Circumstanțialul de loc

Aspecte definitorii:
Complementul este în tradiția sintaxei românești partea secundară de propoziție care determină un
verb, un adjectiv sau un adverb sau o interjectie , complementul fiind definit în raport cu calitatea
morfologică a regentului și nu cu relația față de acesta deosebindu-se de atribut prin faptul că
atributul este partea secundară de propoziție a cărui regent este un substantiv, pronume, sau
numeral.(DSL pag. 121)
În funcție de natura relației semantice și sintactice dintre complement și regent complementul se
clasifică în: necircumstanțiale (direct ,indirect, de agent) și circumstanțiale ( de loc, timp, mod,
cauză și sop)
După natura relației complementului , se disting: complemente esențiale (acelea care sunt
nedeplasabile în enunț), și complemente circumstanțiale suprimabile,care prezintă o anume
libertate de topică, spune Bescherelle. (DSL pag. 121)
Circumstanțiala este in gramatica traditională o specie de complement sau propoziție completivă
definită în primul rând semantic prin diversitatea circumstanțialelor (de loc,de timp ,de mod, de
cauză, de scop)de realizare a acțiunii, de peoducere a stării sau a calității.Specia este semantic
neomogenă iar clasificarea în subspecii s-a făcut în funcție de varietatea raporturilor semantice
exprimate.
Inventarul de complemente circumstanțiale și de propoziții circumstanțiale este diferit de la o
lucrare la alta ,ca urmare a descrierii semantice mai detaliate sau mai generale. (DSL pag.105)
Complementele au statut obligatoriu, participând la fenomenul de atribuire al rolurilor tematice,
precum în cazul circumstanțialului de loc în exemplul : „ Locuiește în Bucureșt”i.
Exista și circumstanțiale facultative care sunt apropiate de „comportamentul complementelor
prepoziționale”( cu statut suprimabil).
Exemplu: verb-A insista
a)cu regim cvasiobligatoriu: insistă asupra
b)cu regim conjuncțional: insistă să plece
Oscilează între un complement prepozițional și un complement circumstanțial de relație.
Prepoziția asupra atașată unui verb fie restrânge domeniul predicației fie se orientează spre un sens
de direcție („S-au repezit asupra”), trăsătură care apropie construcția de un circumstanțial de
loc.(GBLR vol. 2, pag.330)
În funcție de tipul semantic de centru și de tipul de nominal subordonat, interpretarea poate fi
circumstanțială sau completivă.
Exemlu: „Ajunge la facultate ”/„ Ajunge la întelegerea situației” (circ. Locativ vs Oprep)
Există cazuri în care dintr-o sursa abstractă (Din demostrație derivă că ....) se poate modifica într-
o sursă concretă de tip locativ (A provenit din Moldova- circ de loc)

Realizat de : Burloi Elena Daniela

Caracaș Iulia Stefania
și Badea Ioana Geanina