Plumb

George Bacovia
Introducere
„Plumb”, de George Bacovia, este o artă poetică simbolistă publicată în
anul 1916 în volumul de debut cu acelasi nume, „Plumb” s-a sincronizat foarte
bine cu starea generală instalată odată cu începerea Primului Război Mondial.
Din acest motiv, poezia a fost privită cu o oarecare ostilitate la momentul
publicării ei, urmând ca mai apoi să fie apreciată pentru valoarea sa deosebită.

Incadrarea in curent
Poezia ‘’Plumb’’ apartine Simbolismul.Acest curent literar apărut în Franţa la sfârşitul
secolului al XIX-lea, ca reacţie împotriva romantismului şi parnasianismului.Precursor al
simbolismului în Franţa este considerat Charles Baudelaire.
În România, simbolismul a apărut sub auspiciile revistei „Literatorul” a lui Alexandru
Macedonski”, care s-a evidenţiat mai ales ca teoretician al acestui curent şi mai puţin ca
poet simbolist. Reprezentanţii români ai simbolismului au fost : Ion Minulescu, George
Bacovia, Dimitrie Anghel, Traian Demetrescu

Semnificația titlului
Titlul este alcătuit din substantivul comun „plumb”, care se repetă în fiecare
catren și constituie refrenul poeziei. Acesta are rolul de a menține rima, dar și
de a accentua izolarea eului liric.Din punct de vedere denotativ plumbul este
un metal cenusiu-greu ce prezinta perfect atmosfera operei.

Tema
Viziunea despre lume și viață încadrează poezia în curentul literar simbolism
și dovedește influențe simboliste prin prezentarea unui univers închis,
sufocant, acest lucru fiind posibil cu ajutorul imaginarului poetic, care scoate
în evidență stări interioare lirice, prin intermediul cuvintelor folosite: „Stam
singur în cavou și era vânt/ Și scârțâiau coroanele de plumb.”.
Structura operei
Textul este structurat în două catrene care constituie imaginarul poetic, având la
bază cuvîntul „plumb”. Cele două strofe corespund celor două planuri: realitatea
exterioară, simbolizată de cavou și realitatea interioară, trăirile eului liric și
pierderea sentimentului de iubire.

Strofa întâi surprinde elementele unui cadru spațial închis în care eul poetic se
simte claustrat (captiv): un cavou care simbolizează mediul înconjurător
apăsător. Elementele decorului funerar sunt sicriele de plumb, funerar veșmânt,
flori de plumb și coroane de plumb, acestea accentuând artificialitatea planului
exterior. Frumusețea florilor este anulată prin mineralizarea lor. Repetarea
structurii „de plumb” are sugestii multiple: cromatică, apăsare, lipsa posibilității
de salvare. Lumea este marcată de împietrire, vântul fiind singurul element care
sugerează mișcarea, însă produce efectele reci ale morții: „Și scârțâiau
coroanele de plumb”.

Strofa a doua debutează sub semnul tragicului existențial generat de pierderea

iubirii „Dormea întors amorul meu de plumb”. Cuvântul „întors” constitiue
misterul poeziei, fiind primele semne ale înstrăinării. Eul liric își privește
sentimentele ca un spectator, iar încercarea eșuată de a-l salva sporește
disperarea: „și-am început să-l strig”.

Mărcile eului liric

Eul liric își face simțită prezența prin intermediul lirismului subiectiv, sugerat
de verbele și pronumele la persoana I singular (exemplu din text: „meu”, „am
început”, „să strig”, „stam singur”.).

Apartenența la simbolism
Dintre tehnicile simboliste folosite de poet amintim muzicalitatea versurilor,
prezența simbolurilor, corespondențele olfactive, toate sugerând degradarea și
dezintegrarea, precum și neputința eului liric de a se adapta condițiilor
mediocre.

Muzicalitatea poeziei este realizată prin repetarea simetrică a simbolului

„plumb”, plasat ca rimă la primul şi ultimul vers, sugerând apăsarea sufletească,
neputinţa eului liric de a evada din acest spaţiu obositor, stresant, sufocant.
Cromatica este numai sugerată în poezie, negrul, prin „funerar vestmânt”, iar
policromatica florilor şi a coroanelor, fiind „de plumb”, devine ternă, cenuşie,
anulând orice formă a vitalităţii

Figuri de stil
Textul poetic reușește să fie expresiv cu ajutorul imaginilor artistice (vizuale,
auditive: „scârțâiau coroanele de plumb”, „atârnau aripile de plumb”), care se
îmbină armonios cu figurile de stil (metaforă: „aripi de plumb”, personificare:
„Sicriele de plumb” care „dorm”).

Elementele de versificație
În ceea ce privește elementele de versificație, observăm că poezia are ritm
iambic, împletit cu cel amfibrah, susținând tonul elegiac al celor două catrene.
Rima este îmbrățișată (rimează primul cu ultimul vers și al doilea cu al
treilea), iar măsura este de zece silabe.

Concluzie
În concluzie, pot afirma că poezia Plumb, pe baza elementelor de compoziție
menționate mai sus, îl clasează pe George Bacovia în categoria poeților
originali, capabili de o sensibilitate extremă. Fiind considerat un reprezentant
de seamă al poeziei simboliste românești, poetul a îmbogățit literatura română
cu întreaga sa operă, considerată o adevărată capodoperă.