UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ

Student: Alecu Maria Viorica și Comănici Daria Cristiana

Specializare: Resurse Umane, Grupa 1, Seria 3

Profesori coordonatori: Câmpeanu Claudia și Rughiniș Cosima

FENOMENUL DE BULLYING

Abstract: Lucrarea de față își propune să adreseze fenomenul de bullying dintr-o

perspectivă sociologică, analizând concepte ce țin de cauzele ce conduc la apariția acesui tip de
interacțiune, profilul actorilor sociali implicați, contextul in care se manifestă, rata de incidență,
categoriie de populație vizate, consecințele provocate și modalități de prevenire.

Cuvinte cheie: bullying, cyberbullying, agresori, victime, social, homofobie;

Această lucrare își propune să abordeze problema comportamentelor de tip bullying, în

vederea semnalării acestei realități contemporane. Fenomenul suportă o intensificare accentuată
în societatea zilelor noastre, fapt ce conduce la necesitatea informării asupra acestui aspect pe
coordonatele analizării, înțelegerii și încercării de a stopa acest comportament. Actul social
menționat trezește interesul tinerilor, părinților, instituțiilor educaționale, psihologilor și
sociologilor. Ne-am ales această temă pentru popularitatea pe care o deține și datorită interesului
pe care îl prezintă pentru noi. Contribuția a fost împărțită în mod egal, redactarea și structurarea
lucrării fiind realizată echitabil și coopoerant. Ne propunem să adresăm aspecte de tipul
istoricului acestui comportament deviant, tipologiile indivizilor implicați, ratele de incidență,
categorii ale actului menționat, determinarea conexiunii dintre bullying și consecințele sociale pe
care le implică, precum și a legăturii dintre acest tip de abuz și contextul social al persoanelor
vizate.

1
De unde provine termenul?

“Bully” este un termen care provine din limba engleză şi în unele dicţionare este sinonim
cu termenul “huligan” .Unii specialiști adoptă o teorie evoluționistă a acestui termen, în Evul
Mediu și începutul Epocii Premoderne fiind sinonim cu “camarad”, “bun prieten”, “frate”, inițial
folosit sub formă de alint pentru ambele sexe, mai apoi doar pentru băieți. În Epoca Modernă
sensul acestui cuvânt a căpătat conotații și mai pozitive (remarcabil, excelent), fiind folosit chiar
și în context politice de către președintele Theodor Roosevelt. Modificarea semanticii acestui
termen a avut loc în jurul anului 1970 după ce un sociolog norvegian, Dan Olweus l-a pus într-un
context ce definea agresiunile dintre elevi denumite “bullying” (Aikiseishinro, 2019) .

Cum recunoastem acest tip de interacțiune si ce caracteristici prezintă?

Fenomenul de “bullying” reprezintă orice lezare fizică, verbală și socială, având efecte
devastatoare atât asupra psihicului unui copil sau adolescent dar și asupra unei persoane
adulte. Acesta îmbracă formele agresiunilor fizice și verbale, directe sau indirecte, excluderi,
farse cu caracter denigrator și intimidări.

Pentru că un abuz fizic sau emoțional să fie considerat că aparținând fenomenului de bullying,
acesta trebuie să prezinte următoarele 3 caracteristici: să fie intenționat, să fie consecvent
,repetitiv și să existe o relație de inegalitate a forțelor, agresorul considerându-și victima
inferioară.

Fenomenul a fost pentru prima dată menționat în anul 1969, într-un ziar suedez. Pentru
început s-a observat comportamentul fizic agresiv al băieților, urmând că, ulterior să se aducă în
discuție și abuzul psihologic, extinzându-se eșantioanele. Sociologii l-au clasificat că o
subcategorie a agresivitățîi sociale, având că scop etalarea puterii, impunerea statutului și
influență socială. Rolurile sociale ce sunt implicate într-un act de bullying sunt agresorul, victima
și opțional, martorii. Victima este percepută de agresor că fiind vulnerabilă, lipsită de apărare,
situație în care pot interveni martorii, urmând că aceștia să sprijine ori agresorul (râsete,
aclamatii, încurajări la adresa hartuitorului) fie victima (alierea împotriva atacatorului și
protejarea persoanei afectate).

Unde este mai frecvent acest fenomen?

“Bullying-ul” este prezent în toate mediile din societatea noastră contemporană, în

general, dar în primul rând el este predominantă în mediul școlar. Într-un studiu Canadian
(Sandra Harris, 2003, pp. 3-4), adulții și-au amintit cele mai frecvente momente în care au fost
supuși unui tip de abuz in copilărie. Aceștia au declarat că actul agresiv nu a venit din partea
familiei, a prietenilor, ci din partea colegilor de la școală. Mulți observatori neimplicati presupun
eronat că este mai putin probabil ca agresiunea să apară în cadrul instituției de învățământ, in
schimb, fiind mai plauzibil sa aiba loc în timpul drumului dinspre locuința proprie spre școală și
invers, din mediul academic spre casă. Lucurile stau cu totul diferit, hartuirea și manifestările
violente se petrec frecvent în cadrul instituției de învățământ (în sala de clasă, pe terenul de
joacă, pe holuri, în toalete și în sala de mese).

Agresiunea a fost studiată în întreaga Europă, Statele Unite, Canada, Japonia, Nouă
Zeelandă și Australia. În Japonia, Maeda (2000) a indicat faptul că 60% dintre studenți au
experimentat situațîi de agresiune fie din perspectiva unui bully, unei victime sau unui martor.
Un studiu australian din 1995 realizat de Rigby și Slee a relatat că până la 19,3% dintre băieți și
14,6% dintre fete cu vârstă cuprinsă între 10 și 17 ani au indicat că au fost supuși unui tip de
agresiune cel puțin o dată pe săptămână. În 1993, Olweus a raportat că aproximativ 9% dintre
copiii norvegieni și suedezii din clasele primare si elementare au fost hărțuiți cu o anumită
regularitate la școală. Numeroase studii din Anglia au confirmat faptul că agresiunile sunt extinse
și au raportat că până la 27% dintre elevii din școală primară sunt "uneori" sau frecvent chinuiți.
Studiile din Statele Unite au arătat că 78% dintre copii au declarat că au fost hărțuiți în luna
precedentă; aproape 10% au indicat că agresiunea a fost severă. Deși acestea reprezintă doar
câteva dintre studiile referitoare la fenomen, toți au declarat rata agresiunii ca fiind o problemă
serioasă pentru copii. (Sandra Harris, 2003, pp. 3-4)

3
Despre “Bullying” în etapa școlii elementare:

În general, școala elementară reprezintă mediul primar în care comportamentele agresive

ale copiilor sunt pentru întâia oară observate și adresate de către profesori. Cu toate acestea, din
ce în ce mai mulți pedagogi declară apariția manifestărilor unui comportamentul agresiv printre
elevi începând cu etapa preșcolară până la gimnaziu.

Adesea, copiii mici folosesc cuvântul “tachinare” mai des decât “agresiune”, mai ales
atunci când descriu acte verbale care rănesc. Un studiu realizat de Khosropour și Walsh (2001) a
subliniat că atunci când li s-a cerut copiilor să descrie un bully (agresor), ei au declarat în mod
constant că agresorii sunt cei “care tachinează”. De multe ori, agrsorul alege o victima singură
pe care o tachinează, ulterior persoana încearcă să adopte același comportament. Acest fapt duce
la transformarea victimei într-un agresor.

Există o convingere generală conform căreia copiii sunt cei mai expuși presiunii venite
din partea grupului, aceasta se desfășoară din anumite cauze, printre care enumerăm: excesul de
greutate, îmbrăcamintea mai modestă sau purtarea de ochelari. Victimele tind să fie pasive,
nesigure și subestimate de colegii din jurul colegilor lor, pe de altă parte, agresorii prezintă
prezintă manifestări anxioase, agresive, imature și impulsive. S-a ajuns la concluzia că fetele sunt
mai predispuse să amenințe copiii care sunt de etnie diferită sau nu se îmbracă într-un anumit fel,
în timp ce băieții au mai multe șanse să constrângă alți copii care poartă ochelari, sunt mai
retrași, timizi sau prezintă o conformație fizică diferită de cea dezirabilă din punct de vedere
subiectiv.

Majoritatea copiilor de această vârstă sunt hărțuiți prin adresarea cuvintelor jignitoare, prin a fi
mințiti, loviți, izolați, amenințati. De obicei, locațiile unde are loc agresiunea sunt locul de joacă
al școlii și sala de clasă (Sandra Harris, 2003, pp. 12-14).
Despre ‘Bullying’ în cadrul școlii generale:

Școala generală reprezintă de asemenea un moment dificil în dezvoltarea copiilor. Cu

siguranță, pentru mulți tinerii, școala generală este considerată un moment critic plin de confuzii,
noi descoperiri, multe tentații și provocări. Acestia încearcă să se indentidice cu un anumit grup,
să se afirme, de multe ori nu conștientizează că prin dorința de popularitate ajung să devină
victime ale presiunii grupului dezvoltând unele comportamente și atitudini inadecvate. Referirea
la bullying în discuțiile cu tineri aparținând acestei etape de dezvoltare este recurentă, cel mai
îngrijorător fiind faptul că acest fenomen este răspândit peste tot în lume.

 În Norvegia, Olweus (1993) a estimat că 15% dintre elevii de generală au fost implicați
regulat într-o confruntare în care ei erau reprezentau victima sau agresorul
 În Anglia, 10% dintre studenții școlilor generale au raportat că au fost victime ale
‘bullying-ului’ cel puțin o dată în ultimele 3 luni (Sandra Harris, 2003).
 În Japonia, 13% dintre elevii claselor a 6-a și a 7-a au fost victime ale agresiunii verbale
sau fizice (Morita, 1999).
 În Statele Unite, aproximativ 10% dintre studenții de la gimnaziu au raportat că au fost
hărțuiți în ultimele șase luni (Kaufman, 2001).

În majoritatea statelor, școala generală își schimbă configurația în comparație cu cea

elementară. Elevii trec de la supravegherea și îndrumarea unui singur cadru didactic la mai mulți
profesori diferiți pentru fiecare materie. Contactele cu diferiți profesori sunt o particularitate a
acestei etape, dirigintele nefiind extrem de implicat in viata cotidiană a copiilor.
Această structură școlară contribuie adesea la dezvoltarea unui comportament de agresiune,
deoarece elevii de la gimnaziu încearcă să se impună în noua grupare.

Fără a lua în considerare problema hărțuirii, anii de generală (când tinerii au aproximativ
11-14 ani) , sunt în general prezentați ca o perioadă de mare risc social și emoțional. În acest
moment, elevii au nevoie de ajutor pentru a se identifica, pentru a-și gestiona corect emoțiile,
trăirile, acțiunile și comportamentele, mulți simțind tendința de izolare. Prin urmare, este
deosebit de important ca părinții și profesorii să instituie un climat (atât acasă, cât și la școală)

5
care să favorizeze sentimentul de apartenență și să încurajeaze adolescenții să stabilească relații
sănatoase cu adulții și cu persoanele de aceeasi vârstă. Agresiunea generează comportamente
distructive ce formează unele bariere către conexiuni pozitive cu alte persoane, tineri sau bătrâni.

Pe unii băieți și fete de școală generală, hărțuirea altor colegi îi face mai admirați in
cadrul grupului, deci mai autoritari. Elevii justifică acest comportament spunând că anumiți copii
"merită” să fie hărțuiți, în timp ce alții admit faptul că agresiunea îi face să se "simtă bine".
Cercetătorii Hoover și Oliver au declarat că elevii sunt de acord cu faptul că cele mai multe
intense traume legate de agresiune au loc în timpul anilor de școală generală și că până la 80%
dintre elevi se angajează în acte de intimidare (Sandra Harris, 2003, pp.32-34).

Despre Bullying în cadrul liceului:

Pe măsură ce indivizii avansează in varstă, devine tot mai dificil să definească o imagine
clară a experiențelor legate de agresiune. De fapt, unii elevi de liceu raportează că agresiunea le
provoacă un sentiment de putere și că nu o consideră o problemă deosebit de serioasă. Elevii mai
mari sunt mult mai puțin susceptibili să reclame comportamentele de agresiune, în același timp,
fiind mai puțin dispuși să recunoască că sunt hărțuiți. S-a dovedit că liceenii au tendința de a
evita persoanele și locurile în care se manifestă agresiuni, reducând astfel șansele de a deveni
victime. Victimele agresiunii consideră personalul didactic necorespunzător pregătit și
insuficient de exigent pentru problemele apărute în urma fenomenului de “bullying”.

S-a constatat că intre 14% si 34% din elevii de liceu au raportat că au fost hărțuiți cel puțin
"uneori", în timp ce 7% -17% recunosc că supun alte persoane agresiunilor fizice sau verbale.
Hărțuirea în cadrul acestei trepte educaționale are cele mai mari șanse de a dezvolta în zonele de
recreere, în sala de clasă, pe holurile instituției și chiar și pe drumul spre casă.

Băieții tind să își aleagă victimele datorită unor caracteristici cum ar fi: slăbiciunea fizică
a victimelor, prietenii și afiliații victimei lor sau vestimentația. Fetele, pe de altă parte, își aleg
victimele după caracteristici bazate în general pe aspectul fizic, pe starea emoțională generală a
victimei, pe gradul de inteligență și performanță academică (Sandra Harris, 2003, pp.54-58).
 În timpul adolescenței, funcția și importanța grupului se schimbă dramatic. Adolescenții
încep să caute autonomia față de părinți, aceștia se îndreaptă spre colegi pentru a discuta
problemele, sentimentele, temerile și îndoielile, amplificandu-se astfel timpul petrecut cu
prietenii față de cel petrecut alături de părinți. Cu toate acestea, această dependență de sprijinul
social este asociată cu o presiune din ce în ce mai mare pentru obținerea statutului social. În
timpul adolescenței, grupurile colegiale devin stratificate, iar problemele de acceptare și de
popularitate devin din ce în ce mai importante. Cercetările arată, că duritatea și agresivitatea sunt
considerate importante pentru statutul băieților, în timp ce imaginea este un factor determinant
central al statutului social în rândul fetelor (Eder, 1995). Unii cercetători cred că presiunea de a
câștiga acceptarea și statutul de egal poate fi legată de o creștere a hărțuirii. Acest comportament
poate fi destinat afirmării superiorității față de ceilalți studenți. (Espelag and Dorothy L,
2002,pp.3-5).

Este bullyingul prezent doar în interacțunile directe? Despre cyberbullying:

Bullying-ul poate îmbrăca multe forme, hărțuirea virtuală fiind o formă particulară de
agresiune, prezența foarte frecvent pe internet, prin intermediul rețelelor de socializare.

Aşa cum o indică şi termenul – şi cum remarcă unii cercetători – cyberbullying-ul este o
formă de bullying care se manifestă prin mijlocirea tehnologiei digitale (Cassidy, Faucher &
Jackson, 2013; Lampert & Donoso, 2012).

Cyberbullyingul păstrează caracteristicile aproape identic cu cele ale hărțuirii

tradiționale, cu mențiunea că violența fizică este eliminată dacă agresiunea are loc exclusiv în
mediul online. Pe de altă parte, cyberbullyingul vine cu noi particularități. Anonimitatea datorată
lipsei de contact fizic între agresor și victim face că diferențele de “forțe” să fie irelevante. În
mediul online, bullyingul nu mai depinde de raportul discrepant în ceea ce privește vârstă, sexul
și poziția socială dintre componențîi actului de hărțuire. Intensitatea ridicată cyberbullyingului
este considerată o altă particularitate specifică abuzului virtual, medierea contactului dintre
victima și agresor prin intermediul ecranului ameliorează inhibițiile și reținerile agresorului, fapt
ce duce la intensificarea actului abuziv.

7
 Comportamentul deviant este deci hiperbolizat tocmai datorită lipsei de contact propriu
zis între părțile procedeului de bullying. Extinderea temporală și spațială este de asemenea
specifică violenței virtuale, hartuitorul având acces nelimitat asupra țintei, victima neavând
siguranță clasică existența în cazul unui bullying obișnuit, casă, locul de muncă, momentele zilei
considerate “sigure” fiind expuse unui posibil atac digital.

Odată cu dezvoltarea tehnologiei și a răspândirii utilizării de rețele sociale, a apărut și

fenomenul de cyberbullying, destul de frecvent în rândul tinerilor pentru a necesită atenția
psihologilor și sociologilor. Tot mai mulți minori care accesează internetul și implicit diferite
rețele de socializare se confruntă la un moment dat cu acest fenomen de hărțuire socială ,
îmbrăcând multiple forme prin care se petrece, începând de la sms-uri, comentarii, email-uri,
furtul de identitate, postări denigratoare, excluziune publică s.a.m.d.

Analize comparative între frecvența bullyingului și cyberbullyingului înclină balanța spre

formă clasică de hărțuire, care a atins cote mult mai mari în ceea ce privește frecvența și
intensitatea acestui comportament. (Solberg & Olweus, 2003).

Cu toate acestea, cyberbullyingul e predominant întâlnit în afara școlilor, întocmai

datorită politicii conservatoare a instituților educaționale în ceea ce privește utilizarea
telefoanelor în incintă, în acest caz, hărțuirea tradițională fiind mult mai des întâlnită.

În ceea ce privește profilul unui bully, atât în varianta clasică cât și în cea digitală,
studiile au arătat că persoană/persoanele respective au un statut similar în raport cu
victima/victimele, de obicei, în cazul elevilor/studenților fiind în același an de studiu, de multe
ori în aceeași clasa/grupa și cu un statut financiar relative echivalent. Cu toate acestea, percepția
agresorilor despre ei înșiși era superioară realitățîi, în schimb ce victimele de multe ori se
subevaluau.

Diferențe notabile s-au descoperit și în ceea ce privește preponderența genului

hartuitorului și al victimei, fetele fiind mai predispuse în primul rând cyberbullyingului dar și
bullyingului clasic, atunci când atacurile pornesc tot din partea unei fete. Pe de altă parte, băieții
sunt mai susceptibili de a fi victime ale bullyingului clasic dar totodată se află mai des în postura
de agresor. În ceea ce privește perioada în care comportamentul agresiv a persistat, această
variază între o săptămâna și câțiva ani, media răspunsurilor situându-se în jurul duratei de 1-2
săptămâni. Elevii au apreciat cyberbullyingul că o formă mai agresivă și dăunătoare decât
varianta clasică, justificările variind de la anonimitatea agresorului până la contactul prelungit cu
acesta datorat avantajului tehnologic. (Smith, P. K., Mahdavi, J., Carvalho, M., Fisher, S.,
Russell, S., & Tippett, N. (2008), 376-385).

Contrar mass-mediei, fenomenul a arătat o ușoară descreștere din punctual de vedere al

frecvenței, o posibilia explicație oferită de sociologi este că utilizatorii internetului încearcă să
adopte un fel de cod etic pentru această activitate. Pe de altă parte, atenția acordată acestui tip de
agresiune este categoric în continuă accentuare, informațiile certe despre nuanțarea sau
diminuarea efectivă a actului de hărțuire fiind divergente.

Ce știm despre “bullies” ( agresori) ?

 cei mai tineri au mai multe șanse de a minți, de a lovi, sau de a-i exclude pe alții;
 recunosc mai multe comportamente antisociale, cum ar fi consumul de alcool, fumatul;
 frecventează școala mai puțin;
 agresorii de sex masculin au de patru ori mai multe șanse de a folosi violența directă
decât fetele;
 prezintă o șansă mai mică de adaptare la școală, atât din punct de vedere academic, cât și
din punctual de vedere al climatului școlar;
 agresorii de sex masculin au mai multe șanse să fure sau să deterioreze proprietatea
celorlalți;
 își fac prieteni mai ușor decât victimele lor;
 sunt rareori la fel de izolați din punct de vedere social ca victimele lor;
 70% din agresorii de liceu au fost susceptibili de atitudini rasiste;
 agresorii de sex masculin sunt aproape la fel de predispuși că agresorii de sex feminin
pentru a răspândi zvonuri despre alții;

9
Ce știm despre victimele Bullying-ului ?

 cele mai multe victime sunt reprezentate de copii mai mici care au fost bătuți, amenințați,
izolați și mințit de agresori mai mari;
 tind să fie anxioase și lipsite de asertivitate;
 se consideră mai puțin capabile din punct de vedere intelectual decat elevii care nu au
fost hărțuiți;
 se simt în nesiguranță și resimt o stare de frică în mediul academic in comparație cu
ceilalți;
 consideră că nu sunt capabile să se apere eficient;
 au o stare psihosocială deficitară față de ceilalți indivizi în general;
 prezintă mai multe dificultăți spre a-si forma prieteni;
 nu dezvoltă relații însemnate cu colegii de clasă, spre deosebire de agresori care încearcă
să acapareze susținerea și aprecierea întregii colectivități;
 victimele se simt foarte singure;
 pot recurge la alcoolul, fumat și droguri;
 victimele sunt, de obicei, fizic diferite din punctul de vedere al rasei, stilului vestimentar,
religiei;
 au, de obicei, o stimă de sine mult mai scăzută decât agresorii, copiii cu nevoi speciale
prezintă un risc deosebit spre a fi victime;
 sunt predispuse la a fi porecliți;
 tind să aibă atitudini mai pozitive față de școală decât agresorii;
 consideră că un motiv comun pentru a fi agresat il reprezintă performanța școlară;
 numărul victimelor scade considerabil cu avansarea in vârstă;
 victimele masculine sunt mai predispuse agresiunii directe decât cele de gen feminine;
 fetele continuă să raporteze agresiuni indirecte, cum ar fi excluderea;
 victimele de gen feminin sunt adesea văzute de alții că neatractive;
Care sunt cauzele ce determină acest fenomen ?

Există numeroase organizații de suport, de asistență și consultare psihologică înființate

pentru a combate agresiunea. Acestea oferă o mulțime de sfaturi și sprijin victimelor, dar
resursele disponibile pentru părinții copiilor care reprezintă agresorul, sunt limitate. Este vital ca
părinții să recunoască comportamentul copilului lor și să înțeleagă care ar putea fi cauzele și
motivațiile copilului pentru care acesta ar putea recurge la un comportament agresiv.

"Mulți copii nu știu de ce sunt agresori", spune Peter Sharp, un psiholog care se
concentrează asupra nevoilor educaționale speciale și alfabetizării emoționale. "Nu numai că nu
înțeleg pe deplin - unii nu știu că sunt bătăuși", explică el.

De ce devin copii agresori?

Toți avem nevoie de un anumit nivel de stimă de sine, iar copiii nu diferă de persoanele
mature la acest aspect. Cei care se consideră diferiți sau trec printr-o perioadă dificilă pot încerca
să devină mai încrezători prin exercitarea autorității asupra altora. "Cercetările arată că mulți
copii care recurg la acest comportament au fost ei la rândul lor hărțuiți - fie de copii, fie de
adulți", comentează Peter Sharp.

Alte motive pentru care atacatorul recurge la această acțiune includ atât un sentiment
de gelozie față de copilul “țintă” sau de nesiguranță față de el însuși. Un copil ce prezintă o astfel
de conduită negativă ar putea decide că vrea să pară un individ autonom, “un tip dur” , fiind un
mecanism de apărare împotriva presupusupuselor tentative ale altor colegi de a-i lua locul.

Pe de altă parte unii copii se manifestă în concordanță cu modul în care au fost socializați
în mediul familial: dacă discuțiile contradictorii dintre frați sau părinți sunt deseori rezolvate prin
abuz verbal sau prin manifestări brutale, copilul va considera că un astfel de comportament este
general acceptat și reprezintă singura cale pentru a se face remarcat.

11
 Alt studiu (Pellegrini, A. D. and Long, J. D. (2002), A longitudinal study of bullying,
dominance, and victimization during the transition from primary school through secondary
school)) prezintă o teorie explicativă a bullyingului în rândul tinerilor care fac tranziția de la
învățământul primar la cel secundar. Băieții sunt conștienți de rolul pe care dominația o are în
cadrul grupului social și încearcă să avanseze pe scară socială din numeroase motive și prin
diferite moduri, unul dintre ele fiind intimidarea sau impunerea prin violență, respective
bullying. Băieții asociază dominarea celorlalți cu succesul în special în relațiile heretosexuale,
fiind încurajați de faptul că fetele prefer băieții influenți și cu statut cât mai înalt. Extinderea
relațiilor sociale nu asigură doar succesul asociat respectului grupului ci este și un mod de
apărare împotriva bullyingului, persoanele cu un capital social bogat au mult mai puține șanse de
a fi victim unui astfel de comportament. De reținut, rata bullyingului a fos mai ridicată la
nivelurile inferioare de învățământ, aceste comportamente ameliorându-se temporar, până în
adolescență când reapar, uneori în formasi mai agresivă decât anterior. De asemenea, acest
fenomen a fost mult mai pregnant în rândul băieților, aceștia fiind asociați cu o agresivitate
nativă mai mare.

Există și teorii care afirmă latura instinctivă din care derivă acest act de violență, având
legătură cu strămoșii noștri a căror viață se concentra în jurul relațiilor sociale stabilite prin
obținerea unui status cât mai înalt, de obicei, atins prin dominarea semenilor. În ceea ce privește
femeile, și ele beneficiază de o justificare instinctuală, în trecut, acestea foloseau agresivitatea
pentru a avea acces la o poziție cât mai aantajoasa, care să le permită accesul facil la
bărbați.(Arseneault, L., Bowes, L., & Shakoor, S. (2010), 717-729)

Ce efecte prezintă acest tip de interacțiune?

Întrucât studiile (Perlus, Brooks-Russell, Wang, & Iannotti, 2014) au demonstrat

conexiunea dintre bullying și probleme mentale, în ultima decadă, accentul pus pe programe
care să stopeze sau să limiteze acest fenomen a crescut semnificativ.
 Rezultate sistematice arată că programele ce au activat în acest sens, au avut o rată
modestă a reușitei, luând în considerare o medie a acestor cuantificări. Spre exemplificare, o
metaanaliză a concluzionat că rata de reducere a bullyingului a fost în jur de 20% iar cea de
reducere a victimizării în jur de 17%. S-a pus așadar problema eficienței acestor programe,
întrebarea fiind legată de cauza nereușitei lor. Următorul studiu este unul calitativ și prezintă
opinia studenților în legătură succesul sau insuccesul programelor antibullying. Perspectiva
unică din care participanții își desfășoară observația față de aceste inițiative poate conduce la
îmbunătățirea acestor acțiuni și la înțelegerea motivelor pentru care sunt relativ ineficiente.

Acest studiu a fost aprobat de instituțiile ce ii vizau activitatea, fiind o sursă legitimă
de informație și a fost realizat într-o comunitate canadiană. Majoritatea participanților au fost
elevi în clasele 5-8, respective 38 de băieți și 59 de fete de la diferite școli, ai căror părinți au fost
de acord cu această implicare experimentală. Activități specific antibullying au fost lansate de
școlile implicate, urmărindu-se îndeaproape înregistrările promte și anonime de bullying,
totodată asigurându-se și asistență pentru eventualele victime. A fost observat că unii participanți
interferau cu buna desfășurare a studiului, conducând mai mult sau mai puțin conștient spre
eșecul cercetării. De asemenea, diferențe semnificative au fost constatate în ceea ce privește
genul subiecților, fetele acționând altfel decât băieții în ceea ce privește conformarea, analizarea
și cooperarea cu supervizorii. Rezultatele au fost analizate în funcție de metodele folosite.

Inițiativele de stopare a fenomenului de bullying au fost sortite în mare parte insuccesului

atunci când s-au realizat într-un mod detașat, neinteractiv, plictisitor, prin intermediul posterelor,
afișelor cu mesaje specifice, 69% dintre opinii au aprobat ineficiența lor. Mesajele repetitive s-au
dovedit de asemenea foarte puțin eficiente, provocând plictisul și reticența față de îndemnurile
succesive, peste 50% împărtășind această părere. Credibilitatea autorităților implicate în acest
studiu a reprezetat un alt inconvenient, mulți elevi nefiind convinși de adevărata motivație a
profesorior implicați, multe comportamente fiind categorisite prin complezență, 62% dintre
subiecți fiind influențați de această abordare.

Tot în cadrul experimentului, s-au constatat următoarele: profesorii au fost de multe ori
incapabili să detecteze bullyingul sau l-au tecut cu vederea, minimizând importanța
comportamentelor de acest gen. În cazul în care comportamente agresive erau detectate,

13
amânarea luării de măsuri reprezenta o practică frecventă tocmai în rândul celor care aveau
obligația de a oferi soluții și asistență ulterioară, profesorii neacordând diminuand gravitatea
faptelor. Când însă exista inițiativa de stopare a comportamentelor nedorite, aceasta avea o
încărcătură tolerantă, de superficialitate, adresată uneori prin îndemnuri simpliste, generice, fără
efecte notabile.

Varianta în care inițitativele sunt aplicate corespunzător și tratate adecvat de către

profesori, noi probleme interferează cu finalizarea de succes. Asftel, 62% au fost de acord că
urmările sau consecițele ce succed un act de bullying sunt prea indulgente, fără a provoca un
discomfort considerabil la adresa agresorului. Stigmatul asociat cu orice program antibullying
este un at impediment de care se leagă eficientă acestor inițiative, elevii fiind deranjați de relația
cu acest subiect, indiferent de poziția pe care o ocupă (victima, agresor, spectator) existând o
reactanță clară față de topic, aceștia considerând că sunt tratați superficial, ca niște ființe
inferioare ce nu își pot rezolva singuri conflictele. În plus, elevii au asociat programele cu
favorizarea de către cadrele didactice, devenind elevul preferat nefiid de dorit când vine vorba de
relațiile interpersonale dintre aceștia.

De remarcat faptul că toți elevii au resimțit o oarecare ameliorare a oricărui tip de

comportament bullying în perioada studiului, deși, odată cu finalizarea să, lucrurile s-au întors la
situația inițială în majoritatea cazurilor. Negarea că ar face parte din categoria celor vizați de
aceste activități antisociale a constituit un factor care nu poate fi neglijat în nereușită initiaitvelor,
unele comportamente de genul s-au intensificat întocmai pentru că agresorii nu și-au asumat
identitatea și au minimizat importantă actelor întreprinse. La polul opus, unii elevi au avut o
atitudine reticență și sfidătoare față de supervizori încă de la începutul studiului, luând în
derâdere atât procesul cât și persoanele implicate.

Concluzionând, ineficiența programelor antibullying eșuează parțial dintr-o multitudine

de cauze privind atât metodele de implementare, cât și componentele umane, atât elevii cât și
profesorii dețin o mare parte din vină. Transmiterea monotonă și/sau deficitară a mesajului,
atitudinile de reactanță socială și de sfidare din partea elevilor îngrijorați de efectele
stigmatizante ale implicării adecvate precum și indulgența excesivă, tratamentul diferențiar sau
pur și simplu lipsa interesului și dezinformarea în cazul profesorilor, se cumulează și contribuie
categoric la insuccesul acestor programe antibullying.

Bullyingul minorităților sexuale:

O altă formă de bullying se leagă de minoritățile sexuale care aparțin de anumite grupuri
sociale. Se poate identifica tendința de a stigmatiza alte orientări decât cele heterosexuale, într-o
manieră extrem de agresivă și perseverență. Bullying-ul de natură homofobica este reprezentat
prin comportamentul agresiv orientat către o persoana sau un grup de persoane care au o altă
orientare sexuală. Acest tip de bullying este direcționat în special împotriva persoanelor cu
orientări sexuale diferite, cum ar fi homosexualitatea, bisexualitatea, transexualitatea sau
intersexualitatea. Homofobia este atitudinea specifică care stă la baza și influențează bullying-ul
îndreptat direct împotriva tinerilor apartenențe din minoritățile sexuale. Homofobia este definită
că și convingerea, credință, atitudinea, stereotipul și comportamentul negativ împotriva
persoanelor homosexuale. Această noțiune este folosită cu sens mai larg și reprezintă aversiunea,
fobia, frică față de persoanele LGBT (Lesbian, Gay, Bisexual and Transsexual community) în
general. (Craig Donnellan, 2006, pp. 2-4)

Feedback-urile oferite au arătat că acest tip de agresiune este chiar mai pregnantă decât
cea pe fundamente rasiale, victimele fiind profund deranjate de apelative înjositoare ce au
legătură cu preferințele lor. Fenomenul afectează ambele sexe, fetele fiind însă mai stigmatizate
în comparație cu băieții, referitor la acest aspect. (Pilkington, N. and D’Augelli (1995), pp.34-
56.)
Studiul Luton din 1994 și-a propus să cerceteze impactul bullyingului asupra
minorităților sexuale, urmărind analizarea consecințelor acestui comportament. Acest studiu a
fost constituit din investigații empirice asupra implicațiilor bullyingului asupra homosexualilor,
bisexualilor, lesbiencelor și transexualilor, având 119 participanți. Subiecților le-a fost dat să
completeze anumite formulare ce vizau interpretarea minorităților sexuale în cadrul societății,
vizând grupele de vârstă dintre 16-66 ani. O parte a studiului s-a desfășurat între anii 1995 și
1997 și a vizat aspecte discrimatorii față de această minoritate din punctul de vedere al
interacțiunilor agresive la școală, la muncă, relațiile interpersonale, predispoziția spre patologii

15
afective, posesivitate și pratici sexuale. O altă parte a studiului s-a compus dintr-un interviu cu
persoanele aparțînând minorităților sexuale, conțînând întrebări deschise referitoare la perioada
școlii și adolescenței, relatiille personale și carieră. Rezultatele despre au fost următoarele:
porecle umilitoare 82%, ridicuizare 72%, tachinările au ocupat 52%; răspândirea unor zvonuri
defăimătoare a obținut un procent de 59%, în timp ce 52% din subiecți au afirmat că se simțeau
amenințați din cauza felului în care erau priviți. Dintre subiecți, 27% au fost izolați de grup, în
timp ce 11% au fost abuzați sexual de către profesori sau colegi. Diferențe au fost semnalate și în
ceea ce privește genul, femeile fiind mai puțin predispose la agresiuni fizice și la ridiculizări
decât bărbații, însă mai susceptibile la limitarea interacțiunilor, fiind marginalizate de persoanele
de același sex. Participanții au afirmat că au întâmpinat dificultăți semnificative în ceea ce
privește integrarea socială, poziția în cadrul unui grup, formarea și menținerea relațiilor, modul
în care erau priviți la locul de muncă sau la școală. ( Ion Rivers, 2001) [Accessed 23 Jan. 2019].

Conform “Studiul privind climatul școlar la nivel național” din 2009, a fost raportat
faptul că un procent îngrijorător de 90% dintre tinerii minorităților sexuale au fost hărțuiți verbal.
De asemenea, 4 din 10 studenți au raportat că au experimentat daune din urmă hărțuirii fizice din
cauza orientării lor sexuale. Cu toate că o anumită doză de agresiune este experimentată în școli
și licee de o majoritate a indivizilor, acele persoane care aparțîn undei minorități sexuale sunt
statistic de trei ori mai predispuși la absenteism școlar din cauza confruntărilor, hârțuirilor,
violenței atât verbale, cât și fizice; decât sunt colegii lor heterosexuali.

Studii recente au arătat că înțelegerea comportamentelor și a acțiunilor familiei, colegilor,

profesorilor și comunității, precum și a caracteristicilor culturale care favorizează sau inhibă
comportamentul de agresiune în școală este critică.

Cercetările lui Berlan (2010), care a inclus un eșantion de 7559 de adolescenți cu vârste
cuprinse între 14 și 20 de ani, au constatat că bărbațîi homosexuali, lesbienele și femeile
bisexuale aveau un risc mai mare de victimizare decât bărbații și femeile heterosexuale din cauza
orientării sexuale și expresia genului. În ceea ce privește perpetuarea, cercetătorii au documentat
acest lucru.
 Băieții adolescenți, în special elevii de liceu, sunt, de asemenea, mult mai susceptibili de
a fi implicăți în hărțuirea homofobă decât fetele. Fetele care trec prin adolescentism sunt mai
predispuse să-și exprime compasiunea atât pentru victimele agresiunii în general, cât și pentru
tinerii care au fost victime ale minorităților sexuale. (Jun Sung Hong & James Garbarino, 2012)

Bronfenbrenner consideră microsistemul ca cel mai apropiat mediu al individului (școală,

familia), în care are loc comunicarea directă, față în față. Microsistemul unui tânăr este compus
din dintr-o rețea socială construită din relații interpersonale care implică interacțiuni dintre
indivizi cu care tânărul a dezvoltat o relație și care îl pot influență. La rândul lor, acești indivizi
sunt influențați de alte relați și deci de alți tineri în general.

Familia, grupul de prieteni și grupul de colegi din cadrul școlii sunt microsistemele
primare pentru majoritatea tinerilor. Cercetările au arătat că riscul cel mai mare pentru
dezvoltarea comportamentului agresiv de hărțuire homofobă apare în cadrul grupului de
persoane aporpiate că și colegii și prietenii. Totodată și factorii cei mai eficienți de protecție pot
fi dezvoltați tot în aceste microsisteme ale tânărului individ. (Jun Sung Hong & James Garbarino,
2012). Există școli cu evenimente sociale pentru studenții minorităților sexuale și există tineri
identificați cu homosexualitatea în emisiuni populare de televiziune, precum "Glee" și "Familie
modernă". Recent au fost revizuite la noțiunile de patologie intrinsecă și anomaliile diferitelor
orientări sexuale, dar s-au făcut declarații politice active care interzic orientarea sexuală ca bază
pentru intervenția terapeutică. Această modificare poate servi ca o motivație puternică pentru
continuarea eforturilor de transformare a agresiunii homofobe într-o politică de toleranță și
acceptare.

Efectele ‘Bullying-ului’ pe termen lung

Nu există nicio îndoială că experiențele de hărțuire și intimidare au o multitudine de

efecte negative asupra agresorului, a victimei și a celor din jur. Studiile arată că elevii de liceu
consideră că agresiunea le-a afectat în mod serios bunăstarea fizică, socială și academică.
Olweus (1993) a studiat 70 de bărbați care au fost victime ale bullying-ului în timpul liceului și
a constatat că și la câțiva ani după absolvire prezentau o formă de depresie semnificativă și o
stimă de sine mai scazută decât colegii lor care nu fuseseră hărțuiți. Un alt studiu a urmărit, timp
de 22 de ani, un grup de studenți, identificați că fiind foarte agresivi. La vârsta de 30 de ani, 25%
17
dintre acești indivizi aveau deja cazier judiciar, comparativ cu doar 5% dintre ceilalți copii (Eron
și colab., 1987)

Incidentele de agresiune fac că indivizii implicați in comportamente de tip bullying să se

simtă mai puțin atasați de mediul social, alteori conduc la o dezvoltare psihică precară,
socializare redusă, abuz de substanțe și chiar sinucidere. Abilitatea de a forma relații
corespunzătoare este deseori afectată, unii indivizi se învinovățesc pentru incapacitatea de a
interacționa cu sexul opus. În plus, mulți consideră că acest tip de victimizare și respingere este
un precursor cert al tulburărilor emoționale la vârsta adultă.

În concluzie, fenomenul “bullying” afectează numeroase grupuri de indivizi, având o arie

de manifestare diversă, implicațiile aferente extinzându-se atât în plan personal cât și
social. Acest comportament deviant alterează calitatea vieții celor implicați pe toate nivelurile,
indivizii resimțind negativ impactul indiferent de contextul vizat, fiind cauza dificultăților de
acceptare personală, identificare socială și formarea de relații interpersonale adecvate.

Bibliografie:

1.Septimiu Chelcea (coord), S.C (2006). Psihosociologie-Teorie și aplicății. Bucuresti

2. Peter K. Smith and Sonia Sharp, 1994, ’School Bullying-Insights and Perspectives’
3.Sandra Harris, Garth F.Petrie, 2003, ‘Bullying-The bullies, the victims, the bystanders’
4.Craig Donnellan, 2006, ‘Bullying-Issues’, Volume 122
5.Espelage, Dorothy L. (2002). Bullying in Early Adolescence: The Role of the Peer Group.
6. Neil Duncan (1999). Sexual Bullying. Londra
7. Jun Sung Hong & James Garbarino (2012). Risk and Protective Factors for Homophobic
Bullying in Schools: An Application of the Social–Ecological Framework
8. Tony Watson (2012) Sociology, Work and Organisation, Editia a 6-a
9.Aikiseishinro. 2019. Academia Aiki Seishin Ryu. [Online]. [20 January 2019].Available from:
https://www.aikiseishin.ro/blog/bullying/
10. Smith, P. K., Mahdavi, J., Carvalho, M., Fisher, S., Russell, S., & Tippett, N. (2008).
Cyberbullying: Its nature and impact in secondary school pupils. Journal of child psychology and
psychiatry
11.Arseneault, L., Bowes, L., & Shakoor, S. (2010). Bullying victimization in youths and mental
health problems: ‘Much ado about nothing’? Psychological Medicine
12.Lgbt.org.ar.(2019).[online] Available at:
http://www.lgbt.org.ar/blog/Matrimonio/archivos/educational_and_child_%202001.pdf#page=34
[Accessed 23 Jan. 2019].
13. Revistadesociologie.ro. (2019). [online] Available at: http://www.revistadesociologie.ro/pdf-
uri/nr.1-2-214/03-Velicu%20Bun.pdf [Accessed 19 Jan. 2019].

14. Pilkington, N. and D'Augelli, A. (1995). Victimization of lesbian, gay, and bisexual youth in
community settings. Journal of Community Psychology
15. Smith, P. K., Mahdavi, J., Carvalho, M., Fisher, S., Russell, S., & Tippett, N. (2008).
Cyberbullying: Its nature and impact in secondary school pupils. Journal of child psychology and
psychiatry
16. Bullying in American Schools Google Books. (2019). Bullying in American Schools. [online]
Available at:
https://books.google.ro/books?hl=ro&lr=&id=fqmPAgAAQBAJ&oi=fnd&pg=PA121&dq=bully
ing+rates+in+the+united+states&ots=CQ5AzzXo8p&sig=tIZDtpXdMrKYPKCD5GErTZ0D9P
Y&redir_esc=y#v=onepage&q=bullying%20rates%20in%20the%20united%20states&f=false
[Accessed 20 Jan. 2019].
17 Hatzenbuehler, M. L., Flores, J. E., Cavanaugh, J. E., Onwuachi-Willig, A. and Ramirez, M.
R.
Hatzenbuehler, M., Flores, J., Cavanaugh, J., Onwuachi-Willig, A. and Ramirez, M. (2017).
Anti-bullying Policies and Disparities in Bullying: A State-Level Analysis. American Journal of
Preventive Medicine, 53(2), pp.184-191.
18. Anon Casciac.org. (2019). [online] Flaspohler, P. D., Elfstrom, J. L., Vanderzee, K. L.,
Sink, H. E. and Birchmeier, Z.
Flaspohler, P., Elfstrom, J., Vanderzee, K., Sink, H. and Birchmeier, Z. (2009). Stand by me:
The effects of peer and teacher support in mitigating the impact of bullying on quality of
life. Psychology in the Schools, 46(7), pp.636-649.
19. Hong, J. S., Lee, C., Lee, J., Lee, N. Y. and Garbarino, J.
Hong, J., Lee, C., Lee, J., Lee, N. and Garbarino, J. (2013). A Review of Bullying Prevention
and Intervention in South Korean Schools: An Application of the Social–Ecological
Framework. Child Psychiatry & Human Development, 45(4), pp.433-442.

20. TWEMLOW, S. W., FONAGY, P. and SACCO, F. C. TWEMLOW, S., FONAGY, P. and
SACCO, F. (2006). The Role of the Bystander in the Social Architecture of Bullying and

19
Violence in Schools and Communities. Annals of the New York Academy of Sciences, 1036(1),
pp.215-232.

Cuprins:

De unde provine termenul? ............................................................................................................. 2

Cum recunoastem acest tip de interacțiune si ce caracteristici prezintă? ....................................... 2
Unde este mai frecvent acest fenomen? ......................................................................................... 3
Despre “Bullying” în Etapa Școlii Elementare .............................................................................. 4
Despre ‘Bullying’ în cadrul Școlii Generale ................................................................................... 5
Despre Bullying în cadrul liceului .................................................................................................. 6
Ce știm despre “bullies” ( agresori) ? ............................................................................................. 9
Ce știm despre victimele Bullying-ului ?...................................................................................... 10
Care sunt cauzele ce determină acest fenomen ? .......................................................................... 11
De ce devin copii agresori? ........................................................................................................... 11
Ce efecte prezintă acest tip de interacțiune? ................................................................................. 12
Bullyingul minorităților sexuale ................................................................................................... 15
Efectele ‘Bullying-ului’ pe termen lung ....................................................................................... 17