Sunteți pe pagina 1din 2

TEMĂ - PEDAGOGIE

Metodele de comunicare orală sunt :


1) Metode expozitive (bazate pe expunere)
2) Metode interogative (bazate pe conversație)
3) Metoda problematizării
4) Metoda dezbaterilor

Metodele interogative sunt acele metode care au la bază conversația dintre elevi și
profesor. Există următoarele tipuri de conversații didactice:
- De verificare ( întrebările sunt de tip reproductiv);
- Euristică ( întrebările sunt de tip productiv);
- De consolidare ( se urmărește repetarea și sistematizarea cunoștințelor).

Conversația didactică este metoda de învățământ ce valorifică dialogul profesor-


elevi cu scopul dobândirii de noi cunoştinţe/ fixării/ aprofundării/ sistematizării/
verificării cunoștințelor. După funcția didactică vizată cu prioritate, conversația poate
îmbrăca mai multe forme:

- Conversația euristică se utilizează în scopul descoperirii de noi cunoștințe


de către elevi. Întrebările formulate de profesor sunt de tip productiv, solicitând
un efort personal de investigare în sistemul cunoștințelor dobândite anterior de
către elev (ex. De ce?, Cum?, Dacă..., atunci?). Prin valorificarea propriei
experiențe de cunoaștere, elevul ajunge la noi adevăruri. Conversația euristică
se apropie de semnificația pe care Socrate o atribuia dialogului prin care își
conducea discipolii către descoperirea unor lucruri de mare profunzime. De
aceea se numește și metodă socratică.
- Conversația de fixare și consolidare presupune sublinierea ideilor mai
importante, respectiv concretizarea lor, pentru a asigura întipărirea
cunoștințelor pe termen lung.
- Conversația de sistematizare a cunoștințelor urmărește repetarea
cunoștințelor în scopul integrării acestora în structuri logice mai ample, al
formulării unor concluzii și al întăririi convingerilor științifice ale elevilor;
- Conversația de verificare (catehetică) vizează reproducerea de către elevi a
cunoștințelor însușite anterior. Întrebările adresate de profesor sunt, în acestă
situație, de tip reproductiv, solicitând cu prioritate memoria (ex. Cine?, Ce?,
Când?, Cum?, Care sunt?).

Cerințe privind utilizarea conversației ca metodă de învățământ:


- Întrebările trebuie să fie formulate corect, să fie accesibile şi înlănțuite logic; să
fie adresate întregii clase; să nu sugereze răspunsul; să fie gradate şi variate;
să stimuleze operațiile gândirii, să declanșeze o activitate intelectuală cât mai
intensă.
- Răspunsurile trebuie să fie corect formulate, din punct de vedere științific,
stilistic și gramatical, complete și argumentate.

- Timpul pentru formularea răspunsului trebuie să fie bine dozat.


- Profesorul trebuie să întărească sau să corecteze răspunsurile primite. Întărirea
poate lua forma aprobării, reluării unor idei sau sublinierii informațiilor esențiale.
- Profesorul trebuie să creeze cât mai multe situații în care elevii să-și pună
probleme, să formuleze ei înșiși întrebări.

Ca și avantaje ale acestei metode de predare, în special în predarea disciplinelor


tehnice, putem enumera: posibilitatea elevilor de a se exprima mult mai ușor și de a
spune ce gândesc într-un mod liber, fără a avea teamă de a fi notați cu o notă mică.
De asemenea, și profesorul poate vedea mult mai clar modul în care elevul gândește
și în care se exprimă, stimulându-l prin participarea la conversație la a-și exprima
punctul de vedere. Profesorul îl poate ghida, de altfel, pe elev, către răspunsul corect
sau către un răspuns mult mai bun prin intermediul discuției.

Pe de altă parte, această metodă de predare prezintă și câteva dezavantaje, căci, în


funcție de sensibilitatea și de felul de a fi al elevului, acesta poate fi pus într-o situație
nu tocmai favorabilă. Există cazuri de elevi cărora le este foarte greu să se exprime
în public, se emoționează și eșuează în a-și arăta adevărata valoare. Tocmai din
această cauză, elevul poate primi o notă mai mică sau inferioară așteptărilor sau
pregătirilor acestuia într-un anumit domeniu. De asemenea, această metodă de
predare poate avea ca rezultat și o evaluare subiectivă din partea profesorului.
Bazându-se pe diferiți factori, precum modul în care elevul își formulează
răspunsurile, timpul pe care acesta îl alocă pentru gândire, greșelile de limbă sau
gramaticale, care de multe ori sunt involuntare, profesorul poate evalua în mod
eronat elevul.

S-ar putea să vă placă și