E un moment bun să ne observăm propria minte și modul în care aceasta funcționează.

O minte
mult prea activă duce la o supraîncărcare a sistemului și astfel omul nu se mai poate asculta, nu își
mai poate asculta nevoile sale autentice. Mintea poate acționa ca un aparat de bruiaj pentru întregul
corp și astfel preia controlul ființei. De ce? Tocmai pentru că “de ce?” . A căuta răspuns la această
întrebare stă la baza suferinței căutătorului. Buddha spunea că viața este suferință și da, așa este
dacă omul nu are o percepție clară asupra ființei sale. Nu degeaba, Buddha ne-a invitat pe toți la
meditație și astfel la transcenderea suferinței. Dacă nu învățăm să privim viața prin ochii celui care
meditează, suferința nu o să aibă vreodată sens, o să credem că suntem oropsiți ai sorții și că viața
este de rahat. Când însă omul își curăță percepția, începe să observe dedesubturile cauzalității și
începe să realizeze cum lucrurile nu sunt întâmplătoare. De aceea e atât de important ca fiecare om
să își înceapă și să își continuie un proces de decondiționare mentală și emoțională, pentru a își
curăța mintea de acele tipare înrădăcinate ce îl țin pe om într-o hiperactivitate ce îl duce către a nu
înțelege mare lucru din viața sa. Dacă ai ani de zile în care nu îți aduci aminte evenimente
importante, în acei ani te-ai lăsat ghidat/ă de propriul intelect (umbra cheii 62) ce a adus în realitate
hiperactivitatea ce a dus către psihoză (umbra cheii 61). Nu te speria de cuvântul psihoză, acesta
descrie momentele când pierdem contactul cu realitatea. Eu, unul, recunosc, am mulți ani în care
mi-am trăit viața în acest mod, ani în care nu îmi aduc aminte mare lucru, parcă pur și simplu i-am
sărit, parcă m-am urcat într-o mașină a timpului sau am găsit o modalitate prin care să apăs X16
pentru a derula viața înainte. Calitatea vieții noastre nu depinde de răspunsurile pe care le primim!
Asta e ceea ce am realizat în ultimii ani, nu răspunsurile îți fac viața mai bună. Viața mai bună ți-o
fac introspecția și simțirea, când simți momentul când ai luciditatea de a evalua o situație astfel
încât să realizezi rolul pe care îl joci și cum poți răspunde și dacă este nevoie să răspunzi. Prea mulți
oameni caută răspuns la întrebarea “de ce?” și nu știu dacă ai observat, cu cât cauți mai mult
răspuns cu atât mai departe de tine va fi. Răspunsul vine singur în momentul în care te-ai oprit să
simți viața. Știi de ce? Pentru că acela este momentul când lași răspunsul să vină către tine, era tot
timpul acolo însă fuga ta după acesta te făcea să nu îl observi. Amuzant este că nu avem cum să nu
căutăm, este în natura noastră, suntem curioși și așa este și benefic să fim. A opri căutarea înainte de
vreme duce tot la psihoză pentru că atunci chiar că ne-am detașat de realitatea noastră, considerând
că am devenit cine încă nu am devenit. Îi știi pe cei care se cred spirituali și spun că au oprit
căutarea însă viața lor este într-un dezechilibru vizibil? Aceia doar s-au sAltfel, îți garantez, că încă
ești blocat în cercul vicios al întrebărilor și răspunsurilor. Ai stat vreodată pe lângă un copil de 5 ani
care te întreba ceva, tu îi răspundeai și apoi te întreba “de ce?”. Orice răspuns îi dădeai, ai observat
cum continua cu “de ce-urile”? Dacă nu avem o hartă solidă realizată în copilărie, vom continua cu
“de ce-urile” și la vârsta adultă. Și ghici ce, foarte puțini oameni au această hartă solidă, restul sunt
își caută reperele și după 40 de ani. Acești oameni au ceva în comun, doresc să aibă dreptate cu
orice preț și doresc asta pentru a își valida propria lor hartă mentală. Dacă ar descoperi că aceasta
este coruptă i-ar băga în suferință și astfel țin cu dinții de ea nefiind capabili să discearnă realitatea
de ce este în mintea lor. Observi cât de puternică este capcana? De aceea vorbim despre această
umbră a psihozie (umbra cheii 61) ce este activă când omul este blocat în propriul său intelect
(umbra cheii 62). Omul, din hiperactivitate, este blocat în niște tipare de gândire ciclice și îi este
greu să iasă de acolo. Unde omul este atât de încărcat încât pentru a putea rezista, își creează un fel
de pilot automat, astfel calitatea muncii sale suferă pentru că i se care cantitate. Am ajuns să ne
tratăm impersonal și evaziv, am ajuns în separare pentru că fiecare minte funcționează în parametrii
săi ciclici și astfel se blochează față de exterior. Ajungem la daruri, inspirația (darul cheii 61) și
precizia (darul cheii 62). Pentru a ajunge la daruri, este importantă dizolvarea treptată a ego-ului. Pe
măsură ce ne identificăm din ce în ce mai puțin cu tiparele noastre ce rămâne este un vas gol ce cere
să fie umplut. Cu ce? Cu inspirație, normal! Inspirația duce la creativitate și astfel la exprimare ce
poate fi prezentată exteriorului ori nu. Nu scopul creativității devine important ci creativitatea în
sine, ca modalitate de fitness mental. Oamenii mă întreabă cum de scriu atât de mult și de fiecare
dată răspund că pur și simplu scriu. În spatele acestui răspuns simplis se află ani de decondiționare
mentală și emoțională și ani de dizolvare treptată a părților ego-ului meu ce blocau inspirația să
vină. Am ajuns să scriu în flux pentru că am învățat să mă golesc. Nu o fac perfect, nu o să o fac
perfect niciodată, ego-ul va rămâne până la finalul vieții alături de mine, contează dacă rămân cu
partea sa sănătoasă ori cu partea sa ultra-defensivă, creată din cauza rănilor și traumelor. Precizia
vine către omul care își poate pune mintea în acord cu corpul. Aș putea adăuga și cu corpurile
subtile însă las pe fiecare să își găsească propriul adevăr aici. Când omul trăiește doar cu ajutorul
minții, o face fără să își dea seama că își lasă deoparte potențialul. E ca și cum cineva și-ar cumpăra
un Lamborghini pentru a îl conduce cu 50 km/h. Dacă tot ai o astfel de mașină de curse, du-o la
curse, nu? Cam așa și cu noi, dacă tot avem acest potențial, de ce să nu îl lăsăm să iasă la suprafață?
Astfel precizia (darul cheii 62) apare garantat. Oricine a învățat un instrument muzical sau o
abilitate ce necesită mai mult decât mintea, a realizat cum precizia vine în timp și vine indiferent de
ce mintea îți zice. Dacă vrei să înveți un instrument muzical, la început îți va fi greu, precizia nu va
fi acolo însă, dacă ai răbdare și exersezi, devii din ce în ce mai precis pentru că ... ai ghicit ... nu mai
gândești ceea ce faci, deja mintea a devenit un observator a ceea ce iese prin corp. De aceea avem
nevoie de minte, pentru a observa realitatea, pentru a o analiza și apoi pentru a emite analize simple
sau detaliate despre propriile observări. Mintea ne ajută să ne bucurăm de viață! Atunci de ce ne
bazăm atât de mult pe minte și ajungem să o folosim impropriu și în loc să ne bucurăm de viață,
picăm în suferință? Pentru că am fost educați în acest mod. Un om blocat în propria minte îl va
învăța pe altul să fie tot blocat în propria minte. Capcana aceasta este virală, este ca un virus ce a
corupt mințile noastre și ne-a făcut să urmăm iluzii ce nu ne oferă bucurie și nici simțire. Dacă omul
modern are nevoie de ceva, are nevoie de simțire pentru că astfel îi ies la suprafață compasiunea,
blândețea, fermitatea și devine creativ. Am citit la un moment dat un „studiu” care spunea că doar
10% dintre oameni sunt creativi, restul doar “urmează turma”. Aceasta este societatea pe care ne-am
creat-o. Veneam azi pe la 7 dimineață de la aeroport și sensul de intrare în București era plin cu
mașini, cei mai mulți, probabil oameni care se duceau la muncă. Atunci m-am întrebat, „oare câți
dintre acești oameni iubesc ceea ce fac?”, “câți dintre acești oameni știu cu adevărat ceea ce fac?” .
Această întrebare mi-a oferit o imagine a unui viitor în care oamenii au ceea ce au nevoie pentru a
supraviețui și nu se mai aglomerează în astfel de orașe mari pentru a putea găsi de muncă. Am văzut
oameni care trăiesc în comunități de sine stătătoare, nu foarte mari însă conectate de alte comunități
prin aceste drumuri. Am văzut liniște, aer respirabil și șansa unei vieți în inspirație. Dacă această
viziune se va realiza ori nu, asta rămâne de văzut. E nevoie ca omul să devină gol, sfințenia (siddhi-
ul / esența cheii 61) te găsește când te golești, când te golești de bucurii și de probleme și atunci
devii un receptor pentru ceilalți. Toți cei care se lasa in flux spun că pur și simplu informația curge
prin ei și ajung să dea exemple pe care nu le-au mai oferit vreodată, exemple ce ating garantat pe
cineva. Suntem cu toții receptori ai informației, ai vieții, suntem cu toții parte a sfințeniei acestui
univers și când realizăm astfel, realizăm că tot ceea ce facem este impecabil (siddhi-ul / esența cheii
62). Pur și simplu a trăi este suficient! Inspirația este darul Creatorului, este darul lui Dumnezeu
prin care îți aduce aminte că ești parte a creației Sale, ești parte a Sa. De ce să încerci să fii cine nu
ești, de ce să fii un copiator? De ce să mimezi viața și astfel să descoperi suferința cronică și
depresia? Vrei o tabletă ce funcționează pentru a te bucura de viață? CREATIVITATEA este tableta
potrivită. Fă ceva creativ, desenază, dansează, fă improvizație, cântă la un instrument, joacă un joc
de echipă, joacă-te! Încep să realizez că depresia este pentru că ne-am obișnuit creierul că nu avem
nevoie de serotonină și astfel corpul nostru produce mai puțină. Corpul are o precizie (cheia 62)
incredibilă, îți răspunde la orice comandă. Ai momente de depresie? Creează și bucură-te de ceea ce
ai creat! Nu te aștepta la rezultate imediate, de azi pe mâine, pentru că e nevoie să îți reobișnuiești
corpul și creierul, însă o să observi cum, în timp, bucuria vine negreșit. Indiferent ce zic unii
doctori, depresia se poate vindeca prin bucurie, prin a te reeduca să te bucuri de viață. Lasă deoparte
cine are dreptate și cine nu, golește-te de adevăr și astfel te vei putea iubi negreșit. Modul în care
trăiești este diferit de al altuia, degeaba încerci să îi convingi pe oameni să trăiască precum tine.
Astfel judecata nu își mai are sensul, adevărul devine ceva personal, unic și original și adevărul
duce la precizie în a naviga prin viață pentru că navigatorul are cea mai puternică unealtă din câte
există, abilitatea de a se lăsa inspirat de viață, de semne, de întreg.ăturat să sufere și au găsit portița
de ieșire, să creadă și să spună altora că degeaba caută. De aceea nu o să îți spun vreodată să te
oprești din căutări, ce îți spun este să nu cauți răspunsuri ci să cauți să te simți pe tine, să îți simți
esența!

Altfel, îți garantez, că încă ești blocat în cercul vicios al întrebărilor și răspunsurilor. Ai stat
vreodată pe lângă un copil de 5 ani care te întreba ceva, tu îi răspundeai și apoi te întreba “de ce?”.
Orice răspuns îi dădeai, ai observat cum continua cu “de ce-urile”? Dacă nu avem o hartă solidă
realizată în copilărie, vom continua cu “de ce-urile” și la vârsta adultă. Și ghici ce, foarte puțini
oameni au această hartă solidă, restul sunt își caută reperele și după 40 de ani. Acești oameni au
ceva în comun, doresc să aibă dreptate cu orice preț și doresc asta pentru a își valida propria lor
hartă mentală. Dacă ar descoperi că aceasta este coruptă i-ar băga în suferință și astfel țin cu dinții
de ea nefiind capabili să discearnă realitatea de ce este în mintea lor. Observi cât de puternică este
capcana? De aceea vorbim despre această umbră a psihozie (umbra cheii 61) ce este activă când
omul este blocat în propriul său intelect (umbra cheii 62). Omul, din hiperactivitate, este blocat în
niște tipare de gândire ciclice și îi este greu să iasă de acolo. Unde omul este atât de încărcat încât
pentru a putea rezista, își creează un fel de pilot automat, astfel calitatea muncii sale suferă pentru
că i se care cantitate. Am ajuns să ne tratăm impersonal și evaziv, am ajuns în separare pentru că
fiecare minte funcționează în parametrii săi ciclici și astfel se blochează față de exterior. Ajungem la
daruri, inspirația (darul cheii 61) și precizia (darul cheii 62). Pentru a ajunge la daruri, este
importantă dizolvarea treptată a ego-ului. Pe măsură ce ne identificăm din ce în ce mai puțin cu
tiparele noastre ce rămâne este un vas gol ce cere să fie umplut. Cu ce? Cu inspirație, normal!
Inspirația duce la creativitate și astfel la exprimare ce poate fi prezentată exteriorului ori nu. Nu
scopul creativității devine important ci creativitatea în sine, ca modalitate de fitness mental.
Oamenii mă întreabă cum de scriu atât de mult și de fiecare dată răspund că pur și simplu scriu. În
spatele acestui răspuns simplis se află ani de decondiționare mentală și emoțională și ani de
dizolvare treptată a părților ego-ului meu ce blocau inspirația să vină. Am ajuns să scriu în flux
pentru că am învățat să mă golesc. Nu o fac perfect, nu o să o fac perfect niciodată, ego-ul va
rămâne până la finalul vieții alături de mine, contează dacă rămân cu partea sa sănătoasă ori cu
partea sa ultra-defensivă, creată din cauza rănilor și traumelor. Precizia vine către omul care își
poate pune mintea în acord cu corpul. Aș putea adăuga și cu corpurile subtile însă las pe fiecare să
își găsească propriul adevăr aici. Când omul trăiește doar cu ajutorul minții, o face fără să își dea
seama că își lasă deoparte potențialul. E ca și cum cineva și-ar cumpăra un Lamborghini pentru a îl
conduce cu 50 km/h. Dacă tot ai o astfel de mașină de curse, du-o la curse, nu? Cam așa și cu noi,
dacă tot avem acest potențial, de ce să nu îl lăsăm să iasă la suprafață? Astfel precizia (darul cheii
62) apare garantat. Oricine a învățat un instrument muzical sau o abilitate ce necesită mai mult
decât mintea, a realizat cum precizia vine în timp și vine indiferent de ce mintea îți zice. Dacă vrei
să înveți un instrument muzical, la început îți va fi greu, precizia nu va fi acolo însă, dacă ai răbdare
și exersezi, devii din ce în ce mai precis pentru că ... ai ghicit ... nu mai gândești ceea ce faci, deja
mintea a devenit un observator a ceea ce iese prin corp. De aceea avem nevoie de minte, pentru a
observa realitatea, pentru a o analiza și apoi pentru a emite analize simple sau detaliate despre
propriile observări. Mintea ne ajută să ne bucurăm de viață! Atunci de ce ne bazăm atât de mult pe
minte și ajungem să o folosim impropriu și în loc să ne bucurăm de viață, picăm în suferință? Pentru
că am fost educați în acest mod. Un om blocat în propria minte îl va învăța pe altul să fie tot blocat
în propria minte. Capcana aceasta este virală, este ca un virus ce a corupt mințile noastre și ne-a
făcut să urmăm iluzii ce nu ne oferă bucurie și nici simțire. Dacă omul modern are nevoie de ceva,
are nevoie de simțire pentru că astfel îi ies la suprafață compasiunea, blândețea, fermitatea și devine
creativ. Am citit la un moment dat un „studiu” care spunea că doar 10% dintre oameni sunt creativi,
restul doar “urmează turma”. Aceasta este societatea pe care ne-am creat-o. Veneam azi pe la 7
dimineață de la aeroport și sensul de intrare în București era plin cu mașini, cei mai mulți, probabil
oameni care se duceau la muncă. Atunci m-am întrebat, „oare câți dintre acești oameni iubesc ceea
ce fac?”, “câți dintre acești oameni știu cu adevărat ceea ce fac?” . Această întrebare mi-a oferit o
imagine a unui viitor în care oamenii au ceea ce au nevoie pentru a supraviețui și nu se mai
aglomerează în astfel de orașe mari pentru a putea găsi de muncă. Am văzut oameni care trăiesc în
comunități de sine stătătoare, nu foarte mari însă conectate de alte comunități prin aceste drumuri.
Am văzut liniște, aer respirabil și șansa unei vieți în inspirație. Dacă această viziune se va realiza ori
nu, asta rămâne de văzut. E nevoie ca omul să devină gol, sfințenia (siddhi-ul / esența cheii 61) te
găsește când te golești, când te golești de bucurii și de probleme și atunci devii un receptor pentru
ceilalți. Toți cei care se lasa in flux spun că pur și simplu informația curge prin ei și ajung să dea
exemple pe care nu le-au mai oferit vreodată, exemple ce ating garantat pe cineva. Suntem cu toții
receptori ai informației, ai vieții, suntem cu toții parte a sfințeniei acestui univers și când realizăm
astfel, realizăm că tot ceea ce facem este impecabil (siddhi-ul / esența cheii 62). Pur și simplu a trăi
este suficient! Inspirația este darul Creatorului, este darul lui Dumnezeu prin care îți aduce aminte
că ești parte a creației Sale, ești parte a Sa. De ce să încerci să fii cine nu ești, de ce să fii un
copiator? De ce să mimezi viața și astfel să descoperi suferința cronică și depresia? Vrei o tabletă ce
funcționează pentru a te bucura de viață? CREATIVITATEA este tableta potrivită. Fă ceva creativ,
desenază, dansează, fă improvizație, cântă la un instrument, joacă un joc de echipă, joacă-te! Încep
să realizez că depresia este pentru că ne-am obișnuit creierul că nu avem nevoie de serotonină și
astfel corpul nostru produce mai puțină. Corpul are o precizie (cheia 62) incredibilă, îți răspunde la
orice comandă. Ai momente de depresie? Creează și bucură-te de ceea ce ai creat! Nu te aștepta la
rezultate imediate, de azi pe mâine, pentru că e nevoie să îți reobișnuiești corpul și creierul, însă o
să observi cum, în timp, bucuria vine negreșit. Indiferent ce zic unii doctori, depresia se poate
vindeca prin bucurie, prin a te reeduca săAltfel, îți garantez, că încă ești blocat în cercul vicios al
întrebărilor și răspunsurilor. Ai stat vreodată pe lângă un copil de 5 ani care te întreba ceva, tu îi
răspundeai și apoi te întreba “de ce?”. Orice răspuns îi dădeai, ai observat cum continua cu “de ce-
Altfel, îți garantez, că încă ești blocat în cercul vicios al întrebărilor și răspunsurilor. Ai stat
vreodată pe lângă un copil de 5 ani care te întreba ceva, tu îi răspundeai și apoi te întreba “de ce?”.
Orice răspuns îi dădeai, ai observat cum continua cu “de ce-urile”? Dacă nu avem o hartă solidă
realizată în copilărie, vom continua cu “de ce-urile” și la vârsta adultă. Și ghici ce, foarte puțini
oameni au această hartă solidă, restul sunt își caută reperele și după 40 de ani. Acești oameni au
ceva în comun, doresc să aibă dreptate cu orice preț și doresc asta pentru a își valida propria lor
hartă mentală. Dacă ar descoperi că aceasta este coruptă i-ar băga în suferință și astfel țin cu dinții
de ea nefiind capabili să discearnă realitatea de ce este în mintea lor. Observi cât de puternică este
capcana? De aceea vorbim despre această umbră a psihozie (umbra cheii 61) ce este activă când
omul este blocat în propriul său intelect (umbra cheii 62). Omul, din hiperactivitate, este blocat în
niște tipare de gândire ciclice și îi este greu să iasă de acolo. Unde omul este atât de încărcat încât
pentru a putea rezista, își creează un fel de pilot automat, astfel calitatea muncii sale suferă pentru
că i se care cantitate. Am ajuns să ne tratăm impersonal și evaziv, am ajuns în separare pentru că
fiecare minte funcționează în parametrii săi ciclici și astfel se blochează față de exterior. Ajungem la
daruri, inspirația (darul cheii 61) și precizia (darul cheii 62). Pentru a ajunge la daruri, este
importantă dizolvarea treptată a ego-ului. Pe măsură ce ne identificăm din ce în ce mai puțin cu
tiparele noastre ce rămâne este un vas gol ce cere să fie umplut. Cu ce? Cu inspirație, normal!
Inspirația duce la creativitate și astfel la exprimare ce poate fi prezentată exteriorului ori nu. Nu
scopul creativității devine important ci creativitatea în sine, ca modalitate de fitness mental.
Oamenii mă întreabă cum de scriu atât de mult și de fiecare dată răspund că pur și simplu scriu. În
spatele acestui răspuns simplis se află ani de decondiționare mentală și emoțională și ani de
dizolvare treptată a părților ego-ului meu ce blocau inspirația să vină. Am ajuns să scriu în flux
pentru că am învățat să mă golesc. Nu o fac perfect, nu o să o fac perfect niciodată, ego-ul va
rămâne până la finalul vieții alături de mine, contează dacă rămân cu partea sa sănătoasă ori cu
partea sa ultra-defensivă, creată din cauza rănilor și traumelor. Precizia vine către omul care își
poate pune mintea în acord cu corpul. Aș putea adăuga și cu corpurile subtile însă las pe fiecare să
își găsească propriul adevăr aici. Când omul trăiește doar cu ajutorul minții, o face fără să își dea
seama că își lasă deoparte potențialul. E ca și cum cineva și-ar cumpăra un Lamborghini pentru a îl
conduce cu 50 km/h. Dacă tot ai o astfel de mașină de curse, du-o la curse, nu? Cam așa și cu noi,
dacă tot avem acest potențial, de ce să nu îl lăsăm să iasă la suprafață? Astfel precizia (darul cheii
62) apare garantat. Oricine a învățat un instrument muzical sau o abilitate ce necesită mai mult
decât mintea, a realizat cum precizia vine în timp și vine indiferent de ce mintea îți zice. Dacă vrei
să înveți un instrument muzical, la început îți va fi greu, precizia nu va fi acolo însă, dacă ai răbdare
și exersezi, devii din ce în ce mai precis pentru că ... ai ghicit ... nu mai gândești ceea ce faci, deja
mintea a devenit un observator a ceea ce iese prin corp. De aceea avem nevoie de minte, pentru a
observa realitatea, pentru a o analiza și apoi pentru a emite analize simple sau detaliate despre
propriile observări. Mintea ne ajută să ne bucurăm de viață! Atunci de ce ne bazăm atât de mult pe
minte și ajungem să o folosim impropriu și în loc să ne bucurăm de viață, picăm în suferință? Pentru
că am fost educați în acest mod. Un om blocat în propria minte îl va învăța pe altul să fie tot blocat
în propria minte. Capcana aceasta este virală, este ca un virus ce a corupt mințile noastre și ne-a
făcut să urmăm iluzii ce nu ne oferă bucurie și nici simțire. Dacă omul modern are nevoie de ceva,
are nevoie de simțire pentru că astfel îi ies la suprafață compasiunea, blândețea, fermitatea și devine
creativ. Am citit la un moment dat un „studiu” care spunea că doar 10% dintre oameni sunt creativi,
restul doar “urmează turma”. Aceasta este societatea pe care ne-am creat-o. Veneam azi pe la 7
dimineață de la aeroport și sensul de intrare în București era plin cu mașini, cei mai mulți, probabil
oameni care se duceau la muncă. Atunci m-am întrebat, „oare câți dintre acești oameni iubesc ceea
ce fac?”, “câți dintre acești oameni știu cu adevărat ceea ce fac?” . Această întrebare mi-a oferit o
imagine a unui viitor în care oamenii au ceea ce au nevoie pentru a supraviețui și nu se mai
aglomerează în astfel de orașe mari pentru a putea găsi de muncă. Am văzut oameni care trăiesc în
comunități de sine stătătoare, nu foarte mari însă conectate de alte comunități prin aceste drumuri.
Am văzut liniște, aer respirabil și șansa unei vieți în inspirație. Dacă această viziune se va realiza ori
nu, asta rămâne de văzut. E nevoie ca omul să devină gol, sfințenia (siddhi-ul / esența cheii 61) te
găsește când te golești, când te golești de bucurii și de probleme și atunci devii un receptor pentru
ceilalți. Toți cei care se lasa in flux spun că pur și simplu informația curge prin ei și ajung să dea
exemple pe care nu le-au mai oferit vreodată, exemple ce ating garantat pe cineva. Suntem cu toții
receptori ai informației, ai vieții, suntem cu toții parte a sfințeniei acestui univers și când realizăm
astfel, realizăm că tot ceea ce facem este impecabil (siddhi-ul / esența cheii 62). Pur și simplu a trăi
este suficient! Inspirația este darul Creatorului, este darul lui Dumnezeu prin care îți aduce aminte
că ești parte a creației Sale, ești parte a Sa. De ce să încerci să fii cine nu ești, de ce să fii un
copiator? De ce să mimezi viața și astfel să descoperi suferința cronică și depresia? Vrei o tabletă ce
funcționează pentru a te bucura de viață? CREATIVITATEA este tableta potrivită. Fă ceva creativ,
desenază, dansează, fă improvizație, cântă la un instrument, joacă un joc de echipă, joacă-te! Încep
să realizez că depresia este pentru că ne-am obișnuit creierul că nu avem nevoie de serotonină și
astfel corpul nostru produce mai puțină. Corpul are o precizie (cheia 62) incredibilă, îți răspunde la
orice comandă. Ai momente de depresie? Creează și bucură-te de ceea ce ai creat! Nu te aștepta la
rezultate imediate, de azi pe mâine, pentru că e nevoie să îți reobișnuiești corpul și creierul, însă o
să observi cum, în timp, bucuria vine negreșit. Indiferent ce zic unii doctori, depresia se poate
vindeca prin bucurie, prin a te reeduca să te bucuri de viață. Lasă deoparte cine are dreptate și cine
nu, golește-te de adevăr și astfel te vei putea iubi negreșit. Modul în care trăiești este diferit de al
altuia, degeaba încerci să îi convingi pe oameni să trăiască precum tine. Astfel judecata nu își mai
are sensul, adevărul devine ceva personal, unic și original și adevărul duce la precizie în a naviga
prin viață pentru că navigatorul are cea mai puternică unealtă din câte există, abilitatea de a se lăsa
inspirat de viață, de semne, de întreg.urile”? Dacă nu avem o hartă solidă realizată în copilărie, vom
continua cu “de ce-urile” și la vârsta adultă. Și ghici ce, foarte puțini oameni au această hartă solidă,
restul sunt își caută reperele și după 40 de ani. Acești oameni au ceva în comun, doresc să aibă
dreptate cu orice preț și doresc asta pentru a își valida propria lor hartă mentală. Dacă ar descoperi
că aceasta este coruptă i-ar băga în suferință și astfel țin cu dinții de ea nefiind capabili să discearnă
realitatea de ce este în mintea lor. Observi cât de puternică este capcana? De aceea vorbim despre
această umbră a psihozie (umbra cheii 61) ce este activă când omul este blocat în propriul său
inteAltfel, îți garantez, că încă ești blocat în cercul vicios al întrebărilor și răspunsurilor. Ai stat
vreodată pe lângă un copil de 5 ani care te întreba ceva, tu îi răspundeai și apoi te întreba “de ce?”.
Orice răspuns îi dădeai, ai observat cum continua cu “de ce-urile”? Dacă nu avem o hartă solidă
realizată în copilărie, vom continua cu “de ce-urile” și la vârsta adultă. Și ghici ce, foarte puțini
oameni au această hartă solidă, restul sunt își caută reperele și după 40 de ani. Acești oameni au
ceva în comun, doresc să aibă dreptate cu orice preț și doresc asta pentru a își valida propria lor
hartă mentală. Dacă ar descoperi că aceasta este coruptă i-ar băga în suferință și astfel țin cu dinții
de ea nefiind capabili să discearnă realitatea de ce este în mintea lor. Observi cât de puternică este
capcana? De aceea vorbim despre această umbră a psihozie (umbra cheii 61) ce este activă când
omul este blocat în propriul său intelect (umbra cheii 62). Omul, din hiperactivitate, este blocat în
niște tipare de gândire ciclice și îi este greu să iasă de acolo. Unde omul este atât de încărcat încât
pentru a putea rezista, își creează un fel de pilot automat, astfel calitatea muncii sale suferă pentru
că i se care cantitate. Am ajuns să ne tratăm impersonal și evaziv, am ajuns în separare pentru că
fiecare minte funcționează în parametrii săi ciclici și astfel se blochează față de exterior. Ajungem la
daruri, inspirația (darul cheii 61) și precizia (darul cheii 62). Pentru a ajunge la daruri, este
importantă dizolvarea treptată a ego-ului. Pe măsură ce ne identificăm din ce în ce mai puțin cu
tiparele noastre ce rămâne este un vas gol ce cere să fie umplut. Cu ce? Cu inspirație, normal!
Inspirația duce la creativitate și astfel la exprimare ce poate fi prezentată exteriorului ori nu. Nu
scopul creativității devine important ci creativitatea în sine, ca modalitate de fitness mental.
Oamenii mă întreabă cum de scriu atât de mult și de fiecare dată răspund că pur și simplu scriu. În
spatele acestui răspuns simplis se află ani de decondiționare mentală și emoțională și ani de
dizolvare treptată a părților ego-ului Altfel, îți garantez, că încă ești blocat în cercul vicios al
întrebărilor și răspunsurilor. Ai stat vreodată pe lângă un copil de 5 ani care te întreba ceva, tu îi
răspundeai și apoi te întreba “de ce?”. Orice răspuns îi dădeai, ai observat cum continua cu “de ce-
urile”? Dacă nu avem o hartă solidă realizată în copilărie, vom continua cu “de ce-urile” și la vârsta
adultă. Și ghici ce, foarte puțini oameni au această hartă solidă, restul sunt își caută reperele și după
40 de ani. Acești oameni au ceva în comun, doresc să aibă dreptate cu orice preț și doresc asta
pentru a își valida propria lor hartă mentală. Dacă ar descoperi că aceasta este coruptă i-ar băga în
suferință și astfel țin cu dinții de ea nefiind capabili să discearnă realitatea de ce este în mintea lor.
Observi cât de puternică este capcana? De aceea vorbim despre această umbră a psihozie (umbra
cheii 61) ce este activă când omul este blocat în propriul său intelect (umbra cheii 62). Omul, din
hiperactivitate, este blocat în niște tipare de gândire ciclice și îi este greu să iasă de acolo. Unde
omul este atât de încărcat încât pentru a putea rezista, își creează un fel de pilot automat, astfel
calitatea muncii sale suferă pentru că i se care cantitate. Am ajuns să ne tratăm impersonal și evaziv,
am ajuns în separare pentru că fiecare minte funcționează în parametrii săi ciclici și astfel se
blochează față de exterior. Ajungem la daruri, inspirația (darul cheii 61) și precizia (darul cheii 62).
Pentru a ajunge la daruri, este importantă dizolvarea treptată a ego-ului. Pe măsură ce ne
identificăm din ce în ce mai puțin cu tiparele noastre ce rămâne este un vas gol ce cere să fie
umplut. Cu ce? Cu inspirație, normal! Inspirația duce la creativitate și astfel la exprimare ce poate fi
prezentată exteriorului ori nu. Nu scopul creativității devine important ci creativitatea în sine, ca
modalitate de fitness mental. Oamenii mă întreabă cum de scriu atât de mult și de fiecare dată
răspund că pur și simplu scriu. În spatele acestui răspuns simplis se află ani de decondiționare
mentală și emoțională și ani de dizolvare treptată a părților ego-ului meu ce blocau inspirația să
vină. Am ajuns să scriu în flux pentru că am învățat să mă golesc. Nu o fac perfect, nu o să o fac
perfect niciodată, ego-ul va rămâne până la finalul vieții alături de mine, contează dacă rămân cu
partea sa sănătoasă ori cu partea sa ultra-defensivă, creată din cauza rănilor și traumelor. Precizia
vine către omul care își poate pune mintea în acord cu corpul. Aș putea adăuga și cu corpurile
subtile însă las pe fiecare să își găsească propriul adevăr aici. Când omul trăiește doar cu ajutorul
minții, o face fără să își dea seama că își lasă deoparte potențialul. E ca și cum cineva și-ar cumpăra
un Lamborghini pentru a îl conduce cu 50 km/h. Dacă tot ai o astfel de mașină de curse, du-o la
curse, nu? Cam așa și cu noi, dacă tot avem acest potențial, de ce să nu îl lăsăm să iasă la suprafață?
Astfel precizia (darul cheii 62) apare garantat. Oricine a învățat un instrument muzical sau o
abilitate ce necesită mai mult decât mintea, a realizat cum precizia vine în timp și vine indiferent de
ce mintea îți zice. Dacă vrei să înveți un instrument muzical, la început îți va fi greu, precizia nu va
fi acolo însă, dacă ai răbdare și exersezi, devii din ce în ce mai precis pentru că ... ai ghicit ... nu mai
gândești ceea ce faci, deja mintea a devenit un observator a ceea ce iese prin corp. De aceea avem
nevoie de minte, pentru a observa realitatea, pentru a o analiza și apoi pentru a emite analize simple
sau detaliate despre propriile observări. Mintea ne ajută să ne bucurăm de viață! Atunci de ce ne
bazăm atât de mult pe minte și ajungem să o folosim impropriu și în loc să ne bucurăm de viață,
picăm în suferință? Pentru că am fost educați în acest mod. Un om blocat în propria minte îl va
învăța pe altul să fie tot blocat în propria minte. Capcana aceasta este virală, este ca un virus ce a
corupt mințile noastre și ne-a făcut să urmăm iluzii ce nu ne oferă bucurie și nici simțire. Dacă omul
modern are nevoie de ceva, are nevoie de simțire pentru că astfel îi ies la suprafață compasiunea,
blândețea, fermitatea și devine creativ. Am citit la un moment dat un „studiu” care spunea că doar
10% dintre oameni sunt creativi, restul doar “urmează turma”. Aceasta este societatea pe care ne-am
creat-o. Veneam azi pe la 7 dimineață de la aeroport și sensul de intrare în București era plin cu
mașini, cei mai mulți, probabil oameni care se duceau la muncă. Atunci m-am întrebat, „oare câți
dintre acești oameni iubesc ceea ce fac?”, “câți dintre acești oameni știu cu adevărat ceea ce fac?” .
Această întrebare mi-a oferit o imagine a unui viitor în care oamenii au ceea ce au nevoie pentru a
supraviețui și nu se mai aglomerează în astfel de orașe mari pentru a putea găsi de muncă. Am văzut
oameni care trăiesc în comunități de sine stătătoare, nu foarte mari însă conectate de alte comunități
prin aceste drumuri. Am văzut liniște, aer respirabil și șansa unei vieți în inspirație. Dacă această
viziune se va realiza ori nu, asta rămâne de văzut. E nevoie ca omul să devină gol, sfințenia (siddhi-
ul / esența cheii 61) te găsește când te golești, când te golești de bucurii și de probleme și atunci
devii un receptor pentru ceilalți. Toți cei care se lasa in flux spun că pur și simplu informația curge
prin ei și ajung să dea exemple pe care nu le-au mai oferit vreodată, exemple ce ating garantat pe
cineva. Suntem cu toții receptori ai informației, ai vieții, suntem cu toții parte a sfințeniei acestui
univers și când realizăm astfel, realizăm că tot ceea ce facem este impecabil (siddhi-ul / esența cheii
62). Pur și simplu a trăi este suficient! Inspirația este darul Creatorului, este darul lui Dumnezeu
prin care îți aduce aminte că ești parte a creației Sale, ești parte a Sa. De ce să încerci să fii cine nu
ești, de ce să fii un copiator? De ce să mimezi viața și astfel să descoperi suferința cronică și
depresia? Vrei o tabletă ce funcționează pentru a te bucura de viață? CREATIVITATEA este tableta
potrivită. Fă ceva creativ, desenază, dansează, fă improvizație, cântă la un instrument, joacă un joc
de echipă, joacă-te! Încep să realizez că depresia este pentru că ne-am obișnuit creierul că nu avem
nevoie de serotonină și astfel corpul nostru produce mai puțină. Corpul are o precizie (cheia 62)
incredibilă, îți răspunde la orice comandă. Ai momente de depresie? Creează și bucură-te de ceea ce
ai creat! Nu te aștepta la rezultate imediate, de azi pe mâine, pentru că e nevoie să îți reobișnuiești
corpul și creierul, însă o să observi cum, în timp, bucuria vine negreșit. Indiferent ce zic unii
doctori, depresia se poate vindeca prin bucurie, prin a te reeduca să te bucuri de viață. Lasă deoparte
cine are dreptate și cine nu, golește-te de adevăr și astfel te vei putea iubi negreșit. Modul în care
trăiești este diferit de al altuia, degeaba încerci să îi convingi pe oameni să trăiască precum tine.
Astfel judecata nu își mai are sensul, adevărul devine ceva personal, unic și original și adevărul
duce la precizie în a naviga prin viață pentru că navigatorul are cea mai puternică unealtă din câte
există, abilitatea de a se lăsa inspirat de viață, de semne, de întreg.meu ce blocau inspirația să vină.
Am ajuns să scriu în flux pentru că am învățat să mă golesc. Nu o fac perfect, nu o să o fac perfect
niciodată, ego-ul va rămâne până la finalul vieții alături de mine, contează dacă rămân cu partea sa
sănătoasă ori cu partea sa ultra-defensivă, creată din cauza rănilor și traumelor. Precizia vine către
omul care își poate pune mintea în acord cu corpul. Aș putea adăuga și cu corpurile subtile însă las
pe fiecare să își găsească propriul adevăr aici. Când omul trăiește doar cu ajutorul minții, o face fără
să își dea seama că își lasă deoparte potențialul. E ca și cum cineva și-ar cumpăra un Lamborghini
pentru a îl conduce cu 50 km/h. Dacă tot ai o astfel de mașină de curse, du-o la curse, nu? Cam așa
și cu noi, dacă tot avem acest potențial, de ce să nu îl lăsăm să iasă la suprafață? Astfel precizia
(darul cheii 62) apare garantat. Oricine a învățat un instrument muzical sau o abilitate ce necesită
mai mult decât mintea, a realizat cum precizia vine în timp și vine indiferent de ce mintea îți zice.
Dacă vrei să înveți un instrument muzical, la început îți va fi greu, precizia nu va fi acolo însă, dacă
ai răbdare și exersezi, devii din ce în ce mai precis pentru că ... ai ghicit ... nu mai gândești ceea ce
faci, deja mintea a devenit un observator a ceea ce iese prin corp. De aceea avem nevoie de minte,
pentru a observa realitatea, pentru a o analiza și apoi pentru a emite analize simple sau detaliate
despre propriile observări. Mintea ne ajută să ne bucurăm de viață! Atunci de ce ne bazăm atât de
mult pe minte și ajungem să o folosim impropriu și în loc să ne bucurăm de viață, picăm în
suferință? Pentru că am fost educați în acest mod. Un om blocat în propria minte îl va învăța pe altul
să fie tot blocat în propria minte. Capcana aceasta este virală, este ca un virus ce a corupt mințile
noastre și ne-a făcut să urmăm iluzii ce nu ne oferă bucurie și nici simțire. Dacă omul modern are
nevoie de ceva, are nevoie de simțire pentru că astfel îi ies la suprafață compasiunea, blândețea,
fermitatea și devine creativ. Am citit la un moment dat un „studiu” care spunea că doar 10% dintre
oameni sunt creativi, restul doar “urmează turma”. Aceasta este societatea pe care ne-am creat-o.
Veneam azi pe la 7 dimineață de la aeroport și sensul de intrare în București era plin cu mașini, cei
mai mulți, probabil oameni care se duceau la muncă. Atunci m-am întrebat, „oare câți dintre acești
oameni iubesc ceea ce fac?”, “câți dintre acești oameni știu cu adevărat ceea ce fac?” . Această
întrebare mi-a oferit o imagine a unui viitor în care oamenii au ceea ce au nevoie pentru a
supraviețui și nu se mai aglomerează în astfel de orașe mari pentru a putea găsi de muncă. Am văzut
oameni care trăiesc în comunități de sine stătătoare, nu foarte mari însă conectate de alte comunități
prin aceste drumuri. Am văzut liniște, aer respirabil și șansa unei vieți în inspirație. Dacă această
viziune se va realiza ori nu, asta rămâne de văzut. E nevoie ca omul să devină gol, sfințenia (siddhi-
ul / esența cheii 61) te găsește când te golești, când te golești de bucurii și de probleme și atunci
devii un receptor pentru ceilalți. Toți cei care se lasa in flux spun că pur și simplu informația curge
prin ei și ajung să dea exemple pe care nu le-au mai oferit vreodată, exemple ce ating garantat pe
cineva. Suntem cu toții receptori ai informației, ai vieții, suntem cu toții parte a sfințeniei acestui
univers și când realizăm astfel, realizăm că tot ceea ce facem este impecabil (siddhi-ul / esența cheii
62). Pur și simplu a trăi este suficient! Inspirația este darul Creatorului, este darul lui Dumnezeu
prin care îți aduce aminte că ești parte a creației Sale, ești parte a Sa. De ce să încerci să fii cine nu
ești, de ce să fii un copiator? De ce să mimezi viața și astfel să descoperi suferința cronică și
depresia? Vrei o tabletă ce funcționează pentru a te bucura de viață? CREATIVITATEA este tableta
potrivită. Fă ceva creativ, desenază, dansează, fă improvizație, cântă la un instrument, joacă un joc
de echipă, joacă-te! Încep să realizez că depresia este pentru că ne-am obișnuit creierul că nu avem
nevoie de serotonină și astfel corpul nostru produce mai puțină. Corpul are o precizie (cheia 62)
incredibilă, îți răspunde la orice comandă. Ai momente de depresie? Creează și bucură-te de ceea ce
ai creat! Nu te aștepta la rezultate imediate, de azi pe mâine, pentru că e nevoie să îți reobișnuiești
corpul și creierul, însă o să observi cum, în timp, bucuria vine negreșit. Indiferent ce zic unii
doctori, depresia se poate vindeca prin bucurie, prin a te reeduca să te bucuri de viață. Lasă deoparte
cine are dreptate și cine nu, golește-te de adevăr și astfel te vei putea iubi negreșit. Modul în care
trăiești este diferit de al altuia, degeaba încerci să îi convingi pe oameni să trăiască precum tine.
Astfel judecata nu își mai are sensul, adevărul devine ceva personal, unic și original și adevărul
duce la precizie în a naviga prin viață pentru că navigatorul are cea mai puternică unealtă din câte
există, abilitatea de a se lăsa inspirat de viață, de semne, de întreg.lect (umbra cheii 62). Omul, din
hiperactivitate, este blocat în niște tipare de gândire ciclice și îi este greu să iasă de acolo. Unde
omul este atât de încărcat încât pentru a putea rezista, își creează un fel de pilot automat, astfel
calitatea muncii sale suferă pentru că i se care cantitate. Am ajuns să ne tratăm impersonal și evaziv,
am ajuns în separare pentru că fiecare minte funcționează în parametrii săi ciclici și astfel se
blochează față de exterior. Ajungem la daruri, inspirația (darul cheii 61) și precizia (darul cheii 62).
Pentru a ajunge la daruri, este importantă dizolvarea treptată a ego-ului. Pe măsură ce ne
identificăm din ce în ce mai puțin cu tiparele noastre ce rămâne este un vas gol ce cere să fie
umplut. Cu ce? Cu inspirație, normal! Inspirația duce la creativitate și astfel la exprimare ce poate fi
prezentată exteriorului ori nu. Nu scopul creativității devine important ci creativitatea în sine, ca
modalitate de fitness mental. Oamenii mă întreabă cum de scriu atât de mult și de fiecare dată
răspund că pur și simplu scriu. În spatele acestui răspuns simplis se află ani de decondiționare
mentală și emoțională și ani de dizolvare treptată a părților ego-ului meu ce blocau inspirația să
vină. Am ajuns să scriu în flux pentru că am învățat să mă golesc. Nu o fac perfect, nu o să o fac
perfect niciodată, ego-ul va rămâne până la finalul vieții alături de mine, contează dacă rămân cu
partea sa sănătoasă ori cu partea sa ultra-defensivă, creată din cauza rănilor și traumelor. Precizia
vine către omul care își poate pune mintea în acord cu corpul. Aș putea adăuga și cu corpurile
subtile însă las pe fiecare să își găsească propriul adevăr aici. Când omul trăiește doar cu ajutorul
minții, o face fără să își dea seama că își lasă deoparte potențialul. E ca și cum cineva și-ar cumpăra
un Lamborghini pentru a îl conduce cu 50 km/h. Dacă tot ai o astfel de mașină de curse, du-o la
curse, nu? Cam așa și cu noi, dacă tot avem acest potențial, de ce să nu îl lăsăm să iasă la suprafață?
Astfel precizia (darul cheii 62) apare garantat. Oricine a învățat un instrument muzical sau o
abilitate ce necesită mai mult decât mintea, a realizat cum precizia vine în timp și vine indiferent de
ce mintea îți zice. Dacă vrei să înveți un instrument muzical, la început îți va fi greu, precizia nu va
fi acolo însă, dacă ai răbdare și exersezi, devii din ce în ce mai precis pentru că ... ai ghicit ... nu mai
gândești ceea ce faci, deja mintea a devenit un observator a ceea ce iese prin corp. De aceea avem
nevoie de minte, pentru a observa realitatea, pentru a o analiza și apoi pentru a emite analize simple
sau detaliate despre propriile observări. Mintea ne ajută să ne bucurăm de viață! Atunci de ce ne
bazăm atât de mult pe minte și ajungem să o folosim impropriu și în loc să ne bucurăm de viață,
picăm în suferință? Pentru că am fost educați în acest mod. Un om blocat în propria minte îl va
învăța pe altul să fie tot blocat în propria minte. Capcana aceasta este virală, este ca un virus ce a
corupt mințile noastre și ne-a făcut să urmăm iluzii ce nu ne oferă bucurie și nici simțire. Dacă omul
modern are nevoie de ceva, are nevoie de simțire pentru că astfel îi ies la suprafață compasiunea,
blândețea, fermitatea și devine creativ. Am citit la un moment dat un „studiu” care spunea că doar
10% dintre oameni sunt creativi, restul doar “urmează turma”. Aceasta este societatea pe care ne-am
creat-o. Veneam azi pe la 7 dimineață de la aeroport și sensul de intrare în București era plin cu
mașini, cei mai mulți, probabil oameni care se duceau la muncă. Atunci m-am întrebat, „oare câți
dintre acești oameni iubesc ceea ce fac?”, “câți dintre acești oameni știu cu adevărat ceea ce fac?” .
Această întrebare mi-a oferit o imagine a unui viitor în care oamenii au ceea ce au nevoie pentru a
supraviețui și nu se mai aglomerează în astfel de orașe mari pentru a putea găsi de muncă. Am văzut
oameni care trăiesc în comunități de sine stătătoare, nu foarte mari însă conectate de alte comunități
prin aceste drumuri. Am văzut liniște, aer respirabil și șansa unei vieți în inspirație. Dacă această
viziune se va realiza ori nu, asta rămâne de văzut. E nevoie ca omul să devină gol, sfințenia (siddhi-
ul / esența cheii 61) te găsește când te golești, când te golești de bucurii și de probleme și atunci
devii un receptor pentru ceilalți. Toți cei care se lasa in flux spun că pur și simplu informația curge
prin ei și ajung să dea exemple pe care nu le-au mai oferit vreodată, exemple ce ating garantat pe
cineva. Suntem cu toții receptori ai informației, ai vieții, suntem cu toții parte a sfințeniei acestui
univers și când realizăm astfel, realizăm că tot ceea ce facem este impecabil (siddhi-ul / esența cheii
62). Pur și simplu a trăi este suficient! Inspirația este darul Creatorului, este darul lui Dumnezeu
prin care îți aduce aminte că ești parte a creației Sale, ești parte a Sa. De ce să încerci să fii cine nu
ești, de ce să fii un copiator? De ce să mimezi viața și astfel să descoperi suferința cronică și
depresia? Vrei o tabletă ce funcționează pentru a te bucura de viață? CREATIVITATEA este tableta
potrivită. Fă ceva creativ, desenază, dansează, fă improvizație, cântă la un instrument, joacă un joc
de echipă, joacă-te! Încep să realizez că depresia este pentru că ne-am obișnuit creierul că nu avem
nevoie de serotonină și astfel corpul nostru produce mai puțină. Corpul are o precizie (cheia 62)
incredibilă, îți răspunde la orice comandă. Ai momente de depresie? Creează și bucură-te de ceea ce
ai creat! Nu te aștepta la rezultate imediate, de azi pe mâine, pentru că e nevoie să îți reobișnuiești
corpul și creierul, însă o să observi cum, în timp, bucuria vine negreșit. Indiferent ce zic unii
doctori, depresia se poate vindeca prin bucurie, prin a te reeduca să te bucuri de viață. Lasă deoparte
cine are dreptate și cine nu, golește-te de adevăr și astfel te vei putea iubi negreșit. Modul în care
trăiești este diferit de al altuia, degeaba încerci să îi convingi pe oameni să trăiască precum tine.
Astfel judecata nu își mai are sensul, adevărul devine ceva personal, unic și original și adevărul
duce la precizie în a naviga prin viață pentru că navigatorul are cea mai puternică unealtă din câte
există, abilitatea de a se lăsa inspirat de viață, de semne, de întreg. te bucuri de viață. Lasă deoparte
cine are dreptate și cine nu, golește-te de adevăr și astfel te vei putea iubi negreșit. Modul în care
trăiești este diferit de al altuia, degeaba încerci să îi convingi pe oameni să trăiască precum tine.
Astfel judecata nu își mai are sensul, adevărul devine ceva personal, unic și original și adevărul
duce la precizie în a naviga prin viață pentru că navigatorul are cea mai puternică unealtă din câte
există, abilitatea de a se lăsa inspirat de viață, de semne, de întreg.