LUCRARE DE SPECIALITATE.

PLURALITATEA DE FĂPTUITORI, FORME ȘI IMPLICAȚII

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC:

Prof. univ. Ada POPESCU

Studentul: STANCIU DANIEL-GEORGE

Specializarea: ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

Anul III, Grupa A IV-A

Disciplina: PROIECT DE SPECIALITATE

2017

1
 Cuprins

1.NOȚIUNEA DE PLURALITATE DE FĂPTUITORI.................................................................... 3

2.Analiza formelor de participație penală .................................................................................... 4
1. Participația proprie ....................................................................................................................... 4
2.1. Autorul și coautorul ................................................................................................................... 4
2.1.1. Autorul................................................................................................................................... 4
2.1.2. Coautorul ............................................................................................................................... 5
2.2. Instigatorul................................................................................................................................ 9
2.3. Complicele.............................................................................................................................. 12
3.Spețe ................................................................................................................................................. 14
3.1. Instigarea succesivă a două persoane pentru a prelua şi transporta fiecare câte un colet
cu ţigări. Întrunirea condiţiilor agravantei prev. de art. 274 din Legea 86/2006- „de două sau
mai multe persoane împreună”. ......................................................................................................... 14
3.2. Infracțiune. Participație. Complice. Înțelegere anterioară sau concomitentă. ...................... 16

2
 1.NOȚIUNEA DE PLURALITATE DE FĂPTUITORI

Infracțiunea, în general, poate fi săvârșită de o singură perosană sau individ, însă

infracțiunea poate fi săvîrșită și de mai multe persoane, cu o mai mică sau o mai mare
participație, cu o poziție subiectivă sau nu, la producerea faptei. Deci, există situații în care
fapta prevăzută de legea penală se realizează în mod direct de mai mulți indivizi, cauzând acte
de săvârșire în calitate de coautori; în altă situație, fapta poate fi făurită de un singur individ în
calitate de autor la ordinul altuia, în calitate de instigator; în final sunt cazuri în care infracțiunea
se execută de către un singur individ dar acesta primește ajutor de la alte persoane în postura de
complici. Pluralitatea de făptuitori fiind standardizat în Codul Penal.

Așadar, putem contura pluralitatea de fătuitori ca fiind circumstanța în care mai mulți
indivizi comit cu vinovăție, prin eforturi asociate, o singură infracțiune.

Pluralitatea de făptuitori nu trebuie să fie încurcată cu pluralitatea de infracțiuni, unde un

om poate săvârși două ori mai multe infracțiuni.1 Pluralitatea de făptuitori se definește și prin
conlucrare materială, pluralitate de indivizi, legătură subiectivă și fraternitate de infracțiune.2

Condiția minimă de petrecere a pluralității de făptuitori este participația măcar a două

persoane. Când mai mulți indivizi au săvârșit, fiecare în parte, diverse infracțiuni, încât
elementul de unitate lipsește, nu reprezintă pluralitate de făptuitori.

Cooperarea mai multor indivizi este necesar să fie psihică și materială, pentru ca rezultatul
periculos să fie complutul unitar al participanților, iar faptele trebuie legate într-un scop comun
și o desfășurare de conștiință asemănătoare.3

1
Alexandru IONAȘ, Diana IONAȘ, Cristina IONAȘ, Drept penal român – Partea generală, Editura Universității
Transilvania din Brașov, Editura OmniaLex, 2009, pagina 142.
2
Vintilă DONGOROZ, op.cit., Editura 2000, pagina 380.
3
Vasile PĂVĂLEANU, Drept penal general : conform noului Cod penal, Editura Universul juridic, București, 2012,
pagina 279

3
2.Analiza formelor de participație penală
Conform reglementărilor în vigoare și sprijinul doctrinei, reprezintă participație penală
atunci când o infracțiune este realizată de un număr mai mare de indivizi decât cel fundamental
în raport cu natura ei.4

Față de celelalte forme ale pluralității de făptuitori, pluralitatea ocazională (participația

penală) nu este cauzată de condițiile în care ar putea fi săvârșită sau de natura infracțiunii, ci
deține un caracter ocazional, întâmplător, fiind cauzată de condiții bine definite, unde realizarea
prin colaborarea unei infracțiuni apare ca fiind mai favorabil sub aspectul realizării sau al
ascunderii amprentelor ei.5

Participația penală se regăsește sub mai multe forme, în concordanță cu natura

contribuției pe care diverși făptuitori o aduc la realizarea faptei. Prin urmare, aceste forme se
potrivesc diferitelor moduri de colaborare la realizarea infracțiunii.6

1. Participația proprie

Participația este proprie atunci când la săvârșirea unei infracțiuni, toți infractorii
acționează în aceeași măsură de vinovăție, adică cu intenție. În literatura de specialitate există
opinii, cum ar fi cea a lui Vintilă Dongoroz și colectivul, conform cărora participația este proprie
și atunci când toți participanții, în postura de coautori, acționează din culpă.7

2.1. Autorul și coautorul

2.1.1. Autorul

Autorul este făptuitorul care a realizat în mod nemijlocit o infracțiune prevăzută de legea
penală. Însă diferit de Codul penal existent în vigoare care definește pe autor alături de complici
și instigatori, având însușirea de participant la infracțiune, existând o distincție calitativă, noua

4
A se vedea: V. Dondoroz, op. cit., pagina 187; P. Dungan, Conceptul de participație penală, R.D.P. nr. 2/2000,
pagina 67.
5
A se vedea V. Papadopol, Codul penal comentat și adnotat, pag. 142.
6
Alexandru BOROI, Drept penal. Partea generală: conform noului Cod penal, Editura C.H.Beck, București, 2010,
pagina 299.
7
Alexandru IONAȘ, Diana IONAȘ, Cristina IONAȘ, Drept penal român – Partea generală, Editura Universității
Transilvania din Brașov, Editura OmniaLex, 2009, pagina 144.

4
reglementare corectează mica greșeală prin art.46, text implementat în capitolul VI în privința
autorului și participanților.

Însușirea de autor nu este strict condiționată de existența altor indivizi care să ajute în
calitate de complice, autor și instigator, astfel că, de obicei, autorul realizează de unul singur
infracțiunea. Unica formă de contribuție la infracțiune o reprezintă autorul, care se poate afla și
în afara participației, dar se poate presupune și alți făptuitori în calitate de complici și
instigatori.8

O infracțiune prevăzută de legea penală este considerată realizată de autor în mod

nemijlocit, chiar dacă pentru săvârșirea activității infracționale acesta utilizează energia sa
fizică (ex. distruge, lovește, ucide) sau abuzează de energia fizică a unei forțe străine (ex.
animale periculoase, substanțe explozive, arme etc.). Însă în situația în care fapta este realizată
cu ajutorul altor indivizi (complice sau instigator) va fi considerată comisă de autor, în mod
nemijlocit, astfel încât el va fi acela care a cauzat procesul etiologic.

Orice persoană care realizează în mod nemijlocit o infracțiune prevăzută de legea

penală, poate deveni autor. Însă există anumite infracțiuni unde se cere ca autorii să însușească
o anumită calitate, spre exemplu delapidarea prevăzută de art. 295 Codul penal 2009, ce prevede
calitatea de funcționar public, care administrează sau gestionează bunuri. Pentru autor, calitatea
specială invocată de lege trebuie să se afle în momentul comiterii faptei. Astfel, dacă după
realizarea faptei autorul a pierdut însușirea specială prevăzută de lege și nici faptul că a fost
dobândită după data săvârșirii infracțiunii nu este important. 9

2.1.2. Coautorul

Forma participației penale în care la realizarea infracțiunii prevăzută de legea penală au

ajutat în mod nemijlocit doi sau mai mulți făptuitori, în calitate de autori, se numește coautorat.

8
Costică Bulai, op. cit., pag. 434.
9
Vasile PĂVĂLEANU, Drept penal general : conform noului Cod penal, Editura Universul juridic, București, 2012,
pagina 286 și pagina 287.

5
 Coautoratul reprezintă realizarea infracțiunii penale de către doi autori sau mai mulți,
care nu înlătură probabilitatea participării a altor făptuitori în calitate de complici sau de
instigator.10

Coautoratul nu presupune posibilitatea și a altor făptuitori, complici sau instigator, dar

nici nu exclude această posibilitate, putând fii posibilă participația sub forma coautoratului fără
alți făptuitori, precum și momentul când alături de coautori la relizarea aceleiași infracțiuni, au
contribuit și alți făptuitori.11

2.1.2.1. Condițiile coautoratului

1. Participanții să realizeze în mod nemijlocit infracțiunea prevăzută de legea

penală;

Actele de executare sunt toate actele care aparțin activității caracteristic laturii obiective
a infracțiunii prevăzute de legea penală, acte de conduită exterioară prin care se realizează direct
acțiunea sau inacțiunea descrisă și învinovățită de lege.12

Coautoratul nu este impus de realizarea de către fiecare coautor a actelor de executare a

infracțiunii. Deci, în cazurile infracțiunilor complexe, există coautori la infracțiunea de tâlhărie,
atât acela care comite actul de violență sau de amenințare asupra victimei, cât și acela care
prelevă bunul.13

Coautoratul îndeplinește unele condiții, cum ar fi unele de ordin obiectiv și unele de

ordin subiectiv14:

-Realizarea unei infracțiuni prevăzută de legea penală, condiție care trebuie săvârșită
atât în cazul tentativei încriminate, cât și a faptei consumate. Acțiunea coautorilor trebuie
îndreptată contra aceluiași obiect juridic, cât și să vătămeze aceleați relații sociale protejate de
legea penală.

10
Alexandru IONAȘ, Diana IONAȘ, Cristina IONAȘ, Drept penal român – Partea generală, Editura Universității
Transilvania din Brașov, Editura OmniaLex, 2009, pagina 145.
11
C. Mitrache, în colab., op. cit., pag. 284.
12
Dobrinoiu, I. Pașcu, I. Molnar, Gh. Nistoreanu, Al. Boroi, V. Lazăr- op. cit., pag. 358.
13
T.S., s. p., d. Nr. 4065 din 1971 în RRD nr. 7/1971, pag. 16.
14
I. Pașcu, Explicații preliminaare, vol. I, op. cit., p. 499; A. Boroi, op. cit., p. 306; V. Păvăleanu, op. cit., p. 10; M.
Basarab, în colab., Cod penal, vol. I, op. cit., p. 681.

6
 -Colaborarea a cel puțin doi indivizi la comiterea faptei prevăzută de legea penală.
Actele care țin de acțiunea specifică sunt similare sau identice de cele mai multe ori. Sub această
aparență, se află coautorat la furt în cazul în care infractorii au realizat împreună acțiunea de
luare a bunurilor mobile în împrejurările prevăzute în norma de acuzație. Însă, în caz de
coautorat nu este necesar ca fiecare făptuitor să fi comis o activitate materială care să acopere
în totalitate latura obiectivă a infracțiunii, astfel încât actele coautorilor se completează una pe
alta în vederea activității materiale ireductibile de realizaare a infracțiunii. Din acest punct de
vedere într-o cauză s-a hotărât că fapta fătuitorului la comiterea infracțiunii de omor de a utiliza
contra victimei un spray paralizant, urmată de lovirea repetată de către cel de al doilea făptuitor
cu un corp contondent în zona capului, cauzându-i răni ce au produs decesul victimei, ce
constituie coautorat la omor, astfel că pârâții au acționat conjugat și împreună. 15 Într-o altă
cauză16 s-a amintit că furtul într-un loc populat de persoane, a portmoneului din buzunarul
persoanei vătămate și transferului lui mai departe către cel de-al doilea infractor în scopul de a
garanta însușirea bunului fără al descoperi cineva, formează infracțiunea de furt calificat în
coautorat, pentru că participanții au hotărât împreună modalitatea de comitere a infracțiunii prin
împărțirea rolurilor.17

Acțiunile coautorilor în cazul infracțiunilor complexe pot fi diferite, ca mod de realizare.

Deci, în momentul în care doi indivizi, după o înțelegere anterioară, atacă o persoană, unul
comițând acte de violență, iar celălalt fură bunuri aflate în posesia persoanei vătămate, fapta
constituind infracțiunea de tâlhărie pentru ambii indivizi, chiar dacă actele descriu latura
obiectivă a infracțiunii ce a fost comisă în parte de către făptuitori.18

În categoria actelor de executare se includ și cele care, nu aparțin acțiunii specifice

încriminate prin lege, ajutând într-o oarecare măsură determinată la săvârșirea ei, fiind în unele
condiții absolut necesar în realizarea infracțiunii. Astfel, în practica judiciară s-a hotărât că fapta
unui făptuitor de a bloca victima pentru ca un alt făptuitor pentru ai aplica lovitura mortală cu
o custură, formează un act de coautorat, așa încât prin fapta sa a ajutat la îndepărtarea unui
obstacol din calea acțiunii realizate de autor.19

15
CSJ, s. pen., dec., nr. 1262/1997, B. J. 2004, p. 681.
16
CSJ, s. pen., dec. nr. 5161/2001, B. J. C. D. 2001, p. 683.
17
Vasile PĂVĂLEANU, Drept penal general : conform noului Cod penal, Editura Universul juridic, București,
2012, pagina 288 și pagina 289.
18
CSJ, s. pen., dec. nr. 719/1994, B. J. 2004, p. 681; Î. C. C. J., s. pen., dec. nr. 3148/2006, cit. de A. Boroi, op.
cit., p. 307.
19
CSJ, s. pen., dec. nr. 320/1994, Dreptul nr. 3/1995, p. 108.

7
 Legătura subiectivă între coautori. Această condiție bănuiește că fiecare coautor să
dorească să-și unească contribuția cu alți făptuitori pentru realizarea aceleiași infracțiuni.. Unii
autori20 cred că există coautorat, numai atunci când activitățile infracționale sunt coordonate
intelectual și material.

Ca să fie sub aspect sbiectiv, în situația de coautorat se cere ca toți făptuitorii să atace
cu aceeași formă de vinovăție, adică din culpă sau cu intenție.2122

2. Activitatea coautorilor să fie ațintită contra aceluiași obiect juridic23;

Pentru existența coautoratului este nevoie ca activitatea coautorilor să lezeze aceleași

relații sociale protejate prin incriminarea faptei ca infracțiune. Însă, atunci când unii participanți
la realizarea faptei penale lezează și alte valori sociale, li se vor săvârși regulile privitoare la
concursul de infracțiuni.

3. Toți participanții trebuie să efectueze catele de executare cu aceeași formă

de vinovăție.

Coautoratul poate să existe și în cazul infracțiunilor comise din culpă24, deși sunt autori
care susțin opusul.25

Legătura subiectivă poate să existe înainte sau în timpul realizării acțiunii. Dacă legătura
subiectivă stabilită intervine după ce infracțiunea s-a consumat, nu va mai exista coautorat, ci
se va săvârși o infracțiune de sine stătătoare de favorizare sau de ascundere a făptuitorului.26

20
M. Basarab, Drept penal, vol. I, op. cit., p. 411.
21
C. Bulai, op. cit., p. 436.
22
Vasile PĂVĂLEANU, Drept penal general : conform noului Cod penal, Editura Universul juridic, București,
2012, pagina 289.
23
Dobrinoiu, I. Apșcu, I. Molnar, Gh. Nistoreanu, Al. Boroi, V. Lazăr – op. cit., pag. 357; Al. Boroi, Gh. Nistoreanu
– op. cit., pag. 193; Al. Boroi – op. cit., pag. 236.
24
Al. Boroi, Gh. Nistoreanu – op. cit, pag. 194; Al. Boroi – op. cit, pag. 239; C. Mitrache, C. Mitrache – op. cit,
pag.284; Dobrinoiu, I. Pașcu, I. Molnar, Gh. Nistoreanu, Al. Boroi, V. Lazăr – op. cit, pag. 359.
25
M. Basarab – op. cit, pag. 357; T. Vasiliu, G. Antoniu, Șt. Daneș, Gh. Dărângă, D. Lucinescu, V. Papadopol, D.
Pavel, D. Popescu, V. Rămureanu – op. cit, pag. 164.
26
Alexandru IONAȘ, Diana IONAȘ, Cristina IONAȘ, Drept penal român – Partea generală, Editura Universității
Transilvania din Brașov, Editura OmniaLex, 2009, pagina 146.

8
 2.1.2.2. Infracțiuni în care coautoratul nu este posibil

Infracțiunile omisive

Nu se poate vorbi de coautorat în cazul infracțiunilor care se comit prin inacțiune, atunci
când obligația de a realiza o activitate, o acțiune de a ieși din inactivitate este strict personală.
(ex.: nedenunțarea – art. 170 C.P.). Făcând abstracție, atunci când obligația este constrânsă unui
colectiv, nerespectarea ei atrage însușirea de coautori pentru cei care o comit. (ex.: infracțiunile
contra protecției muncii).

Infracțiunile cu autor unic

Infracțiunile cu autor unic nu se pot realiza în coautorat deoarece acțiunea specifică nu

poate fi săvârșită decât de un singur individ. (ex.: prostituția, dezertarea, mărturia mincinoasă).

Infracțiunile proprii

În situația acestor infracțiuni, legea dorește o anumită calitate a subiectului activ. Pentru
a exista coautorat, este nevoie ca toți coautorii să dețină calitatea cerută de către lege.27

2.2. Instigatorul

Noul cod penal prevede în art. 47 că instigatorul este persoana care cu intenție,
determină o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală. Noua reglementare
este identică cu cea din Codul penal 1969 (art. 25) însă nu a preluat dispozițiile art. 29 privind
instigarea neurmată de executare. S-au avut în vedere soluțiile contradictorii și inechitabile la
care s-ar fi putut ajunge pe baza acestor dispoziții, și că în practică aceste prevederi n-au fost
aprobate niciodată aplicate.28

Din reglementarea legală rezultă definiția instigării, care este o formă de participație
morală, caracterizată prin aceea că o persoană, cu intenție determină o altă persoană să
săvârșească o faptă prevăzută de legea penală.

27
Alexandru IONAȘ, Diana IONAȘ, Cristina IONAȘ, Drept penal român – Partea generală, Editura Universității
Transilvania din Brașov, Editura OmniaLex, 2009, pagina 147 și pagina 148.
28
G. Antoniu, Noul Cod penal. Codul penal anterior, Ed. All Beck, București, 2004, p. 19.

9
 Instigatorul desfășoară o activitate de determinare, face să se nască în mintea instigatului
hotărârea de a săvârși o faptă prevăzută de legea penală și deci contribuie la formare laturii
subiective a infracțiunii. Datorită conținutului psihic moral al instigării, cel care efectuează
această activitate poartă denumirea de autor moral, iar cel care execută activitatea la care a fost
determinat este denumit autor material.29

În legislația penală străină, în materia instigării s-au conturat două concepții.30

Într-o primă concepție, adoptată și de Codul nostru penal, instigatorul este considerat ca
un participant distinct la săvârșirea unei infracțiuni. Astfel, în art. 26 din Codul penal german,
instigatorul este definit ca fiind persoana care a determinat cu intenție, o altă persoană să comită
o infracțiune. Art. 42 alin. 4 din Codul penal al Replubicii Moldova prevede că se consideră
instigator orice persoană care, prin orice metode, determină o altă persoană să săvârșească o
infracțiune.

În cea de-a doua concepție, activitatea specifică de instigare este asimilată fie autorului,
fie complicității. Astfel, art. 28 alin. 2 lit. a) din Codul penal spaniol prevede că pot fi considerați
autori persoanele care determină direct o altă persoană sau alte persoane să săvârșească fapta.
Codul penal francez, asimilează instigarea complicității, prin art. 127 alin. 2, care prevede că
este complice persoana care, prin cadouri, promisiuni, amenințare, ordin, abuz de autoritate sau
de putere a provocat o infracțiune sau a dat instrucțiuni pentru a o comite.

2.1.3.1. Codițiile instigării

Instigarea ca formă a participației penale presupune îndeplinirea cumulativă a unor

condiții.31

2.1.3.1.1. Participarea a cel puțin două persoane: instigatorul și instigatul

Instigatorul este persoana care desfășoară activitatea de determinare la săvârșirea unei

fapte prevăzute de legea penală, iar instigatul este cel asupra căruia se exercită această activitate.

29
M. Zolyneak, în colab., op. cit., p. 176.
30
I. Pașcu, Explicații preliminare, op. cit., vol. I, p. 514
31
C. Bulai, op. cit., ed. 1997, p. 440; M. Basarab, Codul penal comentat, op. cit., vol. I., p. 160; I. Pașcu, Explicații
preliminare, op. cit., vol. I, p. 508; A. Boroi, op. cit., p. 310.

10
Poate fi instigator orice persoană care îndeplinește condițiile generale prevăzute de lege pentru
subiectul activ al infracțiunii.

Instigarea poate fi realizată de o singură persoană, de două sau de mai multe persoane
care acționeză simultan sau succesiv.

Instigarea poate fi mediată, în situația în care instigatorul se folosește de o altă persoană

pentru a transmite instigarea. În acest caz, dacă aceasta realizează numai rolul de a transmite
instigarea, va fi complice la infracțiune, iar dacă depășește acest rol acționând ca instigator, va
exista o coinstigare.32

2.1.3.1.2. Efectuarea unei activități de determinare

Această condiție este de esența instigării și presupune ca instigatorul folosindu-se de

mijloace adecvate să-l convingă pe instigat să comită fapta datorită de instigator. De regulă,
această activitate începe printr-un îndemn adresat de instigator altei persoane și se întregește
prin determinarea efectivă a acesteia la săvârșirea faptei avută în vedere de instigator. Îndemnul
poate fi exprimat oral, în scris sau chiar prin gesturi fără echivoc.

Legea penală nu face nicio referire la mijloacele prin care se realizează instigarea, însă
în doctrină și în jurisprudență s-a precizat că acestea pot fi diverse, de la rugîminți, îndemnuri,
spray paralizant33, până la constrângerea celui instigat.

2.1.3.1.3. Activitatea de determinare să fie anterioară începerii executării acțiunii

sau inacțiunii

Această condiție presupune ca activitatea de determinare să se situeze în timp anterior

luării hotărârii de a săvârși fapta de către autor. Atunci când această activitate are loc față de o
persoană care luase deja hotărârea de a săvârși acea infracțiune se realizează o complicitate
morală, o întărire a hotărârii infracționale luate anterior. În practica judiciară s-a decis că fapta
unei persoane de a-i determina pe inculpat să sustragă bunuri dintr-o iinstituție, pe care apoi le-
a cumpărat de la acesta constituie infracțiunea de instigare.34

32
CSJ, s. pen., dec. nr. 128/1994, Dreptul nr. 2/1995, p. 60.
33
CSJ, s. pen., dec. nr. 1699/1997, B. J. 2004, p. 681. În acest caz, instigatorul a determinat o altă persoană să
deposedeze persoana vătămată, dându-i un spray lacrimogen.
34
CSJ, s. pen., dec. nr. 329/1996, Dreptul nr. 7/1997, p. 106.

11
 2.1.3.1.4. Activitatea de determinare să se efectueze cu intenție

Nu poate exista însă instigare din culpă. Dacă cineva prin cuvinte rostite imprudent35
sau printr-un îndemn făcut în glumă etc., determină o persoană să săvârșească o faptă prevăzută
de legea penală, lipsind conștiința și voința de a determina această activitate, nu contituie
instigarea.

2.1.3.1.5. Instigarea să fie urmată de executare

Instigarea implică în mod necesar ca autorul să fi dat curs instigării, fie prin realizarea
faptei în formă consumată, sau a unei tentative încriminate de lege. Nu se va realiza instigarea
când instigatul care a luat hotărârea de a comite fapta, nu a pus-o în executare sau a efectuat
doar un act de pregătire ori a început executarea faptei, care a rămas în faza tentativei, activități
care nu sunt încriminate.36

2.3. Complicele

Noul Cod penal nu definește complicitatea, ci folosește noțiunea de complice în art. 48,
în sensul că este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la relizarea unei
fapte prevăzute de legea penală. Este, de asemenea, complice persoana care promite, înainte
sau în timpul comiterii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe
făptuitor, chiar dacă după realizarea faptei promisiunea nu este îndeplinită.

Ceea ce caracterizează complicitatea, în raport cu celelalte forme de participație penală,

este caracterul său de contribuție indirectă la realizarea infracțiunii. Sub acest aspect,
complicitatea apare ca o participație secundară37 în raport cu cele două forme examinate.
Autorii francezi susțin că în asamblul infracțional, complicitatea nu este decât un element
accesoriu.38

În cazul în care o persoană după ce a determinat o altă persoană să realizeze o faptă

prevăzută de legea penală, o ajută prin procurarea mijloacelor de comitere a acelei fapte, va

35
V. Dongoroz, op. ci., ed. 2000, p. 411.
36
Vasile PĂVĂLEANU, Drept penal general : conform noului Cod penal, Editura Universul juridic, București,
2012, pagina 294 și pagina 295.
37
T. Vasiliu, în colab., op. cit., p. 181.
38
J. Pradel, op. cit., p. 381.

12
răspunde pentru instigare, întrucât această formă de participație este mai gravă decât
complicitatea.

2.1.4.1. Condițiile complicității

Complicitatea ca formă a participației penale, presupune îndeplinirea unor condiții

cumulative.39

2.1.4.1.1. Realizarea unei fapte prevăzute de legea penală

Această condiție este de esența complicității, întrucât numai prin realizarea faptei de
către autor activitatea complicelui devine relevantă din punct de vedere penal. Nu interesează
dacă autorul realizează fapta în formă consumată sau rămasă în faza unei tentative încriminate.

Dreptul pozitiv francez subordonează complicitatea existenței unei infracțiuni

principale.40

2.1.4.1.2. Realizarea unei contribuții efective din partea complicelui la fapta comisă
de autor

Activitatea complicelui trebuie să se manifeste în una din formele prevăzute în art. 48

C. pen. 2009, întrucât simpla intenție de a-l ajuta pe autor nu este suficientă pentru existența
complicității. Sub acest aspect, actele de complicitate, spre deosebire de cele de coautorat, nu
realizează prin ele însele fapta, nu reprezintă o contribuție indispensabilă în procesul comiterii
ei.41

2.1.4.1.3. Contribuția să fi efectuată cu intenție (directă sau indirectă)

Între complice și autor există o legătură subiectivă care poate fi bilaterală, când există o
înțelegere expresă dau tacită, prealabilă ori concomitentă, după cum poate fi unilaterală, când
autorul nu-și dă seama de faptul că este ajutat. În practica judiciară s-a decis că participația sub
forma complicității se poate realiza din punct de vedere subiectiv, și cu intenție indirectă.42

39
V. Dongoroz, op. cit., ed. 2000, p. 426; C. Bulai, op. cit., p. 443; I. Pașcu, Explicații preliminare. Op. cit., vol. I,
p. 516.
40
J. Pradel, op. cit., p. 382.
41
T. S., s. pen., dec. nr. 1279/1989, Dreptul nr. 6/1990, p. 77.
42
CA., București, s. a II-a pen., dec. nr. 969/1997, RDP nr. 4/1998, p. 140.

13
 Nu există complicitate din culpă. Atunci când o persoană ajută din culpă o altă persoană
la realizarea unei fapte tot din culpă, acestea vor avea calitatea de coautori la acea infracțiune.43

În cazul infracțiunilor cu intenție depășită, complicitatea este posibilă, dacă se dovedește

că, în raport cu rezultatul mai grav, complicele a avut o poziție subiectivă similară cu cea a
autorului.44

3.Spețe

3.1. Instigarea succesivă a două persoane pentru a prelua şi transporta fiecare

câte un colet cu ţigări. Întrunirea condiţiilor agravantei prev. de art. 274
din Legea 86/2006- „de două sau mai multe persoane împreună”.

Decizie 655 din 21.06.2016

Prin sentinţa penală nr. 174 din data de 9 noiembrie 2015 pronunţată de Judecătoria
Săveni în dosarul nr. 2059/297/2014 s-a dispus următoarele:

În baza art. 47 Cod penal, raportat la art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006, art. 274 din Legea
nr. 86/2006, a fost condamnat inculpatul A.A., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru
săvârşirea infracţiunii de instigare la contrabandă.
În baza art. 66 alin. 1 lit. a, b, d Cod penal i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă
complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii
publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a alege, pe o perioadă de
3 ani după executarea pedepsei aplicate prin prezenta sentinţă.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b şi d Cod penal i s-a interzis inculpatului
ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte
funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a alege, de la
rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a
pedepsei principale.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
Ca şi procurorul, instanţa de fond a reţinut în general că:
În data de 07.04.2014, în jurul orei 16:00, la domiciliul martorului B.B. a venit inculpatul
A.A. care i-a propus ca în dimineaţa următoare să se deplaseze împreună cu martorul C. C. pe malul
râului P., pe direcţia semnului de frontieră 9... , pentru a prelua două colete cu ţigări, în schimbul
acestui serviciu urmând să primească suma de 500 lei.
În aceste condiţii, martorii B.B. şi C. C. în dimineaţa zilei de 08.04.2014, în jurul orei 07:00,
s-au deplasat la locul mai sus menţionat, unde, cu ajutorul unei frânghii aruncate de doi cetăţeni
moldoveni de pe malul moldovenesc al râului P., au tras două colete cu ţigări, care au fost încărcate
43
A. Boroi, op. cit., p. 317.
44
I. Pașcu, Explicații preliminare, op. cit. vol. I, p. 518.

14
într-un atelaj hipo şi au fost acoperite cu lemne uscate, după care şi-au continuat deplasarea spre
localitatea M., iar în dreptul locului denumit X au fost interceptaţi de un echipaj al poliţiei de
frontieră, care a descoperit în atelajul hipo coletele cu ţigări.
Instanţa de fond a reţinut că declaraţia martorului B.B. se coroborează în totalitate cu
declaraţiile martorului C. C. care a relatat la rândul său că, în data de 08.04.2014, în jurul orei 07.00,
s-au deplasat pe malul râului P., unde, cu ajutorul unei funii au tras pe malul românesc două colete
cu ţigări, după care le-au încărcat într-un atelaj hipo şi s-au deplasat spre localitatea M., oraşul N.,
jud. O..
Împotriva sentinţei penale nr. 174/09.11.2015 a Judecătoriei Suceava a declarat apel
inculpatul A.A. criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Printre altele, inculpatul apelant a susținut prin intermediul apărătorului său că nu i-a instigat
pe ambii martori, ci activitatea sa de instigare s-a produs doar asupra martorului B. B.. Acesta din
urmă, după discuţia avută cu inculpatul, din proprie iniţiativă, s-a deplasat la domiciliul martorului
C. C. căruia i-a cerut să îl ajute la transportul coletelor de ţigări.
Concluzionează apărarea că activitatea de instigare s-a desfăşurat în mod direct şi nemijlocit
doar asupra martorului B. B., nu şi asupra martorului C. C.
Pentru aceste considerente, inculpatul, prin apărători, a solicitat schimbarea încadrării
juridice din instigare la infracţiunea de contrabandă calificată, prev. de art. 47 Cod penal raportat la
art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006, art. 274 din Legea nr. 86/2006, în instigare la infracţiunea de
contrabandă în formă simplă prev. de art. 47 Cod penal raportat la art. 270 alin. 3 Legea nr. 86/2006,
întrucât a instigat doar o singură persoană şi nu două.
De asemenea s-a susținut că pentru a fi în prezența unei instigări la contrabandă calificată,
era necesar ca acțiunea de instigare să aibă loc simultan asupra ambilor martori.
Criticile nu au fost însușite de către instanța de apel.
Astfel, potrivit art. 274 din Legea nr. 86/2006, faptele de contrabandă prevăzute la art. 270-
273 săvârşite de una sau mai multe persoane înarmate, ori de două sau mai multe persoane împreună,
se pedepsesc cu închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
În primul rând, instanţa de apel menţionează faptul că, potrivit practicii şi doctrinei judiciare,
agravanta „de două sau mai multe persoane împreună”, „de trei sau mai multe persoane împreună”
se realizează indiferent dacă toate persoanele sunt prezente ori nu la locul faptei, indiferent de
contribuţia acestora la săvârşirea infracţiunii şi indiferent dacă toţi răspund penal.
Ca atare, este indiferentă şi calitatea celor care comit infracţiunea, respectiv autori, complici
sau instigatori.
Pe cale de consecinţă, chiar dacă inculpatul A.A. ar fi instigat doar o persoană să comită
infracţiunea de contrabandă, iar această infracţiune ar fi fost comisă doar de martorul B. B., tot ar fi
fost îndeplinită agravanta prev. de art. 274 din Legea nr. 86/2006 – de două sau mai multe persoane
împreună.

15
 Apoi, nu este obligatoriu ca instigarea să fie făcută simultan, asupra mai multor persoane.
Este suficient ca activitatea de instigare făcută la momente diferite asupra mai multor persoane, să
fie exercitată în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, iar actele să aibă legătură între ele.
În răsturnarea argumentelor vizând probatoriul, invocate de apărare, Curtea evidenţiază
declaraţia martorului B. B., dată la data de 23.07.2014, (fila 33 dosar urmărire penală), unde, după
ce arată că inculpatul a venit la domiciliul martorului şi i-a cerut să aducă două colete de ţigări de
pe malul râului P., arată în continuare: „Tot atunci mi-a spus să îl caut şi pe numitul C. C. să meargă
cu mine, şi pentru aceasta ne va da câte 500 lei de fiecare”.
În declaraţia dată în cursul urmării penale (fila 40 dosar urmărire penală), martorul C.C.
declară, printre altele: „Menţionez că înainte de a pleca să aducem coletele, numitul A.A. ne-a spus
că încât de vom fi prinşi, să nu spunem că el ne-a trimis după colete …”.
În declaraţia dată în faţa primei instanţe, acelaşi martor C.C., declară: „În acea zi de duminică
când am vorbit cu B. B., inculpatul a venit la mine … . Inculpatul când a venit la mine mi-a spus că
îmi dă 500 lei, că nu se va întâmpla nimic, iar dacă se întâmplă ceva să iau totul asupra mea pentru
că îmi va plăti avocat” (fila 154 dosar fond).
Deci, după cum se poate observa din cele anterior arătate, activitatea de instigare la
contrabandă a inculpatului A.A. s-a exercitat asupra ambilor martori, apelantul deplasându-se la
domiciliul fiecăruia, discutând cu fiecare martor, chiar dacă nu în aceeaşi secundă, dar în baza
aceleiaşi rezoluţii infracţionale.
În aceste împrejurări, solicitările inculpatului de schimbare a încadrării juridice sunt
neîntemeiate.
Pentru alte considerente însă, prin decizia penală nr. 655/21.06.2016 a Curții de Apel
Suceava a fost admis apelul declarat de inculpatul A.A. împotriva sentinței penale nr.
174/09.11.2015 a Judecătoriei Suceava, desființată în parte hotărârea atacată, iar în rejudecare s-a
procedat la o nouă individualizare a pedepsei.45

3.2.Infracțiune. Participație. Complice. Înțelegere anterioară sau

concomitentă.

Decizie 20/P/ din 17.01.2008

Indiferent de forma concretă în care se săvârșește complicitatea, trebuie să existe o
înțelegere între complice și autor, înțelegere care trebuie să fie anterioară sau cel puțin
concomitenta săvârșirii faptei.
În speță, intimatul inculpat nu a participat la discuțiile anterioare prin care ceilalți
inculpați au stabilit modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, nu a fost prezent când s-a luat
hotărârea infracțională, nu a cunoscut în nici un mod de comiterea acesteia; simpla împrejurare
că intimatul inculpat a consumat alimente din cele oferite de coinculpatul S.G. (fratele său) din
domiciliul comun, nu se încadrează în dispozițiile art.26 Cod penal.

45
http://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta-nxn00rr/

16
 Cod penal, art.26
Prin sentința penală nr.31 din 27.04.2007, a Judecătoriei Macin s-a dispus, în
conformitate cu art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit.”a,g,i” Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal
și art. 75 lit.”a” Cod penal condamnarea inculpaților S.G. și N.C. la câte o pedeapsă de 4 ani
închisoare, fiecare, iar, în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit.”a” raportat la art. 10 lit.”a” Cod
procedura penală, s-a dispus achitarea inculpatului S.E.V. pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzută de art. 26-208 al. 1 – 209 al. 1 lit.”a,g,i” Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal
și art. 75 lit.”a” Cod penal pentru care a fost trimis în judecată.
Instanșa de fond a stabilit următoarea situație de fapt:
În perioada 4 iulie 2005 – 3 octombrie 2005, împreună cu alte persoane, pe timp de noapte
și prin efracție, inculpații S.G. și N.C. au sustras bunuri alimentare și nealimentare precum și
bani din patru societăți comerciale precum și aparatura electronică din Căminul Cultural al
comunei Peceneaga, județul Tulcea; la una dintre fapte, cea din 26.09.2005, s-a reținut că frații
N.C. și N.M. s-au deplasat la locuința fraților S.I., S.G. și S.E.V., apoi, în jurul orelor 24,00
înarmați cu patru saci, mănuși, măști confecționate din pantaloni tricotați și o rangă de fier, în
baza unei hotărâri infracționale anterioare, primii patru N.C., N.M., S.I., S.G. au mers la
magazinul S.C. « U.C. » S.R.L. din localitatea Peceneaga și, profitând de întuneric și de faptul
că în zonă nu se aflau alte persoane ce îi puteau surprinde, inculpații S.G. și N.C. s-au apropiat
de ușa de acces a magazinului, unde, prin forțarea lacătului de la grilaj, au pătruns în incinta
acestuia, au luat în saci produse alimentare și nealimentare, obiecte de îmbrăcăminte, bani în
moneda divizionară, bunuri pe le-au transportat la locuința fraților S., împărțindu-le în mod
egal.
Tribunalul Tulcea prin decizia penală nr. 114 din 25.09.2007 pronunțată în dosarul penal
nr. 99/253/2006 a admis ca fondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecatoria
Macin și de inculpatul S.G., a desființat, în parte hotărârea atacată, a înlaturat din încadrarea
juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații S.G. și N.C., S.E.V.,
circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. « a » Cod penal și, în conformitate cu art. 11
pct. 2 lit. « a » raportat la art. 10 lit. « a » Cod procedura penală, l-a achitat pe inculpatul S.E.V.
pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26-208 al. 1 – 209 al. 1 lit.”a,g,i” Cod penal cu
aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
Împotriva deciziei penale nr.114 din 25.09.2007, Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea
a declarat recurs, prin care critica soluția instanței de apel cu privire la greșita achitare a
inculpatului S.E.V. întrucât „din ansamblul probator reiese că inculpatul a avut cunoștință de
furturile săvârșite de consătenii săi, mai ales că acesta a și consumat din bunurile sustrase”.
Examinând legalitatea și temeinicia recursului declarat în raport de criticile formulate cât
și din oficiu, Curtea a constatat următoarele:
Potrivit art.378 cod procedura penală, instanța a dispus audierea inculpatului S.E.V.
raportat la împrejurarea ca acesta a fost achitat de către instanțe, ocazie cu care acesta declară
că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

17
 Cu ocazia audierii, instanța a constatat greutatea în exprimare a inculpatului, incoerența
în vorbire, aspect ce se coroborează cu raportul de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat
de Serviciul Medico - Legal Tulcea existent la dosarul de urmărire penală.
Din concluziile raportului rezultă că intimatul inculpat S.E.V. prezintă o întârziere
mentală ușoară, imaturitate psiho - comportamentală, cu un limbaj discret, dislalic, nivel
informațional scăzut, elemente de orientare temporo-spațială confuză, handicap psiho-
pedagogic nestimulat și discernământul diminuat în momentul comiterii faptei.
Pentru asigurarea exigențelor unui proces echitabil, instanța are obligația să procedeze la
ascultarea inculpatului și să ia act de apărările pe care aceasta înțelege să le facă.
Cerința referitoare la ascultarea inculpatului, a fost statuată de CEDO prin mai multe
hotărâri în care se arată că, în noțiunea de proces echitabil intră și obligația de apreciere directă
a declarațiilor inculpatului prin audierea lui.
Potrivit art.63 cod procedură penală, constituie probă orice element de fapt care servește
la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a
săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei.
Declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal prin care nu recunoaște
săvârșirea faptei nu pot fi luate în considerare la soluționarea cauzei, dacă nu se coroborează cu
fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, așa cum se prevede
în art.69 cod pr.penală.
În speță, trimiterea în judecată a inculpatului S.E.V. s-a bazat pe declarațiile
coinculpaților S.G. și N.C.
Din declarațiile acestora, nu a rezultat faptul că intimatul inculpat S.E.V. a ajutat s-au a
înlesnit în vreun mod comiterea infracțiunilor de către ceilalți doi inculpați.
Susținerea din recursul parchetului că intimatul ar fi primit în mod repetat la domiciliul
său bunuri ce proveneau din furt, nu se confirmă cu nici o probă, atât timp cât s-a stabilit cu
certitudine că intimatul inculpat locuia într-o cameră separată a imobilului.
Simplul fapt că inculpatul locuia în același imobil cu autorii furtului, dintre care unul
fratele său, nu duce automat la concluzia că acesta ar avea calitatea de complice.
Potrivit art.26 cod penal, complice este persoana care cu intenție înlesnește sau ajută în
orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.
Teza a II-a prevede că este complice persoana care promite înainte sau în timpul săvârșirii
faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe faptuitor.
În mod corect, instanțele au stabilit că intimatul inculpat S.E.V. nu a participat la nici una
din discuțiile care au avut loc între coinculpați atunci când au hotărât să comită faptele și nici
nu a știut de săvârșirea acestora.
Împrejurare că intimatul inculpat a consumat unele din alimentele ce au fost oferite nu
poate fi calificată ca un ajutor sau ca o înlesnire ale autorilor furtului.

18
 Pe cale de consecință, achitarea inculpatului este legală și temeinică, iar recursul
declarat de către parchet este nefondat.46

46
http://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta-lhzn39r/

19