Sunteți pe pagina 1din 6

COMAN NICOLETA

PUIU ALINA
TINTEANU MONICA
PROBLEME DE NUMARARE

In diverse domenii ale activitatii practice si sociale, oamenii sunt pusi in


situatia numararii elementelor unor multimi, a alegerii dintr-o multime
oarecare a submultimilor de elemente care poseda anumite proprietati, de a
aseza elementele unei multimi intr-o anumita ordine. Metodele de numarare
se ocupa de aspectele acestea pentru multimile finite.
In limbaj cotidian, “a rezolva o problema” inseamna a gasi o iesire dintr-
un impas, o cale pentru a atinge un obiectiv sau pentru a face credibila o
amnumita afirmatie.
Matematica, prin preluarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural
sau contextual urmareste atat rezolvarea fiecarei probleme in parte, cat si
gasirea de strategii si algoritmi ce se pot aplica unei clase intregi de
probleme.
Exista probleme de aritmetica, de algebra, de geometrie, trigonometrie,
de analiza, dar si probleme combinate care sa includa toate aceste subtipuri
matematice.
Problemele le putem imparti in probleme de aflat, probleme de
demonstrat, probleme de inventivitate, probleme de rutina, probleme
teoretice, probleme practice, etc.
O categorie speciala este reprezentata de problemele de numarare. In
cazul acestor probleme apar intrebari de genul: “cate?”, “in cate moduri?”,
sau rezolvarea lor duce la astfel de intrebari.

O multime ordonata se noteaza A={a1, a2, a3, ... , an } in care ordinea


elementelor este data de ordinea crescatoare a indicilor.
Daca multimea are doua elemente se numeste pereche ordonata si se
noteaza (a1, a2), daca multimea are trei elemente (a,b,c) multimea se numeste
triplet ordonat, iar pentru o multime cu n elemente denumirea est de n-uplet.
Doua multimi ordonate sunt egale in cazul in care au aceleasi elemente
ordonate, dupa acelasi criteriu.
EX:
(a, b)=(a, c)<=>b=c.
Daca intr-o secventa (a1, a2, ... , an) cel putin un element se repeta o vom
numi secventa cu repetitie, iar in caz contrar o vom numi secventa cu
elemente distincte. Doua secvente cu elemente distincte pot diferi intre ele
fie prin ordinea, fie prin natura elementelor.
EX:
(1, 2, 3) si (2, 3, 1) difera prin ordinea elementelor, iar (1, 2, 3) si (1, 2, 4)
difera prin natura elementelor.

Permutari

Fie o multime A={a1, a2, ... , an}. Un n-uplet format cu toate


elementele multimii A se numeste permutare a multimii A.

Se numeste permutare a multimii A={1, 2,...,n}, cu n apartinand N*,


orice functie injectiva f: A→A

T: Fie o multime cu n elemente, n € N. Numarul de permutari ale


multimii A este Pn=n!. Convenim ca 0!=1.
Dem:
Se demonstreaza prin metoda inductiei matematice.
Notam P(n) egalitatea Pn=n!.
Etapa de verificare:
Daca A={a1} avem o singura permutare, deoarece nu mai putem ordona
in alt fel singurul element al multimii A. Deci P1=1 sau P1=1!.
Aratam ca P(k)=>P(k+1). Presupunem ca P(k) este adevarata, deci avem
Pk=k!. Avem de ordonat in toate modurile posibile multimea A care are k+1
elemente. Pe primul loc poate fi pus oricare dintre cele k+1 elemente. O data
fixat primul element ne mai raman de ordonat k elemente, dar acestea,
conform ipotezei de inductie, se pot ordona in k!=Pk moduri diferite. In total
vom avea de k+1 ori cate Pk, adica (k+1) Pk=(k+1)k!=(k+1)!= Pk+1.
Deci P(k)=>P(k+1) este adevarata pentru orice k din N.
Rezulta Pn=n! pt orice n€ N*.
EX:
6!= 1∙2∙3∙4∙5∙6=720.

Aranjamente

Fie A o multime cu n elemente si k€ N, k≤ n.


k-upletele formate cu elemente distincte doua cate doua ale multimii A
se numesc aranjamente de n elemente luate cate k. Numarul de
aranjamente de n luate cate k se noteaza:
Ne propunem sa determinam o formula de calcul pentru aranjamente.
Fie A o multime cu n elemente. Trebuie sa determinam numarul de k-
uplete de elemente distincte doua cate doua ale lui A. Notam de la 1 la k
pozitiile elementelor.
Daca avem k=1 atunci An1=n, deoarece dintr-o multime cu n elemente se pot
n submultimi distincte cu cate un singur element.
EX:
A={7, 9, 15} avem {7}, {9}, {15}.
Pentru k≥ 2 se gandeste astfel: primul loc al k-upletului poate fi ocupat
de oricare dintre cele n elemente. Dupa ce acest prim element a fost fixat au
mai ramas n-1 elemente disponibile pentru locul al 2-lea, apoi n-2 elemente
pentru locul al treilea si asa mai departe pana la n-k+1 elemente disponibile
pentru ultimul loc.
Astfel ca numarul aranjamentelor fara repetitie de n elemente luate cate k
este egal cu n(n-1)∙...∙(n-k+1).

O functie injectiva f: {1, 2, ..., k}→A, 0≤ k ≤ n, n, k€ N, n≥ 1 se


numeste aranjament de n elemente luate cate k.

T: Fie n€ N* si 1≤k≤ n.
Numarul de aranjamente fara repetitie de n elemente luate cate k este:
Ank= n(n-1)∙...∙(n-k+1).
Obs:
Se poate scrie si :
Ank=n!/(n-k)!.

Combinari

Fie A o multime cu n elemente si k€ N, k≤ n. Submultimile lui A


formate din cate k elemente se numesc combinari de n elemente luate
cate k. Numarul acestor elemente il notam cu Cnk .
Se remarca faptul ca in definirea combinarilor nu apar multimi ordonate.

T: Fie n, k€ N, k≤ n. Avem Cnk=n!/k!(n-k)!.

P1: Fie n, k€ N, k≤ n. Avem Cnk=Cnn-k.

P2: Fie n€ N*, k€ N, k≤ n-1. Avem Cnk+1 + Cnk=Cn+1k+1.

Binomul lui Newton

Fie a, b€ R, n€ N*. Atunci:


(a+b)n =Cn0an+Cn1an-1b+Cn2an-2b² +...+Cnkan-k bk+...+Cnnbn, se numeste
formula lui Newton(1643-1727).
O expresie se numeste binoma daca este suma a doi termeni a+b.
In formula lui Newton exponentii puterilor lui a descresc de la n la 0, iar
exponentii puterilor lui b cresc de la 0 la n, fiecare termen fiind un monom
de grad n in a si b.

Intre doi termeni consecutivi din dezvoltarea binomului are loc


relatia:(formula de recurenta):

Tk+2=(n-k)/(k+1)∙b/a∙Tk+1

APLICATII

Un psiholog a construit un traseu de la punctul A la punctul B pe parcursul


caruia a pus perpendicular pe AB trei pereti, unul dupa altul, cu 3 gauri, 4
gauri si 2 gauri. Pentru a ajunge de la A la B un soricel trebuie sa treaca
printr-o gaura a fiecarui zid. In cate moduri poate ajunge soricelul de la A la
B?
Numarul variantelor este dat de regula produsului: 3∙4∙2=24.