Sunteți pe pagina 1din 18

Cuprins

1. Introducere
1.1 Definițiile ergonomiei
1.2 Clasificarea ergonomiei
1.3 Evoluția ergonomiei în țara noastră
2. Ergonomia tastaturii
2.1 Aparitia formatului QWERTY
2.2 Tastatura moderna
2.3 Tastatura romaneasca
2.4 Tasttura ergonomica
2.5 Tastaatura ergonomica pentru limba romana
2.6 Pozitia corecta a tastaturii la birou

Introducere
În peisajul actual ergonomia, este considerată știința care se ocupă cu relațiile „om-
echipament-mediu”, căutand să optimizeze aceste relații astfel încât sănătatea echipajului să
fie păstrată, având totodată un randament optim pe timp îndelungat.

Cu toate acestea, această definiție nu corespunde unei concepții vaste despre


ergonomie, ea ne ghidează către o interpretare metaforică. Cercetătorii francezi și cel care a
lansat conceptul de ergonomie, K.F.H.Murrell, alocă acestei științe o sferă amplă. Confortul
omului la locul de muncă trebuie realizat după principii ergonomice, deoarece modul cum el
își petrece timpul la serviciu influentează modul de comportare al acestuia în timpul liber.

Figura 1.1. Ergonomia ca stiință a relațiilor om-echipament-mediu

De-a lungul timpului ergonomia a trecut de la sfera ei de acțiune în domeniul


informaticii, la operatorul de la panourile de comandă și trebuie dezvoltată și dincolo de
„panourile de comandă”, căci mai sunt multe domenii la care ergonomia trebuie să-și aducă
aportul. Profesorul Metz de la Universitatea din Strasbourg a formulat o definiție cu
semnificație mai amplă, „ergonomia reprezintă ansamblul integrat de știință susceptibilă să ne
furnizeze cunoștințe asupra muncii umane, necesare adaptării raționale a omului la muncă și a
muncii la om”. Prin această definiție se deschid larg perspectivele înțelegerii faptului că
„optimizarea relatiilor” om-echipament-mediu sunt determinate de adaptarea omului la
muncă, ceea ce atrage după sine un întreg șir de procese: selecție, orientare și pregătire
profesională pe de o parte, iar pe de altă parte, complexul de activităti de proiectare a
utilajelor, de organizare a locului de muncă care trebuie realizată de așa natură, ca adaptarea
omului să fie posibilă fără riscul de alterare a sănătătii și de uzură a capacitătii sale de muncă.

Interrelația dintre om și producție constă în faptul că, în faza de artizanat, producția


exercită o influență directă asupra omului, contribuind la dezvoltarea și perfecționarea sa într-
o fază mai avansată a tehnicii, realizarea producției în serie mai mare nu mai poate avea o
influență favorabilă directă asupra omului, ci din contră procesul de mecanizare sau
automatizare nu mai oferă posibilitatea omului de manifestare a puterii sale de creație. În
aceste condiții, personalitatea sa este știrbită și deci apare necesară găsirea mijloacelor și
modalitătilor de compensare a omului, prin acțiuni culturale și sociale pe care le elaborează
singur sau i le oferă organizarea timpului liber, pentru care societatea rămane indatorată
Ergonomia pune în valoare capacitatea creatoare a omului. O relație care vine să
marcheze puternic caracterul uman de necontestat al ergonomiei constă în faptul că omul
realizează producția prin intermediul capacitătii sale de muncă care poate fi de creație,
manuală, mecanizată sau automatizată.
Ergonomia apare ca o nouă știintă a muncii, din necesitatea de a rezolva problemele
factorului uman generate de dezvoltarea industrială aflată într-un continuu progres. Datorită
ritmului alert al vieții, precum și complexitătii activitătilor profesionale, cu o incărcare
crescândă informatională și mentală, echilibrul neuropsihic al omului modern este solicitat în
mod serios.

Figura 1.2. Ergonomia ca stiintă a relațiilor om-echipament-mediu în funcție de


capacitatea de muncă

Ergonomia reprezintă o știintă de sinteză a unor cercetări multidisciplinare, fiecare


dintre aceste discipline având metode proprii de verificare în practică. Datele acestor științe
aplicate la muncă trebuie să servească concepția ergonomică de organizare științifică a
muncii, de organizarea raportului om-muncă cu păstrarea și promovarea sănătătii, la un
randament corespunzător cerințelor muncii.
Ergonomia reprezintă o știință de sinteză a unor cercetări multidisciplinare, fiecare
dintre aceste discipline având metode proprii de verificare în practică. Datele acestor științe
aplicate la muncă trebuie să servească concepția ergonomică de organizare știintifică a
muncii, de organizarea raportului om-muncă cu păstrarea și promovarea sănătătii, la un
randament corespunzător cerințelor muncii.
Ergonomia sintetizează rezultatele științelor umane aplicate, știintele tehnico–
economice și cele psiho–sociale pe care le aplică în procesul de muncă, în scopul de a putea
realiza producția, în cantităti cât mai mari și de bună calitate, cu păstrarea integritătii umane.
Un alt fapt deosebit de important care a determinat colaborarea acestor științe a fost
convingerea că fiecare dintre ele în parte nu poate rezolva problemele complexe pe care le
ridică sistemul de relații ,,om-echipament-mediu”.
Ergonomia integreaza cunoștintele din urmatoarele domenii:
 medicina (anatomie, fiziologie, igienă);
 antropometrie;
 științe tehnice (proiectare de mijloace de producție și tehnologii);
 științe economice (economia, organizarea și planificarea muncii, stimularea muncii,
economia energetică a organismului uman);
 psihologia si sociologia muncii .

Figura 1.3. Sistemul „om-produs-ambianță”


Această figură prezintă sintetic domeniul ergonomiei ca intersecția dintre
subsistemele „produs”, „om”, „ambianță”. Când se pune în discuție competitivitatea prin
prisma calității fie ca este vorba de un produs, proces sau serviciu, trebuie făcută o analiză
amănunțită a acestuia.

1.1.Definiții
În ceea ce privește definirea ergonomiei se apreciază că, în prezent, nu există o
definiție oficială unanim acceptată a ergonomiei, care să întrunească consensul specialiștilor
în literatura de specialitate, întâlnindu-se diferite formulări, în cadrul cărora se confruntă mai
multe tendințe referitoare la tratarea ergonomiei ca o știință interdisciplinară, ca o știință în
care se întâlnesc mai multe științe sau ca o tehnologie al cărei scop constă în aplicarea datelor
obținute din diferite domenii independente ale științei.

Denumirea de ergonomie a fost lansată de psihologul englez K.F.H. Murrel în 1949.


Denumirea derivă de la cuvintele de origine greacă şi anume ergos=muncă şi nomos = lege.
Ergonomia este o ştiinţă interdisciplinară care are ca obiect studiul factorilor de
solicitare a omului în procesul muncii, în scopul menţinerii capacităţii de muncă la un nivel
cât mai ridicat pe toată durata schimbului de lucru şi realizării performanţelor (obiectivelor)
în muncă.
Ergonomia studiază relaţiile din sistemul om-mijloc de muncă-mediu (fizic şi social)
în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de muncă ale omului şi creşterii productivităţii muncii.
Sarcina teoretică a ergonomiei reprezintă elaborarea teoriei generale a activităţii
omului în condiţiile producţiei moderne în timp ce sarcina practică a ergonomiei reprezintă
realizarea pe baze ştiinţifice a proiectării muncii în general şi a posturilor în special.
Cercetările în domeniul ergonomiei au rolul de a stabili echilibrul între două categorii
de factori.
Literatura de specialitate prezintă deja numeroase definiții ale ergonomiei, care poartă
amprenta specialității de bază a autorilor folosind metodele, cunoștințele și mijloacele
pregătirii lor pentru soluționarea problemelor cu caracter ergonomic.
Societatea de cercetări ergonomice din Anglia definește ergonomia ca fiind:
“Studiul ştiinţific al factorilor umani în relaţie cu mediul de muncă, precum şi cu proiectarea
echipamentelor şi spaţiilor de lucru”.

Legatura dintre obiectul si scopul ergonomiei este realizată în definiția dată de


Organizația Internațională a Muncii: “Aplicarea ştiinţelor biologice, umane în legătură cu
ştiinţele tehnice pentru a ajunge la o adaptare reciprocă optimă între om şi locul său de
muncă, beneficiile fiind măsurate în termeni de eficienţă şi bunăstare”.

Asociaţia Internaţională de Ergonomie ( International Ergonomics Association) a


definit ergonomia ca fiind: “Disciplină ştiinţifică preocupată de înţelegerea interacţiunii
dintre om şi celelalte elemente ale unui sistem”, precum și: “Profesie care aplică teoria,
principiile, datele şi metodele pentru a proiecta în scopul de a optimiza bunăstarea oamenilor
şi mai presus de toate performanţele sistemului.”

Asociaţia Spaniolă de Ergonomie definește că: “Ergonomia este o ştiinţă aplicată


cu caracter multidisciplinar care are ca obiectiv adecvarea sistemelor, produselor şi reţelelor
artificial la caracteristicile, limitele şi necesităţile utilizatorilor pentru a optimiza eficienţa,
siguranţa şi confortul” și din aceasta rezultă că în cadrul cercetărilor ergonomice, trebuie să
se țină cont de factorii de natură economică, tehnica, organizatorică și umană care
influențează comportamentul și performanțele persoanelor din cadrul sistemului de muncă.
Profesorul Miron Constantinescu a definit că: „Ergonomia nu este o știință
unilaterală (de ramură), după cum nu este nici o știință de graniță, de interferență (precum
sunt biochimia, biofizica etc.), ci este o știință de confluență si convergență a mai multor
discipline. În mod concret, ergonomia realizează, îmbină și coordonează probleme de
tehnologie, de biologie umană, de sociologie a muncii, de psihologie a muncii, de economie,
de medicina etc.”

1.2.Clasificarea ergonomiei

Una din variantele de clasificare a ergonomiei prezentată în literatura de specialitate este


aceea care cuprinde următoarele domenii de cercetare:

 ergonomia fizică;
 ergonomia ambientală sau ergonomia mediului (ambientului);
 ergonomia temporală (ergonomia timpului);
 ergonomia orgazițională (macroergonomia).

Ergonomia fizică (clasică) – studiază relaţia dintre operator şi condiţiile fizice ale
spaţiului de muncă; se preocupă de aspectele anatomice, antropometrice, fiziologice şi
caracteristicile biomecanice ale activităţii fizice.

În opinia specialiştilor din ţara noastră (Gh.Iosif, A.Marhan) are în vedere:

 asigurarea mijloacelor de informare şi acţionare,

 accesul fizic la aceste mijloace,

 optimizarea caracteristicilor fizice de identificare şi înţelegere a sensului de


acţionare a mijloacelor de acţiune (mărime, formă, contrast cromatic fond-
comenzi, sensul optim de mişcare în raport cu sensul de mişcare a stimulului,
precizia şi forţa necesară de aplicare),

 facilitarea discriminalităţii şi inteligibilităţii surselor de informare (tipuri de


surse, mărimea lor în raport cu distanţa de recepţionare, contrast sursă-fond,
alfabetul caracterelor, grad de iluminare etc.) .

Ergonomia ambientală (ergonomia mediului) studiază factorii care compun mediul


de muncă (ambientul) în cadrul sistemului de muncă; se referă la obţinerea unor informaţii
privind desfăşurarea activităţilor conform cerinţelor variabilelor ambientale.

Ergonomia temporală (ergonomia timpului) studiază relaţiile dintre operator şi


aspectele temporale privind desfăşurarea activităţii ca, de exemplu: orarul de lucru; schimbul
de muncă; ritmul de muncă; regimul de muncă şi odihnă etc.

Ergonomia organizaţională (macroergonomia) pune accentul pe importanţa


mediului organizaţional în care se desfăşoară munca şi care afectează, în cele din urmă,
corectitudinea deciziilor privind proiectarea managerială în general sau proiectarea muncii în
special.
 Reprezintă un răspuns la practicile manageriale tradiţionale care au minimizat
importanţa aspectelor organizaţionale în contextul muncii, importanţa contribuţiei
componentei umane asupra sistemelor sociotehnice şi importanţa proiectării ergonomice a
produselor pentru consumatori.

 Studiază adaptarea factorilor organizaţionali şi sociali la cerinţele operatorilor,


având în vedere acele acţiuni sau decizii de adecvare sau proiectare ergonomică a activităţii
umane pornind de la organizarea şi gestiunea întreprinderii până la postul de muncă.

Obiectivul central  optimizarea funcţionării sistemelor sociotehnice în general


sau a sistemelor de muncă în special, inclusiv a structurilor organizatorice, din perspectiva
condiţiilor de muncă şi a interacţiunilor dintre diferitele componente ale acestora.

Alte clasificări ale ergonomiei mai actuale si mai adecvate fie problemelor globale, fie unor
domenii specializate:

 ergonomia de concepție – ergonomia de corectie;


 ergonomia produului – ergonomia producției;
 ergonomia cognitivă;
 ergonomia informatică (ergonomia interacțiunii om-calculator);
 ergonomia biomecanică;
 ergoacustica;
 neuroergonomia;
 nanoergonomia.

Ergonomia de concepţie (proiectivă, iniţială) are ca obiectiv proiectarea şi adaptarea


maşinilor, uneltelor, produselor, posturilor şi mobilierului de lucru la nevoile, trăsăturile,
posibilităţile sau capacităţile omului, astfel încât acesta să lucreze confortabil într-un mediu
ambiental corespunzător şi să dea cele mai bune rezultate.

Ergonomia proiectiva permite implementarea mai uşoară şi cu unele costuri mai reduse a
controlului ergonomic, în cadrul căruia, în opinia specialiştilor în domeniu, sunt preferate
controalele tehnice deoarece sunt: sigure, consistente, reale, măsurabile, independente de
comportamentul uman (al managerilor, lucrătorilor), nu introduc noi pericole în proces.

Ergonomia de corecţie are ca obiectiv adaptarea la posibilităţile organismului omenesc a


mijloacelor de muncă deja intrate în funcţiune. Urmăreşte, pe de o parte, introducerea în
activitatea practică a ultimelor cunoştinţe din domeniul ergonomiei, iar pe de altă parte,
corectarea, reproiectarea şi redimensionarea practicilor sau soluţiilor existente care nu ţin
seama de cerinţele ergonomiei.

Ergonomia producţiei are ca obiectiv efectuarea de studii şi investigaţii privind


condiţiile ergonomice în care se desfăşoară munca în toată complexitatea procesului de
producţie. Se practică sub forma ergonomiei de concepţie şi a ergonomiei de corecţie.
Ergonomia produsului studiază produsele destinate a deveni mijloace de muncă sau
bunuri de consum d.p.d.v. al respectării cerinţelor ergonomice sau al solicitărilor omului în
condiţiile folosirii produselor respective.

 Se recomandă ca aceste preocupări să aibă loc încă din faza de concepție aproduselor şi ori
de câte ori se aduc modificări în construcţia acestora.

 Preocupările din acest domeniu îmbracă în ultimii ani, forma "atestatului ergonomic“ –
instrument care conferă producătorilor un plus de competitivitate, iar beneficiarilor, un
important avantaj economic şi social.

Figura 1.4. Principalele obiective ale ergonomiei produselor (L.J.F. Alvarez)[4].

Ergonomia cognitivă se preocupă de interacţiunea dintre om şi tehnologie, cu accent pe


procesele cognitive ale înţelegerii, raţionamentului şi folosirii cunoştinţelor  se ocupă de
aspectele mentale ale interacţiunii dintre om şi mediul său tehnic de muncă.

Este orientată către optimizarea sistemelor om-maşină, în concordanţă cu 3 tipuri de


criterii: caracteristicile proceselor cognitive umane; cunoştinţele din domeniul informaticii;
cunoştinţele privind tehnologiile diverselor domenii de muncă.

Ergonomia informatică are ca obiectiv îmbunătăţirea dialogului om-calculator.


 Contribuie atât la îmbunatăţirea hardware-ului (ergonomia hardware-ului), cât şi la
proiectarea software-ului (ergonomia software-ului), având ca scop optimizarea interfeţei
computer-utilizator.

 Scopul principal – de a proiecta şi implementa interfeţe utilizabile (este uşor de învăţat,


uşor de reamintit, este eficientă – se pot efectua rapid acţiuni complexe, este consistentă şi
unitară, flexibilă şi confortabilă).

Ergonomia biomecanică reprezintă un domeniu interdisciplinar în care atât datele şi


informaţiile din ştiinţele biologice, cât şi cele din inginerie mecanică sunt folosite pentru a
controla, cuantifica sau evalua forţele prezente în corpul uman în timpul muncii.

 Îşi propune să evalueze modul cum relaţionează principiile biomecanicii cu încărcătura


biomecanică a corpului sau a părţilor corporale afectate adesea în timpul muncii.

Ergoacustica are ca obiect studiul ambientului acustic şi al efectelor acestuia asupra


activităţilor desfăşurate.

 Analizează ambientul sonor nu în mod izolat, ci interconectat cu celelalte componente ale


muncii – se studiază zgomotul ca element ce poate interfera cu munca operatorului şi cu felul
în care acesta îşi desfăşoară activitatea.

Neuroergonomia are ca scop studierea posibilităţilor de proiectare a muncii pentru ca


aceasta să fie adaptată limitelor organismului uman în general, precum şi capacitaţilor
neuronale ale acestuia în special.

 Se concentrează asupra controlului neuronal şi al manifestărilor creierului asupra


perceptualului, fizicului, cognitivului, emoţionalului etc., precum şi asupra interrelaţiilor din
cadrul activităţilor muncii umane.

Nanoergonomia îşi propune să abordeze problemele legate de interacţiunea omului


cu nanotehnologia sau cu maşini şi dispozitive de dimensiuni extrem de mici.
1.3.Evoluția ergonomiei în țara noastră

În țara noastră s-au efectuat numeroase cercetări în domeniile: medicina muncii,


fiziologia şi psihologia muncii, sociologia, protecţia muncii, securitatea şi sănătatea în
muncă, organizarea producţiei şi muncii, care au dus la soluţii şi aplicaţii practice cu caracter
ergonomic.

Profesorii F.I. Ștefănescu-Goangă și C. Rădulescu-Motru au înființat între anii


1924 și anii 1925 primele laboratoare psihotehnice. În anul 1925, Societatea de tramvaie
București a înființat primul laborator de psihotehnie.

Primele cursuri de ergonomie au fost predate în anul 1967, cu ajutorul Biroului


Internaţional al Muncii, la Centrul de perfecţionare a pregătirii cadrelor de conducere din
economie şi administraţie. Studenţii Facultăţii de Economia Industriei, de la ASE Bucureşti,
primeau în aceeași perioadă primele noţiuni de ergonomie.

Deşi preocupările în ergonomie nu au avut o concepţie şi o metodologie unitară s-au


obţinut rezultate teoretice şi practice importante care au dus la dezvoltarea ergonomiei.

În anul 1968 a avutg loc Primul simpozion de ergonomie, la Bucureşti.

În anul 1971 au loc Primele cursuri de specializare în ergonomie pentru ingineri,


medici, economişti, psihologisi primele reuniuni ştiinţifice pe ramuri de activitate.

În septembrie 1971 are loc prima Conferinţă Naţională de Ergonomie care a dat un
puternic impuls cercetărilor şi preocupărilor în ergonomie  apar colective ergonomice,
laboratoare ergonomice în întreprinderi, se publică lucrări de specialitate.

Apare prima Conferinţă Internaţională de Ergonomie în Septembrie 1971, Bucureşti

Până în 1989 – s-au înregistrat greutăţi şi neajunsuri cauzate de: lipsa unui cadru
organizatoric adecvat; s-a realizat o convergenţă redusă a domeniilor de cercetare care
participă la constituirea ergonomiei.

Nivelul scăzut al preocupărilor este determinat şi de alte cauze: insuficient personal


pregătit în domeniul ergonomiei; calificarea insuficientă a personalului existent; modul de
determinare şi interpretare a eficienţei studiilor,cercetărilor ergonomice etc.
2. Ergonomia tastaturii

2.1 Aparitia formatului QWERTY

Inventatorul american Christopher Sholes este creatorul tastaturii QWERTY. Acesta


deţinea un ziar din Milwaukee, iar când angajaţii lui au intrat în grevă a dorit să inventeze o
maşină care să scrie în locul acestora.

Împreună cu Samuel Soule, Sholes a reuşit să creeze, în anul 1866, o maşină ce


numerota paginile cărţilor. Sholes s-ar fi oprit aici, dar un prieten, Carlos Glidden, i-a sugerat
că maşina ar putea să scrie şi litere, nu doar să numeroteze.

Sholes, Soule şi Glidden s-au întâlnit din nou şi au reuşit să inventeze o maşină de
scris proprie ce avea aspect asemănător unui pian, cu butoane albe şi negre. Cei trei şi-au
brevetat invenţia în iulie 1868. Această invenţie nu era, din păcate prea fiabilă, iar butoanele
se blocau uşor. Pe rând, cei trei au cedat drepturile unei companii din Pennsylvania şi au
încheiat proiectul.

Sholes nu s-a dat bătut şi a început să facă cercetări. A observat că butoanele se


blocau atunci când dactilografii scriau prea repede, astfel a încercat să separe cele mai
comune litere de celelalte butoane. După multe teste, Sholes a realizat design-ul QWERTY.

Ultimul design realizat a asigurat că se poate tasta ''TYPE WRITER'' doar la


butoanele de pe rândul de sus. Sholes a trimis noua tastatura celor de la E.Remington and
Sons pentru inspecţie, iar aceştia au aprobat design-ul. După aprobare tastatura QWERTY a
fost adoptată la toate maşinile de scris şi mai nou la tastaturile computerelor, apoi la
telefoanele mobile.

Chiar dacă blocarea butoanelor nu mai reprezintă o problemă la computerele


moderne, tastatura QWERTY a rămas în folosinţa standard

2.2 Tastaatura moderna

Tastatura este o componentă hardware periferică a calculatorului ce permite


utilizatorului să introducă în unitatea centralǎ a acestuia date (litere, cifre și semne speciale)
prin apăsarea unor taste. Cele mai folosite tastaturi pe plan mondial sunt cele de
tip QWERTY. Un alt tip de tastaturi este tipul QWERTZ.
Denumirile vin de la primele șase taste de pe rândul al treilea. Tipul QWERTY se
folosește mai ales în țările anglofone, iar celelalte folosesc mai ales tipul QWERTZ.
Tastatura este probabil cel mai vechi dispozitiv de intrare din structura computerelor
moderne, ea fiind inventată încă înainte de apariția monitoarelor și a mausului. Fiecare tastă
are asociat un număr de identificare care poartă denumirea de "cod de scanare". La apăsarea
unei taste, tastatura trimite sistemului de calcul codul de scanare corespunzător tastei
respective (un număr întreg de la 1 la „n” - numărul de taste). La primirea codului de scanare
de la tastatură, calculatorul face conversia între numărul primit și codul ASCII corespunzător,
în logică binară.
Tastatura ia în considerație nu numai apăsarea (durata) unei taste, dar și momentul
eliberării acesteia, fiecare acțiune fiind înregistrată separat. Există două categorii de taste:

-"taste comutatoare" – au efect când sunt apăsate și/sau când sunt eliberate

-"taste de control" - au efect numai atunci când sunt acționate (apăsate)

Fig 2.1. (tastatură QWERTY cu 104 taste pentru PC format US English)

2.3 Tastatura romaneasca


Standardul naţional SR 13392:2004 stabileşte două aranjamente ale tastelor pentru
tastatura românească: un aranjament „primar” şi unul „secundar”.
Fig.2.2. Tastatură românească – aranjament primar.

Fig.2.3. Tastatură românească – aranjament secundar.

Aranjamentul „primar” se adresează utilizatorilor tradiţionali, care au învăţat să


dactilografieze folosind implementările mai vechi, stil Microsoft, ale tastaturii româneşti.
Aranjamentul „secundar” este folosit în special de către programatori şi nu este în
contradicţie cu aşezarea fizică a tastelor pe o tastatură americană. Aranjamentul „secundar” al
tastelor este folosit implicit în majoritatea distribuţiilor GNU/Linux.

Există patru caractere specifice limbii române care sunt incorect implementate în toate
versiunile de Microsoft Windows anterioare Windows Vista:

 "S cu virgulă dedesubt" (Unicode 0218) - implementat incorect ca "S cu sedilă


dedesubt" (Unicode 015E)
 "s cu virgulă dedesubt" (Unicode 0219) - implementat incorect ca "s cu sedilă
dedesubt" (Unicode 015F)
 "T cu virgulă dedesubt" (Unicode 021A) - implementat incorect ca "T cu sedilă
dedesubt" (Unicode 0162)
 "t cu virgulă dedesubt" (Unicode 021B) - implementat incorect ca "t cu sedilă
dedesubt" (Unicode 0163)
Versiunile cu sedilă ale caracterelor nu există în limba română (este doar o eroare istorică,
moştenită).

Deoarece tastaturile hardware româneşti nu sunt foarte răspândite, Cristian Secară a creat
un driver care permite caracterelor româneşti să fie generate folosind o tastatură americană, în
toate versiunile de Windows anterioare Vista. El foloseşte modificatorul AltGr din partea
dreapta-jos a tastaturii pentru a genera caracterele.

2.4 Tastatura ergonomica

Tastaturile ergonimice încurajează utilizatorul să adopte o poziţie ergonomică prin


care se reduce la minimum expunerea la poziţii incomode şi stres repetitiv. Principalele
preocupări sunt deviația ulnară şi pronaţia. Acestea duc la compresia nervilor la nivelul
încheieturii mâinii, cauzând tulburări, cum ar fi sindromul de tunel carpian.
Ergonomia tastaturii ajută, de asemenea, restul corpului să adopte o poziţie
ergonomică. Designul tastaturi ergonomice oferă sprijin pentru mişcările repetitive de
dactilografiere care duc la stres şi obosirea organismului, în special a mâinilor,
încheieturi, coatelor, braţelor şi umerilor. Toate tastele de pe o tastatură ergonomică sunt
proiectate pentru a fi la îndemâna tuturor degetelor utilizatorului pentru a minimiza
mişcarea mâinilor şi braţelelor, menţinând astfel o poziţie ergonomică în timpul utilizării.
Tastatura trebuie poziționată la înălţimea şi distanţa corectă faţă de corp - acelaşi nivel ca
şi coatele și bratele, cotul la 90 de grade, postura corpului: dreaptă sau uşor pe spate, nu
aplecat în faţă.

Fig 2.4. Tastatura ergonomica

2.5 Tastatura ergonomica pentru limba romana

Singura tastatură ergonomică pentru limba română existentă este tastatura Popak,
creată în anul 2008. Autorul se numeşte Nicolae Popa (de unde şi numele tastaturii).
Tastatura Popak este o tastatură ergonomică, dezvoltată ţinând cont de specificul limbii
române. Numele provine de la numele autorului, care se numeşte Nicolae Popa.
Descriere
Ca şi alte tastaturi ergonomice, scopul principal este obţinerea unei viteze cât mai
mari, şi corectitudine cât mai aproape de 100%.
Avantaje
Ca orice tastatură ergonomică, urmăreşte tastarea cât mai rapidă a caracterelor,
conform studiu comparativ - QWERTZ vs POPAK. Majoritatea timpului (mai mult de 50%),
degetele stau pe tastele de bază. Implementează diacriticele (ă,â,î,ş,ţ) în poziţii facile pentru
degete. Introduce alte caractere specifice limbii române: ghilimele jos, ghilimele sus etc. Este
mai eficientă decât tastatura standard (Qwerty) chiar şi la scrierea în limba engleză
Dezavantaje
Apărând cele 10 diacritice, 10 semne au fost astfel mutate în combinaţii cu tasta Alt .
Aşezarea logică a tastelor nu mai coincide cu aşezarea lor fizică, deci trebuie învăţată.
Instalare
Este disponibilă atât pentru Windows, cât și pentru Linux.

2.6 Pozitia corecta a tastaturii la birou

Tastatura ar trebui asezată aproximativ la nivelul coatelor.

Mâinile si încheieturile ar trebui tinute într-o pozitie normală, naturală atunci când se
tastează. Încheieturile trebuie să fie drepte. Aceasta este pozitia cu cea mai mică presiune
asupra tendoanelor si nervilor, deci cea mai putin obositoare. Umerii în timpul tastării trebuie
să fie relaxati, bratele rămân paralele cu corpul iar coatele nu trebuie să stea lipite de corp.

Există multe tipuri de tastaturi ergonomice (curbate sau cu taste dispuse oblic) pe piată care
permit tastarea într-o pozi ie naturală a mâinilor si încheieturilor. Nu există încă dovezi
stiintifice că acestea ar fi cele mai bune, dar utilizatorii spun că ele sunt mult mai
„confortabile” în timpul utilizării.

Pentru o tastare cât mai odihnitoare mai este necesar ca:

 tastatura să fie înclinată pentru un acces comod la toate tastele si trebuie să fie
independentă de monitor;

 încheieturile să se sprijine pe un pad sau pe un suport în timpul pauzelor, nu si în


timpul scrierii deoarece folosirea lui obligă la îndoirea acestora;

 dacă este posibil folositi cât mai mult macrouri (introducerea mai multor comenzi prin
apăsarea unei singure taste). În felul acesta se poate reduce numărul de tastări;

 utilizatorii de calculatoare cu handicapuri sau cu CTD severe pot folosi programe de


recunoastere a vocii ca o alternativă la introducerea datelor si comenzilor de la
tastatură;

pentru evitarea reflexiei luminii tastatura trebuie să aibă o suprafată mată.


Înăltime

Tastatura ar trebui plasată aproximativ la înăltimea coatelor. Degetele utilizatorului ar


trebui să cadă pe rândul care contine tasta „home”, în timp ce bratul este vertical iar
antebratul paralel cu podeaua.

Încheieturile

Trebuie tinute într-o pozitie naturală, în linie dreaptă de-a lungul antebratului. Nu se
îndoaie în timpul tastării. Studiile arată că CTD determinate de utilizarea calculatorului pot fi
cauzate si de miẟcărilor repetate de îndoire a încheieturilor. Acestea presează tendoanele,
nervii si vasele de sânge care trec prin canalul carpal.

Bratele

Bratele stau vertical pe lângă corp formând un unghi de 90 de grade cu antebra ele.
Coatele se tin aproape de corp (nu lipite), cu umerii relaxati pentru a reduce presiunea asupra
corpului.

Pozitia

Capul păstrează pozi ia verticală, relaxată, fără să preseze gâtul. Acest lucru poate
duce la îmbunătătirea circulatiei sângelui. Spatele să stea drept, sprijinit de spătar, astfel încât
greutatea să fie suportată de scaun. Scaunul trebuie să suporte si partea inferioară a coloanei.
O pernă sau un prosop gros poate fi folosit pentru această zonă.
Apăsarea

Efortul de tastare trebuie să fie minim. Folosirea unei for e de apăsare prea mare poate
cauza CTD. Tastatura ar trebui să fie operabilă cu o atingere usoară.

Unghiul

Suprafata tastaturii ar trebui să fie ajustabilă astfel încât tastele să poată fi găsite usor
cu păstrarea încheieturilor în pozitia naturală. Tastaturile actuale pot fi orizontale sau ridicate
din spate (tip pupitru). Se recomandă cea de-a doua pozitie pentru că permite sprijinirea
spatelui de spătar si păstrarea pozitiei normale a încheieturilor.

Tastele
Ar trebui să fie usor concave în vârf, invers decât suprafata degetelor care să ofere o zonă cât
mai mare de apăsare. Destul de mari si suficient de depărtate.

Culoarea

Trebuie să fie neutră, mată, să reducă reflexia si să nu distragă atentia.

Suportul

Un suport pentru încheieturi ar trebui folosit în pauzele dintre tastări dacă acest lucru
este confortabil pentru utilizator. Nu se recomandă folosirea lui în timpul tastării deoarece
duce la îndoirea încheieturilor si la presarea canalului carpal. Totusi un astfel de suport
trebuie să aibă marginile rotunjite, să fie destul de solid si acoperit cu un material moale.

Tastaturi despicate (rupte)

Aceste tastaturi cu o zonă liberă în mijloc permit o pozitie naturală a bratelor si


încheieturilor în timpul tastării. Pe piată există mai multe modele, dar sunt mai scumpe decât
tastaturile obisnuite.
Bibiografie

1. http://www.microsoft.com/hardware/ro-ro/ergonomic-keyboards
-http://kinetopro.blogspot.ro/2010/11/tastatura-ergonomica.html
-http://www.iamntz.com/1608/frontend-developer/in-cautarea-tastaturii-perfecte/
-http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Qwerty.PNG
-http://ro.wikipedia.org/wiki/Computer_keyboard
-http://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/starea-de-sanatate/pozitionare-corecta-a-scaunului-
monitorului-sau-tastaturii-ne-scapa-de-toate-durerile-aparute-la-locul-de-munca-612116.html
-http://ro.wikipedia.org/wiki/Ergonomie

S-ar putea să vă placă și