Sunteți pe pagina 1din 1

PUISORUL NEASCULTATOR

Prof. Inv. Prescolar: WEBER ELENA


Gradinita cu P.N. Nr. 13, Tg-Jiu

Intr-o ograda, traia odata o closca si 15 puisori,pufosi, matasosi si galagiosi.Unii erau gabeni si
stralucituri ca un bulgare de lumina, altii erau cafenii ,incat pareau de ciocolata. Numai unul era
motat, de parca , mama lui ii pusese o coronita pe cap .Pe cat era de frumos puisorul motat pe
atat era de neascultator si neastamparat. Cand mama lui il striga se facea ca nu aude, cand fratii
lui voiau sa se joace impreuna, acesta, ii impingea si ii lovea. Cu toate acestea toti il iubeau si-l
alintau.
Zi si noapte closca avea grija ca nimic rau sa nu se intample puisorilor ei. Erau tare
dragalasi si toti copiii din curte se jucau cu ei si ii indrageau. Iar puisorii, la randul lor, erau fericiti
si alergau in jurul copiilor.
Closca, mama, ii invata sa ciuguleasca firimituri de mancare si gaze mici si acestia
cresteau frumosi si sanatosi. Seara, la culcara, closca, ii aduna pe toti cu grija in casuta lor ferita
de vulpea ce rea si vicleana, care le dadea mereu tarcoale, le spunea, pe limba ei povesti, le
dadea povata cum sa se apere de vulpe, ii sfatuia sa stea mereu in ju rul ei si sa nu plece singuri
de acasa.
Dar puisorul cel motat, neastamparat din fire cum era, pleca hai hui, indepartandu-se de
closca cea protectoare. In zadar a incercat closca sa ii explice ca pericolele pandesc la fiecare
pas si ca nu este bine sa se indeparteze. Puisorul cel neascultator se strecura printr-un loc numai
de el stiut si pleca.
Intr-o zi insa, fara sa-si dea seama, s-a indepartat prea mult de casa si l-a prins
inserarea. In zadar a strigat dupa mama si fratiorii lui, nimeni nu era in apropiere sa il auda. Trist
si abatut s-a pitit sub un tufis si a inceput sa planga. Si-a amintit de mamica lui care il sfatuia
mereu sa nu se indeparteze de langa ea,, de povestile spuse la culcare de aceasta, de aripile ei
calde si moi. Ce ingrijorata trebuie sa fie mamica lui acum! Si tot stand si gandindu-se cum ar
putea sa ajunga din nou acasa, a auzit un zgomot. Stia prea bine ce este pentru ca mama il
avertizase mereu pe el si pe fratiorii lui...Era Roscata cea rea. Puisorul cel neascultator s-a
ascuns cat a putut el de bine in tufis, si-a tinut rasuflarea si s-a rugat ca vulpea cea rea sa nu-l
observe. Degeaba insa, vulpea era chiar langa el. Blana ei roscata, privirea vicleana si labele
mari ale vulpiii, l-au speriat de moarte pe bietul puisor. Cu glas pierit, puisorul a incercat s-o
induplece pe vulpe sa nu-l manance ,,- Te rog, vulpito! Lasa-ma sa ma duc la mama si la fratiorii
mei ca ma asteapta inrijorati!`` Vulpea, insa, nici nu voia sa auda. Tocmai cand intinsese laba sa-l
insface pe bietul puisor, s-a auzit un latrat nervos. Era Grivei, catelul din ograda, pe care closca
l-a chemat in ajutor.. Vulpea a luat-o atunci la goana,uitand de puisor. Bucuros ca a scapat,
Puisorul cel neascultator l-a urmat pe Grivei pana a ajuns din nou in bratele mamei , iar aceasta
l-a imbratisat cu multa dragoste,dar neuitand sa-i arate puisorului consecintele neascultarii.
Acesta a promis ca n-o sa mai fie rau si neascultator .
S-a tinut de cuvant si in fiecare zi Puisorul motat s-a jucat cu fratii lui si cu copiii, a
ascultat cu sfintenie sfaturile mamei si nu s-a mai indepartat niciodata de casa.