Capitolul 6 Page 1 of 9

CAPITOLUL  6

SPAŢII  NORMATE . SPAŢII  METRICE

6.1. Normă ; distanţă

Fie (X,K) un spaţiu vectorial , dim X = n , K = R sau K = C .

DEFINIŢIA 6.1.1.

|| • ||: X → K se numeşte normă dacă :

1) || x || ≥ 0 , oricare ar fi x ∈ X , || x || = 0 ⇔ x = θ
2) || α x || = | α | || x || , oricare ar fi x ∈ X , α ∈ K
3) || x + y || ≤ || x || + || y || , oricare ar fi x , y ∈ X

DEFINIŢIA 6.1.2.

Un spaţiu vectorial peste care s – a definit o normă se numeşte spaţiu vectorial normat .

EXEMPLUL 1 :

X = Rn , K = R
n

|| x || =
x, x = ∑x
i =1
2
i
, x ∈ R , x = ( x 1 , … , xn ) T .

Fie X o mulţime nevidă . ( X poate fi şi un spaţiu vectorial )

DEFINIŢIA 6.1.3.

d : X × X → R se numeşte metrică sau distanţă , dacă :

1) d( x , y ) = d( y , x ) , oricare ar fi x , y ∈ X
2) d( x , y ) ≥ 0 , oricare ar fi x , y ∈ X şi d( x , y ) = 0 ⇔ x = y
3) d( x , y ) ≤ d( x ,z ) + d( z , y ) , oricare ar fi x , y , z ∈ X

n
d ( x, y ) =|| x − y ||= x − y, x − y = ∑ (x − yi )
2
i
EXEMPLUL 2 : i =1

6.2. Operatori ortogonali

http://cristiann.ase.ro/AlgebraRaduSerban/capitolul6.html 19.04.2008
Capitolul 6 Page 2 of 9

Fie (X,K) un spaţiu euclidian , dim X = n , iar U : X → X un operator liniar .

DEFINIŢIA 6.2.1.

Operatorul U este ortogonal dacă < U( x ) , U ( y ) > = < x , y > , oricare ar fi x ,y ∈ X .

Fie E = { e1 , e2 , … , en } o bază ortonormală în spaţiul vectorial X .

ei ⊥e j , < e , e > = 0 , oricare ar fi i ≠ j , i , j = 1 , … , n

i j
< ei , ei > = 1 , deci || ei || = 1 , oricare ar fi i , j = 1 , … , n

Din relaţiile de mai sus obţinem :

⎧1, i = j
⎨
< ei , ej > = δij = ⎩0, i ≠ j .

OBSERVAŢIE :

Conform teoremei Gramm–Schmidtt , dintr–o bază oarecare se poate obţine o bază

ortogonală . Împărţind fiecare vector al acestei baze ortogonale cu propria sa normă obţinem o
bază ortonormală .

TEOREMA 6.2.1.

Fie (X,R) un spaţiu euclidian , dim X = n . Fie E = { e1 , e2 , … , en } o bază ortonormală . Fie

U : X → X un operator ortogonal şi fie A( aij ) matricea operatorului U în baza E . Atunci : A·AT =
AT ·A = In .

DEMONSTRAŢIE :

Din ipoteză ştim că baza E = { e1 , e2 , … , en } este ortonormală , deci vectorii bazei E

verifică relaţia : < ei , ej > = δij , oricare ar fi i , j = 1 , … , n .

A(a ) ⇒ e = ∑ a
n n

ij i ik ek e j = ∑ a jm e m
k =1 ( vezi definiţia matricei unui operator ) , m =1 .

Din ipoteză , U : X → X este ortogonal ⇒ < U( x ) , U ( y ) > = < x , y > , oricare ar fi x ,y

∈X .

< U (ei ), U (e j ) >=< ei , e j >=< ∑ a ik e k , ∑ a jm e m >= ∑∑ a ik a jm < e k , e m >=

n n n n

k =1 m =1 k =1 m =1
n n n n n
= ∑ ∑ a ik a jm δ km = ∑ a ik a jk δ kk = ∑ a ik a kjT = A ⋅ AT = I n ∑a ik a jk = δ ij
k =1 m =1 k =1 k =1 , k =1 .
TEOREMA 6.2.2.

http://cristiann.ase.ro/AlgebraRaduSerban/capitolul6.html 19.04.2008
Capitolul 6 Page 3 of 9

Fie (X,R) un spaţiu euclidian , dim X = n . Fie E = { e1 , e2 , … , en } o bază ortonormală . Fie

U : X → X un operator ortogonal . Fie A matricea operatorului U în baza E . Atunci :
1) Operatorul U conservă norma .
2) Operatorul U conservă distanţa dintre doi vectori ( U este izometric ) .
3) Valorile proprii reale ale operatorului U sunt “ + 1 “ sau “ – 1 “ .

DEMONSTRAŢIE :

1) ||U ( x ) ||= < U ( x ), U ( x ) > = < x, x > =|| x || .

2) d( U( x ) , U( y ) ) = || U( x ) – U( y ) || = || U( x – y ) || = || x – y || = d( x , y )

3) Fie λ ∈ R o valoare proprie a operatorului U , deci U( x ) = λ x ⇒

< U ( x ), U ( x ) >=< λx, λx >= λ2 < x, x > ⎫ λ2 < x, x >=< x, x > ⎫

⎬⇒ ⎬ ⇒ λ = 1 ⇒ λ = ±1
2

⇒ U ortogonal ⇒< U ( x ), U ( x ) >=< x , x > ⎭ x ≠ θ ⇒< x , x >> 0 ⎭

EXEMPLUL 1 : Operatori ortogonali pe spaţii unidimensionale :

Fie X un spaţiu euclidian , dim X = n . Fie E = { e } o bază a lui X . Fie U : X → X un

operator ortogonal .
Din teorema 6.2.2. rezultă că λ1 = 1 , λ2 = -1 , deci U( e ) = 1·e şi U( e ) = -1·e

EXEMPLUL 2: Operatori ortogonali pe spaţii bidimensionale :

Fie X un spaţiu euclidian real , dim X = 2 . Fie E = { e1 , e2 } o bază în X . Fie U : X → X un

operator ortogonal . ( E este o bază ortonormală. )
⎛a b ⎞
A = ⎜⎜ ⎟⎟
Fie A matricea operatorului U în baza E , ⎝c d ⎠ .
Din teorema 6.2.1. rezultă că | A | = ± 1

| A | = 1 ⇒ ad – cb = 1 ⇒ | AT | = 1

⎛a c ⎞ ⎫
AT ⋅ A = I 2 ⇒ AT = A −1 ⇒ A −1 = ⎜⎜ ⎟⎟ ⎪
⎝b d ⎠ ⎪ ⎧a = d ⎛a − c⎞
⎬⇒⎨ ⇒ A = ⎜⎜ ⎟⎟
−1 1 ⎛ d − b ⎞ ⎛ d − b ⎞ ⎛ a c ⎞ ⎪ ⎩b = − c ⎝c a ⎠
A = ⎜ ⎟=⎜ ⎟=⎜ ⎟
det A ⎜⎝ − c a ⎟⎠ ⎜⎝ − c a ⎟⎠ ⎜⎝ b d ⎟⎠ ⎪⎭

det A = 1 ⇒ a2 + c2 = 1 ⇒ există un unghi φ astfel încât a = cos φ şi c = sin φ .

http://cristiann.ase.ro/AlgebraRaduSerban/capitolul6.html 19.04.2008
Capitolul 6 Page 4 of 9

⎛ cos ϕ − sin ϕ ⎞
⇒ A = ⎜⎜ ⎟
⎝ sin ϕ cos ϕ ⎟⎠

6.3. Operatori autoadjuncţi

Fie (X,R) , K = R sau K = C , un spaţiu euclidian .

Fie U : X → X un operator liniar .

DEFINIŢIA 6.3.1.

Operatorul U este autoadjunct dacă < U( x ) , y > = < x , U( y ) > , oricare ar fi vectorii x , y
∈X.

PROPOZIŢIA 6.3.1.

Fie (X,C) un spaţiu euclidian , dim X = n , U : X → X un operator autoadjunct. Atunci : < U

( x ) , y > ∈ R , oricare ar fi x , y ∈ X .

DEMONSTRAŢIE :

< U( x ) , y > = < x , U( y ) > = < U ( x ), y > ⇒ < U( x ) , y > ∈ R .

PROPOZIŢIA 6.3.2.

Dacă operatorul U : X → X este autoadjunct , atunci valorile sale proprii sunt reale .

DEMONSTRAŢIE :

Fie λ o valoare proprie a operatorului U ⇒ U( x ) = λ x .

<
1U
( x )4
42
> =< λx, x >= λ < x, x >= λ || x ||2 ∈ R ⇒ λ ∈ R
, x3
∈R , deoarece || x ||2 este real .

PROPOZIŢIA 6.3.3.

Fie U : X → X un operator autoadjunct . Fie λ1 , λ2 două valori proprii reale diferite . Fie
X λ1 şi X λ2 subspaţiile proprii corespunzătoare valorilor proprii λ1 şi λ2 . Atunci X λ1 ⊥X λ2 .

DEMONSTRAŢIE :

Fie x ∈ X λ1 ⇒ U( x ) = λ1 x , x ≠ θ .
Fie y ∈ X λ2 ⇒ U( y ) = λ2 y , y ≠ θ . ( λ 2 ∈ R ⇒ λ 2 = λ 2 )

http://cristiann.ase.ro/AlgebraRaduSerban/capitolul6.html 19.04.2008
Capitolul 6 Page 5 of 9

< U( x ) , y > = < x , U( y ) > ⇒ < λ1 x , y > = < x , λ2 y > ⇒ λ1 < x , y > = λ2 < x , y > ⇒ λ1 < x ,
y > = λ2 < x , y > ⇒ ( λ1 – λ2 ) < x , y > ⇒ λ1 ≠ λ2 ⇒ < x , y > = 0 ⇒
⇒ x⊥y ⇒ X λ1 ⊥X λ2 .

MATRICE HERMITIANĂ

Fie A ∈ M n (C ) , aij ∈ C , i , j = 1 , … , n .
* *
( )
Fie A a ij ∈ M n (C ) , a ij = a ij .
*

DEFINIŢIE :

Dacă A = A* , atunci matricea A se numeşte matrice hermitiană .

EXEMPLUL 1 :

⎛ 1 1 − 2i ⎞ ⎛ 1 1 + 2i ⎞ ⎛ 1 1 − 2i ⎞
A = ⎜⎜ ⎟ A* = ⎜⎜ ⎟ = ⎜⎜
⎟ ⎟⎟ ⇒ A = A*
⎝1 + 2i 5 ⎟⎠ ⎝ 1 − 2i 5 ⎠ ⎝ 1 + 2i 5 ⎠ .

OBSERVAŢIE : dacă A este o matrice de numere reale , atunci A = A* dacă A = AT.

TEOREMĂ :

Fie (X,C) un spaţiu euclidian , dim X = n . Fie U : X → X un operator autoadjunct . Fie E =

{ e1 , e2 , … , en } o bază ortonormală . Fie A( aij ) matricea operatorului U corespunzătoare bazei E .
Atunci A este o matrice hermitiană .

6.4. Metoda transformărilor ortogonale pentru determinarea formei canonice a

unei funcţionale pătratice

Fie (X,R) un spaţiu euclidian , dim X = n , iar E = { e1 , e2 , … , en } o bază în

spaţiul X .
Fie A( aij ) matricea funcţionalei f : X × X → R o funcţională biliniară simetrică .
n n
V ( x ) = f ( x, x ) = x T Ax =< x T A, x >= ∑∑ a ij x i x j
i =1 j =1 , x = ( x1 , … , xn )T .

A este o matrice simetrică ⇒ A = AT ⇒ U( x ) = AT x = A x = λ x .

U este un operator autoadjunct ⇒ U( x ) = A x = xT AT = xT A .
V( x ) = f( x , x ) = < xT A , x > = < U( x ) , x >

http://cristiann.ase.ro/AlgebraRaduSerban/capitolul6.html 19.04.2008
Capitolul 6 Page 6 of 9

Presupunem că det A este diferit de zero .

Ştim că U are valori proprii reale distincte ⇒ X λ1 ⊥X λ2 ⊥ K ⊥X λn .

g 1 ∈ X λ1 ⇒ U (g 1 ) = λ1 g 1 ⎫
⎪
M ⎬ ⇒ G = {g 1 , K , g n }
g n ∈ X λn ⇒ U (g n ) = λ n g n ⎪⎭ formează o bază ortogonală .

Fie B matricea operatorului U în baza G , B( bij ) i , j = 1 , … , n .

bij = f < g i , g j >=< U (g i ), g j >=< λi g i , g j >= λi < g i , g j >= λi || g i ||2 , unde i , j = 1 , … ,

n .

Considerăm baza ortonormală H = { h1 , h2 , … , hn } .

g1 g
h1 = , K , hn = n
|| g 1 || || g n ||

Fie D matricea operatorului U corespunzătoare bazei H .

⎛ g ⎞ gj λi λ
d ij = f (hi , h j ) =< U (hi ), h j >=< U ⎜⎜ i ⎟⎟, >= < g i , g j >= i2 || g i2 || δ ij =
⎝ || g i || ⎠ || g j || || g i |||| g j || || g i ||
= λi δ ij .

n
V ( x ) = ∑ α i2 λi
xH = ( α1 , … , αn )T , i =1 .

EXEMPLUL 1 :

Să se determine forma canonică a funcţionalei pătratice

V ( x ) = x12 + x 22 + x 32 + x1 x 2 + x1 x 3 + x 2 x 3
prin metoda transformărilor ortogonale .

⎛ 1 1⎞
⎜1 ⎟
⎜ 2 2⎟
1 1⎟
A=⎜ 1
⎜2 2⎟
⎜1 1 ⎟
⎜ 1⎟
⎝2 2 ⎠

Fie U : R 3 → R 3 , U este operatorul care are ca matrice pe A în baza canonică .

http://cristiann.ase.ro/AlgebraRaduSerban/capitolul6.html 19.04.2008
Capitolul 6 Page 7 of 9

⎛ ⎞
U ( x ) = ⎜ x1 + x 2 + x 3 , x1 + x 2 + x 3 , x1 + x 2 + x 3 ⎟
1 1 1 1 1 1
⎝ 2 2 2 2 2 2 ⎠

Calculăm valorile proprii ale matricei A .

1 1 1 1 1 1
1− λ 2−λ 1
2 2 2 2 2 2
= (2 − λ )1 1 − λ
1 1 1 1
A − λI = 1− λ = 0 ⇔ 2 − λ 1− λ =
2 2 2 2
1 1 1 1
1− λ 2−λ 1− λ 1 1− λ
2 2 2 2

1 1
1
2 2 2
⎛1 ⎞
= (2 − λ ) 0 = (2 − λ )⎜ − λ ⎟
1
−λ 0
2 ⎝2 ⎠
1
0 0 −λ λ2 = λ3 =
1
2 ⇒ λ1 = 2 , 2 .

Calculăm subspaţiile proprii corespunzătoare acestor valori proprii .

X λ1 = {x ∈ R 3 | U ( x ) = 2 x, x ≠ θ } ⇒ X λ1 = {x = (a , a , a ) | a ∈ R \ {0}}

⎧ ⎫
X λ2 = ⎨ x ∈ R 3 | U ( x ) = x , x ≠ θ ⎬
1
⎩ 2 {
⎭ ⇒ X λ2 = x = (a, b,−a − b ) | a, b ∈ R, a + b ≠ 0
2 2
}
Considerăm baza B = { b1 , b2 , b3 } , b1 ∈ X λ1 b2 , b3 ∈ X λ2 .

Fie b1 = ( 1 , 1 , 1 ) ( a = 1 )
b2 = ( 1 , 0 , -1 ) ( a = 1 , b = 0 )
b3 = ( 0 , 1 , -1 ) ( a = 0 , b = 1 )

{ b1 , b2 , b3 } este o bază ce trebuie ortogonalizată prin teorema Gramm–Schmidtt .

⎧h1 = b1 ⎛ 1⎞
⎪ ⎜ ⎟
⎨h2 = b2 + αb1 h1 = ⎜1⎟
⎪h = b + βb + γb ⎜ 1⎟
⎩ 3 3 2 1 ⎝ ⎠ .

< h2 , h1 > = 0 ⇔ < b2 +α b1 , b1 > = < b2 , b1 > + α < b1 , b1 > = 0

< b2 , b1 > = 0 ⇒ < b1 , b1 > = 3 ⇒ 3α = 0 ⇒ α = 0 .

http://cristiann.ase.ro/AlgebraRaduSerban/capitolul6.html 19.04.2008
Capitolul 6 Page 8 of 9

⎛ 1⎞
⎜ ⎟
α = 0 ⇒ h2 = b2 = ⎜ 0 ⎟
⎜ − 1⎟
⎝ ⎠

⎛ 1⎞
⎜− ⎟
1 ⎜ 2⎟
h3 = b3 − b2 ⇒ h3 = ⎜ 1 ⎟
⎧< h3 , h1 >= 0 1 2
⎨ ⇒ β = − ,γ = 0 ⎜− 1 ⎟
⎜ 2⎟
⎩< h3 , h2 >= 0 2 , ⎝ ⎠

H = { h1 , h2 , h3 } este ortogonală .
hi
gi =
Considerăm baza G = { g1 , g2 , g3 } , || hi || , i =1 , 2 , 3 ⇒ || gi || = 1

⎫
⎪
⎛ 1⎞ ⎪
1 1 ⎜ ⎟ ⎪
g1 = h1 = ⎜ 1⎟
3 3⎜ ⎟ ⎪
⎝ 1⎠ ⎪
⎪
⎛ 1 ⎞⎪
1 1 ⎜ ⎟⎪
g2 = h2 = ⎜ 0 ⎟⎬
2 2 ⎜ ⎟⎪
⎝ − 1⎠ ⎪
|| h1 ||= < h1 , h1 > = 3 ⎛ 1 ⎞⎪
⎜− ⎟⎪
|| h2 ||= < h2 , h2 > = 2 2 2 ⎜ 2 ⎟⎪
g3 = h3 = 1
3 3⎜ 1 ⎟⎪
3 ⎜− ⎟⎪
|| h3 ||= < h3 , h3 > = ⎜ 2 ⎟⎪
2 ⇒ ⎝ ⎠⎭ ⇒
⇒ G este o bază ortonormală

V ( x ) = 2α 12 + α 22 + α 32
1 1
2 2 , xG = ( α1 , α2 , α3 )T .

http://cristiann.ase.ro/AlgebraRaduSerban/capitolul6.html 19.04.2008
Capitolul 6 Page 9 of 9

http://cristiann.ase.ro/AlgebraRaduSerban/capitolul6.html 19.04.2008