Proiect materie: Etică și integritate academică

Masterand: Ramona-Elena Adobriței

Master CAIG An I, grupa 641

În ce constă fericirea personală?

Cred că de câte ori mă aflu în situații dificile, îmi vine în minte cuvântul fericire și
automat întrebarea ciudată: ce este fericire? Știe oare cineva definiția ei? Oare fericirea
reprezintă același lucru pentru mine și toți ceilalți? Un singur lucru este cert în opinia mea:
fericirea este destul de importantă în viața noastră și poate avea un impact uriaș asupra modului
în care ne trăim viața. Deși literatura de specialitate și cercetătorii nu au creat încă un cadrul
standard pentru „fericire”, ultimele decenii se remarcă prin studii psihologice deosebite. Dacă
aruncăm o privire la definiția fericirii, cea oferită de Dicționarul Oxford englez, aceasta este
una simplă: „ Starea de a fi fericit .”

Aceasta nu ne edifică cu privire la întrebarea noastră principală relaționată de „Ce este

fericirea personală”, astfel că trebuie să aprofundăm studiul nostru și constatăm că, în cadrul
aceluiași Dicționar definiția pentru „fericit” este mai de ajutor și anume: „care se află într-o
stare de deplină mulțumire sufletească, plin de bucurie”. Astfel, putem concluziona și asocia
fericirea cu starea de a simți sau de a arăta plăcere sau mulțumire. Din această definiție, putem
obține câteva puncte importante despre fericire personală:

1. Fericirea este o stare, nu o trăsătură; cu alte cuvinte, nu este o trăsătură de lungă durată,
permanentă sau o trăsătură de personalitate, ci o stare mai trecătoare, schimbătoare.
2. Fericirea este echivalată cu sentimentul plăcerii sau mulțumirii, ceea ce înseamnă că
fericirea nu trebuie confundată cu bucuria, extazul, binecuvântarea sau alte sentimente
mai intense.
3. Fericirea poate fi fie simțită sau arătată, ceea ce înseamnă că fericirea nu este neapărat
o experiență internă sau externă, ci poate fi ambele.

Fericirea personală nu este un termen foarte utilizat la noi, eu constat că acesta se referă
la un sentiment de fericire sau de satisfacție cu sine, ținând cont de faptul că aceasta este
percepută în mod diferit de fiecare individ . Dacă analizăm logic, un principiu care este absolut
fundamental pentru fericirea personală, acesta ar fi: Nu judeca - nici propriul tău sine, nici pe
ceilalți.

Dacă toată lumea ar înceta să se judece între ei, sarcina de a ne proiecta pe noi înșine
într-un anumit fel ar fi oprită. Nu mai sunt necesare măștile, proiecțiile, fațadele atent
construite. Problemele ego-ului sunt rezolvate pentru totdeauna. Și pentru că niciun principiu
de judecată nu se aplică propriului nostru sine la fel de mult ca și celorlalți, acceptarea și a fi
noi înșine este un exercițiu mult mai simplu. Dar este totodată utopic. Este imposibil să aplici
acest principiu în mod uniform și universal.

Acestea fiind spuse, ca participanți individuali ai acestei societăți, putem încerca să o

aplicăm în cea mai mare măsură posibilă. Vă dați seama că, în cele mai multe cazuri, cea mai
mare măsură în sine ar fi suficientă pentru a face o diferență semnificativă în calitatea vieții și
a fericirii noastre.

Să fii tu însuți este un exercițiu semnificativ numai atunci când este însoțit de un corolar
esențial - care le permite celorlalți să fie ei înșiși . Individualitatea lor, aspectele lor, gândurile,
percepțiile, comportamentul lor - totul. După cum am spus, este imposibil să fii absolut neutru
și să nu fii afectat de modul în care acționează ceilalți din vecinătatea noastră. Cu toate acestea,
o încercare conștientă de a le lăsa să fie, de cele mai multe ori este suficientă, nu numai pentru
ceilalți, ci pentru propria noastră liniște sufletească. Cert este că este o sarcină extrem de mare
să ne acceptăm pe noi înșine așa cum suntem. Aceasta în sine este o măsură a enormității
sarcinii de a-i accepta pe ceilalți așa cum sunt. Prin urmare, este firesc să-i judecăm în
permanență pe ceilalți, întrebându-ne de ce sunt așa, aproape niciodată să nu ne luăm timp
pentru a lua în considerare percepțiile sau circumstanțele lor individuale.

Cât de mult depinde fericirea personală de fericirea celorlalți?

Citind despre teoriile și constatările făcute despre fericire, știm că există cel puțin câțiva
factori care sunt foarte importanți pentru fericirea personală : venitul individual, statutul pe
piața muncii, sănătatea fizică, familia, relațiile sociale, valorile morale, experiența emoțiilor
pozitive.

De-a lungul vieții, ne străduim să devenim persoane mai fericite. Facem tranziții în
carieră , căutăm noi locuri de muncă , care sunt mai satisfăcătoare, studiem modalități de a
accelera dezvoltarea personală . Realizarea acestor schimbări pozitive este grozavă. Cu toate
acestea, este interesant de menționat că majoritatea acestor schimbări sunt înrădăcinate într-o
singură dorință - de a trăi o viață mai fericită. Mulți oameni urmăresc în viață căutarea
succesului sporit, a avansării personale și, în cele din urmă, a mulțumirii în viața personală.
Astfel pe aceste considerente, fericirea noastră este în raport și direct influențată și de alți
factori. Însă, în opinia mea, pe parcursul vieții trebuie să găsim un echilibru încât fericirea
noastră personală să nu fie influențată de acțiunile sau fericirea celorlalți, ci să depindă de noi.
Fericirea trebuie să vină din interiorul nostru și nu din exterior. Dacă așteptăm ca alții să ne
facă fericiți, riscăm să fim dezamăgiți. În afară de noi, doar foarte puține persoane au interesul
să ne facă fericiți; părinții noștri, partenerii noștri, prietenii etc. Chiar dacă reușim să dobândim
capacitatea de a fi fericiți și de a nu ne lasă influențați de aspectele exterioare, fericirea sau
nefericirea celor apropiați nouă, ne va influența fericirea personală într-o oarecare măsură.

Însă indiferent de situațiile dificile în care ne aflăm în situații dificile, pe care le

percepem ca fiind dezastre sau oportunități de a învăța, de a crește, de a experimenta pe deplin
viața, prin perspectiva dezvoltării personale, ce stă la temelia fericirii personale, trebuie să
găsim echilibrul să trăim fericiți în mod independent de alți factori.