IASI 2016

CUPRINS
I. Scurt istoric ................................................................................. 3
II. Componență ................................................................................ 3
Judecătorii ................................................................................. 3
Președintele ............................................................................... 4
Avocații generali și judecătorii raportori ................................. 5
Grefierul .................................................................................... 5
III. Competența............................................................................... 6
IV. Organizare internă .................................................................. 7
V. Procedura .................................................................................... 7
VI. Limba de procedură ................................................................ 9
BIBLIOGRAFIE .............................................................................. 10

2
 Tribunalul de Primă Instanță, după intrarea în vigoare a tratatului de la
Lisabona, Tribunalul, este o instanță specializată în cadrul Curții de Justiție a Uniunii
Europene, cu sediul la Luxemburg.

I. Scurt istoric

Crearea Tribunalului de Primă Instanță a fost posibilă ca urmare a semnării Actului

Unic din 1986 care a modificat Tratatul de la Roma. În temeiul dispozițiilor asupra cărora
statele au fost de acord, Consiliul a emis hotărârea din 24 octombrie 1988 pentru
înființarea Tribunalului. Tribunalul a început să funcționeze la 31 octombrie 1989, dată la
care Decizia Președintelui Curții referitoare la constatarea legalității constituirii a fost
publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Tribunalul a fost creat pentru a consolida garanțiile judiciare acordate persoanelor

fizice prin instaurarea unui al doilea nivel al autorității judiciare și pentru a permite Curtii
de Justitie să se concentreze asupra atribuției sale de bază, interpretarea uniformă a
legislației comunitare.

După intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona (1 decembrie 2009), „Tribunalul

de primă instanță” se numește „Tribunalul”.

II. Componență

Tribunalul de primă instanță este compus din următorii membrii:

 Judecătorii

Potrivit Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE - versiunea

consolidată, publicată la 30 martie 2010), numărul judecătorilor Tribunalului este stabilit
prin Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene. Conform art.48 din Statutul Curții,
Tribunalul se compune din 27 de judecători care sunt aleși dintre persoane care oferă
depline garanții de independență și care au capacitatea cerută pentru exercitarea unor înalte
funcții jurisdicționale. Aceștia sunt numiți de comun acord de către guvernele statelor
membre, pentru o perioadă de șase ani. La fiecare trei ani are loc o înlocuire parțială.
Membrii care și-au încheiat mandatul pot fi numiți din nou (art.257 TFUE). Tratatul a
instituit un comitet care emite un aviz cu privire la capacitatea candidaților de a exercita

3
funcțiile de judecător și avocat general în cadrul Curții de Justiție și al Tribunalului, înainte
ca guvernele statelor membre să facă nominalizările (art.255 TFUE).

Înainte de a-și exercita funcția, judecătorii depun în fața Curții de Justiție următorul
jurământ: „Jur să îmi exercit funcția cu deplină imparțialitate și potrivit conștiinței; jur să
nu divulg nimic din secretul deliberărilor.” Imediat după depunerea jurământului,
judecătorii semnează o declarație prin care își iau angajamentul solemn de a respecta, pe
durata funcției lor și după încetarea acesteia, obligațiile care decurg din această funcție, în
special îndatoririle de a da dovadă de onestitate și de discreție în acceptarea anumitor
poziții sau avantaje după încetarea funcției lor.

Judecătorii beneficiază de imunitate de jurisdicție. În ceea ce privește actele îndeplinite de

aceștia, inclusiv cuvintele rostite și scrise în calitatea lor oficială, judecătorii continuă să
beneficieze de imunitate după încetarea funcției lor. Curtea de Justiție, întrunită în ședință
plenară, poate ridica imunitatea. Consultarea Tribunalului cu privire la o asemenea
problemă este obligatorie. În cazul în care, după ridicarea imunității, se declanșează o
acțiune penală împotriva unui judecător, acesta poate fi judecat, în oricare stat membru,
numai de instanța care are competența de a judeca magistrații celei mai înalte autorități
judiciare naționale.

 Președintele

Președintele Tribunalului este desemnat de judecători, dintre ei, pentru o perioadă

de trei ani, mandatul putând fi reînnoit. Președintele nu poate fi desemnat avocat
general. Dacă mandatul președintelui încetează înainte de expirarea mandatului, noul
președinte este ales pentru perioada care a mai rămas din mandat.

Președintele conduce lucrările și serviciile Tribunalului; acesta prezidează ședințele

plenare, precum și deliberările desfășurate în camera de consiliu. Președintele prezidează
Marea Cameră. Dacă face parte dintr-o cameră compusă din trei sau din cinci judecători,
președintele Tribunalului prezidează această cameră.

În situația în care președintele nu își poate exercita atribuțiile, funcția este preluată
de unul din președinții camerelor, și anume acela care are cea mai mare vechime ca
judecător. Dacă doi președinți de camere au aceeași vechime, are prioritate cel mai în
vârstă.

4
  Avocații generali și judecătorii raportori

Avocatul general are rolul de a prezenta în ședință publică, cu deplină imparțialitate

și în deplină independență, concluzii motivate cu privire la anumite cauze înaintate
Tribunalului, pentru a-l asista în îndeplinirea misiunii sale. Tribunalul nu are avocați
generali desemnați în plus față de judecători. În situația în care Tribunalul se întrunește în
ședință plenară este asistat întotdeauna de un avocat general desemnat dintre judecători de
către președintele instanței. În cazul în care Tribunalul se întrunește în cameră, necesitatea
de a fi asistat de un avocat general se determină în funcție de dificultatea problemelor de
drept sau complexitatea în fapt a cauzei. Decizia de a fi desemnat un avocat general într-o
asemenea situație se ia de Tribunalul întrunit în ședință plenară, la cererea camerei căreia i-
a fost repartizată cauza.

Pentru fiecare cauză repartizată unei camere, președintele acesteia propune

președintelui Tribunalului desemnarea unui judecător raportor.

 Grefierul

Grefierul Tribunalului este ales prin vot secret de toți judecătorii instanței. Este
declarată aleasă persoana care obține voturile a mai mult de jumătate din judecători. Dacă
niciun candidat nu obține majoritatea absolută, se organizează alte tururi de scrutin până
aceasta este obținută. Mandatul grefierului este de șase ani. După expirarea mandatului,
aceeași persoană poate fi aleasă grefier din nou. Înainte de exercitarea funcției, grefierul
depune un jurământ care are același conținut ca și pentru judecători. Tribunalul poate
numi, urmând aceeași procedură, unul sau mai mulți grefieri adjuncți care să îl asiste pe
grefier. Grefierul are următoarele atribuții:

 ține registrul în care sunt înregistrate cronologic toate actele de procedură și

înscrisurile justificative;
 primește, păstrează și transmite toate înscrisurile;
 efectuează toate comunicările prevăzute de regulament (de ex: comunicarea cererii
introductive sau a memoriului în apărare către Consiliu și Comisie când acestea nu
sunt parte în cauză);
 asistă Tribunalul, președintele și judecătorii în exercițiul tuturor funcțiilor lor;
 păstrează sigiliile;
 răspunde de arhive și se îngrijește de publicațiile Tribunalului

5
  asistă la ședințele Tribunalului (cu excepția deliberărilor și a situației în care
Tribunalul ascultă, în camera de consiliu, observațiile judecătorului cu privire la
care Curtea trebuie să decidă dacă nu mai corespunde condițiilor cerute sau dacă
acesta nu mai îndeplinește obligațiile aferente funcției sale)
 asistat de serviciile Curții, sub autoritatea președintelui Tribunalului, se ocupă de
administrarea instanței, de gestiunea financiară și de contabilitate.

III. Competența

Tribunalul judecă:

 acțiuni directe introduse de persoane fizice sau juridice împotriva actelor

instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii Europene (ale căror
destinatare sunt sau care le privesc în mod direct și individual), precum și împotriva
actelor normative (dacă îi privesc direct și dacă nu presupun măsuri de executare)
sau, de asemenea, împotriva abținerii de a acționa a acestor instituții, organisme,
oficii sau agenții. Este vorba, de exemplu, de o acțiune introdusă de o întreprindere
împotriva unei decizii a Comisiei prin care i se aplică o amendă;
 acțiuni introduse de statele membre împotriva Comisiei;
 acțiuni introduse de statele membre împotriva Consiliului cu privire la actele
adoptate în domeniul ajutoarelor de stat, la măsurile de protecție comercială
(„dumping”) și la actele prin care Consiliul exercită competențe de executare;
 acțiuni prin care se urmărește obținerea unor despăgubiri pentru prejudiciile cauzate
de instituțiile Uniunii Europene sau de funcționarii acestora;
 acțiuni ce au la bază contracte încheiate de Uniunea Europeană, prin care se
atribuie în mod expres Tribunalului competența de judecare;
 acțiuni în materia mărcilor comunitare;
 recursuri împotriva deciziilor Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene,
limitate la chestiuni de drept.

Împotriva hotărârilor pronunțate de Tribunal în aceste materii se poate formula

recurs la Curte. Recursul nu poate viza decât probleme de drept și nu poate viza exclusiv
taxele și cheltuielile de judecată.

6
 Tribunalul judecă recursurile declarate împotriva deciziilor pronunțate de
tribunalele specializate. Hotărârile date de Tribunal în aceste cauze pot fi reexaminate de
Curte numai în cazul în care există un risc serios pentru unitatea sau coerența dreptului
Uniunii.

IV. Organizare internă

Tribunalul înființează în cadrul său camere compuse din trei și din cinci judecători și o
Mare Cameră compusă din treisprezece judecători și decide cu privire la repartizarea
judecătorilor pe camere. Decizia luată astfel se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene.

Unele cauze pot fi judecate de un judecător unic, dacă lipsa dificultății problemelor de
drept sau de fapt ridicate, importanța limitată a cauzei și absența altor împrejurări speciale
pot duce la concluzia că este adecvat să fie astfel judecate.

De asemenea, Tribunalul poate judeca o cauză în Marea Cameră (13 judecători) sau în
ședință plenară atunci când dificultatea problemelor de drept sau importanța cauzei
justifică această măsură.

Mai mult de 80 % dintre cauzele cu care este sesizat Tribunalul sunt judecate de
camere compuse din trei judecători.

V. Procedura

 Reguli generale

În principiu, procedura tribunalului de primă instanță cuprinde o fază scrisă și o fază

orală.

O cerere introductivă scrisă de un avocat sau de un agent adresată grefei declanșează

procedura. Aspectele principale ale acțiunii sunt publicate într-o comunicare, în toate
limbile oficiale, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Cererea introductivă este
comunicată de către grefier părții adverse, care dispune de un termen pentru a depune un
memoriu în apărare. Reclamantul are posibilitatea de a prezenta o replică într-un termen
determinat la care pârâtul poate răspunde printr-o duplică. Orice persoană, precum și orice
organism, oficiu sau agenție a Uniunii Europene care justifică un interes în soluționarea

7
unui litigiu aflat pe rolul Tribunalului, precum și statele membre și instituțiile Comunității
pot interveni în procedură. Intervenientul depune un memoriu, prin care urmărește
susținerea sau respingerea concluziilor uneia dintre părți, la care părțile pot ulterior să
răspundă. În anumite situații, intervenientul poate să își prezinte observațiile și în cadrul
fazei orale. În timpul fazei orale are loc o ședință publică. În cadrul acesteia, judecătorii pot
adresa întrebări reprezentanților părților. Judecătorul raportor rezumă într-un raport de
ședință starea de fapt expusă, argumentele fiecărei părți și, dacă este cazul, argumentele
intervenienților. Acest document este pus la dispoziția publicului în limba de procedură.
Ulterior, judecătorii deliberează pe baza proiectului de hotărâre redactat de către
judecătorul raportor, iar hotărârea se pronunță în ședință publică. Procedura la Tribunal
este scutită de taxe. În schimb, onorariul avocatului, care are dreptul să își exercite profesia
în fața unei instanțe a unui stat membru și care trebuie să reprezinte partea, nu este în
sarcina Tribunalului. Cu toate acestea, o persoană fizică poate solicita să beneficieze de
asistență judiciară în cazul în care se află în imposibilitate de a face față cheltuielilor de
judecată.

 Procedura măsurilor provizorii

Introducerea unei acțiuni la Tribunal nu are ca efect suspendarea executării actului

atacat. Cu toate acestea, Tribunalul poate să dispună suspendarea executării acestuia sau să
prescrie alte măsuri provizorii.

Președintele Tribunalului sau, dacă este cazul, un alt judecător delegat cu luarea
măsurilor provizorii se pronunță asupra unei astfel de cereri prin ordonanță motivată.

Măsurile provizorii se dispun numai dacă sunt întrunite trei conditii:

1. acțiunea principală trebuie să pară, la prima vedere, întemeiată;

2. solicitantul trebuie să dovedească împrejurările care determină urgența măsurilor,

în lipsa cărora ar suporta un prejudiciu grav și ireparabil;

3. măsurile provizorii trebuie să țină seama de punerea în balanță a intereselor părților

și a interesului general.

Ordonanța are doar un caracter provizoriu și nu prejudecă fondul asupra căruia

Tribunalul se pronunță în acțiunea principală. În plus, aceasta poate fi atacată cu recurs în
fața Curții de Justiție.

 Procedura accelerată

8
 Această procedură permite Tribunalului să se pronunțe cu celeritate asupra fondului
unui litigiu în cauze considerate ca prezentând o urgență deosebită. Procedura accelerată
poate fi solicitată de reclamant sau de pârât.

VI. Limba de procedură

Oricare dintre cele 23 de limbi oficiale ale Uniunii Europene poate fi limba de
procedură. De regulă, limba de procedură este aceea în care cererea introductivă a fost
scrisă. Dezbaterile orale sunt interpretate simultan în mai multe limbi, după necesitate.
Judecătorii deliberează într-o limbă comună care, prin tradiție, este franceza. Hotărârea
redactată în limba de procedură constituie versiunea originală a hotărârii.

9
 BIBLIOGRAFIE

1. https://www.avocatnet.ro/articol_8382/Tribunalul-de-Prima-Instanta-componenta-
competenta-si-procedura.html
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Tribunalul_de_Prim%C4%83_Instan%C8%9B%C4%83

10