Universitatea din Craiova

Facultatea de Agronomie
Specializarea Management în Agroturism și Calitatea Produselor Agroalimentare

CONGELAREA

PRODUSELOR ALIMENTARE

Masterand

Marica Sorina- Cristina

 Craiova
2020

CUPRINS:

INTRODUCERE-
Conservarea alimentelor la temperaturi scăzute.

Conservarea alimentelor prin refrigerare

Conservarea alimentelor prin congelare

Depozitarea, transportul, folosirea produselor alimentare refrigerate si congelate

Bibliografie
 1. Conservarea alimentelor la temperaturi scăzute

Etimologia cuvântului vine de la termenul francez conserver ce se

traduce prin operația sau tratamentul prin care se împiedică alterarea
provocată de agenții biologici, fizici, chimici, atmosferici asupra
produselor perisabile, cum ar fi
legumele, fructele, peștele, lapte, carne, ouă etc. Creșterea necesarului de
alimente pentru populație, în condițiile unei exigențe sporite față de
produsele agroalimentare, impune o valorificare superioară a acestora,
diversificarea și îmbunătățirea calității mărfurilor alimentare ce necesită o
utilizare pe scară largă a diferitelor metode și tehnici de conservare. Aceste
cerințe sunt necesare în vederea folosirii produselor alimentare în perioada
de strangulare a ciclului biologic, de calamități naturale sau în situații când
produsele agroalimentare se produc într-o zonă geografică și se consumă în
altă parte la distanțe foarte mari.

Metodele de conservare mai importante, cu aplicatii in industria

alimentara sunt: utilizarea temperaturilor scazute (refrigerarea, congelarea),
utilizarea temperaturilor ridicate (pasteurizarea, sterilizarea), uscarea,
deshidratarea partiala, utilizarea sarii si a zaharurilor, murarea, marinarea,
utilizarea substantelor antibiotice, sulfitarea, afumarea, adaosul de
substante antiseptice, antibiotice, fitoncide si utilizarea radiatiilor
(ionizante, ultraviolete). Conservarea cu ajutorul frigului artificial a fost
aplicată de aproximativ 4000 de ani la graniţa austro-italiană (în Tyrol) de
vânători care, la o altitudine de 3200 m, păstrau în gheaţă vânatul. Romanii
conservau peştele din Rin, langustele din Sardinia şi stridiile în gheaţă
pentru a se păstra proaspete până la Roma. Nordicii îngropau carnea de
vânat sau peştele în zăpadă sau gheaţă pentru a se păstra peste iarnă.
Alexandru cel Mare şi Nero serveau îngheţată de fructe şi miere. În
incinta palatului de la Versailles, Ludovic al XIV-lea a amenajat răcitoare
în vederea păstrării alimentelor.

Temperatura scăzută frâneaza, până la oprirea completă, procesele

vitale ale microorganismelor și reduce aproape complet intensitatea
activității enzimelor din produs.
Conservarea prin frig are ca scop oprirea acţiunii microorganismelor
și deci, păstrarea pe o durata limitată de timp a proprietăților produsului,
avute în momentul începerii acțiunii frigului. Metoda este foarte folosită în
industria alimentară și se realizează în încăperi izolate termic în care frigul
se obține cu ajutorul instalațiilor frigorifice.

Conservarea prin frig poate fi:

-de scurta durata (refrigerarea)
- de lunga durata (congelarea).
Ambele metode prezinta avantaje economice, deoarece păstrează în
bune condiţii produsele alimentare.O serie de caracteristici inițiale ale
produselor supuse conservării, ca : fragezimea cărnii, prospețimea, gustul
normal și valoarea nutritivă.
Pentru ca metodele de conservare prin frig sa fie eficiente, produsele
supuse conservarii trebuie să îndeplinească condiții inițiale :
- să provină de la sănătoase și declarate apte pentru consum de către
serviciul veterinar
- să fie proaspete, fără semne de alterare incipientă ;
 -să fie prelucrate în mod igienic și de calitate (carcasele trebuie să fie
curate fără piele, păr, impurități, conținut gastro-intestinal, sa aiba plaga de
sangerare bine cuățată, astfel încât carcasa să aibă aspect corespunzător).
În metodele moderne de refrigerare se folosesc ca medii de răcire: gaze
(bioxid de carbon), apa și soluțiile apoase ale unor săruri (clorura desodiu
sau de calciu).
Microorganismele reprezintă una din cauzele principale care
determină modificări importante, de cele mai multe ori nedorite, în
produsele agroalimentare. Aceste modificări pot reduce calitățile nutritive,
psihosenzoriale, valoarea comercială și pot conduce, în final, la alterarea
produsului alimentar. Microorganismele patogene pot transmite boli
oamenilor sau pot provoca toxiinfecții alimentare.

Creșterea și metabolismul microorganismelor au la bază procese

biochimice complexe ce sunt puternic influențate de condițiile de mediu,
de natura și compoziția produsului alimentar respectiv pH-ul mediului,
natura și concentrațiile de săruri, structura microflorei la suprafața
produsului etc. Factorul de mediu cel mai important este temperatura.
Spre deosebire de enzime care la o temperatură a aproximativ 0°C își
încetează simțitor activitatea, microorganismele au un grad ridicat de
adaptare la temperatură, anumite specii fiind capabile să se dezvolte și la
temperaturi sub -18°C sau la temperaturi mai mari de 70°C. După
domeniile de temperatură în care se înmulțesc și se dezvoltă
microorganismele pot fi în mod convențional împărțite în termofile,
mezofile, psihotrofe și psihofile. Conservarea alimentelor cu ajutorul
temperaturilor scăzute prezintă un mare avantaj că produsele
agroalimentare își modifică foarte puțin proprietățile inițiale.
Conservarea alimentelor prin frig se realizează prin două procedee:
refrigerare și congelare.

2. Conservarea alimentelor prin refrigerare

Conservarea alimentelor prin refrigerare se bazează pe principiul

biologic anabioză-fiziobioză și ca metodă de conservare psihroanabioza.
Conservarea prin refrigerare asigură păstrarea produselor alimentare la
temperaturi cuprinse între -1 și 4°C și chiar mai mult, în spații speciale, cu
o umiditate de 85 – 90%.
Refrigerarea produce micșorarea activității enzimelor în procesele
biochimice de hidroliză și oxidare. Refrigerarea produselor almentare de
origine animală și depozitarea acestora în stare refrigerată nu determină, de
regulă, scăderea valorii nutritive, singurele excepții sunt pierderile de suc
ce conțin proteine în procesul de tranșare a cărnii. Legumele au un pH
scăzut, de aceea vitamina C conținută de acestea are o stabilitate relativ
mare. Unele legume cum ar fi varza rețin bine vitamina C, în timp ce
tomatele prezintă o stabilitate redusă. Datorită respirației, fructele și
legumele pierd din valoarea calorică, dar, pentru că ele nu reprezintă o
sursă importantă de calorii în alimentație, această pierdere nu reprezintă o
importanță deosebită.
Temperatura de refrigerare previne și încolțirea unor legume (cum ar fi
cartofi, rădăcinoase). Refrigerarea are o mare importanță pentru transport
și păstrarea produselor alimentare în spațiile frigorifice.
Este una din cele mai utilizate metode de refrigerare, fiind aplicata in
special produselor alimentare care au o structura solida: carne, brazeturi,
legume, fructe etc. In principiu, un spatiu de refrigerare cu aer este format
dintr-o incinta izolata termic, in interiorul careia se gasesc produsele ce
trebuie racite, schimbatoarele de caldura (vaporizatoarele) instalatiei de
racire a aerului si un sistem de ventilatie care asigura circulatia aerului in
interiorul incintei.

Procesul de refrigerare se poate realiza:

discontinuu

– spatiul de racire este incarcat cu produsele ce trebuie refrigerate, este

inchis si apoi are loc refrigerarea; cand produsele ating temperatura finala,
acestea sunt scoase din spatiul respectiv.

continuu

– spatiul de refrigerare este in mod continuu incarcat pe la un capat cu

produsele ce trebuie refrigerate; acestea strabat incinta respectiva,
racindu-se, iar cand ajung la capatul opus au temperatura finala impusa si
sunt evacuate.
semicontinuu

– la anumite intervale de timp produsele calde sunt introduse în spațiul de

răcire și concomitent sunt evacuate produsele refrigerate. În cazul
sistemelor de refrigerare cu funcționare discontinuă sau semicontinuă,
temperatura aerului variază în timpul procesului de răcire, acesta fiind mai
cald la început, pentru ca la sfârsitul procesului temperatura aerului să fie
cu până 4…10 ℃ mai mică decât temperatura finală a produsului.

La sistemele cu funcționare continuă temperatura aerului este practic

constantă, ajungând la valori de -10…-180℃. Ca urmare a vitezei mari de
răcire, temperatura la suprafața produsului este mult mai mică decât în
interior; din aceasta cauză, sistemele cu funcționare continuă funcționeaza
de obicei în două faze: în prima fază are loc refrigerarea (folosindu-se aer
cu temperatura scazută), iar în cea de a doua fază are loc egalizarea
temperaturii în masa produsului, folosindu-se aer a cărui temperatura este
relativ apropiată de temperatura finala a produselor (-1…+10℃).

Viteza aerului influențează durata procesului de refrigerare; astfel,

creșterea vitezei de circulație a aerului conduce la creșterea vitezei de
răcire și a coeficientului de transfer de căldură. Pe de alta parte, o viteăa
mai mare a aerului va micșora temperatura la suprafața produsului; ca
urmare, schimbul de căldura se va realiza la o diferență de temperatură mai
mică, durata procesului de refrigerare crescând. Având în vedere și faptul
că o viteză mare a aerului se realizeză cu un consum relativ mare de
energie, este rațională limitarea vitezei aerului la valori de până la 0,3 m/s
pentru refrigerarea lentă și de 2…3 m/s pentru refrigerarea rapidă. O
atenție deosebită trebuie acordată modului de așezare al produselor, astfel
încât aerul să fie distribuit uniform; în caz contrar pot să apară zone cu
circulație redusă a aerului, care se vor răci mai greu și care vor conduce
astfel la creșterea duratei refrigerării.

Umiditatea aerului influențează pierderile de greutate ale produselor;

din acest motiv se preferă ca umiditatea relativă să fie de 90…95%.

Spatiile de refrigerare pot fi:

- tunele de refrigerare;

-camere de refrigerare;
Există și posibilitatea refrigerării produselor alimentare în mijloace de
transport.

Tunelele de refrigerarea sunt utilizate pentru refrigerarea rapidă; au

lungimi de 6….24 m, lățimi de 3 sau 6 m și înălțimi de 3,6…4,8 m.
Capacitatea unui tunel depinde de dimensiunile acestuia și de natura
produselor refrigerate. Circulația aerului prin tunel se poate realiza
longitudinal, transversal sau vertical.

Camerele de refrigerare sunt spații în care răcirea este mai lentă decât
în tunelele de refrigerare; după refrigerarea produselor, acestea se pot
utiliza și pentru depozitarea produselor răcite. Dimensiunile acestora
variaza intre 12x12 m2 și 18x36 m2, având înălțimi de până la 7…8 m
(capacitate de 200…800 t).
Viteza aerului în interiorul camerei nu depășește 0,3 m/s, ceea ce face ca
răcirea să fie mai lentă. Circulația aerului se realizeză prin canale de aer;
din acest punct de vedere, există camere de refrigerare cu două canale de
aer sau cu un singur canal de aer.

Racirea cu agenti intermediari poate fi cu :

-apa obisnuita, aflata la o temperatura de +0,5….20 ℃;
-apa de mare sau solutie apa - Na Cl, cu temperatura de -2…0℃.
Metoda se utilizează în special pentru refrigerarea peștelui și a păsărilor,
dar și a unor produse vegetale; răcirea se poate realiza prin:
-imersie;
-stropire;
-mixt.

Instalațiile utilizate pot fi cu funcționare continuă sau discontinuă; în

apa de racire se adaugă și substanțe dezinfectante, iar atunci când răcirea se
realizează prin imersie, apa trebuie reîmprospătată periodic. Viteza de
răcire este mult mai mare decât în cazul refrigerarii cu aer (durate de racire
cuprinse între 15 și 135 min, în funcție de tipul produsului) și se evită
pierderile de greutate. Apa utilizată poate fi racită cu ajutorul unei
instalații frigorifice sau cu gheață.

Refrigerarea cu gheață de apă se utilizeaza în special pentru

refrigerarea peștelui și a unor legume, care impun ca suprafașa lor să fie
menținută în stare umedă un timp mai îndelungat.

Gheața utilizată în aceste instalații se obține:

-in mașini de produs gheașă sub formă de solzi sau cilindri;
- prin mărunțirea blocurilor de gheață;
-prin brichetarea zăpezii.
Pentru intensificarea schimbului de căldura dintre produse și
gheață, bucățile de gheață trebuie sa aibă dimensiuni cât mai mici.

Refrigerarea în aparate cu perete despărtțtor (schimbatoare de căldură) -

Această metodă se aplică produselor alimentare în stare lichidă (lapte,
smântână, bere, vin, sucuri etc.). În principiu, peretele despărțitor separă
materialul ce trebuie răcit de agentul de răcire; agentul de răcire poate fi un
agent frigorific sau un agent intermediar.
După modul de funcționare, aparatele cu perete despărțitor pot fi cu
funcționare discontinuă sau cu funcționare continuă.
 Conservarea alimentelor prin congelare

Această metodă de conservare se bazează pe aceleași principii biologice

ca și refrigerare, dar metoda de conservare este crioanabioza. Conservarea
alimentelor prin congelare constă în păstrarea produselor alimentare la
temperaturi inferioare punctului de congelare (solidificare) de obicei
-18…-45°C. În afara asigurării unor temperaturi scăzute, constante de
depozitare cel puțin egală cu temperatura de congelare, este necesar să se
asigure o serie de condiții cu privire la:

-URA (umiditatea relativă a aerului), care trebuie să fie cât mai apropiată
de starea de saturație, pentru a elimina pierderile în greutate ale produselor
depozitate.

-ventilația și distribuția aerului la nivelul produselor, care au ca scop

uniformizarea temperaturilor și prelucrarea căldurii ce a pătruns în
depozit prin deschiderea ușilor etc.

-congelarea prealabilă a produselor introduse în depozite, pentru

că produsele care nu sunt congelate conduc la fluctuații nedorite de
temperatură în depozit cu implicații nefavorabile asupra celorlalte produse
depozitate.

-ambalarea și așezarea produselor în depozit. De regulă, produsele care se

congelează sunt ambalate. Așezarea lor în depozite se realizează în așa fel,
încât să nu perturbe circulația aerului și să nu fie în contact direct
cu pardoseala sa cu pereții depozitului.

-asigurarea igienei pe tot parcursul conservării produselor. Cu toate că

temperatura este scăzută, deci nu se pot dezvolta microorganisme, mai
există surse de contaminare microbiană cum ar fi praful ce se formează
prin rularea electrostivuitoarelor, de aceea cel puțin odată pe an se
organizează dezinfecția spațiilor de depozitare a produselor congelate.
 Procesul de congelare al produselor alimentare este influențat de
valoarea temperaturii și timpul de congelare, așa cum este prezentat mai
jos.
Tipuri de congelare în funcție de temperatură și timp:

- lentă – temperatura de -18…-20°C, timp de 80 de ore;

-semirapidă – temperatura de -20…-24°C, timp de 60 de ore;

-rapidă – temperatura de -30…-35°C, timp de 24 de ore;

-ultrarapidă – temperatura de -35…-40°C

În cazul congelării rapide (cca 15 — 20 minute la temperatura

de — 20 pâna la — 40°) se obtine un numar mare de cristale de
dimensiuni mici, situate chiar in interiorul celulelor, care vor ingloba
diferitele componente celulare. Dupa decongelare, aceste componente,
ramanand intracelular, vor pastra calitatile organoleptice si nutritive ale
produ sului, asemanatoare cu cele existente in starea anterioara congelarii.
In cazul congelari lente (cca 36 — 72 de ore la temperatura de — 15°) se
vor obtine cristale mai mari si in numar mai redus, cu localizare
extracelulara. Exercitand o presiune asupra celulelor, aceasta vor forta
expulzarea apei celulare in exterior, care, inghetand, va mari si mai mult
cristalele extracelulare. La decongelare, aceasta apa nu va mai fi
reabsorbita in interiorul celulei, ci se va elimina sub forma unei serozitati,
antrenand totodata cantitati importante de substante nutritive celulare.
Produsul decongelat va avea in acest caz un aspect necorespunzator
si proprietati nutritive scazute. Pentru asigurarea unei valori nutritive
crescute este necesar sa se pastreze un numar cat mai mare de celule intacte,
menținându-se totodată capacitatea de absorbție a apei de către coloizii
endocelulari. Cu cât pierderea de suc la decongelare va fi mai mică, cu atât
calitatea produsului finit va fi mai bună .

Prin congelare se produc și o serie de modificări:

-Modificări fizice ce se referă la volum, consistență și greutate. Prin

congelare volumul alimentelor crește cu 6-7%, pentru ca prin răcire apa
din produs se solidifică și își mărește volumul cu 9-10%. Prin scăderea
temperaturii consistența alimentelor crește și are o duritate cu atât mai
mare cu cât temperatura de congelare este mai scăzută. Produsele supuse
congelării, neambalate în material impermeabil la vapori de apă, pierd în
greutate prin uscare, datorită fenomenului de sublimare.
 -Modificări biochimice ce sunt prezente prin oxidarea coloranților
din produse în prezența aerului azonificat în mod artificial, din spațiile de
congelare. Acest proces biochimic duce la modificarea de culoare a
produselor congelate. Scade activitatea enzimatică a țesuturilor vegetale și
animale.

-Modificări histologice (de structură) care se produc, în special, la

produsele congelate lent, datorită ruperii țesuturilor de către cristalele mari
de gheață. Această metodă de conservare este consumatoare de energie
electrică, și se aplică, în general, în combinație de produse agroalimentare
și în complexe comerciale (Metro, Mall etc.).

Temperatura economică este de -18°C. Pentru a se asigura

conservarea prin frig a produselor alimentare de la producător la
comerciant și până la consumator este necesar să existe un lanț frigorific
format din stații de răcire, secții de fabricare a produselor congelate,
depozite frigorifice, mijloace de transport frigorifice, frigidere pentru
deservirea în magazine, frigidere casnice, etc. Întreruperea lanțului
frigorific atrage după sine degradarea calitativă și cantitativă a produselor
alimentare.
Cu ajutorul frigului se pot conserva marea majoritate a alimentelor,
carne, pește, lapte, ouă, brânzeturi, legume, fructe. Această metodă
prezintă avantajul că păstrează vitaminele din alimente aproape în
întregime.

4. Depozitarea, transportul, folosirea produselor alimentare refrigerate și

congelate .

Depozite frigorifice şi frigidere

Amplasarea spaţiilor frigorifice pentru depozitarea cărnii (de vită, porc,
pasăre, peşte, crustacee) şi a produselor din carne, produselor lactate,
ouălor, legumelor şi fructelor proaspete, grăsimilor vegetale, drojdiei etc.
se face pe flux, astfel încât să se asigure legăturile funcţionale cu celelalte
spaţii de producţie.
Se va ţine cont de regula ca spaţiile frigorifice să nu se amplaseze în
locuri cu temperaturi ridicate ale aerului sau cu expunerea directă la soare a
agregatelor frigorifice. Spaţiile frigorifice vor asigura un spaţiu de
depozitare suficient pentru toate tipurile de produse ce necesită aceste
regimuri de depozitare şi se vor amplasa astfel încât să se evite
contaminările încrucişate. Depozitarea materiilor prime care necesită
temperaturi scăzute de depozitare trebuie să se facă în spaţii separate de
cele pentru semipreparate sau produse finite.În cazul unităţilor mici, care
nu dispun de spaţiu frigorific suficient, se poate face păstrarea în acelaşi
spaţiu a materiilor prime şi semipreparatelor care necesită aceleaşi condiţii
de temperatură, cu condiţia separării lor prin ambalare în containere/cutii
închise, marcate pentru identificare.Pereţii spaţiilor frigorifice se vor finisa
cu materiale lavabile (vopsea, răşină epoxidică, faianţă etc.), iar în cazul
pereţilor demontabili, aceştia vor fi din materiale care să asigure o
îmbinare fără discontinuităţi, să se spele uşor, să nu ruginească, să nu fie
poroase.Pardoseala spaţiilor frigorifice va fi din materiale netede, lavabile,
care să nu se deterioreze în timpul depozitării prin denivelare sau formare
de fisuri în care pot deveni puncte de contaminare. Ea va avea o pantă care
să permită scurgerea apelor de spălare către o gură de evacuare exterioară,
amplasată în apropiere.Uşile camerelor frigorifice trebuie să se închidă
etanş. În cazul în care fluxul tehnologic impune existenţa spaţiilor pentru
congelare sau păstrare în stare congelată, acestea nu trebuie să se deschidă
direct înspre spaţiile de producţie (ele vor fi prevăzute cu un spaţiu tampon
- sas - pentru diminuarea efectelor negative determinate de şocurile
termice). Aceste tipuri de depozitele nu trebuie nicodată să comunice
direct cu exteriorul. Astfel, mașinile de aprovizionare trebuie să aibă rampă
de acces în depozit obligatoriu cu burduf de protecție, rampa cu
posibilitatea de a se închide și deschide cu mașina de transport în poziție de
descărcare/încărcare, astfel că la deschiderea sasului spațiul tampon să se
continue direct cu spațiul de depozitare din mașina de transport fără a mai
fi executată vreo manevră. Toate ușile depozitelor vor fi cu deschidere
dublă, atât din interior cât și din exterior și cu sistem de alarmare la
deschidere și blocare.Iluminatul acestora va fi în conformitate cu aceleaşi
reguli ca la celelalte spaţii de depozitare pentru a se asigura condiţii de
manipulare a produselor în siguranţă.Fiecare spaţiu frigorific va fi prevăzut
cu un sistem de monitorizare a temperaturii ( dispozitive de monitorizare
cu sau fără înregistrare, termometru şi formular de înregistrare etc..
Aceasta trebuie să fie vizibile şi plasate astfel încât să înregistreze cu
acurateţe temperatura din spaţiul de depozitare. Sistemul de înregistrare al
temperaturilor trebuie să fie triplu, adică temperaturile să poată fi
înregistrate cu trei sisteme diferite - spre exemplu: un sistem automat al
instalației de frig, un termometru și un termometru suplimentar de control
al persoanei responsabile. Indiferent care sistem este cel implicit,
temperaturile trebuie înregistrate pe suport de hârtie sau electronic și vor
trebui arhivate și păstrate un anumit timp. 

Spaţiile frigorifice din
unităţile de producţie culinară utilizate pentru depozitare pot fi echipate cu
alarme de temperatură, în scopul avertizării asupra creşterii temperaturilor
peste anumite limite.Sistemul de monitorizare al temperaturilor trebuie să
fie calibrat conform și să fie documente în acest sens.
Depozitele şi agregatele frigorifice ale acestora se vor menţine în stare
curată, întreţinute corespunzător, fără miros neplăcut sau de
mucegai.Depozitarea materiilor prime se face conform tipului, specificului
şi compatibilităţii tipurilor de materie primă (se vor depozita separat ouăle,
carnea pe tipuri de origine, materiile prime care degajă mirosurile sau care
absorb mirosurile), în funcţie de temperatura optimă de depozitare pentru
menţinerea caracteristicilor calitative şi de siguranţa
alimentelor.Depozitarea se face pe rastele, în stive sau în sistem paletizat,
în funcţie de tipul de produs care se depozitează. Toate produsele care se
depozitează se vor marca pentru identificare, iar ieşirea din depozit se face
respectând regula ,,primul intrat-primul ieşit” (adică în sistem FIFO).În
cazul în care un spaţiu frigorific (depozit, frigider, cameră frigorifică) nu
este utilizat o perioadă mai lungă de timp, acesta va fi igienizat,
decontaminat, urmat de o supraveghere periodică a stării de igienă a
acestuia prin aerisiri şi igienizări periodice, precum şi prin verificări pe
perioada de neutilizare pentru a se preveni apariţia mirosului neplăcut al
incintei sau a mucegaiului. Acestea pot contamina ulterior produsele ce se
vor depozita în aceste spaţii.

Bibliografie:
1. http://www.creeaza.com/tehnologie/constructii/instalatii/PROCEDEE-DE-CONGE
LARE426.php
2. http://library.utm.md/html/Bazele_tehnolog_frigorifice_Cliclu_prel_DS.pdf
3.http://www.creeaza.com/tehnologie/constructii/instalatii/METODE-DE-REFRIGER
ARE739.php
4. Material training Mc Donalds”s Romania
5.http://www.interfrig-group.ro/tuneluri-de-congelare-camere-de-preracire-racire-rapi
da.html
6.http://proalimente.com/conservarea-alimentelor-metode-conservare-alimentelor/