L�ng-a leilor gradina regele Francisc asteapta,

Ca sa vaza cum s-o-ncinge �ntre fiare lupta dreapta.

�mprejur cei mari ai tarii si ai sfatului s-aduna.
Pe balconul nalt se-nsira dame-n vesela cununa.

Regele da semn cu m�na, sare-o poarta din t�t�ne

Si un leu iese �n fata, cumpatat, cu pasuri line,
Mut se uita �mprejuru-i, casca lung, si a lui coama
Scutur�nd-o, �si �ntinde muschii si s-aseaza jos.

Regele un semn mai face, se deschide-o alta poarta

Si dintr-�nsa se repede
C-un salbatec salt un tigru, care c�nd pe leu �l vede
Muge tare,
Coada roata o-nv�rteste,
Scoate limba,
Sperios �nsa pe leu �ntr-un cerc �l ocoleste,
Sforaie �nversunat,
Apoi mormaind se-ntinde
L�nga el.

Regele mai face-un semn,

Si pe doua porti deschise
Se azv�rl doi leoparzi,
Ce cu pofta inimoasa de-a lupta se si arunca
Peste tigru.
Dar acesta �i apuca �n cumplitele lui gheare -
Leul muge,
Se ridica �n picioare,
Fiarele se-nfioreaza,
Si-mprejur, arz�nd de dorul de-a se sf�sia-ntre ele,
Se aseaza.

O frumoasa m�na scapa de pe margine de-altan

O manusa, drept la mijloc, �ntre tigru si-ntre leu;
Iara dama, Cunigunda, zise-atunci, bat�ndu-si joc,
Cavalerului Delorges:
"Dac-amorul ti-e fierbinte cum te juri �n orice oara,
Sa te vaz,
Mergi, manusa de-mi ridica!"

Cavaleru-alearga, iute se coboara

�n grozava prejmuire, calca sigur, fara frica,
Din mijlocu-acelor monstri,
Cu-a lui degete-ndraznete el manusa de-o ridica.
Cu mirare si cu groaza
Damele si cavalerii l-au privit,
�nsa foarte linistit
El manusa o aduce �napoi.
De-a lui lauda rasuna orice gura,
Cunigunda �l priveste cu o gingasa caldura,
Ce-i promite ca norocu-i e aproape. -
Dar manusa el �n fata i-o arunca:
"Doamna mea, o multumire ca aceasta n-o mai voi!"
Si-o lasa numaidec�t.