Sunteți pe pagina 1din 3

Memoriile false

Avem în genereal convingerea că memoria noastră


înregistrează evenimentele și experiențele pe care le trăim
exact așa cum s-au întâmplat. În realitate însă memoria este un
proces extrem de complex, insuficient înțeles și din nefericire,
inexact. De cele mai multe ori intervin numeroși factori care
împiedică stocarea sau redarea cu acuratețe a informațiilor,
dând astfel naștere la distorsiuni ale memoriei. În unele cazuri,
erorile sunt atât de mari, încât apare fenomenul pe care
specialiștii îl numesc “amintirile false”.

Ce sunt amintirile false?


De multe ori creierul este cel care ne joacă feste, mai ales
în ceea ce privește memoria. Amintirile false sunt distorsiuni
în rememorarea unor evenimente care nu ni s-au întâmplat, dar
despre care suntem convinși că sunt reale.
Se consideră că amintirile false s-ar crea în timpul
procesului reconstructiv al memoriei. Când ne amintim un
lucru, nu ni-l amintim disparat, ci reconstruim din memorie și
contextual în care l-am întâlnit pentru că simțim nevoia unui
fir narativ consistent și plauzibil. Ori aceste detalii care
formează întregul sunt stocate tot în memoria de lungă durată
și specialiștii spun că aici ar fi problema, că multe din detaliile
pe care le folosim ar fi de fapt false, ceea ce afectează și
produsul final.
Amintirile sunt în general fragile, relative ușor de
înfrumusețat și de manipulat, iar odată cu trecerea timpului se
deteriorează. Atunci când le evocăm trebuie să redăm
informațiile complete, dar pentru că o parte dintre ele s-au
pierdut deja, inconștient vom umple golurile cu ceea ce
credem noi că s-ar potrivi și ar da sens, dar asta nu înseamnă
că amintirea respectivă va fi și reală. În acest fel recurgem la
ceea ce în psihologie se numește schemă: un anumit model de
comportament sau o succesiune de informații specifice pentru
un anumit eveniment din viață.

De ce apar falsele amintiri?


Principala cauză care stă la baza formării amintirilor false
este o eroare în ceea ce privește sursa amintirii respective. În
aceste cazuri o persoană își poate însuși incoștient o amintire a
unui eveniment care i s-a întâmplat altcuiva, despre care a
auzit sau despre care a citit sau a văzut un film și să se
comporte ca și cum acea experiență i s-ar fi întâmplat ei.
Uneori informațiile și amintirile pe care le avem deja pot
interfera cu cele pe care vrem să le reținem, ducând la apariția
unor amintiri greșite sau total false. Alteori se modifică
amintirea veche pentru a deveni congruentă cu amintirile pe
care vrem să le memorăm.

Care sunt pericolele amintirilor false?


Dacă avem amintiri false despre năzbâtiile pe care le-am
făcut în copilările sau ne însușim o amintire ca fiind trăită de
noi când de fapt am auzit-o de la altcineva e posibil ca acestea
să nu aibă consecințe grave asupra noastră sau a celorlalți. În
cel mai rău caz putem cădea în ridicol când relatăm o
întâmplare ca fiind a noastră celor care cunosc sursa reală a
acesteia. În unele cazuri însă, când miza este mult mai mare,
amintirile false pot provoca un rău irecuperabil. Probabil cele
mai cunoscute cazuri sunt cele în care audierea victimelor sau
martorilor la un accident, o crimă, un abuz sau alte cazuri de
violență oferă informații care provin din amintirile false, ceea
ce duce la un deznodământ incorect al cazurilor respective,
culminând cu pedepsirea unor oameni nevinovați.
Exemple în acest sens sunt oferite de cercetarea realizată de
Elizabeth Loftus, doctor în psihologie la Universitatea din
California, care s-a specializat pe studiul memoriei și al
distorsiunilor care o pot afecta. Participanții la unu dintre
experimente au urmărit înregistrări video ale unor accidente de
mașină, apoi au răspuns la câteva întrebări legate de ceea ce
vizionaseră. Amintirile participanților au fost distorsionate –
aceștia au oferit răspunsuri diferite în funcție de modul în care
li s-a adresat întrebarea. Când au fost întrebați “cât de repede
mergeau mașinile atunci când s-au ciocnit?” au indicat o
viteză considerabil mai mica decât atunci când întrebarea a
fost “cu ce viteză mergeau mașinile atunci când s-au zdrobit”.
Accentuarea efectului impactului a dus la crearea de amintiri
false.

Exemplu:
Loftus & Palmer, 1974 – film accident de mașină
Cu ce viteză prima mașină a lovit-o pe a doua?
34mile/h
Cu ce viteză prima mașină a izbit-o pe a doua?
41mile/h