evrika group – www.cursonline.

eu –
cursuri de perfectionare, calificare, specializare avizate de Ministerul Muncii si Ministerul Educatiei
contabilitate, expert fiscal, inspector resurse umane, inspector in domeniul sanatatii si securitatii in
munca, limbi straine: incepator, mediu, avansat, pentru afaceri si limba romana pentru straini

Abordări ale formării

1. Definiţii şi comparaţii

Termenul de pedagogie provine din limba greacă, din cuvintele: paid-copil şi

agogos-ghid. Metodă de educaţie care se adresează copilului.
Termenul andragogie provine din cuvintele greceşti: andros-om (în sensul de
fiinţă umană adultă) şi agogos-ghid. Metodă de educaţie care se adresează adultului.
Sinergogia reprezintă o “cale de mijloc” între pedagogie şi andragogie, vizând
obţinerea unui efect sinergic (acţiune simultană îndreptată în acelaş sens; asociere)
pozitiv rezultat din combinarea principiilor acestora.

Tabel 1: Abordări privind trainingul

Pedagogia Andragogia Sinergogia

- abordare centrată pe profesor
- profesorul este responsabil
pentru realizarea învăţării
- profesorul are o autoritate
puternică asupra celui care
învaţă
- permite transmiterea eficace a
“conţinutului”
- profesorul predă, iar cursanţii
ascultă
- motivarea cursanţilor se
realizează predominant prin
mijloace externe, cum sunt
notele, aprobarea/dezaprobarea
profesorului, presiunile
parentale
- abordare centrată asupra
celui care învaţă
- cursantul îşi asumă o mare
parte a responsabilităţii în
legătură cu ceea ce şi cum
învaţă
- permite cursanţilor să înveţe
în ritmuri şi prin mijloace
diferite
- cursanţii reprezintă o parte
activă în procesul de formare şi
sunt responsabili pentru
preformanţele lor
- motivarea cursanţilor este
predominant de natură
intrinsecă (stimă de sine,
dorinţa de creştere a satisfacţiei
profesionale etc.)
- cale “de mijloc”, care
înlocuieşte figura autoritară a
profesorului cu structuri şi
metode interactive de training
şi învăţare
- nu consideră că studenţii ştiu
deja ceea ce ar trebui să înveţe
- cursanţii sunt responsabili
pentru performanţele lor
- învăţarea se realizează prin
sinergie în cadrul grupurilor de
cursanţi: învăţarea care rezultă
din şi prin lucrul în echipă este
mai puternică şi mai amplă
- colegii cursantului constituie o
sursă de motivaţie pentru
învăţare

Între educaţia copilului şi cea a adultului există diferenţe importante datorate unor
cauze pe care le vom prezenta ulterior. În tabelul următor ilustrăm sintetic aceste
deosebiri:

Tabel 2: Comparaţie între educarea copilului şi educarea adultului

Pedagogie Element de comparaţie Andragogie

Copilul este dependent de Adultul îşi asumă
profesor, care îşi asumă Rolul responsabilitate pentru
responsabilitatea deplină cursantului/profesorului procesul de învăţare.
pentru procesul de învăţare. Profesorul încurajează şi

1
 facilitează învţarea
Copilul aduce cu sine puţine Adultul aduce cu sine o vastă
cunoştinţe în cadrul procesului experienţă pe care se bazează
Contribuţia cursantului
de învăţare. El este dependent mai mult decât pe ceea ce i se
de profesor. spune

Copilul învaţă ceea ce este Adultul învaţă ceea ce crede că

condiţionat să înveţe pentru a
obţine aprobarea adulţilor
Învăţarea este orientată pe
materii şi conţinut, care sunt
puţin relevante pentru copil.
Planul de învăţământ şi
programa sunt adoptate pe
vârste şi standardizare. Se pune
accentul pe transmiterea de
cunoştinţe.
Motivaţia de a învăţa
Aşteptări de la procesul de
training
Stilul şi structura procesului de
training
are nevoie pentru a face faţă
mai bine problemelor de la
locul de muncă sau familie
Adultul caută să înveţe ceea ce
este în mod direct relevant
pentru el în prezent.
Trainingul este organizat astfel
încât să satisfacă nevoile şi
ritmul celui care învaţă. Se
utilizează în primul rând
învăţarea prin efectuarea de
experienţe.

2. Abordarea lui E. L. Thorndike şi E. C. Lindeman

Apariţia în 1926 a “Asociaţiei Americane pentru Educaţia Adulţilor” a deschis

două direcţii de cercetare importante în domeniu.

Un prim current, iniţiat de Thorndike era centrat mai mult pe posibilităţile de a

învăţa ale adulţilor decât pe process. Prin intermediul unor cercetări riguroase, Thorndike
a obţinut dovezi că centrele de interes şi posibilităţile de a învăţa ale adulţilor diferă de
cele ale copiilor.

Un al doilea current viza descoperirea modului în care adulţii învaţă. Lindeman,

promotorul acestui curent a fost puternic influenţat de J. Dewey (1859-1952, a fost un
filozof, psiholog şi pedagog american) a cărui deviză pedagogică era: “Learning by
doing” (învăţare prin practică). Lindeman a pus bazele unei metodologii a educaţiei
adulţilor:

“Educaţia adulţilor trebuie privită prin prisma situaţiilor şi nu a programelor.

În sistemul pedagogic tradiţional, este invers: rolul principal îl au programele şi
profesorii, cursanţii nefiind decât elemente secundare. În educaţia adulţilor, cursantul
încetează să se adapteze la o programă şcolară prestabilită. În schimb, programul de
training este conceput în jurul centrelor de interes şi nevoilor cursantului. Orice
persoană adultă se confruntă în viaţa profesională şi în timpul liber, în diferitele
comunităţi cu care intră în contact cu situaţii la care trebuie să se adapteze. Tocmai
acesta este şi punctul de plecare în formarea adulţilor, programul fiind abordat în
termeni de situaţii şi punere în aplicare. Experienţa cursanţilor este elementul cheie în
educaţia adulţilor. Dacă învăţarea înseamnă viaţă, atunci viaţa trebuie ea însăşi să fie
o sursă de învăţare.”

Fundamentele teoriei lui Lindeman privind educaţia adulţilor sunt următoarele:

2
  Nevoia de a şti: adulţii sunt motivaţi să înveţe dacă îşi descoperă nevoi şi centre
de interes pe care le-ar putea satisface prin intermediul unui stagiu de training.
Analiza nevoilor şi a centrelor de interes ar trebui, prin urmare, să constituie
punctul de plecare al oricărei acţiuni de formare. Adulţii au nevoie să ştie de ce
trebuie să înveţe ceva. Prima sarcină a trainerului este aceea de a-l ajuta pe
cursant să conştientizeze nevoia sa de a învăţa un anume lucru. Astfel, cursantul
descoperă diferenţa dintre situaţia sa actuală şi cea pe care doreşte să o atingă.
Acest demers îi permite să-şi stabilească obiective personale şi să-şi elaboreze un
plan de acţiune.
 Conceptul de sin al cursantului: Adulţii se caracterizează prin independenţă şi
autonomie, ei doresc să-şi stabilească singuri reguli şi să fie trataţi ca persoane
responsabile pentru propriile decizii. De aceea trainerul trebuie să-şi asume un rol
de facilitator al unui schimb de informaţii şi experienţe între cursanţi şi între el şi
cursanţi, mai curând decât cel de a transmite cunoştinţe şi de a evalua gradul de
retenţie (oprire, reţinere) a acestora. Totuşi, atunci când se află într-o situaţie
“şcolară”, adulţii regăsesc reflexele din copilărie şi recad într-o stare de
dependenţă. Dacă trainerul îi tratează ca pe copii ei vor simţi un conflict
psihologic într modelul intellectual privind formarea (cel care învaţă este o fiinţă
dependentă) şi nevoia de autonomie (caracteristică adultului). Ca rezultat al
acestei tensiuni, cel mai frecvent effect este abandonarea formării.
 Rolul şi experienţa cursantului: experienţa este cel mai important factor prin
care învaţă adulţii. Fiecare adult intră într.un stagiu de training cu propriul său
trecut, cu o varietate de experienţe şi cu caracteristici personale proprii. În
grupurile de adulţi, diferenţele individuale sunt mai pronunţate decât în grupurile
de tineri sau copii, grupurile sunt mai eterogene (diferit, felurit, deosebit) în ceea
ce priveşte cultura, stilul de învăţare, motivaţia, nevoile, obiectivele. Acest fapt
poate fi folosit pentru a oferi grupului bogăţia şi specificitatea fiecărui participant,
prin intermediul simulărilor, dezbaterilor de cazuri, rezolvări de probleme în grup.
De asemenea, trebuie ţinut seama de diferenţele între participanţi în stabilirea
stilului, duratei, locului şi ritmului formării.
 Voinţa de a învăţa şi orientarea învăţării: modul de învăţare este centrat pe
realitate şi de aceea trainigul trebuie structurat în jurul unor situaţii reale şi nu a
unor teme teoretice. Adulţii sunt dispuşi să înveţe dacă cunoştinţele,
competenţele, atitudinile şi valorile transmise îi vor ajuta să facă faţă mai bine
situaţiilor reale cu care se confruntă. Mai mult, ei asimilează mai uşor dacă aceste
sunt prezentate în contextul în care se prezintă realitatea.
 Motivaţia: deşi adulţii sunt sensibili la factori de motivaţie externi (salarii mai
mari, promovări, condiţii de muncă mai bune etc.), factorii interni constituie cea
mai puternică sursă de motivaţie (dorinţa de creştere a satisfacţiei personale, stima
de sine, stima din partea celorlalţi etc.).

3. Abordarea lui Roger Mucchielli

În opinia lui Mucchielli, caracteristicile andragogiei sunt următoarele:

3
 a) adulţii sunt persoane care au intrat în viaţa profesională, care îşi asumă roluri
sociale şi care au acumulat deja o experienţă directă. De aceea ei au ieşit din
starea de dependenţă specifică copilăriei asumându-şi responsabilitatea pentru
acţiunile proprii. Ei sunt conştienţi de rolul lor social, de situaţie, potenţialul şi
aspiraţiile lor.
b) dacă la adolescenţi plăcerea de a învăţa este legată de descoperirea lumii
necunoscute şi de dorinţa romantică de a o reconstrui, la adulţi curiozitatea se
estompează, senzaţia posibilităţilor infinite se diminuează, iar realismul şi
pragmatismul iau lcul romantismului. Personalitatea adultului devine mai rigidă
sub impactul rolurilor sociale şi echilibrelor defensive şi apare rezistenţa la
shimbare.

Formarea adulţilor nu se poate realiza cu sistemul practicat în şcoli şi universităţi

deoarece:

 se manifestă o rezistenţă faţă de “întoarcerea la şcoală” nu numai pentru că

există pericolul regăsirii unor complexe şi blocaje din perioada adolescenţei,
dar şi pentru că sistemul tradiţional de formare este ameninţător prin
caracterul său de evaluare şi sancţionare.
 teama adultului că nu va mai putea să înveţe “pe de rost”, să ia notiţe, să se
concentreze.
 adulţii au sentimental că ceea ce se învaţă în şcoală are o utilitate redusă în
viaţa profesională. Ei îşi propun de obicei un obiectiv imediat sau pe termen
mediu atunci când se implică într-un stagiu de training. De aceea se aşteaptă
să întâlnească în cadrul formării probleme şi situaţii legate direct de
activitatea profesională.
 adultul are nevoie mai mult de învăţarea unor comportamente practice în
situaţii profesionale decât de teorii universale şi de aceea legătura între teorie
şi practică trebuie pusă mereu în evidenţă în mod concret.
 utilizarea în cadrul formării a unor situaţii şi aplicaţii concrete răspunde
unei nevoi duble a adulţilor: de a avea o dovadă privind utilitatea cursurilor
şi de a experimenta cele învăţate într-un spaţiu protejat.
 informaţiile nu pot fi prezentate într-o formă fragmentară, pe criterii
pedagogice tradiţionale deoarece adultul a cunoscut realitatea cu
globalitatea, interdependenţele şi interdisciplinaritatea acestora.
 formarea adultului se realizează în corelaţie cu locul său de muncă, iar
activitatea pe care o desfăşoară şi mediul organizaţional poate fi un factor
care favorizează sau care se opune formării.

Înţelegerea faptului că, pentru adulţi, realitatea reprezintă viaţa cu responsabilităţile ei

profesionale prezente şi viitoare, cu aspiraţiile şi cu propriul orizont de timp, este
postulatul de bază pentru formularea principiilor unei pedagogii a adulţilor.

4. Abordarea lui Bernice McCarthy

4
 În concepţia lui McCarthy, formarea adulţilor trebuie să ia în considerare
următoarele exigenţe:

 Este necesar să aibă la bază situaţii trăite de participanţi, probleme sau

dificultăţi curente ale acestora, pentru a pune în evidenţă nevoia de noi
cunoştinţe pentru rezolvarea acestora.
 Este important să faciliteze schimbul de experienţă între participanţi, care
constitue o excelentă sursă de învăţare.
 Este necesară plasarea temei abordate într-un context global, astfel încât să
se poată induce un comportament adaptat situaţiilor familiare cursantului.
 Este necesară adaptarea la stilurile de învăţare ale adulţilor, fără a omite
construirea unor secvenţe pedagogice care să răspundă la întrebările: de ce?,
cum funcţionează?, la ce serveşte?.
 Este important ca ceea ce se predă să poată fi aplicat imediat de către
cursanţi prin exerciţii deschise, relevante pentru rezolvarea problemelor
cotidiene ale acestora.
 Deoarece adulţii învaţă “făcând”, cursanţii trebuie ajutaţi ca pornind de la
cazurile discutate în clasă să îşi extindă gândirea în direcţia unor noi
dimensiuni ale activităţii lor profesionale.
 Trainerul trebuie să realizeze legături între experienţa cursanţilor şi
situaţiile profesionale pe care le propune stgiul de training.
 Este necesar ca după fiecare etapă a procesului de formare să se verifice
înţelegerea temelor tratate de către participanţi. Această verificare este
recomandabil să fie realizată pe baza unor aplicaţii propuse chiar de către
participanţi şi relevante pentru viaţa lor cotidiană.

5. Abordarea pedagogică a lui Malcolm Knowles

Malcolm Knowles a conceput modelul său androgogic prin antiteză cu modelul

pedagogic tradiţional, având convingerea, pe care o împărtăşim şi noi, că adulţii învaţă
cel mai bine într-un cadru informal, canfortabil, flexibil,, şi relaxat.

Principiile modelului său sunt următoarele:

 Cursanţii adulţi au nevoie să ştie de ce trebuie să înveţe: “o persoană nu
asimilează perfect decât lucrurile care i se par necesare”. Rolul trainerului
este să îi ajute să conştientizeze “nevoia de a învăţa” şi să le explice că
trainingul vizează îmbunătăţirea eficacităţii şi calităţii vieţii lor.
 Adulţii sunt responsabili pentru propriile decizii. Ei au nevoie să fie trataţi ca
indivizi autonomi.
 Adulţii vin la stagiul de training cu propria lor experienţă: “În foarte multe
stagii de training, adulţii însişi sunt cea mai bogată resursă pentru învăţare”.
Identitatea lor este constituită pe baza acestei experienţe şi a nu o lua în
considerare este perceput ca o atitudine de respingere a propriei lor
personae.
 Învăţarea este un act voluntary şi, ca urmare, nu putem învăţa pe nimeni
nimic, decât dacă “se lasă învăţat”. Malcolm Knowles subliniază că “nu

5
 putem învăţa pe nimeni în mod direct; nu putem decât să facilităm
învăţarea”.
 Adulţii îşi orientează învăţarea în jurul unor probleme şi sarcini concrete,
din viaţa lor cotidiană. Ei sunt dispuşi să depună effort pentru a învăţa doar
dacă estimează că aceasta îi va ajuta să îşi resolve mai bine problemele cu
care se confruntă.
În concluzie, considerăm că principiile unei pedagogii specifice adulţilor sunt
următoarele:

1. Definirea riguroasă a unui obiectiv concret care să permită utilizarea

timpului afectat formării cu o finalitate perceptibilă care să răspundă
nevoilor reale şi conştientizate ale cursanţilor.
2. Implicarea şi responsabilitatea cursantuluimîn toate etapele
procesului de formare.
3. Crearea unei atmosfere confortabile, informale şi transferarea relaţiei
trainer-cursant astfel încât trainerul să devină facilitator al învăţării
şi consultant.
4. Utilizarea energiei grupului şi a experienţelor individuale ca surse de
motivare şi învăţare.

Aplicarea acestor principii presupune o atitudine şi o filozofie particulare din

partea trainerului, constând în deschidere, creactivitate, interes real faţă de
progresul şi personalitatea participanţilor la stagiul de training, iar metoda
adegvată constă în activizarea stagiilor de training cu ajutorul studiilor de caz,
jocurilor simulărilor, activităţilor de grup care fac apel în mod constant la
experienţa şi creactivitatea participanţilor.