Etapele fundamentale ale procesului de consiliere

Desfasurarea practica a procesului de consiliere presupune o diversitate mare a

aspectelor procedurale in functie de cazul abordat, natura problemelor cu care
se confrunta, precum si in functie de orientarile teoretice pe care le adopta
consilierul, de competentele sale. De aceea, nu exista un tipar sau un algoritm
generalizabil in demersul complet de consiliere sau pentru dirijarea acestuia.

Totusi, privind din perspectiva conditiilor psihologice fundamen-tale in

desfasurarea consilierii, putem desprinde o anumita succesiune logica a verigilor
sau etapelor fundamentale pe care le putem regasi intr-o forma sau alta in orice
proces complet de consiliere. Din aceasta perspectiva, se pot desprinde patru
etape fundamentale in desfasurarea practica a proceselor de consiliere:

etapa stabilirii relatiei de consiliere.

etapa identificarii si explorarii problemelor pe care le prezinta cazul abordat.

etapa planificariiactiunilor de rezolvare a problemelor.

etapa de aplicare (implementare) a solutiilor sau actiunilor de rezolvare a

problemelor.

Etapa stabilirii relatiei de consiliere poate fi considerata nu doar ca o faza

pregatitoare, ci ca un moment decisiv pentru tot parcursul consilierii. Structura
relatiei de consiliere si functionalitatea optima a raporturilor intercomunicative
ofera cadrul fundamental pentru desfasurarea eficace a actiunii de consiliere.
Multi autori au subliniat ideea ca, independent de modelele teoretice asupra
consilierii, in toate sistemele de consiliere conditia fundamentala o constituie
comunicarea apropiata, interactiva, intr-un context optim, cooperant consilier -
client.

Carl Rogers evidentia ca o consiliere eficienta trebuie sa aiba la baza o relatie

bine structurata dar permisiva, care trebuie sa-l ajute pe client sa se inteleaga
pe sine insusi in asemenea masura incit sa fie capabil sa faca pasi pe linia unei
noi orientari.

Obiectivele principale ale etapei care presupune insasi stabilirea relatiei de

consiliere constau in asigurarea premiselor pentru structurarea relatiei si pentru
functionalitatea sa optima. Se vor avea in vedere urmatoarele:

stimularea comunicarii deschise, sincere

realizarea unui climat de intelegere, respect si incredere

desfasurarea libera a unui interviu psihologic care sa permita recoltarea

informatiilor despre "client" si problemele sale

stabilirea gestaltului (structurii) consilierii, ceea ce inseamna si asigurarea

premiselor necesare pentru cooperarea deplina intre consilier si persoana
consiliata, aceasta din urma constientizind specificul acestui demers si faptul ca
este necesar sa-si asume responsabilitatea eforturilor personale in demersul de
analiza si rezolvare a problemelor
asigurarea credibilitatii necesare si indeosebi a premiselor privind
confidentialitatea asupra datelor personale.

Consilierul va adopta o atitudine pozitiva, neconditionata fata de subiect.

Apropierea calda, sinceritatea, naturaletea comunicarii vor contribui la eliminare
retinerilor sau blocajelor interioare.

Se recomanda sa se insiste asupra libertatii depline pe care subiectul o va avea

in legatura subiectele abordate. Se recomanda ca psihologul consilier sa
manifeste o acceptanta totala, neconditionata si sa-l audieze cu rabdare, sa
depaseasca momentele de tacere, facindu-l pe subiect sa inteleaga ca el este
liber sa spuna orice despre sine si ca nu va fi constrins sa vorbeasca despre
suiecte pe care nu doreste sa le abordeze.

Se impune sa subliniem ca o alta calitate o constituie siguranta psihologica pe

care trebuie sa o confere subiectului. Carl Rogers accentua ca cele doua calitati
esentiale pe care trebuie sa le aiba relatia de consiliere sunt: permisivitatea si
securitatea psihologica conferita clientului. Aceasta din urma decurge din faptul
ca pe tot parcursul consilierii psihologice, consilierul va oferi respect, aprobare,
astfel incit sa se evite orice abordare cu caracter critic sau care sa presupuna o
evaluare a clientului din perspectiva sistemului personal de valori al
consilierului. Relatia de consiliere va functiona optimal daca comunicarea
sincera, deschisa, va fi insotita de intelegerea empatica a subiectului abordat si
daca pe aceasta baza, consilierul va ajunge la ceea ce Rogers numea
"referentialele interioare" ale subiectului, modul in care subiectul intelege
lumea, se percepe, se vede si se intelege pe sine.

In functionalitatea optima a relatiei de consiliere este important ca inca din

primele sedinte sa se faca explicite aspectele legate de ceea ce numim gestaltul
sau structura specifica a consilierii. Aceasta presupune o maniera speciala a
comunicarii interactive, sustinuta deopotriva de client si de consilier. Consilierul
indeplineste rolul de a asculta ceea ce subiectul relateaza despre sine si
problemele sale.

Cele 6 conditii fundamentale ale consilierii in conceptia lui Carl Rogers sunt:

existenta unui raport intercomunicativ intre client si consilier.

prezenta unei solicitari de ajutor din partea persoanei consiliate.

existenta unei comunicari sincere, autentice in relatia client - consilier.

capacitatea consilierului de a trai si de a-si exprima atitudinea pozitiva,

neconditionata fata de subiectul abordat.

capacitatea de intelegere empatica a cadrului de referinta al clientului.

prezenta unei acceptante neconditionate conferite clientului, acestea fiind o

premisa pentru siguranta psihologica interioara.

Etapa identificarii si explorarii problemelor clientului - obiecti-vul cel mai

important este acela de a-l ajuta pe client sa-si exploreze si sa-si inteleaga
propriile probleme, consilierul avind in atentie ca rolul sau este de a-l asista pe
client in a-si asuma responsabilitatea rezolvarii problemelor sale.
Principalele obiective ale acestei etape sunt:

explorarea si analiza fiecarei probleme.

specificarea naturii problemelor clientului.

stabilirea unei liste de prioritati.

determinarea gradului de severitate a problemelor si selectarea acelora care

sunt de competenta consilierului.

facilitarea demersului de autoanaliza a problemelor si autoclarifi-care a

situatiilor care au contribuit la geneza lor in perspectiva proiectarii acelor
schimbari care pot contribui la indepartarea efectelor indezirabile.

Este important sa intelegem ca eficacitatea demersului de consiliere nu este

doar in functie de calitatea consilierii ci si de natura problemelor in raport cu
care subiectul nu numai ca doreste ajutor, dar se si angajeaza sa le depaseasca.

Sunt greu rezolvabile problemele mai vechi, mai ales acelea care se datoreaza
unui mediu generator al unor situatii de risc sau stres. Nu pot fi abordate cu
succes problemele cu o baza constitutionala, ereditara, pentru cei cu handicap.

Etapa planificarii actiunilor de rezolvare a problemelor - se considera ca

aceasta etapa urmeaza dupa ce consilierul a obtinut informatii relevante
referitoare la cazul abordat. Niciodata nu se trece la demersul de interventie
pina ce nu ne-am edificat asupra cazului abordat si a naturii sale. Cind este
vorba despre elevi, este important ca acest demers sa cuprinda si un anumit
consult interactiv care sa puna in valoare un anumit parteneriat al factorilor
educationali. Sunt specialisti care insista asupra importantei unei verigi
intermediare, si anume amplificarea perspectivelor de autoanaliza a
problemelor. Se recomanda consilierului sa tina cont de conversatia cu
persoanele din mediul educational in cazul abordat.

Se au in vedere urmatoarele obiective:

stabilirea unui acord reciproc referitor la scopurile principale in solutionarea

problemelor.

stabilirea unor strategii.

constientizarea unei ierarhizari a scopurilor (se recomanda strategia "pasilor

trebuie sa ajute subiectul sa-si analizeze propriile probleme si sa-si proiecteze
situatiile mici" ca sa nu solicite subiectul). Consilierul ameliorative. Consilierul il
poate invata pe cel consiliat sa abordeze demersul de rezolvare pornind de la
intelegerea situatiilor care au contribuit la geneza problemelor.

Etapa de implementare a solutiilor - se refera la aplicarea solutiilor de catre

client. In aceasta etapa rolul important il are clientul. El a fost ajutat de consilier
sa vada multiple solutii alternative si sa aleaga caile accesibile lui. In acest final,
clientul este beneficiarul intregului demers integrator de consiliere. Incheierea
se realizeaza in conditiile in care consilierul spera ca clientul a invatat sa
gaseasca solutii nu numai la vechile probleme ci si la noi eventuale probleme.

In ansamblul lor, toate aceste etape sunt unitare, integrative.