TEMA 1.

RITMUL PROPRIU DE DEZVOLTARE COGNITIVĂ ȘI PSIHO-

EMOȚIONALĂ A COPILULUI ȘI CONSECINȚELE FORȚĂRII ACESTUIA DE
CĂTRE PĂRINȚI PENTRU A OBȚINE PERFORMANȚA CU ORICE PREȚ.
STUDIU DE CAZ.

Dezvoltarea emoţională optimă reprezintă una dintre componentele esenţiale ale

adaptării, aceasta fiind necesară pentru menţinerea stării de sănătate mentală şi influenţează
dezvoltarea şi menţinerea relaţiilor sociale. Astfel, persoanele care au abilităţi emoţionale
bine dezvoltate au mai multe şanse să fie mulţumite în viaţă, să fie eficiente în mai multe
domenii profesionale sau personale, să îşi gestioneze stilul de gândire pentru a fi productiv, să
comunice eficient cu ceilalţi în vederea menţinerii unor relaţii adecvate. Pentru persoanele
care nu pot să îşi controleze viaţa emoţională şi au deseori sentimente de frustrare, se
frământă şi se îngrijorează nu vor reuşi să comunice eficient, nu vor reuşi să recunoască şi să
interpreteze corect emoţiile, ceea ce poate duce la probleme de inadaptare. Ca urmare a
investigaţiilor privind inteligenţa emoţională s-a evidenţiat rolul important al acestor abilităţi
în domenii cât mai diversificate ale vieţii, cum ar fi garantarea succesului în poziţiile de
conducere cu un procent de 85% din cazurile cu nivele de inteligenţă emoţională; în cazul
adulţilor, două treimi din problemele legate de stres pot fi datorate unor stiluri greşite de
relaţionare sau unei proaste definiţii a ceea ce numim inteligenţă emoţională. Pe scurt,
abilitatea unei persoane de a se adapta cerinţelor vieţii şi de a face faţă situaţiilor
problematice depinde de funcţionarea integrată a abilităţilor sale emoţionale, sociale şi de
raţionament/funcţiile cognitive. Acum se poate dovedi ştiinţific o recentă meta analiză a 668
de studii de evaluare a programelor de educaţie socială şi emoţională pentru copii de vârstă
preşcolară până la absolvenţii de liceu, faptul că: dacă îi ajutăm pe copii să îşi îmbunătăţească
conştiinţa de sine şi încrederea de sine, să îşi controleze emoţiile şi impulsurile supărătoare şi
să-şi dezvolte empatia. Răsplata lor nu va costa doar într-un comportament îmbunătăţit, ci şi
în performanţe academice măsurabile.
Există familii multiple în care copiii nu trăiesc o perioadă minunată a vieții lor, ci sunt
plasați în echivalente de carceră. Sunt controlați la tot pasul, sunt presați să facă una și alta, li
se creează programe infernale, au puse lese invizibile care nu-i lasă să aibă libertatea pe care
o merită. Să nu ia virusuri sau bacterii, să nu se lovească, să nu stea lângă semeni din alte
clase sociale, să urmeze un drum bine pavat, cu o direcție atent calculată sunt numai câteva
dintre principiile așa-zis sănătoase ale unor părinți. Părinții aceștia au impresia că vor avea
copii de excepție. În realitate, ei cresc niște plante ofilite, niște personalități știrbite, niște
oameni mici cărora visurile le rămân tot timpul mici.

Copiii au nevoie să fugă. Au nevoie să întâlnească pericole pentru a învăța să se apere.

Au nevoie să-și facă bube în genunchi și-n coate. Au nevoie să dea piept cu bacterii pentru a
primi seturi competente de anticorpi, apărare imună pe măsură. Au nevoie de interacțiune cu
ceilalți copii și cu natura. Au nevoie să viseze. Au nevoie să încerce și să greșească. În fiecare
copil există potențiale multiple. Unul va fi găsit, sămânța va fi apoi plantată și udată cu grijă,
iar planta va aduce roade în timp. Va avea și paraziți, se va și usca, o va bate vântul, o va
astupa zăpada. Copilul va învăța în evoluția lui în viață cum să se comporte. O va face singur
și prin lecții frumoase de la cei mari, nu traumatizante, nu mereu punitive, nu reci și
apăsătoare, nu limitative. Iar dacă va greși la un examen sau în alt capitol al vieții, niciun
părinte nu va intra cu ghetele butucănoase în sufletul lui, rupându-l. Nu e nicio tragedie.
Lucrurile se vor aranja, cumva.
 Trebuie să creștem oameni mici și frumoși care vor ajunge oameni mari și frumoși,
într-o lume deschisă, a încercărilor, a pericolelor mărunte sau uriașe, a respectului pentru
ceilalți, a iubirii. Trebuie să-i lăsăm un pic mai liberi.

Închisorile în care mulți părinți își țin copiii controlându-le viața cu șublerul și biciul
vor naște nefericire, inadaptare, boală. N-ar trebuie să existe niciuna.