Sunteți pe pagina 1din 3

Prețurile pentru servicii de comunicație

In acest articol vom vorbi despre tehnologiile de comunicare care au întâlnit in ultima
vreme o dezvoltare puternica. Dezvoltarea rapida a tehnologiei de informații si comunicare
aduce schimbări majore in sfera IT la nivel global spre exemplu in acest an bătălia cea mai
interesanta va fi la implementarea serviciilor 5G de comunicare.
Au existat două dezvoltări majore pe piața serviciilor de telecomunicații: dezvoltarea
tehnologiilor de rețea care să permită ambalarea mai multor fascicule într-un singur cadru, și
acceptarea pe scară largă a protocoalelor de internet ca tehnologie comună pentru transportul
oricăror informații digitalizate. Pentru operatori este dificil să facă previziuni asupra modului de
evoluție al tehnologiei, să prezică unde vor fi viitoarele blocaje în furnizarea serviciilor sau să
estimeze prețul și calitatea interconectării cu alte rețele.
Este avantajul utilizatorilor ca rețelele diferiților operatori să se interconecteze. Crearea
de rețele mari este esențială pentru comunicare. Interconectarea este un serviciu oferit rețelelor
pentru a-și extinde serviciile la clienți mai mari. Luați în considerare, de exemplu, trei rețele, A,
B și C, care acoperă diferite locații geografice, cu B situate între A și C. Rețeaua B poate furniza
servicii de interconectare rețelei A prin transportarea traficului A care este destinat lui C sau prin
încheierea de trafic care provine de la clienții A și este destinat clienților lui B. În primul caz,
clienții A și C beneficiază; în al doilea caz, clienții beneficiari sunt A și B. Interconectarea
permite utilizatorilor la care se poate ajunge printr-o rețea să devină clienți ai serviciilor furnizate
de o altă rețea. Dacă rețelele sunt interconectate, atunci serviciile sunt oferite într-un mediu cu
adevărat competitiv, în care un client este liber să aleagă cel mai bun serviciu oferit.
Se știe bine ca exista o varietate la creșterea sau scăderea cererii pe piața serviciilor de
comunicații. Astăzi cererea poate fi foarte ridicata, iar mâine deja poate cade atât de jos ca sa-r
putea sa nu mai fie solicitata de nici-un client. Este greu de prezis cum se va comporta o astfel de
cerere pe piața, depinde de mai mulți factori: felul in care va evalua tehnologia, unde vor apare
următoarele efecte neprevăzute in cadrul acestor servicii sau cum se va comporta calitatea
interconexiunilor in timp. Bineînțeles ca soluții pentru a menține totul sub control exista, dar nu
toate sunt pe puterile furnizorului. Spre exemplu s-ar pute instala un sistem de control al
supraîncărcării rețelei, dar apare un dezavantaj care ar fi ca sistemul respectiv sa funcționeze
non-stop, chiar si când nu exista supraîncărcări, deoarece ar trebui sa verifice acesta încontinuu,
ar fi costisitor si de a implementa acest sistem pe rețeaua deja existenta, daca acest sistem nu a
făcut parte din planul original al rețelei. Aceasta modificare s-ar resimți si la nivel de client.
Cea mai importanta si utilizata metoda pentru fixarea preturilor pentru servicii este Metoda
Cost Plus. Prin aceasta metoda firma decide sa pună un preț fix la produsele sale, fiind
determinat acest preț prin adăugarea la costul de producție unei anumite cote fixe. Pentru a
utiliza aceasta metoda trebuie parcurși doi pași:
 Determinarea costurilor de producție
 Stabilirea cotei de adaos
Un control de rețea este un mecanism sau o procedură pe care rețeaua o folosește pentru a
furniza servicii. Cu cât sunt mai numeroase și mai sofisticate controalele de rețea, cu atât mai
mare și mai bogat poate fi setul de servicii pe care rețeaua îl poate oferi. Controlul este de obicei
asociat cu procedurile necesare pentru a configura conexiuni noi și a elimina conexiunile vechi.
Cu toate acestea, în timp ce o conexiune este activă, controlul de rețea gestionează de asemenea
multe alte aspecte importante ale conexiunii. Acestea includ calitatea serviciului furnizat,
raportarea evenimentelor importante și variația dinamică a parametrilor contractului de servicii.
Serviciile sincrone oferite de rețelele sincrone au semantica simplă a unui transfer de viteză
constantă de biți între două puncte predefinite. Folosesc controale simple și toți biții primesc
aceeași calitate a serviciului. Rețelele asincrone sunt mai complexe. Pe lângă asigurarea
transportului între punctele arbitrare din rețea, acestea trebuie să se ocupe de traficul imprevizibil
și conexiunile de durată arbitrară scurtă.. Chiar și pentru serviciile sincrone, a căror calitate este
cea mai mare parte fixată, unele tehnologii au controale prea limitate pentru a face posibilă
configurarea rapidă a noilor conexiuni la cerere. O cunoaștere a diferitelor mecanisme de control
al rețelei este esențială pentru înțelegerea modului în care funcționează rețelele de comunicații și
modul în care furnizarea serviciilor se raportează la alocarea resurselor.
 Figura (1): Doua telefoane pot sa creeze o singura conexiune,

 Figura (2) : 4 telefoane pot crea 6 conexiuni,

 Figura (3): 6 telefoane pot crea 15 conexiuni,


Parametrii contractului sunt constante utilizate la construcția lui P și Q. De exemplu,
clauza contractului „dacă rata de expediere este mai mică de 2 Mbps, atunci întârzierea maximă
pe pachet se garantează că este mai mic de 10 ms ”poate fi specificat ca (x1 2) x2 10 „ , unde x1,
x2 sunt variabile și 2, 10 sunt constante. Conceptual, se poate imagina că valorile actuale ale
variabilelor și constantelor sunt afișate continuu la interfața de serviciu între utilizator și rețea.
Un contract de servicii este uneori numit Contract de nivel de servicii (SLA). Această
terminologie este mai des utilizată pentru contractele de trafic între clienții mari și operatorii de
rețea și include parametrii care specifică asistența pentru clienți. Obligațiile contractuale ale
rețelei pot lua forma garanțiilor deterministe sau statistice. Un exemplu de garanție deterministă
este o limită superioară strictă a întârzierii.
In domeniul dat costul se stabilește luând in calcul timpul de livrare a serviciului si consumul
de materiale. Firma poate sa stabilească o cota de adaos stabila pentru toate produsele sau cate o
cota pe fiecare produs in parte. Procesul de diferențiere a produsului se face ținând seama de
practica pe care o are firma in domeniul respectiv, concurenta, cerere-oferta. Avem mai jos
relațiile de calcul pentru cota de adaos (CA):

4. % Sau 5.

Pentru a determina aceasta cota managerii trebuie sa tina cont de următorii factori:
 Randamentul produsului si natura acestuia
 Gradul de risc al activității
 Practica obținuta in folosirea acestei cote anterior

In concluzie putem spune ca sunt o mulțime de modele la care pot aplica operatorii
serviciilor de comunicații. Din spusele mai sus putem afirma cu siguranța ca economia joaca un
rol important in acest domeniu.

S-ar putea să vă placă și