Sunteți pe pagina 1din 3

Ilie Nicoleta-Andra

Grupa 3 IF

Analiza “Omul in cautarea sensului


vietii” de V. Frankl

“Omul in cautarea sensului viietii” scrisa de Victor Frankl, fondatorul logoterapiei (cea
de-a treia scoala vieneza de psihoterapie alaturi de psihanaliza infiintata de Freud si psihologia
individuala a lui Alfred Adler), descrie in prima sa parte terorile pe care acesta le-a suferit in
perioada holocaustului in lagarele naziste, in cea de-a doua parte prezentand logoterapia si ideea
sa de baza: omul este motivat de o forta fundamentala a gasirii sensului in viata, denumita de el
vointa de sens.
Cea mai populara carte scrisa de Frankl descrie calatoria acestuia de la un simplu numar
la un om cu sens si cum supravietuirea sa a depins intr-o proportie mare de vointa de sens, de
dorinta de a-si indeplini scopul: crearea logoterapiei. Am ales aceasta carte pentru analiza
deoarece nu este doar cartea care m-a introdus in literatura psihologica, dar este si cartea care
m-a impresionat cel mai mult. Lupta continua intre viata si moarte pe care Frankl a dus-o in
timpul holocaustului si dorinta sa de viata in ciuda lucrurilor pe care le-a suferit reprezinta o
inspiratie pentru fiecare om, indiferent de varsta sau trecut.
Inceputul cartii, in descrierea detaliata a lagarului si a gandurilor autorului, picteaza o
imagine cruda si realista nu numai asupra terorilor naziste, dar si asupra mortii si a pierderii de
sens. Frankl descrie cum cei din jurul sau isi pierdeau unul cate unul vointa de a trai si, in
consecinta pierdeau lupta cu moartea. Acesta este pur convins ca singurul motiv pentru care el a
putut supravietui a fost faptul ca isi gasise sensul, lucru ce l-a impins sa lupte pentru viata si
pentru o posibila scapare. Relatarea tragediilor in sine este suficienta pentru a arunca pe cineva in
contemplare si tristate, insa rezistenta eroica si determinarea lui Frankl creeaza o motivatie si o
raza de lumina in viata de zi cu zi.
Realismul si curajul de care da dovada autorul in paginile acestei carti evidentiaza
gravitatea evenimentelor si taria de caracter a acestuia. Frankl nu se sfieste din a descrie moartea
si tortura in detaliu, ceea ce intaraste idea principala a cartii dar si a filozofiei sale psihologice,
logoterapia: omul este imputernicit si poate trece prin orice pentru a-si gasi sau a-si indeplini
sensul in viata.
Cea de-a doua parte a cartii descrie logoterapia, bazele acesteia si principiile sale. Cum
am mentionat si mai sus, idea de baza a logoterapiei este ca forta motivatoare fundamentala a
omului este gasirea de sens. Frankl sustine ca nevoia de sens din viata unui individ este atat de
puternica incat poate propulsa omul prin orice viata poate arunca in el.
In aceasta descriere a propriei sale scoli de psihologie, Frankl descrie omul ca fiind manat
de principii si valori, si nu de mecanisme de aparare, vointa de sens nefiind un rezultat al
instinctelor sale. Autorul contrazice principiile celorlalte scoli de psihologie prin afirmatia ca
Ilie Nicoleta-Andra
Grupa 3 IF

omul poate trai si muri pentru valorile si principiile sale, si nu doar pentru pornirile sale
instinctuale. Vointa de sens, totusi, poate duce si la frustrari, individul care nu si-a gasit directia
in viata fiind predispus la caderi psihologice, denumite de acesta nevroze noogene.
Nevrozele noogene reprezinta consecinte ale frustrarii existentiale, pe care Frankl o
caracterizeaza ca avand 3 mari aspecte:
 Existenta insasi;
 Sensul existentei;
 Incercarea asidua de a gasi un sens in viata (vointa de sens).
Aceste nevroze, care nu isi au radacina in planul psihologic, ci in cel mental, se nasc din
probleme existentiale si singura lor rezolvare este logoterapia in viziunea lui Frankl.
Care este sensul vietii? Frankl spune ca nimeni nu poate raspunde la aceasta intrebare
decat omul in sinea lui, sensul diferind de la individ la individ, fiecare dintre noi fiind diferit si
avand aspiratii si afinitati diferite. Omul isi poate calma nevoia de sens doar prin gasirea unui
sens concret, specific, un scop abstract nefiind satisfacator in cazul unei crize existentiale.
Crizele existentiale sunt fenomene din ce in ce mai des intalnite in perioada
contemporana, globalizarea si uiformizarea umana in cadrul societatii fiiind factori care
contribuie la pierderea sensului. Individul se simte pierdut si ignorat in viata de zi cu zi, acesta
devenind mai degraba un numar in societatea noastra pur capitalista decat un individ cu propriile
sale vise si inclinatii. Goana eterna dupa avutii, exacerbata in zilele noastre de economie si stilul
de viata preponderent, nu fac nimic pentru a ajuta sentimentul de pierdere pe care foarte multi
oameni il incearca zi de zi. Omul nu este indemnat sa isi gaseasca sensul, ci mai degraba sa
castige lucruri materiale si sa urmeze o cariera care nu neaparat ca ii aduce satisfactie, dar care ii
aduce bani. Astfel individul intra intr-o rutina care devine un mechanism de aparare impotriva
vidului existential, care totusi isi face simtita prezenta in momente de repaus, atunci cand omul
devine constient de lipsurile existentiale din viata lor. Astfel, oamenii devin dependenti de
munca, pentru a evita conflictul cu vidul existential. Acest fenomen este denumit de Frankl
“nevroza de duminica”.
Vidul existential se manifesta de cele mai multe ori prin plictiseala, apatie. Omul nu
gaseste satisfactie in activitatiile sale zilnice asa ca devine apatic, fara vointa de a crea sau
evolua. Cum afirma si Schopenhauer, omul este etern prins intre a fi plictisit si a trece prin
necazuri, afirmatia inca valabila si in secolul nostru. Vidul existential insa, poate duce si la stari
si actiuni mai grave cum ar fi depresia, dependenta si agresivitatea, acesta putand duce chiar
pana la suicid.
Tot in cadrul logoterapiei, Frankl da un sens suferintei, cel mai bun exemplu fiind chiar
povestea sa de viata si tragediile pe care le-a intampinat. Suferinta are si ea un rol in gasirea
sensului in viata, aceasta de cele mai multe ori facandu-ne constienti de lucrurile placate si
partile bune care insotesc fiecare tragedie. De exemplu, moartea mamei mele a fost un eveniment
care m-a marcat negativ, si in opinia mea de atunci, irecuperabil. Insa, nu a fost chiar asa. Desi a
fost o tragedie crunta pentru mine la 19 ani, a declansat o serie de evenimente care m-au facut sa
Ilie Nicoleta-Andra
Grupa 3 IF

cresc si sa incep sa imi caut propriul meu sens, pe care l-am gasit in urma inceperii terapiei din
cauza depresiei in care ma aflam. Desi inconfortabil si cumplit, acest lucru m-a ajutat pe termen
lung si, m-a determinat sa vreau sa ajut alti oameni la randul meu, fiind convinsa ca acesta este
sensul meu in viata.
Frankl afirma ca suferinta nu este necesara pentru gasirea sensului, insa tin sa il contrazic.
Un om care nu a stiut niciodata ce inseamna sa primesti partile proaste ale vietii, care nu a inteles
niciodata ce inseamna lupta existentiala, traieste intr-un cocon de ignoranta, unde este ferit de tot
ce ne face umani, pentru ca umanitatea nu este nicidecum frumoasa sau sclipitoare, ci grea si
plina de obstacole. Paradoxal, greutatile vietii o fac frumoasa, fara umbra neputand simti caldura
soarelui. Acesti oameni traiesc intr-o forma de apatie inconstienta, acestia nesimtind nevoia de a
se ridica din culcusul lor confortabil, in consecinta nesimtind constient nevoia de a-si gasi sensul
in viata.
Suferinta reprezinta o unealta pe care noi ar trebui sa o folosim pentru a ne propulsa mai
departe. Omul trebuie sa isi gaseasca taria de a folosi necazurile ca pe oportunitati de a invata
ceva, de a fi mai aproape de a-si gasi sensul si de a-si da seam ace incearca viata sa il invete. Din
pacate, multi oameni aleg apatia in urma suferintei, apatie care duce la dependenta sau fanatism
religios, individul cautand un sens in lucruri imaginare, neputandu-se confrunta cu realitatile
vietii. In realitate, consider ca suferinta este lucrul cel mai capabil de a ne face sa gasim sensul
vietii si sa scapam de plictiseala vidului existential.
Tot in opera sa, Frankl descrie si sensul dragostei, ca fiind o cale de a gasi sensul in viata.
Acesta sustine ca dragostea nu este ceva instinctual, care vine ca si consecinta a nevoii de sex, ci
invers, ca sexul fiind o consecinta si o modalitate de exprimare a dragostei. In viziunea sa,
dragostea este descrisa ca fiind singura modalitate prin care poti vedea cu adevarat un alt om. De
asemenea dragostea este un prilej prin care celui iubit ii poate fi actualizat potentialul de catre cel
care il iubeste, acesta fiind un fenomen reciproc.
Logoterapia este psihologia cu care eu rezonez cel mai mult, fiind de acord cu aproape
fiecare aspect din viziunea lui Frankl. Gasirea sensului in viata este un lucru crucial pentru om ca
fiinta superioara, care a depasit perioada in care acesta era manat de instinctul de supravietuire
exclusiv.
Astfel, consider ca logoterapia este terapia secolului XXI, lipsa de sens si, in consecinta,
vointa de a trai fiind cea mai des intalnita problema a omului modern. Omul modern are nevoie
sa se regaseasca pe sine insusi, traiul dupa instinct nemaifiind suficient pentru a se simti
satisfacut in viata.