Sunteți pe pagina 1din 7

Conceptul general științific de sistem.

Conceptul general științific de sistem oferă un cadru comod pentru descrierea și


înțelegerea fenomenelor organizaționale, sociale, în special caracteristicile unui sistem
informațional. Fiind o noțiune general științifică, conceptul de sistem este folosit într-
un număr mare de aplicații. Se zice sistem educativ, sistem informațional, sistem
informatic, sistem solar, sistem filozofic etc. Cu termen de sistem pot fi descrise o ființă
umană, un program pentru calculator, o galaxie, un nucleu atomic etc. Din această
cauză există o mare diversitate de tratări ale conceptului de sistem în teoriile
dezvoltării societății, care fac obiectul unui studiu separat.
Vom formula și accepta următoarea definiție sumară a sistemului:
1. Sistemul reprezintă un ansamblu unitar de elemente (subsisteme), care se află
într-o legătură reciprocă (prin conexiuni) și care constituie un tot unitar cu
calități noi, ce lipsesc elementelor sale izolate;
2. Sistemul formează o unitate specifică împreună cu mediul său înconjurător (are
conexiuni), fiind despărțit de acesta prin frontiere;
3. Ca regulă, orice sistem cercetat reprezintă un element (subsistem) al altui sistem
de ordin superior (supra sistem);
4. La rândul lor, elementele oricărui sistem reprezintă sisteme de ordin inferior
(subsisteme).
O astfel de definiție permite elucidarea locului, rolului, arhitecturii sistemelor
informaționale și informatice, coraportul dezvoltării lor etc.
Pe exemplul sistemului de conducere (Fig.2.1) se poate urmări conceptul de
sistem alcătuit din subsisteme, noțiunile de frontieră și conexiuni. Frontierele și
conexiunile la frontiere sunt redate prin elipse și întretăierea lor. Elementele și
conexiunile interne sunt redate prin dreptunghiuri incluse. Fiecare din sistemele numite
reprezintă niște subsisteme ale organizației.
Sistemul formează o unitate specifică împreună cu mediul înconjurător, fiind
delimitat de acesta prin frontiere (dreptunghiul ce încapsulează Fig.2.1). Sistemul se

1
găsește în interiorul acestei limite, iar în exteriorul frontierei se găsește mediul
înconjurător.

Sistem de conducere (SG)

Sistem informaţional (SIF)

Sistem informatic (SI)

Sistem de date (SD)

Sistem de calcul (CPT)

Sistem real condus (SRC)

Figura 2.1. Coraportul şi frontierele diferitelor sisteme

Exemple de sisteme fizice

Sisteme fizice Descrierea sistemului


Sistem cardiovas- Inima şi vasele sangvine fac să circule sângele în corpul
cular circular omului. Limitele sistemului este corpul omului.
Sistem de transport Personalul, maşinile şi organizaţiile ce se ocupă de transportul
bunurilor şi pasagerilor (camioane, avioane...) drumuri de fier,
şosele etc.).
Sistem şcolar Clădiri, elevi, administratori, pedagogi, manuale, luate în
ansamblul lor.
Sistem informatic Suportul tehnic (hardware ─ calculatoarele, liniile de legătură
a reţelei), programele (software), bazele de date şi personalul
ce asigură procesarea informaţiei. Limitele sistemului sunt
stabilite de SIF respectiv.
Sistem contabil Registre, reguli, proceduri, documente, echipament şi
personal pentru colectarea datelor, măsurarea veniturilor şi
pregătirea rapoartelor.

2
În unele cazuri frontierele sunt bine determinate. În alte cazuri, persoana ce
studiază sistemul poate să delimiteze arbitrar frontierele, în funcţie de scopurile
urmărite. De exemplu: sistemul cardiovascular are limite bine stabilite care nu pot fi
schimbate, pe când limitele sistemului de transport pot fi interpretate în mai multe
moduri. De exemplu, sistemul de transport în limitele unui raion, oraş, unei regiuni
geografice etc. La fel, în sistemul de date al întreprinderii în unele cazuri pot fi incluse
datele contabile, în altele nu. Aceasta depinde de organizaţie şi scopul urmărit de
sistemul informaţional şi de problema pusă în rezolvare.

Taxonomia sistemelor
Taxonomia sistemelor ajută la o mai bună sistematizare a lor, la stabilirea cerinţelor,
tehnologiilor de dezvoltare, evaluarea soluţiilor etc.
1. Sistemele pot fi naturale sau artificiale, abstracte sau fizice.
2. Sistemele naturale (create de natură) sunt sistemele vii, omul, sistemul acvatic,
sistemul solar etc.
3. Sistemele artificiale sunt sistemele create de om. Sistemele organizaţionale şi
sistemele informaţionale, programele, calculatorul sunt exemple de sisteme
artificiale.
4. Sistemele abstracte reprezintă o aranjare ordonată de idei sau o construcţie
independentă (aritmetica, algebra, filozofia clasică....). De exemplu, un sistem
teologic este o aranjare ordonată a ideii de Dumnezeu şi a relaţiilor dintre
Dumnezeu şi oameni.
5. Un sistem fizic reprezintă un grup de elemente ce funcţionează în ansamblu
pentru a atinge un obiectiv comun (vezi definiţia de mau sus). Exemplele din
Tabelul 2.1 ne vor ilustra conţinutul unui sistem.
În pofida numeroaselor caracteristici generale şi a elementelor comune, sistemele
nu sunt identice între ele. Chiar dacă sunt formate din aceeaşi mulţime de elemente
aflate în interacţiune, şi se comportă unitar şi integral în relaţiile lor cu mediul. Şi teoria
sistemelor recunoaşte că, în funcţie de mulţimea elementelor, relaţiile cu mediul,

3
factorul de timp, coeficientul de complexitate şi de natura relaţiilor dintre mărimile de
întrare şi cele de ieşire, sistemele pot fi finite sau infinite, închise sau deschise, statice
sau dinamice, simple sau complexe, deterministe sau probabiliste, liniare sau neliniare
etc.(Fig. 2.2).

Închise

[6]

Un sistem închis se defineşte prin lipsa oricăror schimburi de materie, energie,


informaţie cu mediul său înconjurător
Ex: O reacţie chimică într-o eprubetă izolată, arderea într-un volum închis sunt
sisteme închise.
Astfel de sisteme închise îşi termină existenţa prin stingere şi dezorganizare.
Mişcarea sistemului către o stare de dezorganizare se numeşte creştere a entropiei[1]
[1] Entropie ─ măsură care indică gradul de organizare (dezorganizare) a unui sistem.
În organizaţii şi în procesarea informaţiei există sisteme relativ izolate de mediul
său (relativ închise) . Un program informatic este relativ închis, un sistem de producere
ce şi-a redus schimburile cu furnizorii şi clienţii poate fi conceput ca un sistem relativ

4
închis. Un sistem relativ închis este acela care are intrări şi ieşiri bine definite şi bine
controlate.
Sistemele deschise schimbă materie, energie şi informaţie cu mediul înconjurător
prin întrări şi ieşiri aleatorii şi nedefinite. Sistemele biologice, sistemele
organizaţionale, sistemele informaţionale pentru gestiune sunt sisteme deschise.
Un sistem determinist funcţionează într-o manieră previzibilă. Interacţiunea între
părţile lui este, cu certitudine, cunoscută.
Ex: un program ce derulează pe calculator sau câteva programe care
interacţionează. Sistemul informatic în care intrările predetermină ieşirile sunt sisteme
deterministe. Un sistem informatic contabil este un sistem determinist.
Un sistem probabilistic, spre deosebire de un sistem determinist, este descris în termeni
de comportament probabil.
Ex: prezicerea timpului este un sistem probabilistic; media reuşitei unui student
sau grupe academice pentru viitoarea sesiune; numărul candidaţilor la admiterea din
anul viitor etc.
Conceptul de sistem informațional economic
Conceptul de sistem informațional economic (SIE) a fost definit în moduri
diferite. De cele mai multe ori, conceptul de SIE este sinonim cu cel de sistem
informațional (SIF), destinat pentru asigurarea informațională a conducerii de diferite
niveluri.
Un sistem informațional economic (SIE) este un ansamblu de resurse umane și de
capital, investite în o unitate social-economică, în vederea colectării și prelucrării
datelor necesare producerii informațiilor, care vor fi folosite la toate nivelurile
decizionale ale conducerii și controlului activităților organizației.
Sistemul Informațional este ansamblu de elemente implicate în procesul de
colectare, transmisie, prelucrare, etc. de informații.
Rolul sistemului informațional este de a produce, păstra, transporta informația
între diferite elemente ale unității social-economice.

5
Spre exemplu, în cadrul unei unități economice, rolul sistemului informațional
este de a asigura persoanele de la conducere cu informații necesare pentru luarea
diferitelor decizii economice sau de altă natură.
În cadrul sistemului informațional se regăsesc:
- informația vehiculată,
- documentele purtătoare de informații,
- personalul,
- mijloace de comunicare,
- sisteme de prelucrare a informației, etc.
Printre posibilele activități desfășurate în cadrul acestui sistem, pot fi enumerate:
 achiziționarea de informații din sistemul de bază;
 completarea documentelor și transferul acestora între diferite compartimente;
 centralizarea datelor, etc.
Ansamblu de elemente implicate în proces de prelucrare și transmitere a datelor pe cale
electronică alcătuiesc un sistem informatic.
Într-un sistem informatic pot intra:
- calculatoare;
- sisteme de transmisie a datelor;
- alte componente hardware, softwer-ul;
- datele prelucrate,
- personalul ce exploatează tehnica de calcul;
- teoriile ce stau la baza algoritmilor de prelucrare, etc.
Se poate spune deci, că sistemul informațional este inclus în sistemul informatic, acesta
din urmă fiind o componentă esenţială a primului.
Obiectivele sistemelor informatice
Obiectivul principal - asigurarea selectivă şi în timp util a tuturor nivelurilor de
conducere şi a indivizilor cu informaţii necesare şi reale pentru fundamentarea şi
elaborarea deciziilor cu privire la desfăşurarea cât mai eficientă a activităţii lor.

6
Printre obiectivele ce afectează activităţile de bază din cadrul unităţilor economice
(aprovizionarea, producearea, desfacerea) putem menţiona:
- Creşterea gradului de utilizare a mijloacelor fixe;
- Creşterea volumului producţiei;
- Creşterea productivităţii muncii;
- Creşterea profitului şi a rentabilităţii;
- Reducerea consumurilor de materii prime şi materiale;
- Reducerea duratei ciclului de fabricaţie;
- Reducerea personalului administrativ-gospodăresc etc.
Obiectivele ce afectează funcţionarea sistemului informaţional sunt:
- Creşterea vitezei de răspuns a sistemului la solicitările beneficiarilor (reacţie de
răspuns în timp util);
- Creşterea exactităţii şi preciziei în procesul de prelucrare a datelor şi informare a
conducerii;
- Creşterea operativităţii datelor;
- Reducerea costului informaţiei (costului de prelucrare a datelor);
- Raţionalizarea fluxurilor şi circuitelor informaţionale,
etc.