 lei moldovenești.

În 1999 serviciile poștale din Republica Moldova au emis o marcă poștală care reprezintă
Medalia „Mihai Eminescu”, cu valoarea nominală de 90 de bani moldovenești.

Cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la nașterea poetului, în anul 2000 a fost emisă, de către
serviciile poștale ale Republicii Moldova, colița nr. 21: Mihai Eminescu – 150 de ani de la naștere.

Notafilie

Portretul lui Mihai Eminescu pe o bancnotă cu valoarea nominală de 500 de lei (RON), emisă de
Banca Națională a României în 2005 (avers)

Banca Națională a României a pus în circulație mai multe emisiuni de bancnote, pe care a fost
gravat portretul lui Mihai Eminescu:

bancnota cu valoare nominală de 1.000 de lei (ROL), în 1991;

bancnota cu valoare nominală de 1.000 de lei (ROL), în 1993;

bancnota cu valoare nominală de 1.000 de lei (ROL), în 1998;

S-ar putea să vă placă și