Suport de curs - clasa a X-a

NOȚIUNI TERMODINAMICE DE BAZĂ

1. Structura discretă a substanței. Agitația termică

Concepția asupra discontinuității structurii materiei: substanțele sunt alcătuite din atomi și molecule aflate în
mișcare continuă și dezordonată; atomii se pot combina formând molecule.

Fenomen termic: orice fen. fizic legat de mișcarea de agitație la nivelul moleculelor.

Termodinamica: studiază fen. termice fără a lua în considerare structura microscopică (moleculară) a corpurilor. Ea
ia în considerare numai proprietățile macroscopice ale corpurilor.

Experimental se măsoară direct mărimi fizice ca presiunea și volumul gazului dintr-un cilindru cu piston, de ex. Alte
mărimi care nu pot fi măsurate direct se pot calcula.

În ce privește reprezenările noastre privind structura microscopică a corpurilor s-au dezvoltat modele structurale pt.
diferite stări de agregare.

Teoria cinetico-moleculară - fiecare particulă este modelată printr-un punct material

Modelul gazului ideal - caracteristici:

1. Gazul este format dintr-un nr. f.mare de particule identice (atomi sau molecule).
2. Moleculele se află în mișcare permanentă, total dezordonată; mișcarea fiecărei molecule se supune legilor mecanicii
clasice.
3. Moleculele sunt considerate puncte materiale.
4. Forțele intermoleculare se neglijează.
5. Ciocnirile moleculelor cu pereții vasului sunt perfect elastice.

Difuzia : fen. prin care 2 lichide/gaze se amestecă de la sine după un timp.

Constatări experim: a) se realiz. mai repede cân d crește temperatura; b) gazele difuzează mai repede decât lichidele,
iar acestea mai repede decât solidele; c) subst. cu molecule mici difuzează mai repede decât cele cu molecule mari.
Se poate explica dacă se admite ipoteza că moleculele tuturor corpurilor, indiferent de starea de agregare, se află
într-o mișcare permanentă, total dezordonată.
Agitația termică: mișcarea permanentă,total dezordonată și dependentă de temperatură a moleculelor oricărui corp.
Carcteristici: spontană, continuă, crește în intensitate cu creșterea temperaturii.
Descrierea mișcării moleculelor se face cu ajut. unui nr. de parametri independenți numiți grade de libertate notate
cu i (exprimă posibilitățile de mișcare în spațiul tridimensional). În spațiul tridimensional există 3 posibilități de
mișcare de translație și 3 de rotație, la temperaturi obișnuie. Moleculele monoatomice (He, Ne, Ar) au i = 3 (doar
mișcări de translație), moleculele diatomice (H2, N2, O2) de tip „halteră” au i = 5 (3 posibilități de translație și 2 de
rotație). Moleculele poliatomice (ex. CH4) au i = 6, din care 3 de translație și 3 de rotație.

2. Molul . Proprietăți. Probleme

Atomii și moleculele au mase extrem de mici → kg nu este o u.m. adecvată
Def. unitatea atomică de masă(u) - mărimea = 1/12 din masa unui atom al izotopului 126𝐶
1 u = 1,66 ∙10 -27kg

Def. Masa atomică relativă a unei subst. (Ar) - raportul dintre masa atomică medie a unui element și 1/12 din masa
atomică a izotopului 126𝐶 .
𝑚𝑋 𝑚𝑋
𝐴𝑟 (𝑋) = = 12 ∙
1 𝑚𝐶
12 𝑚𝐶
este o mărime adimensională (un număr)

1
 Suport de curs - clasa a X-a
Def. Masa moleculară relativă a unei subst. (Mr) - raportul dintre masa moleculară a unei molecule din acea subst.
și 1/12 din masa atomică a izotopului 126𝐶 .
Este egală cu suma maselor relative ale atomilor care compun acea moleculă (ex. Mr(O2) = 32, Mr(H2O) = 18).
Exercițiu: Calculați Mr pt. CO2, H2SO4, NaCl.
Def. Molul - cant. de subst. a unui sistem care conține atâtea entități elementare câți atomi sunt în 0,012 kg de 126𝐶 .
Obs. 1) Când este utilizat, trebuie specificate entitățile elementare (mol de atomi/ de molecule). 2) Cantitatea de subst.
este mărime fizică fundamentală în SI și se notează cu 𝜗
[𝜗]𝑆𝐼 = 𝑚𝑜𝑙𝑖
Conf. def. molului nr de entități elementare dintr-un mol de substanță este același oricare ar fi substanța
considerată. Acest nr. este exprimat de constanta lui Avogadro.
Def. Constanta (nr.) lui Avogadro (NA) - mărimea fizică scalară definită de relația
𝑁
𝑁𝐴 =
𝜗
N = nr. de entități elem. (atomi, molecule) conținute în 𝜗 moli de subst.
[𝑁𝐴 ]𝑆𝐼 = 𝑚𝑜𝑙 −1
NA = 6,022 ∙ 10 mol
23 -1

În probleme se folosește curent kilomolul, 1 kmol = 103moli.

Masa unui mol s.n. masă molară (𝜇).
Def. Masa molară (𝝁) - mărimea fizică scalară definită de relația
𝑚
𝜇=
𝜗
unde m= masa corpului, în kg, 𝜗 = cant. de subst. conținută de corp.
[𝜇]𝑆𝐼 = 𝑘𝑔/𝑚𝑜𝑙
Se poate arăta că masa unui mol în grame este numeric egală cu masa moleculară relativă a subst. respective
masa moleculară ≠ masa molară
Def. Volum molar (𝑽𝝁 ) - măr. fizică scalară definită de rel.
𝑉
𝑉𝜇 =
𝜗
V= volumul ocupat de corp în, m3
Experimental s-a constatat că volumul molar al oricărui gaz ideal în cond. normale de temperatură și presiune (T 0 =
273,15 K, pan = 101,325 kPa) este
𝑉𝜇,0 = 22,414 ∙ 10−3m3/mol
Exercițiu: Într-un vas se află N1 = 12∙1023molecule de N2 și N2= 4∙1023molecule de O2. Aflați masa molară medie
(aparentă) a amestecului. R: 𝝁 = 𝟐𝟗 ∙ 𝟏𝟎−𝟑 kg/mol

CURENTUL ELECTRIC

Curent electric -orice mișcare ordonată de sarcini electrice

Curent el. staționar - dacă vpurtători = constantă în timp
Apariția c.e. : când un conductor metalic este plasat în câmp el. pests mișcarea dezordonată a electronilor liberi se
suprapune o mișcare ordonată în care purtătorii se mișcă pe aceeași direcție și în același sens. Pt. a o menține este
necesară o diferență de potențial el. adică o tensiune electrică aplicată la capetele conductorului.
Curentul el. se transmite practic instantaneu deoarece viteza de propagare a câmpului el. = viteza luminii.
Analogie mecanică : - tub cu mingi de ping-pong. Când o minge intră în tub, la capătul celălalt o alta este expulzată
instantaneu. În cazul c.e. câți electroni intră în conductor pe la borna (+), tot atâția pleacă spre borna (-) a
generatorului → nu se acumulează sarcină el. în nici un punct.
Sensul curentului electric:
- într-un cond. metalic: sensul de deplasare a electronilor
- în electroliți: sensul de deplasare a ionilor (+) și (-)
Circuit el. - ansamblu format din generator + cond. de legăt. + consumator
Simboluri:
Circuitul el. : circuit exterior + circuit interior
Sensul convențional al c.e. pe circuitul exterior : de la borna (+) la borna (-) a generatorului

2
 Suport de curs - clasa a X-a
Intensitatea c.e. - Mărimea fizică scalară numeric egală cu sarcina el. a purtătorilor ce străbat secțiunea trabsversală a
unui conductor în unit. de timp.
𝑄
𝐼 = ∆𝑡 [𝐼]𝑆𝐼 = 𝐴 - unitate de măsură fundamentală în SI → 1C = 1A ∙s - unit. de măs. derivată
Măsurare: cu ampermetrul legat în serie la elementele de circuit.
Schema el.

Într-un circuit neramificat intensitatea c.e. este aceeași peste tot (în regim staționar nu se acumulează sarcină el. în
nici un punct al circuitului)
Dipolul - elem. de circuit având două borne prin care se leagă în circuit
Caracteristica curent - tensiune a unui dipol: graficul dependenței I = f(U)
Dipol pasiv - graficul I = f(U) trece prin punctul (U = 0, I = 0)
Tensiunea U la bornele unui dipol AB se măsoară cu voltmetrul legat în paralel cu porțiunea AB.
Tensiunea electrică - Mărimea fizică numeric egală cu L necesar pt. a deplasa o unitate de sarcină electrică între
două puncte ale unui circuit:
𝑳 𝐽
𝑼= [𝑈]𝑆𝐼 = = 𝑉
𝒒 𝐶
Tensiunea electromotoare (t.e.m.)
Generatorul este sursa de energie care efectuează L necesar deplasării purtătorilor cu v = const. L este necesar
deoarece: 1) în timpul mișcării pe circuitul ext. electronii pierd energie datorită ciocnirilor cu ionii rețelei din
conductor și, 2) în interiorul generatorului electronii se deplasează împotriva câmpului electric.
Generatorul nu produce energie electrică, ci transformă o altă formă de energie în energie el.
Tipuri după energia transformată: elemente galvanice și acumulatoare (chimică), dinamuri și alternatoare (mecanică),
termoelemente (termică), fotoelemente (luminoasă).
T.e.m. - mărimea fizică def. de relația
𝑳 𝐽
𝑬= [𝐸]𝑆𝐼 = = 𝑉
𝒒 𝐶
Semnificația mărimilor …………

𝐿 = 𝐿1 + 𝐿2 ǀ: (𝑞) → 𝑬 = 𝑼 + 𝒖 → 𝑏𝑖𝑙𝑎𝑛ț𝑢𝑙 𝑒𝑛𝑒𝑟𝑔𝑒𝑡𝑖𝑐 î𝑛 𝑐𝑖𝑟𝑐𝑢𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑒𝑙. 𝑠𝑖𝑚𝑝𝑙𝑢

L1 = pe circuitul ext. L2 = pe circuitul int. L = total
Semificația mărimilor …………
Tensiunea U la bornele unui dipol AB se măsoară cu voltmetrul legat în paralel cu porțiunea AB.

Legea lui Ohm

1) Legea lui Ohm pe o porțiune de circuit: „ Intensitatea c.e. pe o prțiune de circuit este direct prop. cu tensiunea
aplicată la capetele acesteia.”
𝑼
𝑰 = 𝒔𝒂𝒖 𝑼 = 𝑰 ∙ 𝑹
𝑹
- valabilă pe o porține de circuit care nu conține generatoare
𝑼 𝑉
constanta de proporționalitate este prin def. rezistența el. 𝑹 = 𝑰 [𝑅]𝑆𝐼 = 𝐴 = Ω
Def. ohmului …………
Conductori ohmici - pt. care este valabilă legea lui Ohm
Rezistorul : elem. de circuit caract. în principal prin rezistența sa el.
Rezistența el. : măsură a prop. unui conductor de a se opune trecerii c.e. prin el; se datorează ciocnirilor dintre
electroni și ionii (+) din rețeaua conductorului
𝑙 𝑹∙𝑺
Constatări experimentale: 𝑅~𝑙 ș𝑖 𝑅~ 1⁄𝑆 pt. un fir conductor ohmic ⇒ 𝑅 = 𝜌 𝑆 ⇒ 𝝆 = 𝒍 [𝜌]𝑆𝐼 = Ω ∙ 𝑚
Constanta de prop. ρ s.n. rezistivitate el.
ρ depinde numai de natura materialului din care este confecționat conductorul.
După valoarea ρ → materiale: conductoare, semiconductoare și izolatoare el.
Dependența ρ de temperatură: 𝝆 = 𝝆𝟎 [𝟏 + 𝜶(𝒕 − 𝒕𝟎 )] [𝛼]𝑆𝐼 = 𝑔𝑟𝑎𝑑−1
ρ0 = ρ la temp. t0 aleasă ca referință; 𝛼 = coef. termic al rezistivității
2) Legea lui Ohm pe întreg circuitul - generalizare a legii lui Ohm pe o porțiune de circuit
𝑈 =𝐼∙𝑅
3
 Suport de curs - clasa a X-a
𝑬
𝑢 =𝐼∙𝑟 ⇒ 𝑰 = 𝑹+𝒓 Schema circuitului …………
𝐸 = 𝑈+𝑢
Enunț: „ I c.e. într-un circuit simplu este direct prop. cu t.e.m. a generatorului și invers proporțională cu rezistența el.
totală a circuitului.”
𝑬
Intensitatea de scurt circuit - la scurtcircuitarea bornelor generatorului (R = 0) ⇒ 𝑰𝒔𝒄 = 𝒓
R se det. cu voltmetrul și ampermetrul sau cu multimetrul folosit ca ohmmetru.

Legile lui Kirchhoff

Rețele electrice -circuite el. cu mai multe ramificații prin care circulă curenți de diferite intensități.
Elemente: nodul , latura, ochiul → definiții, exemple
Obs. Se presupune că pe orice latură ∃ cel puțin un consumator sau un generator altfel latura va fi suprimată cu
respectarea definițiilor de mai sus.
Legea I se referă la nodurile rețelei și este o consecință a legii conservării sarcinii el.
Enunț: „ Suma algebrică a intensităților curenților care se întâlnesc într-un nod de rețea aste egală cu zero.”
𝒏

∑ 𝑰𝒌 = 𝟎
𝒌=𝟏
Pt. aplicare se alege arbitrar un sens al curentului pe fiecare latură. Se folosesc următ. convenții de semn:
‒ 𝐼𝑘 > 0, dacă curentul intră în nod;
‒ 𝐼𝑘 < 0, dacă curentul iese din nod.
Prin aplicare ⇒ (n ‒ 1) ecuații independente pt. cele n noduri ale rețelei.
Legea a II a se referă la ochiurile rețelei și este o generalizare a legii lui Ohm pt. întreg cicuitul.
Enunț: „ Suma algebrică a t.e.m. dintr-un ochi de rețea este egală cu suma algebrică a produselor dintre intensiteatea
c.e. pe fiecare latură a ochiului și rezistențe el. totală a laturii respective. ”
𝒏 𝒎

∑ 𝑬𝒊 = ∑ 𝑰𝒋 ∙ 𝑹𝒋
𝒊=𝟏 𝒋=𝟏
Pt. aplicare se alege arbitrar:
‒ un sens al curentului pe fiecare latură a ochiului;
‒ un sens de parcurgere a ochiului (orar sau antiorar).
Se folosesc următ. convenții de semn:
‒ 𝐼𝑗 ∙ 𝑅𝑗 > 0 dacă sensul de parcurgere a ochiului coincide cu sensul curentului pe latură și 𝐼𝑗 ∙ 𝑅𝑗 < 0 în caz contrar;
‒ 𝐸𝑖 > 0 dacă sensul de parcurgere a ochiului străbate sursa de la borna (‒) la borna (+) - sens direct - și 𝐸𝑖 < 0 în caz
contrar.
Se aplică numai pt. ochiuri independente (cel puțin o latură nu aparține și altui ochi). Nr. de ochiuri pt. care se obțin
ec. independente este conf. unei teoreme a lui Euler 𝑜 = 𝑙 − 𝑛 + 1 ⇒ prin aplicarea celor două legi se obțin 𝑙 ec.
independente egal cu nr. laturilor, adică cu nr. necunoscutelor (𝐼𝑘 ).
Dacă o 𝐼𝑘 calculat < 0 ⇒ sensul real al curentului este opus celui ales arbitrar.

Gruparea rezistoarelor și a generatoarelor electrice

Gruparea rezistoarelor: Obținerea R echivalente a rezistorului echivalent care legat între aceleași 2 puncte ale
circuitului nu modifică intensitatea c.e. și diferența de potențial între cele 2 puncte.
a) serie: aceeași I, U diferite. Se aplică legea lui Ohm, legea II Kirchhoff ⇒ 𝑅𝑠 = 𝑅1 + 𝑅2
Generalizare:
𝑹𝒔 = 𝑹𝟏 + 𝑹𝟐 + ⋯
1 1 1
b) paralel: aceeași U, I diferite. Se aplică legea lui Ohm, legea I Kirchhoff ⇒ 𝑅 = 𝑅 + 𝑅
𝑝 1 2
Generalizare:
𝟏 𝟏 𝟏
= + +⋯
𝑹𝒑 𝑹𝟏 𝑹𝟐
Scheme pt. fiecare.
Gruparea generatoarelor
𝑛𝐸
a) serie: se aplică legea II a lui Kirchhoff pt. ochi ⇒ 𝐼 = ⇒ 𝑬𝒆𝒔 = 𝒏 ∙ 𝑬; 𝒓𝒆𝒔 = 𝒏 ∙ 𝑟
𝑅+𝑛𝑟

4
 Suport de curs - clasa a X-a

Obs. Se obține o U mai mare la bornele rezistorului R: 𝑈 = 𝐼𝑅 = 𝑛(𝐸 − 𝐼𝑅)

b)paralel: legea I a Kirchhoff pt. nodul A dă

𝐼 = 𝐼1 + 𝐼2
legea a II a Kirchhoff pt. ochiul de sus dă
𝐼
𝐼1 = 𝐼2 =
2
iar pt. ochiul de jos
𝐸
𝐼= 𝑟
𝑅+2
generalizare
𝐸 𝒓
𝐼= 𝑟 ⇒ 𝑬𝒆𝒑 = 𝑬; 𝒓𝒆𝒑 = 𝒏
𝑅+
𝑛
Obs. Se folosește pt. a obține prin rezistor un curent de intensitate mai mare.

Energia și puterea electrică

𝐿
T.em. furnizată de generator este 𝐸 = 𝑞 ⇒ Lucrul mec. efectuat pt. a deplasa sarcina q pe întreg circuitul este 𝐿 = 𝑞 ∙
𝑞
𝐸; 𝐼 = 𝑡
⇒ 𝑞 = 𝐼 ∙ 𝑡 ⇒ 𝑊 furnizată de generator în timpul t:
𝑾 = 𝑬 ∙ 𝑰 ∙ 𝒕 → provine din energia de altă natură care se transformă în generator în energie el.
𝐸 = 𝑈 + 𝑢 ⇒ 𝑊𝑡 = 𝑊𝑒𝑥𝑡 + 𝑊𝑖𝑛𝑡
Obs. 1) W nu este energia curentului el., ci a câmpului el. din conductoare, poate varia chiar dacă I = const.;
2) 𝑊𝑒𝑥𝑡 = 𝑈 ∙ 𝐼 ∙ 𝑡 este energia consumată de un receptor (consumator); 3) W furnizată de generator este transmisă
prin câmpul el. din conductoare unui consumator unde se transformă în altă formă de energie. Dacă receptorul este un
rezisor de rezistență el. R, atunci energia primită se disipă sub formă de căldură. Conf. princ. conservării energiei Q
dezvoltată în regim staționar = W primită ⇒

𝑸 = 𝑼 ∙ 𝑰 ∙ 𝒕 = 𝑰𝟐 ∙ 𝑹 ∙ 𝑡 → expresia matem. a legii lui Joule

Folosind legea lui Ohm se pot scrie și alte expresii pt. Wt, Wext și Wint

𝑬𝟐 𝑼𝟐 𝒖𝟐
𝑾𝒕 = 𝑰𝟐 ∙ (𝑹 + 𝒓) = ∙ 𝒕; 𝑾𝒆𝒙𝒕 = 𝑼 ∙ 𝑰 ∙ 𝒕 = 𝑰𝟐 ∙ 𝑹 ∙ 𝒕 = ∙ 𝒕; 𝑾𝒊𝒏𝒕 = 𝒖 ∙ 𝑰 ∙ 𝒕 = 𝑰𝟐 ∙ 𝒓 ∙ 𝒕 = ∙𝒕
𝑹+𝒓 𝑹 𝒓
Puterea el. este legată de energie prin rel.
𝑾
𝑷=
𝒕
⇒ din relațiile precedente se obțin relațiile pt. Pt, P ext, Pint ⇒ expresii ………
Unități de măsură:
[𝑊]𝑆𝐼 = 𝐽 1 𝑘𝑊ℎ = 3,6 ∙ 106 𝐽 [𝑃]𝑆𝐼 = 𝑊
Randamentul circuitului el. simplu
𝑊𝑒𝑥𝑡 𝑼 𝑹
𝜂= ⇒ 𝜼= =
𝑊𝑡𝑜𝑡 𝑼+𝒖 𝑹+𝒓
Transferul optim de putere

𝐸
𝐼=
𝑅+𝑟
Puterea dezvoltată de sursă
𝐸2
𝑃𝑡 = 𝐸 ∙ 𝐼 =
𝑅+𝑟
Puterea utilă (transferată circuitului exterior)
𝐸2 𝐸2 ∙ 𝑅
𝑃𝑢 = 𝐼 2 ∙ 𝑅 = ∙ 𝑅 ⇒ 𝑃 =
(𝑅 + 𝑟)2 (𝑅 + 𝑟)2
2 2 2 2
⇒ o ecuație de gradul II în R: 𝑃 ∙ 𝑅 + (2𝑃 ∙ 𝑟 − 𝐸 ) ∙ 𝑅 − 4𝑃 𝑟 = 0 cu soluția

5
 Suport de curs - clasa a X-a
𝐸 2 − 2𝑃 ∙ 𝑟 ± √∆
𝑅12 =
2𝑃
unde ∆= (2𝑃 ∙ 𝑟 − 𝐸 2 )2 − 4𝑃2 𝑟 2
𝐸2
Pt. ca ecuația să aibă soluții reale trebuie ca ∆≥ 0 ⇒ 𝐸 2 ≥ 4𝑃 ∙ 𝑟 ⇒ 𝑃 ≤ 4𝑟 ⇒
𝑷𝒖𝒕𝒆𝒓𝒆𝒂 𝒎𝒂𝒙. 𝒕𝒓𝒂𝒏𝒔𝒇𝒆𝒓𝒂𝒕ă î𝒏 𝒆𝒙𝒕𝒆𝒓𝒊𝒐𝒓 𝒂𝒓𝒆 𝒆𝒙𝒑𝒓𝒆𝒂𝒔𝒊𝒂
𝑬𝟐
𝑷=
𝟒𝒓
𝐸2
Comparând cu 𝑃 = (𝑅+𝑟)2 ∙ 𝑅 ⇒ (𝑅 + 𝑟)2 = 4 𝑅 ∙ 𝑟 ⇒ după calcule că 𝑹 = 𝒓 ⇒ condiția de transfer optim de
putere
Cînd transferul de putere este optim η = 50% (mic); crescând pe R ⇒ η crește dar transferul de putere se depărtează de
optim ⇒ sursa este mai puțin exploatată.

EFECTELE CURENTULUI ELECTRIC

Efectul termic al c.e. - încălzirea conductoarelor parcurse de c.e. Constă în transformarea W în Q.
Legea lui Joule:„Q degajată la trecerea c.e. printr-un conductor este egală cu produsul dintre pătratul intensității 𝐼 a
c.e. prin conductor, rezistența el. 𝑅 a conductorului și timpul 𝑡 în care este străbătut de c.e.”
Expresia matematică:
𝑸 = 𝑰𝟐 ∙ 𝑹 ∙ 𝒕
Aplicații: aparate el. de încălzit, cuptorul el.,plita el., etc.

Efectul magnetic al c.e. - apariția unui câmp magnetic în jurul unui conductor parcurs de c.e.
Câmpul magnetic: formă de ∃ a materiei care se manifestă prin interacțiuni magnetice. Este generat de magneți și
circuite parcurse de c.e.
Descriere: linia de câmp magnetic vizualizată cu pilitură de Fe; Sens: de la polul N la polul S al magnetului.
Câmp magnetic uniform: linile de câmp sunt paralele și echidistante.
Inducția cp. magn. 𝐵⃗ : mărimea fiz. vectorială care descrie cantitativ proprietățile cp. magn.
Vectorul⃗⃗⃗⃗
𝐵 într − un punct: direcție: tangenta la linia de câmp în punctul respectiv; sens: sensul liniei de câmp care
trece prin acel punct.

Forța electromagnetică (Laplace) - forța exercitată de un cp. magn. asupra unui conductor parcurs de c.e. aflat în
acel cp. magn.
Dacă conductorul este ⊥ pe liniile unui cp. magn. unif. Femg este proporțională cu lungimea l a cond. și cu 𝐼 c.e. prin
cond. Constanta de proporționalitate este prin def. modulul inducției magnetice B:
𝑭=𝑩∙𝑰∙𝒍
Sensul lui 𝐹 se det. cu regula mâinii stângi.
Dacă direcția cond. și direcția lui ⃗⃗⃗⃗
𝐵 fac un unghi 𝛼 ⇒ 𝑭 = 𝑩 ∙ 𝑰 ∙ 𝒍 ∙ 𝒔𝒊𝒏𝜶
⃗ ⃗⃗
Vectorial 𝑭 = 𝑰 ∙ (𝒍 𝑿 𝑩); 𝑙 are sensul intensității c.e prin conductor.
Sensul lui 𝐹 este dat de sensul prod. vectorial (𝑙 𝑋 𝐵⃗ ) - se rotește burghiul în sensul supraprapunerii primului vector cu
al doilea vector pe drumul cel mai scurt
Pt. un cp. magn. unif. ⇒
𝑭 𝑁
𝑩= ⇒ [𝐵]𝑆𝐼 = = 𝑇 (𝑇𝑒𝑠𝑙𝑎)
𝑰∙𝒍 𝐴∙𝑚
Spectrul câmpului magnetic uniform
𝐼
a) Pt. un conductor liniar. Experim. se constată că într-un punct oarecare P, 𝐵~𝐼 și 𝐵~ 1⁄𝑟 , 𝑟 = 𝑂𝑃 ⇒ 𝐵 = 𝑘 𝑟
𝜇 𝑰
𝑘= , 𝜇 = 𝑝𝑒𝑟𝑚𝑒𝑎𝑏𝑖𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑚𝑎𝑔𝑛𝑒𝑡𝑖𝑐ă (𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡ă 𝑑𝑒 𝑚𝑎𝑡𝑒𝑟𝑖𝑎𝑙) ⇒ 𝑩 = 𝝁 ⇒
2𝜋 𝟐𝝅𝒓
𝑇∙𝑚 𝑁 𝑚 𝑁
[𝜇]𝑆𝐼 = = ∙ =
𝐴 𝐴 ∙ 𝑚 𝐴 𝐴2
Permeabilitatea magn. relativă a unui mediu
𝝁
𝝁𝒓 = 𝝁 𝜇 = absolută a mediului, 𝜇0 = absolută a vidului 𝜇𝑟 = 1, 𝑝𝑡. 𝑣𝑖𝑑; 𝜇𝑟 ≈ 1, pt. aer.
𝟎
După 𝜇𝑟 mediile se împart în:
6
 Suport de curs - clasa a X-a
- diamagnetice 𝜇𝑟 < 1
- paramagnetice 𝜇𝑟 > 1
- feromagnetice 𝜇𝑟 ≫ 1
Sensul liniei de câmp și al lui ⃗⃗⃗⃗
𝐵 (tangenta la linia de câmp) se stabilește cu reg. burghiu: sensul în care trebiue rotit
burghiul așezat paralel cu conductorul pt. a-l deplasa în sensu l 𝐼 prin conductor.
b) Pt.o spiră parcursă de c.e.
În centrul spirei
𝑰
𝑩=𝝁
𝟐𝒓
𝑟 = raza spirei
Sensul liniei de câmp: sensul în care înaintează burghiul așezat ⊥ pe planul spirei dacă este rotit în sensul 𝐼 c.e. prin
spiră (pe interior și sus și jos).
c) Pt. o bobină (solenoid) parcursă de c.e.
Solenoid - fir conductor subțire bobinat pe un cilindru; în int. cilindrului cp. magn. este uniform.
Sensul liniilor de câmp: sensul de avans al burghiului cînd se rotește în sensul 𝐼 prin spire.
Pe axa solenoidului
𝑵∙𝑰
𝑩=𝝁
𝒍
𝑙 = lungimea firului; 𝜇 = permeabilit. magn. a miezului; 𝑁 = nr. de spire.

Forța electrodinamică (Amp𝒆̀ re)

Interacțiunea magnetică a curenților staționari
Curentul 𝐼1 generează în jurul primului conductor
un câmp. magn. de inducție 𝐵 ⃗ 1. La distanța 𝑑 unde
se afă al doilea cond. 𝐵1 are valoarea
𝐼1
𝐵1 = 𝜇
2𝜋𝑑
Cp. magn. exercită asupra unei porțiuni 𝑙 din al doilea cond. o forță e.m. 𝐹12
𝑰𝟏 ∙ 𝑰𝟐 ∙ 𝒍
𝐹12 = 𝐵1 ∙ 𝐼2 ∙ 𝑙 ⇒ 𝑭𝟏𝟐 = 𝝁
𝟐𝝅𝒅
Printr-un mecanism analog cond. 2 exercită asupra cond. 1 o forță egală și de sens opus 𝐹21 = −𝐹12 → forță
electrodinamică (Amp𝑒̀re) . Pt. a stabili sensul forței electrodinamice se aplică de 2 ori reg. burghiului, o dată pt. a det.
sensul lui ⃗⃗⃗⃗
𝐵 generat de un curent și a doua oară pt. det. sensului F electrodinamice (prod. vectorial) conf. rel:
⃗ 1 ) , 𝑙 are sensul lui 𝐼2
𝐹12 = 𝐼2 ∙ (𝑙 𝑋 𝐵
Constatări: 𝐼1 și 𝐼2 de același sens se atrag; 𝐼1 și 𝐼2 de sensuri diferite se resping.
Fluxul magnetic Φ al unui câmp magn. unif. printr- suprafață normală la direcția cîmpului este măr. fiz. scalară
𝚽 = 𝐁 ∙ 𝑺𝒏 𝑆𝑛 = aria supraf. normale, [Φ]𝑆𝐼 = 𝑇 ∙ 𝑚2 = 𝑊𝑏
Dacă S nu este normală la direcția cp. magn. ci normala la S face un ∢ 𝛼 cu această direcție atunci
𝚽 = ⃗𝑩 ⃗ ∙ ⃗𝑺 = 𝑩 ∙ 𝑺 ∙ 𝒄𝒐𝒔𝜶 , 𝑆 = 𝑆 ∙ 𝑛⃗, 𝛼 = ∢( 𝑛⃗, 𝐵
⃗)
Dacă S II cu liniile de câmp ⇒ 𝛼 = 90° ⇒ Φ = 0.

Condensatorul el. - element de circuit alcătuit din 2 armături conductoare (plane, sferice sau cilindrice) care pot fi
încărcate cu sarcini el. egale în mărime și de semne opuse, între care se găsește un dielectric
Capacitatea C a unui condensator se măsoară prin raportul dintre mărimea sarcinii Q de pe o armătură, și tensiunea U
dintre armături:
𝑸 𝐶
𝑪 = ; [𝐶]𝑆𝐼 = = 𝐹 (𝐹𝑎𝑟𝑎𝑑)
𝑼 𝑉
Deoarece această u.m. este f. mare, în practică se lucrează cu submultiplii F: 1 mF = 10-3F; 1𝜇F = 10-6F; 1pF = 10-12F.

Inducția e.m. : Fen de apariție a unei t.em. într-un circuit străbătut de un Φ variabil în timp.
Regula lui Lentz: „ T.em. indusă are un astfel de sens încât prin Φ produs de curentul indus se opune variației Φ
inductor.

7
 Suport de curs - clasa a X-a
Fie un cond. de lungime 𝑑 așezat pe 2 șine metalice. Sub acțiunea forței externe 𝐹 conductorul alunecă pe șine fără
frecare. Dat. deplasării cond. aria circuitului străbătută de cp. magn. variază ⇒ asupra cond se exercită și o F
electromagn. 𝐹𝑒𝑚𝑔 = 𝐵 ∙ 𝐼 ∙ 𝑑 având sens opus forței externe. Când 𝐹 = 𝐹𝑒𝑚𝑔 , cond se deplasează uniform cu viteza 𝑣.
Deplasarea în timpul Δt este: 𝑣 ∙ ∆𝑡. 𝐹𝑒𝑚𝑔 efectuează un lucru mecanic:
𝑊 = −𝐹𝑒𝑚𝑔 ∙ 𝑣 ∙ ∆𝑡 = −𝐵 ∙ 𝐼 ∙ 𝑑 ∙ 𝑣 ∙ ∆𝑡; 𝑑 ∙ 𝑣 ∙ ∆𝑡 = ∆𝑆 (variația ariei) ⇒ 𝑊 = −𝐵 ∙ 𝐼 ∙ ∆𝑆; 𝐵 ∙ ∆𝑆 = ∆Φ ⇒ 𝑊 =
−𝐼 ∙ ∆Φ
Acest L (= în mărime cu L al forței externe F) este transformat în energia necesară deplasării sarcinilor el. prin circuit
⇒ 𝑊 = 𝑞 ∙ 𝑒 = 𝐼 ∙ ∆𝑡 ∙ 𝑒
egalând expresiile pt. W ⇒ −∆Φ = ∆𝑡 ∙ 𝑒 ⇒ expresia matem. a legii lui Faraday
∆𝚽
𝒆=−
∆𝒕
Legea lui Faraday: „T.e.m. indusă într-un circuit este egală cu viteza de variație a Φ luată cu semn schimbat.”
Se poate arăta că t.e.m. indusă într-o bobină cu N spire este
∆𝚽
𝒆 = −𝑵
∆𝒕
În cazul unui cond. rectiliniu de lungime 𝑙 deplasat ⊥ pe liniile unui cp. magn. unif. cu 𝑣 =const.
∆𝚽
∆Φ = B ∙ ∆S = 𝐵 ∙ 𝑙 ∙ 𝑣 ∙ ∆𝑡 ⇒ 𝒆 = − ∆𝐭 = −𝑩 ∙ 𝒍 ∙ 𝒗

Autoinducția. Inductanța unui circuit

Autoinducția: fen de inducție e.m. produs într-un circuit dat. variației intensit. curentului prin acel circuit.

La închiderea circuitului prin bobină începe să circule un curent. I lui crește rapid de la zero la val. staționară
I = E/(R + r) ⇒ în interiorul bobinei se generează un cp. magn. variabil, deci un Φ variabil ⇒ conf. legii lui Faraday
că în circuit se generează o t.e.m. indusă, deci un curent indus care se opune sensului I inductor.
Sensul t.e.m autoinduse se det. tot cu regula lui Lentz.
Inductanța unui circuit: măr. fiz. scalară def. de rel.
𝚽 𝑊𝑏
𝑳 = ; [𝐿]𝑆𝐼 = = 𝐻 (𝐻𝑒𝑛𝑟𝑦)
𝑰 𝐴
∆Φ ∆I
⇒ ∆Φ = L ∙ ∆I ⇒ e = − ∆𝑡 = −𝐿 ∆𝑡 → legea autoinducției
Enunț: „T.em. autoindusă într-un circuit este direct proporțională cu viteza de variație a I c.e. în acel circuit. factorul
de proporționalitate fiind inductanța circuitului.”
∆𝚽 ∆𝐈
𝒆=− = −𝑳
∆𝒕 ∆𝒕
Într-o bobină cu N spire de lungime l, arie S și permeabilitate 𝜇 avem:
𝜇𝑁 ∆Φ 𝜇𝑁 2 ∆I
∆Φ = ∆(BS) = S∆B = S 𝑙
∙ ∆𝐼 ⇒ 𝑒 = −𝑁 ∆𝑡
=− 𝑙
∙ ∆𝑡comparînd cele 2 rel. ⇒ inductanța bobinei
𝑵𝟐
𝑳=𝝁
𝒍
Obs. L depinde de permeabilitatea magn. a miezului bobinei.
Extinderea domeniului de măsurare la voltmetru și ampermetru
Șuntul ampermetrului -rezistor legat în paralel la bornele ampermetrului pt. a-i mări domeniul de măsurare.
𝐼 ≪ 𝐼𝐴 = valoarea nominală
Pt. ca ampermetrul să măsoare curenți cu 𝐼 ≪ 𝑛𝐼𝐴 ; 𝑅𝑠 = ?
Legea I Kirchhoff dă: 𝐼𝑠 = (𝑛 − 1)𝐼𝐴 ; Legea a II a pt. ochi dă ∶
𝑹𝑨
𝑹𝒔 =
𝒏−𝟏
Rezistența adițională a voltmetrului - rezistor legat în serie cu voltmetrul pt. a-i mări domeniul de măsurare.
𝑈 ≪ 𝑛 ∙ 𝑈𝑉 ; 𝑅𝑎 = ?
𝑈 = 𝑈𝑉 + 𝑈𝑎 ⇒ 𝑛 ∙ 𝑈𝑉 = 𝑈𝑉 + 𝑈𝑎 ⇒ 𝑈𝑎 = (𝑛 − 1) ∙ 𝑈𝑉
Legea lui Ohm pt. 𝑈𝑎 și 𝑈𝑉 dă: 𝑈𝑎 = 𝐼𝑉 𝑅𝑎 resp. 𝑈𝑉 = 𝐼𝑉 𝑅𝑉 ⇒ prin împărțire :

8
 Suport de curs - clasa a X-a

𝑈𝑎 𝑅𝑎 𝑈𝑎 (𝑛 − 1)𝑈𝑉
= ⇒ 𝑅𝑎 = ∙ 𝑅𝑉 = ∙ 𝑅𝑉 ⇒ 𝑹𝒂 = (𝒏 − 𝟏) ∙ 𝑹𝑽
𝑈𝑉 𝑅𝑉 𝑈𝑉 𝑈𝑉