UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA RELAŢII INTERNAŢIONALE, ŞTIINŢE POLITICE

ŞI ADMINISTRATIVE

DEPARTAMENTUL RELAŢII INTERNAŢIONALE

BOCLINCA A., COTOMAN D.,DEMENTIEV D., ERMURACHI C., IONAȘ

C., PLOP T., PROȚIUC N., PORTĂRESCU A., TÎRBU V.

“BUDISMUL CONTEMPORAN ÎN RELAȚIILE

INTERNAȚIONALE”

Referat

Lector: _____________ (semnătura)

NICOLĂIESCU I, conf. univ.

CHIŞINĂU, 2019

1
 CUPRINS :
INRODUCERE

1.Descrierea istoricului apariției, stabilirea cauzelor şi etapelor principale ale

răspândirii religiei
2.Identificarea izvoarelor și particularităţilor religiei
3.Schițarea direcțiilor principale în religia analizată: controverse și puncte în
comun
4.Analiza valorilor religiei și semnificației acesteia la etapa actuală în
societate. Cercetarea modernizării
5.Evaluarea problemei corelației dintre religie și politică (politizarea religiei)
6.Estimarea implicării factorului religios în legislațiile statelor (câteva
exemple)
7.Proiectarea argumentelor cu privire la libertatea religioasă, toleranța
religioasă, imaginea femeii în religia analizată
8.Schițarea confesiei în spațiul moldovenesc.
9.Analiza componenței religioase a politicii mondiale (geografia
contemporană a religiei și dezvoltarea religioasă a statelor)
10.Formularea direcțiilor de influență a religiei asupra relațiilor
internaționale
CONCLUZII GENERALE
BIBLIOGRAFIE
ANEXE

2
 INTRODUCERE
Actualitatea și importanța temei : De-a lungul timpului, budismul i-a fascinat pe lideri ai
lumii, pe actori şi chiar pe oamenii de ştiinţă. Religia şi folosofia care-şi are originea în India a
fost îmbrăţişată de aproximativ 500 de milioane de oameni din întreaga lume. Budismul este una
dintre religiile principale ale lumii în ceea ce privește adepții, distribuirea geografică și influența
socio-culturală. Cu toate că în mare parte este o religie „estică”, budismul devine din ce în ce mai
popular și mai influent în lumea vestică. Este o religie unică printre religiile lumii, deși are multe
în comun cu hinduismul, prin faptul că ambele învață karma (etica cauză-efect), maya (natura
iluzorie a lumii) și samsara (ciclul de reîncarnări). Budiștii cred că țelul cel mai înalt al vieții este
să dobândească „iluminarea”, după cum o percep ei. Sfera sa de influenţă este Asia, iar adepţii lui
îl consideră a fi o religie universală. În virtutea acestei consideraţii, au fost organizate misiuni
budiste în Europa şi în America, fără a avea un impact major.
În ţările budiste care garantează libertatea religioasă, se observă o puternică strădanie de ancorare
a budismului în noile realităţi ale lumii contemporane, prin angajarea în lupta pentru o societate
umană mai bună şi mai dreaptă. Cu ritmul rapid și stresul ridicat al vieții moderne, mulți oameni
devin interesați de filosofia pașnică a budismului. În special, există un interes foarte important
pentru a învăța cum să meditezi, atât pentru a depăși stresul și anxietatea, cât și pentru a aprofunda
experiența spirituală. Studierea acestei religii se consideră a fi un studiu actual deoarece are o scară
largă de răspândire și din cauza apariției grupurilor confesionale în multiple state, aceasta are
pretexte pentru a apărea și pe teritoriul Republicii Moldova.

Scopul cercetării : a determina rolul budismului contemporan în relațiile internaționale.

Obiectivele cercetării: -a analiza istoricul apariției, a stabili cauzele și etapele principale ale
răspândirii religiei;

-a identifica izvoarele și particularitățile religiei;

- a schița direcțiile principale în religia analizată;

-a analiza valorilor religiei și semnificația acesteia la etapa actuală în societate;
-a cerceta modernizarea și secularizarea religiei;
-a evalua corelația dintre religie și politică (politizarea religiei);
-a stabili particularitățile relației dintre religie (instituție religioasă) și puterea statală în diferite
state (câteva exemple);
-a estima implicarea factorului religios în legislațiile statelor (câteva exemple);
-a proiecta argumente cu privire la libertatea religioasă, toleranța religioasă, imaginea femeii în
religia analizată;
3
-a schița confesia în spațiul moldovenesc;
-a analiza componența religioasă a politicii mondiale (geografia contemporană a religiei și
dezvoltarea religioasă a statelor);
- a formula direcțiile de influență a religiei asupra relațiilor internaționale.

Metodele de cercetare ale lucrării.

Mеtоdа аnаlizеi istоriсе, fоlоsită cu scopul cercetării еsеnţеi cât şi a саuzеlоr apariția religiei
cercetate în contextul relaților internaționale.

Mеtоdа аnаlizеi lоgiсе (аnаlizа dеduсtivă, induсtivă, gеnеrаlizаrе, еtс.), utilizаtе соnstаnt ре
întrеgul соnţinut аl cercetării date şi în sресiаl, lа аnаlizа şi еfесtuаrеа sintеzеi informației despe
subiectul abordat.
Mеtоdа dе аnаlizа sistеmiсă а făсut роsibilă аnаlizа generală a religiei și influența acesteia în
diverse state.
Mеtоdа оbsеrvаţiеi а реrmis evidențierea cât mai calitativă a informației colectate şi formularea
concluziilor obiective.
Mеtоdа dе рrоgnоzаrе a avut drept scop sistematizarea perspectivelor răspândirii religiei date în
Republica Moldova.

Cuvinte-cheie: budism, Lamaism, Mahayana, Tantrayana, Sangha, politizare a călugăriei,

economie budistă, budism modernizat, biserică budistă.

Realizat: Dementiev Diana

4
1.Descrierea istoricului apariției, stabilirea cauzelor şi etapelor principale ale
răspândirii religiei
În prezent, istoricii fixează această dată în 560 î.Hr. Veridicitatea istorică a întemeietorului
budismului,Gautama Buddha (623-543 î.Hr., după tradiția budistă din Birmania și Thailanda; 560-
480 î.Hr., după istoricii moderni), este confirmată de majoritatea cercetătorilor din zilele noastre
în pofida vechilor teorii din trecut care îl considerau pe acesta mai degrabă un personaj mitologic.
Cu toate acestea, biografia lui Gautama Buddha, așa cum este ea prezentată
de Asvaghosha în Buddhacarita (cea mai veche relatare existentă a vieții profetului) abundă de
elemente fantastice și legendare. Budiștii consideră că prințul Gautama Siddhartha s-a născut
în Lumbini și a fost crescut în Kapilavastu, aproape de actuala frontieră dintre India și Nepal.
Potrivit tradiției, tatăl lui Buddha era conducătorul unei formațiuni tribale numite Sakya. Încă de
la nașterea lui Gautama, un vizionar important din regiune, Asita, i-a prezis pruncului un destin
proeminent în sfera sacerdotală. Tatăl lui Buddha are însă într-o zi un vis în care își vede fiul
părăsind palatul ca sihastru așa că decide să îl protejeze de realitatea ostilă care l-ar putea indispune
și l-ar putea determina să aleagă calea ascezei. În ciuda acestor măsuri, Buddha reușește să facă
patru incursiuni în afara palatului, întâlnind un bătrân foarte slăbit, un bolnav, un mort și un
călugăr. Primii trei îi revelează efemeritatea existenței materiale, datorită bătrâneții, a bolii și
respectiv a morții, iar călugărul îi dezvăluie calea de a învinge aceste suferințe umane, și anume
prin meditație. Prin urmare, Buddha hotărăște să părăsească orașul și să-și abandoneze bunurile,
urmând o asceză deosebit de dură în junglele Uruvela. După șase ani însă, constată că acest timp
de asceză nu îl ajută, nu îi aduce iluminarea. Este deseori ispitit de moarte (Mara) să renunțe la
căutarea adevărului și să se dedice numai comiterii faptelor bune . Prin meditație, Gautama
Siddhartha reușește să își concentreze toată atenția asupra eliberării de suferință, capătă revelația
reîncarnărilor sale anterioare și i se dezvăluie legea condiționismului universal.1
În cele din urmă capătă „deșteptarea” (bodhi - o traducere populară în Apus este „iluminare”), la
vârsta de 35 de ani, devenind cunoscut ca „Buddha” („cel iluminat”) sau „Gautama Buddha”.
Încurajat de zeul Brahma, Buddha petrece 45 de ani învățându-i pe oameni despre dharma și
întemeiază budismul. La Sarnath, Buddha își face pentru prima oară cunoscută învățătura și tot
aici apar primii călugări ai comunității budiste. Mai târziu, pe măsură ce Buddha își răspândește
religia, numărul adepților săi crește considerabil, cei mai importanți dintre aceștia
fiind Ananda (discipolul preferat a lui Buddha), Sariputra și Maudgalyayna (doi prieteni din

1
Характерные черты буддизма как мировой религии
(http://bookwu.net/book_religiovedenie_737/36_harakternye-cherty-buddizma-kak-mirovoj-religii.)

5
tinerețe). Întorcându-se în comunitatea sa natală, Buddha îl convertește pe tatăl sau la budism dar
și pe Rahula, fiul său. Gautama Buddha a murit când avea în jur de 80 de ani,
în Kushinagar (India), în urma unui drum istovitor alături de Ananda și a unei boli de dizenterie.
Conform legendei, Buddha a încercat să îl consoleze pe discipolul său îndurerat spunându-i înainte
de a muri: „Destul Ananda, încetează să te chinui și să jeluiești...Cum poți crede că ceea ce se naște
nu moare? Acest lucru este cu neputință.”
Istoria budismului, de-a lungul celor 2500 de ani de existenţă, este destul de fluidă, ceea ce
îngreunează fixarea ei în perioade de timp exacte. Cu toate acestea, au fost recunoscute patru mari
perioade, cuprinzând etape determinate în dezvoltarea sa istorică. Prima perioadă este cea a
budismului vechi sau primar, care se extinde pe o durată de 500 de ani, de la Buddha şi până la
începutul erei creştine. Aceasta este etapa indiană a budismului, cunoscut sub denumirea de
budismul hinayana sau budismul "vehicolului mic". Perioada a doua, care începe cu primul an
al erei creştine şi până la anul 500 d.Hr., marchează răspândirea budismului în afara graniţelor
Indiei, absorbirea de elemente străine în învăţătura budistă şi acomodarea ei la noi contexte
misionare, ceea ce a dus la întemeierea unei noi tendinţe, numită Mahayana sau "Vehicolul mare".
A treia perioadă, de la anul 500 şi până la 1000, timpul în care sferele de influenţă se deplasează
din India spre alte părţi ale Asiei, cu precădere în China, şi se suprapune cu apariţia budismului
tantra şi ch'an. Ultima perioadă, de la anul 1000 şi până în prezent este martora unei stagnări
accentuate în dezvoltarea doctrinară şi chiar a unei deprecieri a budismului. Din punct de vedere
doctrinar, primele trei etape sau perioade angajează tematici diferite: În prima etapă accentul a
căzut asupra unor probleme de ordin psihologic, preocuparea de bază fiind aceea de a-l ajuta pe
om să dobândească prin introspecţie şi auto-control, stăpânirea deplină asupra intelectului său,
stăpânire proprie unui arhat - persoană lipsită de orice ataşamente, care a izbutit să stingă în sine
orice dorinţă de viaţă şi, prin urmare, nu se va mai reîncarna. A doua perioadă abordează problema
naturii (svabhava) adevăratei realităţi şi a realizării în sinele uman a adevăratei naturi a lucrurilor
ca act necesar eliberării. Chipul ideal este bodhisattva - persoana care doreşte să-şi îndrume spre
eliberare toţi semenii, sperând să devină în cele din urmă un Buddha atotcunoscător. În cea de a
treia perioadă, întreaga problematică doctrinară primeşte o viziune cosmicizantă, vizând nu numai
pe om în sine, ci omul armonizat cu întregul cosmos. Un astfel de om, denumit siddha, nu mai este
limitat de nimic, având în sine puterea de a manipula forţele cosmice exterioare şi cele interioare.
2

2
Характерные черты буддизма как мировой религии
(http://bookwu.net/book_religiovedenie_737/36_harakternye-cherty-buddizma-kak-mirovoj-religii.)

6
 În era globalizării, budismul a început să depășească în mod activ fostele sale frontiere locale-
istorice și naționale-geografice, cuprinzând toate zonele culturale noi. Astăzi, budismul nu mai
este o religie pur orientală. Sute de organizații și centre de budism funcționează în 45 de țări ale
culturii europene - în Europa, atât în America, Australia, cât și în Noua Zeelandă. Cea mai budistă
țară din vest este acum Germania, unde încă din anii 1920 au apărut peste 200 de organizații
budiste. În Germania și Franța, budismul a devenit deja a treia confesie după ordine. Există o
Uniune Budistă Europeană, care își organizează regulat congresele în capitalele europene. Multe
comunități budiste au apărut în Rusia europeană și Ucraina.

În această privință, se atrage atenția asupra analizei următoarelor valori fundamentale ale
budismului, care, în opinia noastră, atrag oamenii de a se converti în această religie.:

1. Prezența în budism a unui sistem dezvoltat de psihotehnologie. Încă de la începutul apariției

budismului științific, budismul a fost evaluat nu atât ca religie, ci ca un tip de terapie spirituală.
Unul dintre motivele principale ale răspândirii budismului în Europa de Vest și Statele Unite
ale Americii rămâne interesul pentru psihotehnica budistă ca metode de schimbare a calităților
lor psihologice și de rezolvare a problemelor psihologice personale. Mulți oameni aici caută
echilibru în viață, pace temporară, evitând probleme și necazuri dureroase. Recent, o creștere
semnificativă a interesului pentru budism poate fi observată tocmai ca un sistem care dă
rezultate practice deja în această viață, „aici și acum”.
2. Raționalitatea budismului, apropierea sa de știința modernă. Aceasta înseamnă că budismul
nu oferă adepților săi să ia nimic pur și simplu pe credință. Criteriul adevărului este experiența
practică în sensul său larg. O astfel de categorie precum „credința” lipsește printre
perfecțiunile spirituale și printre cei opt pași ai Căii budiste. Mai mult, budistii au estimat că
în Pali Sutta Vibhanga (din Vinaya Pitaka), comentând Carta monahală, Buddha a condamnat
comportamentul adepților săi de 409 ori pentru că aceștia s-au străduit să insufle credință în
cei care se descurcă și fără ea, și, de asemenea, a dat vina pe cei care au pledat pentru înălțarea
ei. Și deși „credința” este prezentă în practica spirituală a budismului „mare car” (în special
în tantra), nu reprezintă principiul fundamental pe care se construiește întreaga doctrină și nu
se opune cunoașterii și experienței.
3. Toleranța, principii de dialog cu alte credințe.
Ca orice altă educație din viață, religia este țesută din multe contradicții care servesc drept
cauzele confruntărilor din diversele sale forme, ducând adesea la conflicte acute, inclusiv
militare. Particularitatea aproape a tuturor religiilor monoteiste este că acestea au fost afirmate
într-o luptă acerbă cu religiile anterioare sau cu religiile altor popoare. Este clar că acest fapt
istoric a lăsat o amprentă profundă în conștiința religioasă a tuturor popoarelor. Budismul,
7
 chiar și când s-a născut, se distingea prin toleranță, rară pentru religiile ascendente, prin
urmare, istoria budismului nu cunoaște războaie împotriva altor religii.3

Budismul permite, să zicem, uni creștin sau uni evreu, fără a se rupe complet cu credința
părinților săi, să practice învățăturile lui Buddha. Așadar, de exemplu, faimoasa îndrumătoare
budistă din SUA, Sylvia Burstein, în același timp se consideră a fi evreică ortodoxă . În China, în
funcție de natura dispoziției religioase sau de nevoia actuală, credinciosul se îndreaptă spre
Confucius, apoi spre practica taoismului sau a budismului. Șintoismul și budismul coexistă pașnic
în conștiința religioasă japoneză. Toleranța budismului contribuie fără îndoială la atractivitatea sa
în lumea modernă.

Realizat : Tîrbu Valentina

3 У. МЕРГЕН ,,О ПРИЧИНАХ РАСПРОСТРАНЕНИЯ БУДДИЗМА НА ЗАПАДЕ В ЭПОХУ

ГЛОБАЛИЗАЦИИ» ( HTTPS://CYBERLENINKA.RU/ARTICLE/N/O-PRICHINAH-RASPROSTRANENIYA-
BUDDIZMA-NA-ZAPADE-V-EPOHU-GLOBALIZATSII)

8
2.Identificarea izvoarelor și particularităţilor religiei
În ceea ce priveşte istoria şi mai ales doctrina budistă, avem la îndemână o literatură deosebit de
bogată şi, în pofida faptului că datarea documentelor care ne-au parvenit este anevoioasă, nimic
nu minimalizează aportul substanţial pe care ele îl aduc la cunoaşterea acestui fenomen religios.
Primele documente scrise datează abia din secolul al III-lea î.Hr, mai exact din timpul domniei
împăratului Asoka (275-232 î.Hr.). De la el a rămas o serie de inscripţii semnificative despre
organizarea şi învăţătura fundamentală a budismului. Pentru a ne da seama de extensiunea
literaturii budiste, este suficient să menţionăm că numai canonul budist chinezesc cuprinde
aproximativ între 3000-7000 de volume. Păstrată la început ca tradiţie orală, literatura budistă va
fi consemnată în scris, pe de o parte, din pricina mulţimii şi bogăţiei textelor care nu mai puteau fi
încredinţate doar memoriei şi, pe de altă parte, datorită infiltrării şi uneori a preluării voite a unor
elemente doctrinare eterogene care ameninţau autenticitatea învăţăturii. Literatura budistă este
împărţită în două mari grupe: după conţinut şi după autori. După conţinut, ea cuprinde trei mari
secţiuni: 4

a. Dharma - scrierile cu caracter dogmatic;

b. Vinaya - scrieri privind disciplina monahală

c. Abhidharma - scrieri metafizice.

Cea de a doua secţiune, după origine sau autori, are două subdiviziuni: sutra, sau scrieri care,
potrivit tradiţiei cuprind învăţăturile rostite direct de Buddha, şi shastra, scrieri sistematice
compuse de autori diferiţi, în mare parte cunoscuţi după nume. După scindarea budismului în cele
două mari direcţii, hinayana şi mahayana, adică vehicolul mic şi vehicolul mare, canon literar
budist a suferit ajustările de rigoare. Hinayana va adopta un canon închis, păstrând în mare
împărţirea după conţinut a scrierilor sale. Canonul hinayana este numit tripitaka (în sanscrită) sau
tipitaka (în pali), ceea ce înseamnă în traducere "cele trei coşuri". Este vorba de trei coşuri în care
cele trei grupe de texte erau păstrate, şi anume:

a. Vinaya-Pitaka - textele care expun normele de conduită monahală;

b. Sutra-Pitaka (în pali: Sitta-Pitaka) - textele care cuprind discursurile şi

învăţăturile lui Buddha şi anumite elemente de doctrină şi

4
У. МЕРГЕН ,,О ПРИЧИНАХ РАСПРОСТРАНЕНИЯ БУДДИЗМА НА ЗАПАДЕ В ЭПОХУ
ГЛОБАЛИЗАЦИИ» ( HTTPS://CYBERLENINKA.RU/ARTICLE/N/O-PRICHINAH-RASPROSTRANENIYA-
BUDDIZMA-NA-ZAPADE-V-EPOHU-GLOBALIZATSII)

9
c. Abhidharma- Pitaka (în pali: Abhidhamma-Pitaka) - scrierile metafizice, care

d. tratează problema cunoaşterii şi a conştiinţei.

e. Mahayana adoptă un canon scripturistic deschis, în sensul că a permis includerea de noi
texte care oglindeau dezvoltarea în timp şi în diverse spaţii culturale a învăţăturii budiste. Ideea
care stă la baza acestei atitudini a budismului mahayana porneşte de la credinţa în descoperirea
continuă a adevărurilor budiste privind eliberarea din suferinţa pământească şi realizarea
nirvanei. Din această pricină, canonul mahayana este deosebit de bogat. Cea mai completă
colecţie a scrierilor mahayana este cea chineză, care însumează câteva mii de tratate.

f. Lalitavistara - relatarea amănunţită a "Jocului" lui Buddha, cuprinzând informaţii despre

vieţile trăite de el;

g. Mahavastu sau cartea marilor evenimente ce tratează dspre vieţile şi învăţătura lui Buddha;

h. Prajna-Paramita-Sutra sau Sutra înţelepciunii perfecte, scrisă de Nagarjuna* (aprox. 100

d.Hr.), este unul din cele mai importante texte sutra, care dezvoltă teoria cunoaşterii. În esenţă,
Prajna-paramita-sutra neagă existenţa sinelui şi, prin urmare, ajunge să nege existenţa reală a
fiinţei şi a nefiinţei. Argumentarea este dusă până la concluzia paradoxală a negării existenţei
lui Buddha şi a învăţăturilor sale.

i. Budismul tibetan îşi are propriul canon, sistematizat în două colecţii: Tanjur şi Kanjur.
Tanjur însumează un număr de aproximativ 225 de volume, cuprinzând tratate doctrinare,
scrieri de logică, gramatică, medicină, artă etc. Kanjur include textele sutra în 100-108 volume.

Dacă să ne referim la particularitățile acestei religii, atunci evidențiem:

1. În fruntea religiei se află o persoană specifică, cu exemplul ei de viață și modelul de evlavie.

Oamenii au învățat să creadă în Buddha și pe baza acestei credințe să-și creeze propria viață.

2. S-a făcut o tranziție de la egoismul religios al individului la simpatia celorlalți. Un budist se

gândește întotdeauna să-i salveze pe alții. Buddha nu a vrut să meargă imediat la Nirvana la
atingerea perfecțiunii, deoarece avea intenția de a aduce oamenilor adevărul și de a trăi pentru
mântuirea multora.5

5
Budismul, religia fara zei (http://www.mixdecultura.ro/2013/07/budismul-religia-fara-zei/)

10
3. Religia nu are legătură cu naționalitatea. Intrarea în budism nu se datorează nașterii, ci
convertirii - decizia de a trăi în conformitate cu adevărurile proclamate de religie. Budistii nu
formeaza un popor, ci o comunitate legata de un fir invizibil de credinta.

La baza învățăturilor budismului stau „Patru Adevăruri Nobile”: Duhkha, Trishna, Nirvana,
Sadhana.

1.Duhkha (Skt. „Suferință”) - viața pe care o duce o persoană este o suferință. Nașterea – suferință;
tulburare de sănătate - suferință; moartea – suferință ; durere, gemete, nenorocire și disperare -
suferință; unirea cu cel nefericit - suferință; despărțirea de o persoană iubită - suferință; eșecul
de a nu primi ceva ce ți-ai dorit - suferința;
2.Trishna (Skt. „Prindere”, „agățare”) este o doctrină a cauzelor suferinței. Trishna este dorința
de deținere a realității. Cauza suferinței este în omul însuși: aceasta este setea lui de viață, putere,
plăceri, bogăție. O cunoaștere falsă a unei persoane despre lume și despre sine creează un trin,
adică apucând pentru lumea reală ca ceva neschimbat și etern. La rândul său, Trishna dă naștere
faptelor umane, atât nocive, cât și benefice, formează karma și samsara - ciclul nașterii și al morții.
Nici moartea nu poate scuti suferința, întrucât sufletul se întoarce la samsara.6

3.Nirvana (Skt. „Estompare”, „atenuare”). Suferința poate fi oprită: pentru aceasta este necesar să
te eliberezi de setea de viață, de dorințe, pentru a ajunge la o stare în care toate sentimentele
puternice se retrag, orice dorință este suprimată. Nirvana este scopul final al mântuirii religioase,
starea de „inexistență completă” în care se încheie „suferința renașterii”.
4.Sadhana este un mod practic care duce la suprimarea dorințelor. Sarcina sadhana este de a învăța
să controleze și să producă o conștiință pozitivă. Această cale este de obicei numită „calea de
mijloc” sau „calea nobilă octală” a mântuirii.

Realizat: Tîrbu Valentina

6
Budismul, religia fara zei (http://www.mixdecultura.ro/2013/07/budismul-religia-fara-zei/)

11
3.Schițarea direcțiilor principale în religia analizată: controverse și puncte în
comun
După Paul Poupard, în binecunoscuta carte Religiile, el afirmă: „Învățăturile și organizarea
monahală instituite de Buddha pot fi numite prin termenul budism pre-sectar, cu toate că toate
diviziunile actuale ale budismului au fost prea mult influențate pentru a garanta o includere sub
acest nume și a delimita caracterul acestei forme originare”. Cea mai folosită clasificare a
budismului de astăzi de către savanți, printre care se numără și cel mai sus amintit, împarte adepții
în trei zone geografice sau culturale: Theravada, budismul est-asiatic și budismul tibetan. O altă
clasificare foarte utilizată cuprinde două diviziuni, Theravada și Mahayana, ultima cuprinzând cele
două forme de budism de mai sus. Există însă și alte modalități de împărțire, utilizate atât de savanți
cât și de credincioșii budiști.

În studiile budiste contemporane, budismul modern este adesea împărțit în trei ramuri, tradiții sau
categorii majore. Theravāda („Învățarea bătrânilor”), numită și „budismul sudic”, dominantă
în principal în Sri Lanka și Asia de Sud-Est. Această tradiție se concentrează, în general, pe studiul
colecției sale textuale principale, Canon Pali, precum și alte forme ale literaturii Pali. Limba pali
este astfel limba sacră. Această tradiție este uneori denumită ca o parte a budismului Nikaya,
referindu-se la tradițiile budiste conservatoare din India, care nu au acceptat sutra Mahāyāna în
colecția lor de scripturi Tripitaka. De asemenea, uneori este văzută ca singura școală care a
supraviețuit din școlile budiste timpurii, fiind derivată din Sthavira Nikāya prin tradiția mahaviha
din Sri Lanka.7 În mod tradițional, Theravāda se promovează ca Vibhajjavāda „învățarea analizei”.
Această doctrină susține că percepția trebuie să provină din experiența aspirantului, aplicarea
cunoștințelor și raționamentul critic. Cu toate acestea, scrierile școlii Theravādin subliniază și
faptul că ascultăm sfaturile celor înțelepți, considerând că aceste sfaturi și evaluarea propriilor
experiențe sunt cele două teste prin care trebuie judecate practicile. Cu toate acestea, în practica sa
actuală, potrivit lui Braun, „majoritatea Theravadinilor și a budiștilor dedicați din alte tradiții,
inclusiv călugări și călugărițe, s-au concentrat pe cultivarea comportamentului moral, păstrarea
învățăturilor lui Buddha (dharma) și dobândirea karmei bune care vine de la dăruirea generoasă.
Nucleul doctrinei Theravāda este conținut în Canonul Pāli, singura colecție completă de texte
budiste timpurii care supraviețuiesc într-un limbaj indicativ clasic (vezi Anexa 1). Aceste idei sunt
împărtășite de alte școli budiste timpurii, precum și de tradițiile Mahayana. Acestea includ
concepte centrale precum:

7
https://www.hinduwebsite.com/buddhism/history_of_buddhism.asp

12
  Calea de Mijloc

 Cele patru nobile adevăruri

 Calea nobilă de opt ori

 Trei semne ale existenței (impermanență, suferință, nu sine)

 Cinci agregate
 Dependente care apar
 Karma și renaștere
 jhana
 Bodhipakkhiyādhammā (37 de factori favorabili trezirii)
 Kleshas (defilări mentale) și asavas
 Avidyā (Ignoranță)
 Nirvana
Atât cât și două trăsături specific:
Teoria Dhamma – Potrivit lui Y. Karunadasa, Dhamma, care poate fi tradusă ca „un„ principiu
”sau„ element ”(dharma)”, este „acele elemente care rezultă când procesul analizei este dus la
limitele sale finale”. Totuși, acest lucru nu înseamnă că au o existență independentă, căci „sunt
doar în scopurile descrierii” care sunt postulate. Noa Ronkin definește dhamas drept „elementele
componente ale experienței simțitoare;„ blocurile de construcție ”ireductibile care alcătuiesc
lumea cuiva, deși nu sunt conținuturi mentale statice și cu siguranță nu sunt substanțe”. Noa
Ronkin susține, de asemenea, că a existat o trecere treptată de la textele canonice timpurii care tind
să explice experiența în ceea ce privește schimbarea proceselor, la tradiția Abhidhamma care a
analizat aceste procese în evenimente mentale distincte. Cele două adevăruri - În opinia lui Y.
Karunadasa, pentru Theravāda, teoria celor două adevăruri care împarte realitatea în sammuti
(convenții lumești) și paramattha (adevărurile finale, absolute) este o inovație doctrinară a
Abhidhamma, dar își are originea în unele afirmații din Pāli timpurii.8

Mahāyāna („Marele vehicul”), Budismul din Asia de Est sau „Budismul de Est”, proeminent în
Asia de Est și derivat din tradițiile budiste chineze care au început să se dezvolte în timpul dinastiei
Han. Această tradiție se concentrează pe învățăturile găsite în Mahāyāna sutras (care nu sunt
considerate canonice sau autoritare în Theravāda), păstrate în Canonul budist chinez, în limba

8
Gethin Rupert - Foundations of Buddhism. (1998. Oxford University Press. )

13
clasică chineză. Există multe școli și tradiții, cu texte și focus diferite, precum Zen (Chan) și
Pământul pur.

Puține lucruri pot fi spuse cu certitudine despre budismul Mahāyāna, în special prin forma sa
timpurie indiană, în afară că budismul practicat în China, Indonezia, Vietnam, Coreea, Tibet și
Japonia este budismul Mahāyāna. Mahāyāna poate fi descrisă ca o colecție larg legată de multe
învățături cu doctrine mari și expansive care pot exista simultan.

Mahāyāna constituie un ansamblu incluziv de tradiții caracterizate prin pluralitate și prin adoptarea
de noi mahayāna sutras în plus față de ghemurile anterioare. Mahāyāna se vede ca pătrundând mai
departe și mai profund în Dharma-ul lui Buddha.(vezi Anexa 2)

Vajrayāna („vehiculul Vajra”), cunoscut și sub numele de Mantrayāna, budismul tantric și

budismul ezoteric. Această categorie este reprezentată în cea mai mare parte în „budismul nordic”,
numită și „budismul indo-tibetan” (sau doar „budismul tibetan”), dar se suprapune și cu anumite
forme de budism asiatic. Este proeminent în Tibet, Bhutan și regiunea Himalaya, precum și în
Mongolia și republica rusă Kalmykia. Uneori este considerată a face parte din categoria mai largă
a budismului Mahāyāna în loc de o tradiție separată. Textele principale ale budismului indo-tibetan
sunt conținute în Kanjur și Tenjur. Pe lângă studiul textelor majore Mahāyāna, această ramură
subliniază studiul materialelor tantrice budiste, în principal a celor legate de tantele budiste. (vezi
Anexa 3)

Vajrayāna este de obicei tradus ca Vehicol de Diamant sau Vehicol de Fulger, referindu-se la vajra,
o armă mitică care este folosită și ca instrument ritualic.9

Fondată de indianul medieval Mahāsiddhas, Vajrayāna se abonează la literatura cunoscută sub

numele de Tantra Buddhistă. Include practici care folosesc mantre, dharanis, mudras, mandale și
vizualizarea zeităților și Buddha. Conform scrierilor Vajrayāna, termenul Vajrayāna se referă la
unul dintre cele trei vehicule sau rute spre iluminare, celelalte două fiind Śrāvakayāna (cunoscută
și peiorativ ca Hīnayāna) și Mahāyāna.

Scopul practicii spirituale în cadrul tradițiilor Mahayana și Vajrayana este de a deveni un

Sammāsambuddha (Buddha complet trezit), cei de pe această cale sunt numiți Bodhisattvas. Ca și
în cazul Mahayana, motivația este o componentă vitală a practicii Vajrayana. Calea Bodhisattva

9
Harvey Peter - An Introduction to Buddhism: Teachings, History and Practices (1990 Cambridge University Press)

14
este o parte integrantă a Vajrayana, care învață că toate practicile trebuie întreprinse cu motivația
de a realiza Buddhahood în beneficiul tuturor ființelor simțitoare.

Realizat: Boclinca Alexandru

15
4.Analiza valorilor religiei și semnificației acesteia la etapa actuală în
societate. Cercetarea modernizării.
Budismul este considerat ca unul din marile sisteme religioase ale lumii de astăzi. Sfera sa
de influenţă este Asia, iar adepţii lui îl consideră a fi o religie universală. În virtutea acestei
consideraţii, au fost organizate misiuni budiste în Europa şi în America, fără a avea un impact
major. În ţările budiste care garantează libertatea religioasă, se observă o puternică strădanie de
ancorare a budismului în noile realităţi ale lumii contemporane, prin angajarea în lupta pentru o
societate umană mai bună şi mai dreaptă. Cu ritmul rapid și stresul ridicat al vieții moderne, mulți
oameni devin interesați de filosofia pașnică a budismului. În special, există un interes foarte
important pentru a învăța cum să meditezi, atât pentru a depăși stresul și anxietatea, cât și pentru
a aprofunda experiența spirituală.10

Numărul actual al budiștilor variază între 230 și 500 de milioane, cu toate că suma de 350 de
milioane este în general acceptată ca fiind cea mai verosimilă. Această discrepanță de date
demografice se datorează faptului că în multe țări credincioșii își exprimă adeziunea atât
budismului cât și unor credințe populare (sau chiar altor religii), oscilând între practicile celor două
tipuri de sisteme religioase sau îmbinându-le. Astfel există "budism thailandez", "budism sri-
lankez", "budism singalez", etc., considerate de unii coruperi ale budismului primar. De asemenea,
unii credincioși fac greșeli de interpretare ale acestei religii fie pornind de la lucrările sacre și
neglijând punerea lor în aplicație, fie dezvoltându-se practic fără a avea o bază canonică. Cu toate
acestea, numărul aderenților este considerabil plasând budismul pe poziția a patra în clasamentul
celor mai însușite religii după creștinism, islam și hinduism.
Budismul nu are o limbă sacră comună pentru toate formele sale: theravadinii utilizează texte
din limba pali, budiștii est-asiatici folosesc chineza, iar budiștii tibetani tibetana. Odată ajunse în
Occident, învățăturile celor trei ramuri ale budismului și scrierile sacre sunt transpuse în limbile
locale.
Valorile budismului

Valoarea de bază a budismului este compasiunea pentru toate ființele simțitoare. După cum spune
Dalai Lama,Religia mea este bunătate.Toate celelalte rezultă din asta.
Budismul împarte valorile în 3 mari categorii :

1) Virtuți ale conștiinței (sinceritatea, onestitatea și corectitudinea);

2) Virtuți ale bunăvoinței (bunătatea, compasiunea, bucuria pentru binele altuia și calmul);

10
Budismul. http://www.interculturel.org/documente/Curs_IR_pentru_master_UNESCO.pdf (vizitat
28.11.18)
16
 3) Virtuți ale bunăvoinței (bunătatea, compasiunea, bucuria pentru binele altuia și calmul);
4) Virtuți ale înfrîngerii (stăpînirea de sine, abstinența, mulțumirea, răbdarea, celibatul,
castitatea, puritatea). 11

Se observă că budismul structurează aceste calități și pune în centrul preocupărilor individului

o serie de virtuți necesare formării caracterului uman, strîns legate de sentimentele obișnuite față
de semenii noștri, indispensabile dezvoltării spirituale și stăpînirii de sine, precum și nevoii de
organizare socială, de existența în cadrul unei colectivități.

Esența valorilor etice budiste se regăsește, de altfel, în cinci norme principale de conduită: a
nu ucide și a nu face rău vreunei ființe; a nu fura; a nu tolera în mod greșit plăcerea simțurilor; a
nu minți; a renunța la băutură. Ele sunt completate de respectul pentru proprietate, adoptarea unui
stil de viață care să respingă plăcerile exagerate anormale și dăaunătoare individului, cinstea și
evitarea alcoolismului, dependenței de droguri, care reprezintă principiile de bază ale societății
budiste.

Practica sau pregătirea triplă nu este succesivă, este integrată și interconectată. Toate cu
scopul de a vă arăta esența originală sau natura lui Buddha.După ce mintea se stabilizează
(Samadhi), ea își dă seama apoi de esența sa inițială (Prajna), apoi se actualizează, exprimând
această realizare ca o acțiune compasională, spontană și conștientă în viața de zi cu zi (Sila).

Sila: Virtute, bun comportament, moralitate. precepte, moralitate, etică / comportament de

îndemânare / înțeles (vorbire corectă, acțiune corectă, mijloace de trai corecte) Aceasta se bazează
pe două principii fundamentale:principiul egalității: că toate entitățile vii sunt egale. Principiul
reciprocității: Asta este "Regula de Aur" în creștinism - de a face cu ceilalți așa cum ați dori ei să
facă pentru a tu. Se găsește în toate religiile majore.

Samadhi: Concentrare, meditație, dezvoltare mentală. Dezvoltarea minții este calea către
înțelepciune care, la rândul său, duce la libertatea personală. Dezvoltarea mentală, de asemenea
întărește și controlează mintea noastră; acest lucru ne ajută să menținem un comportament bun.

Prajna: discernământ, înțelegere, înțelepciune, iluminare. Aceasta este inima reală a

budismului.Înțelepciunea va apărea dacă mintea voastră este pură și calmă.

Valorile din budism sunt similare în multe privințe cu toate religiile majore. Miezul este
despre purificarea minții prin dorința tuturor ființelor de pace și fericire. Trebuie să aducă mânia,
ura și lăcomia la un nivel minim până la zero. Trebuie să cultivați bunătatea și compasiunea

11
Valorile budismului. https://www.unhcr.org/50be10cb9.pdf (vizitat 27.11.18)
17
iubitoare la o valoare maximă. Calea către toate acestea este de a trăi o viață morală neegoistă care
se abține de la ucidere, de furt, de a evita adulterul, de a evita minciuna și de a evita consumul de
alcool doar pentru a numi cele cinci elemente de bază. De asemenea, accentul deosebit pe meditație
menținând mintea în prezent. Scopul final al tuturor acestor lucruri este să nu mai fim născuți din
nou.

Valorile fundamentale ale budismului sunt:

 Realizarea și înțelegerea suferinței

 Știți ce este cauza suferinței
 Eliberați-vă (liberi) de cauza suferinței.

Realizat: Cotoman Daniela

18
5.Evaluarea problemei corelației dintre religie și politică (politizarea religiei)
Buddha a fost mai presus de preocupările lumești, dar, cu toate acestea, a făcut o recomandare
despre cum ar trebui să fie conducătorii. Buddha provenea dintr-o castă războinică și avea în mod
natural legături cu regi, prinți și miniștri. În ciuda originii regale și a apropierii de cei aflați la
putere, el nu a folosit niciodată influența puterii politice pentru a-și promova învățăturile și nici nu
a permis ca învățăturile să fie abuzate să o primească.12 Cu toate acestea, astăzi mulți politicieni
încearcă să folosească numele de Buddha pentru propriile scopuri, reprezentându-l ca un comunist,
capitalist sau chiar imperialist. Au uitat că filosofia politică modernă cunoscută de noi a apărut de
fapt în Occident cu mult timp după Buddha. Cei care încearcă să folosească bunul nume de Buddha
în beneficiul lor, trebuie să-și amintească faptul că Buddha a fost trezit perfect, stând mai presus
de toate preocupările lumești. Există o problemă profundă a amestecării religiei și politicii. Bazele
religiei sunt moralitatea, puritatea, credința și înțelepciunea, în timp ce fundamentul politicii este
puterea.13 Din istorie se știe cât de des a fost folosită religia pentru a da legitimitate celor aflați la
putere și pentru a justifica utilizarea lor de această putere. Atunci când o religie este folosită ca
complice pentru capriciile politice, ea trebuie să-și călcească idealurile morale și să se degradeze
sub influența nevoilor politice lumești. În aceste condiții religia a fost folosită pentru a justifica
războaiele și confiscarea teritoriului străin, persecuția, cruzimea, rebeliunea, distrugerea operelor
de cultură și de artă. Predarea lui Buddha nu are ca scop crearea de noi organizații politice și luarea
de decizii politice. De fapt, budismul încearcă să rezolve problemele societății prin reforma
personalităților sale și să propună principii generale prin care societatea poate fi orientată către un
umanism mai mare, îmbunătățind bunăstarea membrilor săi și o distribuție mai echitabilă a
resurselor. Există o anumită limită la care sistemul politic poate proteja fericirea și bunăstarea
membrilor societății. Oricât de perfect ar părea, acest sistem nu poate aduce pace și fericire dacă
lăcomia, ura și amăgirea prevalează în oameni. În plus, indiferent de sistemul politic folosit, există
mai mulți factori comuni cu care toți membrii societății vor trebui să se confrunte. Acestea sunt
rezultatele karmei bune și rele, absența adevăratei satisfacții sau a fericirii veșnice într-o lume
caracterizată de nemulțumire (dukkha), inconstanță (anicca) și impersonalitate (anattā). Deși un
sistem politic bun și corect care garantează drepturile omului și are funcțiile de control și echilibru
de putere este o condiție importantă pentru o viață prosperă în societate, oamenii nu ar trebui să-și
piardă timpul căutând un sistem ideal în care cetățenii vor fi absolut liberi. Motivul este că nu
există o libertate completă în niciun sistem politic - există doar într-o conștiință liberă. Pentru a fi

12
(Adhamma Sutta, AN 4.7.10) https://es.wikipedia.org/wiki/Partidos_pol%C3%ADticos_budistas

Bazele religiei sunt moralitatea, puritatea, credința și înțelepciunea, în timp ce fundamentul politicii este
puterea
19
liber, trebuie să te uiți în interiorul tău și să încerci să te eliberezi de cătușele de ignoranță și de
sete. Libertatea în adevăratul sens este posibilă numai atunci când o persoană folosește Dhamma
pentru a-i dezvolta o persoană prin vorbire și acțiuni drepte și, de asemenea, îmbunătățește mintea
pentru a-și realiza potențialul și pentru a atinge scopul final - iluminarea. Deși avantajele separării
religiei de politică și limitările sistemelor politice în capacitatea lor de a aduce pace și fericire sunt
destul de evidente, există mai multe aspecte ale învățăturilor lui Buddha care sunt strâns legate de
normele politice moderne. În primul rând, Buddha a vorbit despre egalitatea tuturor oamenilor cu
mult înainte de Abraham Lincoln și a învățat că clasele și castele sunt bariere artificiale create de
societate. În Agganya Sutta (DN 27), este indicată singura clasificare a persoanelor propuse de
Buddha pe baza moralității comportamentului lor. În al doilea rând, Buddha a sprijinit spiritul de
asistență socială reciprocă și participarea în societate. Acest spirit este activ stimulat în procesul
politic al țărilor moderne. În al treilea rând, întrucât nu a fost numită o singură persoană succesorul
lui Buddha, membrii comunității trebuiau să fie ghidați numai de Dhamma și Vinaya (regulile
monahale budiste). Până acum, fiecare membru al Sangha este de acord să respecte aceste reguli
care reglementează și reglementează stilul său de viață.

Abordarea budistă a puterii politice este de a asigura moralitatea și utilizarea responsabilă a

influenței sociale. Buddha a predicat o doctrină pentru toate despre non-violență și pace. El nu a
aprobat violența sau distrugerea vieții și a declarat că nu există un „război drept”. Buddha a învățat:
"Învingătorul crește ura, iar cel învins trăiește în suferință. Cel care renunță la victorie și înfrângere
este fericit și pașnic." Buddha nu numai că a învățat non-violența și pacea, dar a fost probabil
primul profesor spiritual care a venit personal pe câmpul de luptă pentru a preveni războiul. El a
eliminat tensiunea dintre Sakyami și Kolii, care urmau să înceapă un război unul cu celălalt pentru
dreptul de a distribui apa din râul Rohini. Uneori, Buddha este numit reformatorul societății, dar
aceasta nu a fost prima sa prioritate. Printre altele, el a criticat sistemul de caste, a recunoscut
egalitatea oamenilor, a vorbit despre nevoia de a-și îmbunătăți situația socio-economică, a
recunoscut necesitatea unei distribuții mai echitabile a bogăției între bogați și săraci, a ridicat
statutul femeilor, a recomandat introducerea umanismului în structurile de guvernare și guvernare
și El a învățat că societatea nu trebuie guvernată de lăcomie, ci de respect și compasiune pentru
oameni. Dar, de fapt, beneficiile pe care le-a adus umanității sunt mult mai mari. Buddha și-a
început activitatea la un nivel pe care alți reformatori ai societății nu l-au atins niciodată înainte și
după. A ajuns la însăși sursa suferinței, înrădăcinată în mintea umană. Reforma reală nu poate fi
realizată decât în mintea umană. Reformele efectuate de forță la nivel fizic nu vor trăi mult timp,
deoarece nu se înrădăcinează. Dar acele reforme care sunt realizate ca urmare a schimbărilor în
conștiința umană sunt adânc înrădăcinate. În timp ce „ramurile” lor cresc în sus, „rădăcinile” lor

20
sunt hrănite dintr-o sursă de încredere - deciziile subconștiente ale unei ființe vii. Prin urmare,
reformele reale încep atunci când mintea oamenilor este pregătită pentru adoptarea lor și trăiește
atâta timp cât o persoană îi hrănește cu propria iubire de adevăr, dreptate și aproapele. Punctul de
vedere budist este că reformele în societate nu trebuie să fie realizate prin cruzime și persecuție, ci
prin educație și compasiune.

Învățătura pe care o predică Buddha nu se bazează pe filozofia politică. De asemenea, nu este o

învățătură care recomandă înclinația către interesele lumești. Învățarea lui Buddha deschide calea
către Nibbana. Cu alte cuvinte, adevăratul său scop este de a distruge setea (taṇhā) care ține
oamenii în legături care se leagă de această lume. Orice altceva, inclusiv reforma socială, este
secundară. Următorul verset din Dhammapada14 exprimă perfect această idee: „Calea care duce la
beneficii lumești este un lucru, iar calea care duce la Nibbana (prin practica spirituală) este alta”.15
Totuși, acest lucru nu înseamnă că budiștii nu pot sau nu ar trebui să participe la procesul politic,
care este o realitate socială. Întreaga învățătură a lui Buddha poate fi împărțită aproximativ în două
categorii: lumească și supramundană. Prima este legată de problemele materiale ale existenței
umane, iar a doua este cu aspirațiile noastre spirituale care transcend nevoile lumești. Buddha a
spus că prosperitatea, securitatea și mulțumirea în viață sunt premise care pregătesc mintea pentru
urmărirea spirituală.

Viața oamenilor în societate este reglementată de legi și reglementări, condiții economice stabilite
în această țară. De asemenea, acesta este guvernat de condițiile impuse de instituțiile statului care
sunt afectate de situația politică. Cu toate acestea, dacă budiștii doresc să participe la politică, nu
ar trebui să folosească religia pentru a obține puterea politică. Celor care au renunțat la viața
lumească de dragul practicii spirituale pure, în general, nu li se recomandă să participe activ la
politică.

Realizat: Plop Tatiana

14
Următorul verset din Dhammapada https://www.theravada.su/node/676

21
6.Estimarea implicării factorului religios în legislațiile statelor (câteva
exemple)
În mod tradițional, budismul se crede a fi una dintre cele mai pașnice religii, ai căror adepți
mărturisesc non-violența. Musulmanii din Myanmar și Sri Lanka, care devin în mod regulat
victime ale programelor organizate de budiști, este puțin probabil să fie de acord cu această
afirmație. În 2013, peste 50 de oameni Rohingya au murit ca urmare a revoltelor anti-musulmane
din Myanmar, iar călugării budiste au luat parte și la crime. S-a ajuns la punctul că mii de
musulmani au fost nevoiți să caute refugiu în mănăstirile budiste.

Simbolul terorii budiste din Myanmar a fost Ashin Virathu, un călugăr în vârstă de 47 de ani,
liderul organizației islamofobe, care a servit șapte ani de închisoare și i s-a acordat amnistie. El și-
a câștigat deja porecla „Birmanul bin Laden” - pentru intransigența și disponibilitatea sa de a
distruge neamurile. „Poți fi un model de bunătate și dragoste, dar nu poți să te culci lângă un câine
rabat”, a explicat Virathu. „Dacă suntem slabi, musulmanii vor prelua întregul nostru pământ.”

În septembrie 2014, Ashin Virathu a participat la o conferință la Colombo, la care a promis

sprijinul unei alte organizații teroriste budiste - Baud Bala Sen (Puterea budistă) sau pur și simplu
BBS. BBS a fost creat de călugării Kirama Vimalajoti și Galagoda Atta Gnanasara relativ recent -
în 2012. Unul dintre obiectivele principale a fost declarat a fi protejarea drepturilor lucrătorilor
oaspeți budisti care lucrează în Orientul Mijlociu și care se confruntă cu interdicția de închinare.
Cu toate acestea, în curând activiștii BBS au decolat în toate modurile serioase: au cerut preferințe
pentru admiterea la universitate pentru tinerii care participă la cursurile budiste, înlocuind
profesorii școlii cu călugări și oprind săpături arheologice în locuri sacre. Prima acțiune de mare
anvergură a BBS a fost un atac asupra casei pastorului creștin Dinesh în 2012: aceștia au susținut
că s-a angajat în secret în prozelitizare, convertirea budiștilor în creștinism.16 Trei luni mai târziu,
o mulțime condusă de călugări a luat cu asalt unul dintre colegiile de drept din Colombo, unde, se
presupunea, profesorii au pus note superioare solicitanților musulmani, iar câteva zile mai târziu
au învins o instituție numită „Buddha Bar” pentru blasfemie. Autoritățile din Sri Lanka au încercat
să-i liniștească pe extremiști. În urma discuțiilor din ianuarie dintre președinte și miniștri cu BBC,
a fost publicată o declarație în care susținătorii organizației au fost îndemnați să se abțină de la

16
//lenta.ru/articles/2016/06/06/nonmuslim_terrorism/

22
conflictele cu reprezentanții altor religii. Adevărat, declarația a fost lansată în engleză, iar
majoritatea adepților BBS care nu știau o altă limbă decât Sinhala pur și simplu nu o înțelegeau.

O lună mai târziu, 16.000 de oameni, inclusiv 1.300 de călugări, au venit la mitingul organizat de
BBS. Din tribună, unul dintre fondatorii BBS, Galagoda Atte Gnanasar, a spus: „Această țară a
fost creată de budiștii sinhalezi și ar trebui să rămână o țară budistă sinhaleză. Țara sinhalese -
puterea sinhalese. Așa-numita democrație și pluralismul distrug poporul sinhala. " Gnanasara și
susținătorii săi au chemat adepții lor să se unească împotriva extremismului creștin și musulman.
Lupta împotriva așa-numitei democrații nu a împiedicat Gnanasara și reprezentanții săi să viziteze
Statele Unite într-o vizită de prietenie în aprilie 2013 - în acest fel radicalii budiste au încercat să-
și îmbunătățească imaginea în ochii politicienilor americani. Orice încercare a guvernului de a
măcar să sugereze restricționarea activităților Gnanasara și a susținătorilor săi a provocat imediat
proteste active ale BBC, numărul acestora fiind în continuă creștere. Și oficialii s-au retras din nou
și din nou. Totul s-a încheiat cu programuri în masă în iunie 2014. O mulțime condusă de preoți
budiști a jefuit magazinele musulmane și a dat foc mașinilor. Adresându-se revoltelor jubilante,
Gnanasara a anunțat: „De partea noastră este poliția, formată din Sinhals. Nu uitați de armată,
formată și din Sinhals. Dacă chiar și un musulman sau alt străin atinge vreun Sinhala cu măcar un
deget, îi vom ucide ”. În acest moment, BBS este încă foarte popular printre Sinhals. Gnanasara a
reușit să ceară scuze de la Papa Francisc pentru „atrocitățile coloniștilor creștini din Asia de Sud”
și a condamnat Dalai Lama pentru a chema budiștii din Sri Lanka și Myanmar să oprească violența
împotriva musulmanilor și creștinilor, până când tribunalul a emis definitiv un mandat pentru
arestarea călugărului neliniștit.17

Paradoxul este că, spre deosebire de alte țări din regiune, atât în Myanmar, cât și în Sri Lanka,
musulmanii sunt pașnici și nu sunt numeroși. „Desigur, teroarea budistă este o realitate tristă”, a
declarat Fallop Taiyari, secretarul general al Societății Budiste Mondiale, într-un interviu acordat
Lente.ru. - Din păcate, fiecare religie are extremismele sale, iar budismul nu face excepție. Dar în
Birmania și Sri Lanka, creșterea radicalismului este cauzată în primul rând de diferențele tribale și
de situația politică dificilă din aceste țări. În Thailanda, de exemplu, problema terorismului budist
nu este deloc ”.

Cu toate acestea, practica arată că teroriștii nu sunt interesați de părerea liderilor religioși cu
privire la acțiunile lor. Budistii din Sri Lanka din BBS au declarat deja că nu consideră Dalai Lama
ca liderul lor, iar pentru creștinii protestanți din munții Nagaland nu există în general o altă

17
//lenta.ru/articles/2016/06/06/nonmuslim_terrorism/

23
autoritate religioasă decât Isus Hristos. Soluția universală, potrivit lui Tokaev, este „eradicarea
sărăciei extreme, foamete și epidemii, precum și soluționarea conflictelor militare”, dar este puțin
probabil ca acest lucru să fie luat în calcul în viitorul apropiat.

Realizat: Portărescu Ana

24
7.Proiectarea argumentelor cu privire la libertatea religioasă, toleranța
religioasă, imaginea femeii în religia analizată
Am menționat și anterior că unul din principiile acestei religii este toleranța care o propagă. S-
a decis a demonstra gradul de toleranța a acesteia printr-un exemplu elocvent. Sri Lanka este o ţară
predominant budistă, având însă şi o minoritate hindusă considerabilă. Atunci când un european,
de pildă, o vizitează are parte de tot felul de experienţe paradoxale din punct de vedere religios.
Cum ar fi în cazul pelerinajului spre muntele sfânt Sri Pada, un masiv cu o înălţime de peste 2.000
de metri, aflat într-o regiune tropicală cu o vegetaţie luxuriantă. Etimologic, Sri Pada înseamnă
"urma sfântă a piciorului", referindu-se la o adâncitură în stâncă, care ar fi fost lăsată chipurile pe
vârful muntelui de un picior al lui Buddha. În fiecare an, sufocaţi de căldura insuportabilă şi de
sudoare, mai bine de 30.000 de pelerini urcă încet spre vârful muntelui, pentru ca la răsăritul
soarelui de la sanctuarul consacrat lui Buddha să poată savura priveliştea adâncului. Este şi motivul
pentru care cei mai mulţi pelerini aşteaptă acest moment ca pe cel mai sublim şi sfânt din viaţa lor.
Dar nu toţi pelerinii sunt budişti. Inclusiv hinduşii se strâng în jurul scobiturii, având credinţa că
este urma piciorului zeului Shiva. Adepţii ambelor comunităţi religioase se roagă împreună, unul
lângă altul, în pofida semnificaţiei cu totul diferite pe care o conferă originii sanctuarului. Mai
mult decât atât: musulmanii la rândul lor consideră că e vorba de urma piciorului de Adam, primul
om creat de Dumnezeu.18 Aici a plâns Adam în urma izgonirii lui de către Dumnezeu din Rai. Cel
puţin aşa cred musulmanii din Sri Lanka şi India. Tocmai de aceea, ei numesc destinaţia
pelerinajului "muntele lui Adam", un nume sub care înţelegem de cele mai multe ori muntele Sri
Pada. Pe de altă parte, inclusiv creştinii autohtoni se numără printre pelerini, întrucât tradiţia lor
susţine faptul că, în drumul său spre India, unde avea să propovăduiască creştinismul, Sfântul
Apostol Toma s-ar fi oprit aici să se roage. Prin urmare, pe vârful muntelui Sri Pada se
configurează un sanctuar având o semnificaţie aproape universală, un punct de sfinţenie pentru
mulţi credincioşi ai religiilor lumii. Într-un anume fel, avem aici un loc similar Ierusalimului, care
pentru creştini, iudei şi musulmani reprezintă oraşul sfânt. Şi totuşi, între cele două există deosebiri
evidente: pe muntele Sri Pada nu se află locuri de cult separate, acolo nu se declanşează conflicte
între diferitele comunităţi religioase. Există multe voci care afirmă că Sri Pada reprezintă cel mai
bun exemplu pentru ceea ce vrea să însemne toleranţa în plan religios. Mulţi consideră că
"Orientul" şi "înţelepciunea orientală" au fost ignorate prea multă vreme de reprezentanţii
civilizaţiei occidentale din aroganţă, deşi ar avea de învăţat de la acestea. Ar trebui, spun ei, să
învăţăm, asemenea hinduşilor şi budiştilor, să "transcendem" contrariile privind concepţia despre

18
Enciclopedia Universală Britannica. Volumul 3, Litera, București, 2010.

25
lume şi să încercăm să identificăm în diferitele religii mai degrabă ceea ce au ele în comun decât
ceea ce le deosebeşte.

Şi totuşi, apare o întrebare: Nu cumva sunt exagerate şi unilaterale asemenea aprecieri? Mai ales
dacă ţinem seama de unele titluri apărute în presa internaţională a ultimelor decenii ale secolului
trecut. India şi-a căpătat o reputaţie proastă tocmai prin faptul că hinduşii şi musulmanii s-au
măcelărit pur şi simplu reciproc; conflictul vechi de secole a condus în 1947 chiar la scindarea
subcontinentului în două state diferite. Tot în India există un permanent conflict virulent, soldat
cu morţi, între hinduşi şi sikhişti. Şi tot aici apar tot mai evident semnale că partidele "hinduse"
cu o ideologie intolerantă câştigă tot mai mulţi adepţi. Conflicte similare apar şi în cazul
budiştilor, cum ar fi în Sri Lanka. În aceeaşi ţară în care, aşa cum am amintit, hinduşii şi budiştii
participă anual laolaltă la pelerinajul spre muntele sfânt Sri Pada, cele două comunităţi religioase
sunt angrenate într-un război civil feroce. Autorităţile din Birmania şi Bhutan interzic misiunea
creştină şi pedepsesc trecerea la creştinism cu închisoarea. La fel stau lucrurile în Nepalul
hinduist.
Mult-invocata toleranţă religioasă în spaţiul hindus şi budist pare, tocmai de aceea, să nu fie
regula în viaţa cotidiană. Asemenea realităţi ne oferă prilejul să ne punem întrebarea firească
dacă nu cumva există şi în scrierile sacre al "Orientului" structuri care favorizează fanatismul
faţă de cei care gândesc şi cred altfel. Oricum, este dificil de evaluat cu precizie care este limita
dintre toleranţă şi intoleranţă în hinduism şi budism, folosindu-ne de propriile criterii şi
standarde.19
Şi aceasta cu atât mai mult cu cât abia de prin anii 60 ai secolului al XX-lea, după ce Occidentul a
început să devină sceptic cu privire la valorile proprii, oferta "Orientului", "înţelepciunea orientală"
au început să devină un pol de atracţie mai ales pentru unii tineri din Europa şi America. Şi de
atunci a crescut şi interesul privind întrebarea dacă hinduismul şi budismul au reuşit să dezvolte
concepte mai bune legate de dialogul şi conlucrarea cu cei aparţinători altor credinţe.

Dacă să abordăm libertatea religioasă, atunci am putea enunța că libertatea religioasă este unul
dintre drepturile fundamentale ale omului. Ea cuprinde libertatea religioasă pozitivă și negativă.
„Libertatea religioasă pozitivă” cuprinde, mai ales, libertatea unui individ sau a unei comunități de
a practica orice religie sau convingere fără nici un dezavantaj. „Libertatea religioasă negativă”
cuprinde dreptul de a nu avea nici o religie respectiv de a renunța la propria religie sau convingere
și de a nu fi forțat la adoptarea sau păstrarea directă sau indirectă a unei religii sau convingeri.
Budismul desființează din start stratificarea socială, ierarhizarea și susține egalitatea oamenilor din

19
Harvey Peter. An Introduction to Buddhism; Cambridge University Press, Cambridge, 2013
26
punct de vedere moral. Buddha dorea abolirea sistemului de caste prezent în India și nega valorile
numelui și al familiei și trăinicia lor. Budismul nu condamnă acumularea bogățiilor de către
oamenii obișnuiți ci chiar o încurajează, cu toate că monahii nu au voie să se atingă de bani sau să
se implice în viața economică. Din punct de vedere sociologic putem vorbi de două tipuri de
budism: "budismul nirvanic" care are ca unic scop eliberarea și detașarea de samsara și "budismul
karmic" care îndeamnă omul să săvârșească fapte bune pentru ca într-o viață viitoare pozitivitatea
karmei să-l situeze într-o poziție mai apropiată de condiția iluminării. Budismul nirvanic
încurajează de asemenea faptele bune, dar cere detașarea de rezultatul lor și renunțare ceea ce este
inaccesibil pentru unele persoane fără o vocație monahală. De aici, putem deduce că acestă religie
nu impune societatea la respectarea acesteia, din contra, aceasta a fost primită benevol de populație
din necesitatea de a soluționa unele probleme de ordin social sau economic chiar. Niciun buddhist
care înțelege învățăturile lui Buddha nu crede că celelalte religii sunt greșite. Nicio persoană care
a făcut cu adevărat efortul de a examina alte religii cu o minte deschisă nu ar putea spune altfel.
Primul lucru pe care îl observi atunci când studiezi diferitele religii este cât de multe au în comun.
Toate religiile sunt de acord că actuala stare a omenirii este nesatisfăcătoare. Toate cred că o
schimbare de atitudine și de comportament este necesară pentru ca situația omenirii să se
îmbunătățească. Toate predică o etică care include dragostea, blândețea, răbdarea, generozitatea și
responsabilitatea socială și toate acceptă existența unei anume forme de Absolut. Ele folosesc
diferite limbi, diferite nume și simboluri pentru a explica aceste lucruri. Numai atunci când
oamenii se agață, cu o minte îngustă, de modul lor particular de a vedea lucrurile, răsare
intoleranța, mândria și sentimentul de auto-corectitudine.20

Totodată să nu uităm și de parametrul care-l reprezintă abordarea imaginii femeei -nu se observă
o concretizare despre persoanele de gen femenin pentru că religia data tratează pe toți egal, însă
toate sensurile ce se referă la societate și om sunt folosite la gen masculin. Desigur că se prevăd
anumite tradiții în cee ace ține de întemeierea familiei în care se pomenește și prezența femeei,
despre faptul că femeia nu are dreptul de a face avort, dar poate da naștere copilului dacă acesta a
apărut în urma violului (pentru aceasta va purta răspundere bărbatul). Buddha a fondat ordinul
călugărițelor în timpul vieții sale, iar timp de 5 - 600 de ani ele au jucat un rol important în
răspândirea și dezvoltarea buddhismului. Dar din diverse motive care nu sunt foarte clare,
călugărițele nu au obținut aceeași apreciere și același suport ca și călugării din India sau Asia de
Sud-Est, iar ordinul a dispărut treptat. Dar în Taiwan, Korea și Japonia ordinul călugărițelor și-a
continuat existența. Astăzi în Sri Lanka se fac pași pentru a reintroduce ordinul călugărițelor din
Taiwan, deși unii tradiționaliști nu sunt foarte încântați de acest lucru. În orice caz, în acord cu

20
Harvey Peter. An Introduction to Buddhism; Cambridge University Press, Cambridge, 2013
27
intențiile originale ale lui Buddha, este corect ca și femeile să aibă oportunitatea de a trăi viața
monahală și de a beneficia de ea.

Realizat: Dementiev Diana

28
8.Schițarea confesiei în spațiul moldovenesc.
Această religie nu a fost atestată pe teritoriul țării noatre. O influență indirectă o are prin
practicarea meditației în cadrul unor sporturi pentru a se relaxa, a se elibera de gânduri și a se
autocunoaște. Dar au fost atestate câteva curente pe teritoriul țării vecine statului nostru- România.
În spațiul românesc religia budistă este foarte slab răspândită. Acest fapt poate fi explicat din
considerente geografice, istorice și culturale. Budismul a avut slab contact cu Europa până în
secolele 19-20, iar apoi prezența sistemelor comuniste a blocat influența unor religii exterioare.
De la declararea Independenței, în Republica Moldova nu au fost înregistrate sau observate
tendințe budiste. Din 71 comunități înregistrate în cadrul Ministerului Justiției din Republica
Moldova, nici una nu este budistă.

Spre deosebire de Moldova, în România situația e puțin diferită. Religia budistă este prezentă prin
mai mulți poli, centre de meditație. Cel mai cunoscut este cel din Cluj-Napoca (White Mahakala)
– centru budist de tip Mahayana, cu program zilnic, fiind creat și finanțat de Fundația pentru
Prezervarea Tradiției Mahayana (FPMT). Alte centre sunt în Oradea, Zagon (jud. Covasna),
Pitești, București.

Cea mai radicală dintre confesiuni este cea reprezentată de preotul budist craiovean Adrian Josho
Cârlea, care le cere simpatizanţilor să renunţe la creştinism, dacă doresc să devină membri. Cele
mai importante confesiuni budiste care au început să fie practicate şi în România sunt budismul
Zen, budismul tibetan, al cărui lider este Dalai Lama, budismul Theravada şi budismul Jodo
Shinshu. Dintre toate, singura confesiune care pretinde membrilor săi o ceremonie de convertire
este cea reprezentată de preotul budist craiovean Adrian Josho Cârlea şi se numeşte Jodo Shinshu.
Dacă budismul zen, cel tibetan şi Theravada sunt prezentate românilor drept o practică meditativă,
care nu-ţi cere, în mod expres, să renunţi la religia în care ai crescut, pentru a le practica, preotul
craiovean Jodo Shinshu este categoric : „Nu poţi fi budist şi creştin în acelaşi timp. Trebuie să
alegi".Învăţăturile confesiunii budiste tibetane, al cărei lider este Dalai Lama, pot fi cunoscute de
către români într-o casă din Moşoaia, aproape de Piteşti. Grupul de studiu a fost înfiinţat în 2009
şi este afiliat Fundaţiei pentru Păstrarea Tradiţiei Mahayana. Într-o sală, care poartă numele de
gompa, simpatizanţii descoperă noţiunile de bază ale budismului lui Dalai Lama.Singurul Templu
Zen din țară se află în cartierul Dristor. Budiștii zen din Capitală se întâlnesc aici de opt ori pe
săptămână, pentru a practica "zazenul", "practica posturii şi a respiraţiei corecte, cu corpul şi
mintea unificate". În București există trei călugări zen, șapte-opt persoane care vin aproape zilnic
la practicile zen și alte persoane care vin constant.

Realizat: Ermurachi Cristian

29
9.Analiza componenței religioase a politicii mondiale (geografia
contemporană a religiei și dezvoltarea religioasă a statelor)
Numărul actual al budiștilor variază între 230 și 500 de milioane, cu toate că suma de 350 de
milioane este în general acceptată ca fiind cea mai verosimilă.Această discrepanță de date
demografice se datorează faptului că în multe țări credincioșii își exprimă adeziunea atât
budismului cât și unor credințe populare (sau chiar altor religii), oscilând între practicile celor două
tipuri de sisteme religioase sau îmbinându-le. Astfel există "budism thailandez", "budism sri-
lankez", "budism singalez", etc., considerate de unii coruperi ale budismului primar. De asemenea,
unii credincioși fac greșeli de interpretare ale acestei religii fie pornind de la lucrările sacre și
neglijând punerea lor în aplicație, fie dezvoltându-se practic fără a avea o bază canonică. Cu toate
acestea, numărul aderenților este considerabil plasând budismul pe poziția a patra în clasamentul
celor mai însușite religii după creștinism, islam și hinduism.

Budismul nu are o limbă sacră comună pentru toate formele sale: theravadinii utilizează texte din
limba pali, budiștii est-asiatici folosesc chineza, iar budiștii tibetani tibetana. Odată ajunse în
Occident, învățăturile celor trei ramuri ale budismului și scrierile sacre sunt transpuse în limbile
locale.21

Sri-Lanka
Fiind ţara unde budismul a avut cea mai mare longevitate şi unde şi-a conservat cel mai mult timp
statutul de religie a majorităţii, Sri Lanka a îmbrăţişat această credinţă încă din secolul al II-lea
î.Hr. conform unor cronici ca Dipavamsa în urma acţiunilor misionare ale călugărului Mahinda,
fiul lui Asoka. Astăzi 70% din populaţie este budistă, cei mai mulţi dintre ei fiind adepţii ramurii
Theravada, care de altfel are şi o bogată tradiţie în această insulă. Canonul Pali de exemplu,
autoritatea supremă a theravadinilor, a fost transpus în formă scrisă în Sri Lanka în jurul anilor 30
î.Hr. O legendă spune că Sanghamitta, fiica lui Asoka a adus pe insulă o ramură din Copacul
Iluminării (sau Copacul Bodhi), a sfinţit locul şi a plantat-o la Anuradhapura.

Tibet

Budismul tibetan se diferenţiază foarte mult de celelalte forme ale budismului. Fiind tradiţional
afiliat Mahayanei prin scopul de a obţine condiţia de buddha pentru a elibera semenii de
suferinţă, el cuprinde şi ritualurile magice şi ezoterice ale Vajrayanei. Legendele spun că
elementele budiste au pătruns în Tibet în timpul "celui de-al 28-lea rege", Thothori Nyantsen

21
https://ro.wikipedia.org/wiki/Budism#Situația_prezentă_a_budismului

30
(sec. al V-lea), care se pare că a fost un conducător local din valea Yarlung. Istoria legendară
revelă multe aspecte inedite, miraculoase, în timpul domniei acestei căpetenii (se spune că din
cer cădeau volume sacre, lovind acoperişul regelui, etc.), dar e posibil ca aceste mituri să aibă şi
un suport real: venirea misionarilor budişti.
China
Budismul a pătruns în China la puţine secole de la decesul lui Buddha, într-o perioadă când
taoismul şi confucianismul dominau acest teritoriu asemănător Indiei prin vastitate şi diversitate
culturală. La început nu a acaparat mulţi adepţi în China, însă începând cu secolul al II-lea d.Hr.
îşi lărgeşte comunitatea datorită unor oarecare similarităţi cu taoismul şi a uşurinţei cu care
învăţăturile erau receptate. Astăzi China are cel mai mare număr de adepţi ai religiei budiste
(deşi greu de stabilit, numărul s-a aproximat la cca. 102 milioane), majoritatea fiind mahayanişti:
cei din est sunt "budişti est-asiatici" sau "mahayanişti chinezi", iar cei din centru, din nord şi din
Tibet sunt "budişti tibetani" sau "mahayanişti tibetani". Instaurarea comunismului în China şi
Tibet a împiedicat dezvoltarea liberă a acestei religii prin închiderea mănăstirilor şi abolirea
oricăror forme de ceremonii religioase publice.
Thailanda
Cu 95 % din populaţie împărtăşind credinţa budistă, Thailanda este ţara în care această religie
are cea mai mare densitate demografică. Budismul thailandez este theravadin, dar integrează şi
elemente regionale folclorice cum ar fi venerarea strămoşilor. Se prezumă fără dovezi concrete
că budismul a pătruns pentru prima oară în această zonă în secolul al III-lea î.Hr. mulţumită
misionarilor regelui Asoka. Arhitectura religioasă se caracterizează prin stupe înalte poleite cu
aur. Ca în majoritatea ţărilor theravadine, budismul în Thailanda este reprezentat de autoritatea
călugărilor, care până în a doua jumătate a secoului al XX-lea, îşi începeau vocaţia la opt ani
slujind la un templu ca dek wat ("copil de templu"). Principalul motiv pentru a deveni un dek wat
este de a acumula o educaţie de bază prin citirea, scrierea şi memorarea textelor sacre cântate în
diferite ritualuri. De aceea templele rurale (wat) au servit ca o structură de bază în instruirea
elementară a populaţiei. Astăzi ele cedează teritoriu aparatului educaţional condus de guvern deşi
încă îşi exercită dominaţia cu pregnanţă în unele zone.22
Japonia
Budismul Mahayana a fost adus în Japonia din Coreea în secolul al VI-lea d.Hr. ca o consecinţă
a contactelor cu lumea central-asiatică prin Drumul Mătăsii. S-a impus rapid în arhipelag datorită
voluminosului canon religios, a corpului doctrinar elaborat, a clerului bine organizat şi a tradiţiei

22
https://ro.wikipedia.org/wiki/Budism#Situația_prezentă_a_budismului

31
înfloritoare în artă şi arhitectură, caracteristici de care credinţa autohtonă japoneză, şintoismul,
ducea lipsă. Superioritatea netă a budismului nu a exclus o simbioză cu religia tradiţională, ci
dimpotrivă, Buddha a devenit în scurt un zeu şintoist (kami). Budismul japonez a marcat istoria
budismului internaţional prin diverse şcoli tradiţionale, cele mai importante fiind probabil cele
două din perioada Kamakura (1185-1333) şi anume Şcoala Amidistă a Pământului Pur,
promulgată de Genshin şi artriculată de unii călugări ca Hōnen, care insistă asupra salvării prin
credinţa într-un buddha celest numit Amitabha şi consitituie cea mai mare sectă budistă din
Japonia (şi poate chiar din Asia) şi Şcoala Zen, cu un caracter mult mai filozofic, care a fost
adoptată de clasele nobiliare japoneze şi a avut un impact imens asupra culturii Japoniei. În
perioada naţionalismului japonez ce a precedat cel de-al doilea război mondial, budismul a fost
privit cu ostilitate ca un element exterior ce periclitează valorile tradiţionale şi s-a încercat, deşi
fără succes, o dislocare a şintoismului din budism. Astăzi Japonia numără peste 89 de miloane de
budişti (aproape 50 % din populaţie), fiind a doua ţară din lume după China în ceea ce priveşte
lărgimea comunităţii budiste.
Mongolia
Forma budistă instituită în Mongolia este cea a budismului tibetan. Mongolezii tradiţionali
venerau cerul şi pe strămoşi şi erau adepţii unui şamanism nord-asiatic. În anul 1578, Altan
Khan, vrând să unească sub conducerea sa neamul mongol, a pactizat cu liderul unei secte
budiste tibetane oferindu-i şcolii sale protecţie în schimbul legitimităţii religioase. Liderul a
primit titlul de Dalai Lama (adică de învăţător spiritual suprem; în traducere expresia înseamnă
"lama oceanului"), pe care îl poartă şi succesorii săi de astăzi. Altan Khan moare puţin timp mai
târziu, însă secta budistă Gelug se răspândeşte în întreaga Mongolie. Budismul mongolez
combină Mahayana cu ritualurile tantrice şi practicile tibetane tradiţionale şi este coordonat de
lama, lideri spirituali similari unor guru hinduşi. În perioada 1924-1990, manifestarea religioasă
în această ţară a fost stingherită de regimul comunist (de altfel Mongolia a fost prima ţară budistă
care a trecut la comunism).23
India
După extincţia budismului de pe teritoriul indian din secolul al XIII-lea, această religie tinde să
se întoarcă la origini abia în 1891, prin iniţiativa unui mentor sri-lankez, Anagarika Dharmapala
care fondează Maha Bodhi Society. Această societate construieşte multe temple şi mănăstiri
(vihara) în India, inclusiv cea din Sarnath, locul primei predici a lui Buddha şi se ocupă cu
promovarea budismului în peninsulă. În 1892, Kripasaran Mahasthavir creează o nouă

23
https://religiilelumii.weebly.com/budismul-icircn-diferite-regiuni.html

32
organizaţie, Bengal Buddhist Association, având aceleaşi scopuri. O altă mişcare pro-budistă
este aceea a indienilor fără castă (dalit sau paria) iniţiată în ani 1890 de reprezentanţi ai acestei
clase, Iyothee Thass, Brahmananda Reddy şi Dharmananda Kosambi.24 În 1956, prin convertirea
liderului dalit B. R. Ambedkar la budism, mulţi dintre partizanii lui au fost impulsionaţi să îi
imite gestul. Meditaţia budistă Vipassana acaparează tot mai mulţi amatori mai ales în India, dar
şi în ţările occidentale. În prezent, în India sunt 12-17 milioane de budişti.

Realizat: Proțiuc Natalia

24
https://religiilelumii.weebly.com/budismul-icircn-diferite-regiuni.html

33
10.Formularea direcțiilor de influență a religiei asupra relațiilor
internaționale
În a doua jumătate a secolului XIX, budismul a ajuns în atenția intelectulilor occidentali.iar în
secolul următor numărul aderenților a crescut. La etapa actuală există între 1 și 4 milioane în
Europa, majoritatea în Germania, Franța, Italia și Regatul Unit. Interacțiunea europeană cu
budismul a început după cucerirea lui Alexandru cel Mare a nord-vestului Indiei în sec.3 î.Cr.
Coloniștii greci din regiune au asimilat budismul indian și l-au combinat cu aspectele culturii lor
pentru a crea o sectă numită greco-budistă, care a dominat în zona Indiei antice și care compromite
și în zilele noastre Pakistanul și estul Afganistanului timp de mai multe secole. Împăratul Asoka a
trimis misionari budiști spre lumea elenistică unde ei au stabilit centre în așa locuri ca Alexandria,
creând o prezență remarcabilă în regiune. Un interes față de budism a fost abordat printre cercurile
academice din Europa modernă încă din anul 1870 de către așa filosofi precum Arthur
Schopenhauer și Friedrich Nietzsche. În ultima perioadă, Europa este din ce în ce mai receptivă
spre budismul modern ca spre o alternativă la perceptele tradiționale budiste. Rusia și Austria sunt
singurele state europene care recunosc astăzi budismul oficial, deși nu neapărat ca ”religie de stat”
în țările respective. Mai mult ca atît, Rusia recunoaște această religie împreună cu islamul,
iudaismul și creștinimsul ortodox ca fiind religii native pe pămîntul rusesc, acest fapt fiind stipulat
în Costituția Federației Ruse din 1993 – toate celelalte grupuri religioase sunt nerecunoscute, ele
trebuie să se înregistreze oficial și să fie supuse respingerii de către stat. În afară de națiunile
budiste din Siberia, migrația persoanelor din Kalmyk în Europa în secolul al XVII-lea, i-au făcut
să fie astăzi unica națiune tradițională budistă din vestul Uralului. La etapa actuală ei locuiesc în
Republica Kalmykia, o Republică rusă.25 Ca rezultat al abordării practice pe cale spirituală,
budismul în Asia a văzut dezvoltarea a unei mari varietăți de tradiții, care de-a lungul secolelor s-
au amestecat cu culturile locale. O astfel de varietate este, de asemenea, întâlnită în Europa,
deoarece majoritatea organizațiilor budiste din Europa au profesori spirituali originari din Est. Cu
toate acestea, recent, numărul de cadre didactice originare din vest a început să crească, și în mod
similar multe organizații au văzut "în aspectul de Est"al lor o posibilitate de transformare într-o
aparență de un brand mai local, adică european sau de Vest, arătând astfel că, în Europa, budismul
este o tradiție vie.

La etapa contemporană în Europa budismul este important nu numai din cauza numerelor sale
(între 1 și 4 milioane), dar și din cauza impactului acesteuia asupra vieții spirituale, culturale și

25
Gethin Rupert. Foundations of Buddhism. Oxford University Press, 1998.

34
științifice. Într-un continent deschis spre alternative spirituale, budismul este atractiv pentru mulți,
datorită accentului său pe efortul personal și disponibilitatea metodelor spirituale și profesorilor
capabili. Prin urmare, există un interes mare în practica diferitelor forme de meditație budistă
clasică, precum și modernă. În același timp, studiile despre budism continuă să reprezinte un
interes substanțial în domeniul academic. Budismul prin multiplele sale aspecte, fără îndoială, are
multe de oferit Europei de astăzi. Unul din cele mai importante temple budiste din Europa este
cel aflat in Plum Village. În 1982 călugărul vietnamez Thich Nhat Hanh și colega lui Bhikkhuni
Chân Không, au fondat centrul budist din Plum Village (Làng Mai, din traducere Satul Prună), o
mănăstire și un centru de practică în Dordogne, sudul Franței. Încă din perioada anilor 60 el a
condus un grup monastic (ordinul inter-being) căruia i-a predat legile budiste. Biserica unificată
budistă reprezintă un organ de conducere recunoscut în mod legal în Franța.

Dacă să ne referim la Statele Unite ale Americii, budismul este una dintre cele mai mari religii
din Statele Unite ale Americii după creștinism, iudaism și este aproximativ la același nivel cu
islamul și induismul. Printre budiștii americani se numără mulți americani oroginari din Asia,
precum și un număr mare de convertiți de alte etnii împreună cu copiii lor și chiar nepoții. În 2012,
U-T San Diego, un ziar din San Diego a estimat că numărul de practicieni budiști este în jur de 1,2
milioane, dintre care 40% locuiesc în California de Sud.26

Conform prevederilor savantului american budist Charles Prebish, e xistă trei tipuri principale de
budism american:

 Cel mai vechi și cel mai mare este budismul imigrant sau budismul etnic, acele tradiții
budiste care au ajuns în SUA prin intermediul imigranților care erau deja convertiți la
această religie și care au fost transmise de aceștia.
 Următorul tip de asemenea vechi și fără îndoială unul din cele mai importante grupuri la
care se referă Prebish sunt ”budiștii de import” deoarece aceștia sunt persoanele care au
venit în Statele Unite în mare măsură ca răspuns al interesului convertiților americani față
de budism, care i-au căutat chiar plecând peste hotare sau au oferit suporturi pentru
profesorii străini care predicau religia budistă; acesta este numit ”budismul de elită”,
deoarece practicanții săi, în special din acele timpuri tindeau să vină din elitele sociale.

26
Gethin Rupert. Foundations of Buddhism. Oxford University Press, 1998.

35
  O tendință în budism este de asemenea și grupurile budiste de export sau evanghelic din
alte state care recrutează în mod activ membri în SUA din medii diferite. Budismul modern
nu este doar un fenomen american.

Budismul a fost introdus în Statele Unite ale Americii de către imigranții asiatici în secolul al XIX-
lea, atunci când un număr semnificativ de imigranți din Asia de Est au început să sosească în
Lumea Nouă. Chinezii imigranți au început să vină în jurul anilor 1820, dar în proporții mari au
intrat pe teritoriul SUA numai după 1849 (goana după aur din California). Congregațiile de budiști
imigranți din America de Nord sunt la fel de diverse ca diferitele popoare de origine budistă din
Asia care s-au stabilit acolo. Astfel SUA este casa budiștilor chinezi, japonezi, coreeni, Sri Lanka,
vietnamezi și pentru ceilalți împreună cu familiile lor din majoritatea regiunilor și țărilor budiste.
Actul de imigrare din 1965 a crescut numărul imigranților care vin din China, Vietnam și țările
din sud-estul Asiei care practică Theravada.

Este dificil de a preciza numărul budiștilor din SUA. Procedura de auto-descriere cuprinde anumite
capcane, deoarece budismul este un concept cultural, indivizii care se descriu ca fiind budiști pot
avea puține cunoștințe îm acest domeniu,sau nu au angajamentul de a practica budismul ca pe o
religie; pe de altă parte alții pot fi implicați profund în meditații și în Dharma, dar refuză eticheta
de ”budist”. În anii 1990, Robert A.F Thurman a estimat existența a aproximativ 5-6 milioane
budiști în America.

Într-un sondaj al unui centru de cercetare cu un procentaj de 0,7%, budismul este a patra religie ca
mărime din Statele Unite, după creștinism (78,4%), nici o religie (10,3%) și iudaismul (1,7%). În
2012 cu ocazia vizitei lui Dalai Lama ( persoană cu cel mai înalt grad spiritual) un ziar din San
Diego a menționat că numărul practicienilor budiști este de 1,2 milioane în Statele Unite ale
Americii, dintre care aproximativ 40% locuiesc în California de Sud.27

Discuție despre budism în America a fost uneori axată pe problema decalajului etnic vizibil care
separă congregațiile etnice budiste de grupurile budiste de import. Deși multe temple budiste au
fost fondate de către asiatici, acum ele atrag mai puțini asiatici americani. Cu excepția Sōka
Gakkai, aproape toate grupurile budiste din America sunt fie etnice fie din import, bazate pe date
demografice ale membrilor săi. Există de multe ori contact limitat între budiștii din diferite grupuri
etnice.

27
Harvey Peter . An Introduction to Buddhism: Teachings, History and Practices. Cambridge University Press, 1990.

36
Cu toate acestea, decalajul cultural nu trebui să fie privit ca unul periculos. Adesea este susținut că
diferențele dintre grupurile budiste apar benefic din nevoile și interesele diferite ale celor implicați.
Budiștii convertiți au tendința de a fi implicați în meditație și filosofie, în unele cazuri, să evite
întru totul capcanele religioase. Pe de altă parte, imigranții și descendenții acestora, păstrând
tradiția și menținând un cadru social, ei asumă o importanță relativă mult mai mare, făcând
abordarea lor față de religie mai conservatoare. Mai mult, pe baza unui studiu a budiștilor asiatici
din San Francisco ”mulți din budiștii asia-americani văd budismul non-asiatic ca unul formativ,
fiind la stadiul experimental” și totuși ei cred că aceasta "s-ar putea maturiza în cele din urmă într-
o expresie religioasă de o calitate excepțională".

Întrebări suplimentare provin din datele demografice din cadrul budismului de import. Majoritatea
americanilor convertiți practicându-se în centrele budiste sunt de culoare albă, de multe ori din
medii creștine sau evreiești. Numai Sōka Gakkai a atras un număr semnificativ de membri afro-
americani sau latino-americani. O varietate de idei au fost abordate în ceea ce privește natura,
cauzele și semnificația a aceste uniformități rasiale. Jurnalistul Clark Strand a remarcat :

..... că prin faptul că a încercat să recruteze persoane afro-americane, face din comunitatea Sōka
Gakkai International (SGI) un fenomen unic în budismul american.

Strand, scriind pentru Tricycle28 ( un jurnal budist american ) în 2004, constată că SGI a vizat în
mod specific afro-americanii, latino-americanii și asiaticii, și alți scriitori au remarcat faptul că
această abordare a început să se răspândească cu Vipassana și Theravada, exerciții spirituale care
vizează practicanții de culoare sau non-albii, conduse de câțiva profesori specifici.

O întrebare este gradul de importanță atribuit discriminării, care este sugerat de a fi în cea mai
mare măsură inconștient, din partea convertiților de culoare albă față de potențiala minoritate
convertită. Într-o anumită măsură, diviziunea rasială indică un decalaj de clasă, pentru că budiștii
convertiți tind să fie mai educați. Printre budiștii afro-americani care au comentat cu privire la
dinamica decalajului rasial în convertire la budism, sunt Jan Willis și Charles R. Johnson.

Americanii tind să fie mai puțini părtinitori față de budiști în comparație cu alte religii, cum ar fi
creștinismul, la care 18% dintre oameni sunt părtinitori și doar 14% față de budiști. Budiștii
americani nu sunt de multe ori crescuți ca budiști, 32% sunt crescuți în familii de protestanți și
22% în familii de catolici, ceea ce înseamnă că peste jumătate dintre budiștii americani s-au
convertit la un moment dat. Budismul a trebuit să se adapteze în America, în scopul de a acumula

28
Harvey Peter . An Introduction to Buddhism: Teachings, History and Practices. Cambridge University Press, 1990.

37
mai mulți adepți, astfel încât noțiunea să nu pară atât de străină , așa că acesta a adoptat cuvinte
"catolice" cum ar fi "cult" și "biserică".

Realizat: Cotoman Daniela

38
CONCLUZII GENERALE
Budismul de la apariția sa, a fost întâmpinat cu ostilitate în rândurile societății indiene profund
închegate în hinduism. Au fost necesare câteva secole ca budismul, să se extindă în alte arealuri,
prin misionarism. Spre deosebire de hinduism, care a rămas în mare parte religie indiană, budismul
s-a răspândit în alte părți ale lumii. Astăzi, mai mult de 350 de milioane de oameni sunt budiști,
majoritatea concentrați în Asia. Pe lângă activitatea și munca misionară, comerțul a ajutat la
răspândirea budismului înafara Indiei. Comercianții ce călătoreau rutele din India spre Asia
Centrală au introdus învățături budiste în acea regiune. Dacă celelalte religii au avut episoade de
promovare violentă a religiei față de alte națiuni, budismul s-a răspândit prin comerț sau
misionarism pașnic, ce au umplut golurile sau lacunele religiilor locale, le-au completat sau le-au
depășit.

După moartea lui Buddha, au apărut divergențe cu privire la învățăturile și practicile

corecte ale budismului. Astfel s-au format trei tradiții principale - Theravada, Mahayana și tibetan.
Fiecare sectă credea că practicile sale au urmat cel mai îndeaproape calea lui Buddha. Pe măsură
ce budismul a întâlnit alte tradiții religioase în afara Indiei, acesta a continuat să se schimbe și să
se dezvolte. Datorită acestei îmbinări, diverse tradiții mai mici s-au dezvoltat în Theravada și
Mahayana și invers. Budismul prin ideile sale pașnice reprezintă o alternativă atractivă în
societatea occidentală, având un impact cultural și spiritual în orice regiune unde este promovat.
Budismul apare ca o religie a cărei principii sunt foarte atrăgători, prin urmare fiind o alternativă
pentru confesiunile atât orientale, cât și occidentale. Principiile și fundamentele stabilite de
Buddha și dogmele budiste următoare au demonstrat capacitatea de adaptare a budismului la
dezvoltarea societății și dăinuirea lor în timp. Astfel budismul apare ca o religie ce aprobă
progresul, și nu îl ignoră. Un exemplu îl reprezintă răspândirea budismului în Japonia, care,
datorită șintoismului ce favora textele sacre ale religiei locale, servind ca o tradiție puternică,
budismul capătă forma Zen, ce accentuează meditația și autodisciplina, renunțând parțial la
scripturile și scrierile sacre.

Realizat : Ionaș Cristian

39
BIBLIOGRAFIE
1.Budismul. http://www.interculturel.org/documente/Curs_IR_pentru_master_UNESCO.pdf
(vizitat 28.11.18)

2.Budismul, religia fara zei (http://www.mixdecultura.ro/2013/07/budismul-religia-fara-zei/)

3.Enciclopedia Universală Britannica. Volumul 3, Litera, București, 2010.

4.Valorile budismului. https://www.unhcr.org/50be10cb9.pdf (vizitat 27.11.18)

5.Gethin Rupert. Foundations of Buddhism. Oxford University Press, 1998.

6.//lenta.ru/articles/2016/06/06/nonmuslim_terrorism/

7.Harvey Peter. An Introduction to Buddhism; Cambridge University Press, Cambridge, 2013

8.Harvey Peter . An Introduction to Buddhism: Teachings, History and Practices. Cambridge

University Press, 1990.

9.У. МЕРГЕН ,,О ПРИЧИНАХ РАСПРОСТРАНЕНИЯ БУДДИЗМА НА ЗАПАДЕ В

ЭПОХУ ГЛОБАЛИЗАЦИИ» ( HTTPS://CYBERLENINKA.RU/ARTICLE/N/O-PRICHINAH-
RASPROSTRANENIYA-BUDDIZMA-NA-ZAPADE-V-EPOHU-GLOBALIZATSII)
10.Характерные черты буддизма как мировой религии
(http://bookwu.net/book_religiovedenie_737/36_harakternye-cherty-buddizma-kak-mirovoj-
religii.) vizitat 05.11.2019

11.(Adhamma Sutta, AN 4.7.10)

https://es.wikipedia.org/wiki/Partidos_pol%C3%ADticos_budistas vizitat 10.10.2019

12.https://religiilelumii.weebly.com/budismul-icircn-diferite-regiuni.html vizitat 05.10.2019

13.https://ro.wikipedia.org/wiki/Budism#Situația_prezentă_a_budismului vizitat 10.10.2019

14. https://www.hinduwebsite.com/buddhism/history_of_buddhism.asp vizitat 10.10.2019

15.https://www.hinduwebsite.com/buddhism/history_of_buddhism.asp (vizitat 15.20.2019)

16.https://www.theravada.su/node/676 (vizitat 31.10.2019)

Realizat : Dementiev Diana (în conformitate cu informația primită de la colegi)

40
ANEXE :

Anexa nr.1 Răspândirea textelor Therravada

Sursa:
https://www.google.com/search?authuser=1&biw=1440&bih=789&tbm=isch&sxsrf=ACYBGNTnSDgjRsk
9dNzD5IZtd92XIGGpUw%3A1574621612921&sa=1&ei=rNHaXcnfN9OFk74P_fG4mA0&q=theravada+ras
pandire&oq=theravada+raspandire&gs_l=img.3...4348.8339..8440...0.0..0.121.1457.10j5......0....1..gws-
wiz-
img.......35i39j0i30j0i8i30j0i19j0i8i30i19.A4AS2MndVro&ved=0ahUKEwjJ5ZLPwoPmAhXTwsQBHf04DtM
Q4dUDCAc&uact=5#imgrc=i93oYa2iC-fE-M:

41
Anexa nr.2 Simbolica Mahayana

Sursa: https://www.google.com/search?authuser=1&biw=1440&bih=789&tbm=isch&sxsrf=ACYBGNQ-
zyu7dn5wzFVJQYAQuuwuC818uQ%3A1574621511992&sa=1&ei=R9HaXdWWPKaLmwXIsJaQBg&q=mah
ayana+simbol&oq=mahayana+simbol&gs_l=img.3..0i30.49593.52010..52162...0.0..0.116.1817.2j15......0
....1..gws-wiz-img.......0i19j0i10i19j0i7i30i19j0i7i10i30i19j0i7i30j0i7i10i30j0i8i7i30j0i8i7i10i30.p-
y9ZokuqV4&ved=0ahUKEwiV1oKfwoPmAhWmxaYKHUiYBWIQ4dUDCAc&uact=5#imgrc=9ZI2IlYe-bltFM:

Anexa nr.3 Simbolica Vajrayana

Sursa:
https://www.google.com/search?authuser=1&biw=1440&bih=789&tbm=isch&sxsrf=ACYBGNTfkWO3MI
gfQ5pQ5Ifyrz253cCU4w%3A1574621503881&sa=1&ei=P9HaXc-
0NeXlrgSPo5PAAg&q=vajrayana+simbol&oq=vajrayana+simbol&gs_l=img.3...5887.7017..7197...0.0..0.14
1.765.1j6......0....1..gws-wiz-
img.......0i19j0i8i30i19.rd0bPrPPDsk&ved=0ahUKEwiP0JObwoPmAhXlsosKHY_RBCgQ4dUDCAc&uact=5#i
mgrc=ujk0Xkzsc36w9M:

Realizat : Dementiev Diana

42
Realizarea LI în grup :

De oformarea referatului s-a ocupat : Dementiev Diana

De realizarea prezentării ppt s-a ocupat : Ionaș Cristian

De prezentarea proiectului a fost responsabil fiecare de partea sa, și a-ți observat pe parcursul
referatului am menționat cine și ce informație a transmis și ce surse de informare a alipit.

43