Sunteți pe pagina 1din 4

Executarea măsurilor de siguranţă

 Executarea măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical sau a internării medicale se execută
potrivit dispoziţiilor art. 566 - 571 CPP

Obligarea la tratament medical

 Măsura de siguranţă a obligării la tratament medical luată printr-o hotărâre definitivă se pune în
executare prin comunicarea copiei de pe dispozitiv şi a copiei de pe raportul de expertiză medico-
legală autorităţii de sănătate publică din judeţul pe teritoriul căruia locuieşte persoana faţă de care s-a
luat această măsură.

 Autoritatea de sănătate publică va comunica de îndată persoanei faţă de care s-a luat măsura obligării
la tratament medical unitatea sanitară la care urmează să efectueze tratamentul.

Instanţa de executare comunică persoanei faţă de care s-a luat măsura obligării la tratament medical
că este obligată să se prezinte de îndată la unitatea sanitară la care urmează să i se efectueze
tratamentul, atrăgându-i-se atenţia că în caz de nerespectare a măsurii luate se va dispune internarea
medicală.

În cazul în care obligarea la tratament medical însoţeşte pedeapsa închisorii ori a detenţiunii pe viaţă
sau priveşte o persoană aflată în stare de deţinere, comunicarea se face administraţiei locului de
deţinere.

Obligaţiile în legătură cu tratamentul medical

Unitatea sanitară la care făptuitorul a fost repartizat pentru efectuarea tratamentului medical este
obligată să comunice instanţei:

a) dacă persoana obligată la tratament s-a prezentat pentru a urma tratamentul;

b) dacă persoana obligată la tratament se sustrage de la efectuarea tratamentului după prezentare;

c) dacă, din cauza înrăutăţirii stării de sănătate a persoanei faţă de care s-a luat măsura obligării la tratament
medical, este necesară internarea medicală;

d) dacă, datorită ameliorării stării de sănătate a persoanei faţă de care s-a luat măsura de siguranţă a
obligării la tratament medical, efectuarea tratamentului medical nu se mai impune.

În cazul când unitatea sanitară nu se află în circumscripţia instanţei care a dispus executarea,
comunicarea prevăzută la alin. (1) lit. b)-d) se face judecătoriei în a cărei circumscripţie se află unitatea
sanitară.

Internarea medical

Se pune în executare prin comunicarea copiei de pe dispozitiv şi a unei copii de pe raportul de


expertiză medico-legală autorităţii de sănătate publică din judeţul pe teritoriul căruia locuieşte
persoana faţă de care s-a luat această măsură.
Judecătorul delegat cu executarea care funcţionează la instanţa de executare comunică judecătoriei în
a cărei circumscripţie se află unitatea sanitară la care s-a făcut internarea data la care aceasta s-a
efectuat, în vederea luării în supraveghere.

După primirea comunicării, judecătorul delegat cu executarea de la judecătoria în a cărei


circumscripţie se află unitatea sanitară verifică periodic, dar nu mai târziu de 12 luni, dacă internarea
medicală mai este necesară.

În acest scop, judecătorul delegat cu executarea dispune efectuarea unei expertize medico-legale cu
privire la starea de sănătate a persoanei faţă de care s-a luat măsura internării medicale şi, după
primirea acesteia, sesizează judecătoria în a cărei circumscripţie se află unitatea sanitară pentru a
dispune asupra menţinerii, înlocuirii sau încetării măsurii.

Obligaţiile în legătură cu internarea medicală

Autoritatea de sănătate publică este obligată să asigure internarea, încunoştinţând despre aceasta
instanţa de executare.

În cazul în care persoana faţă de care s-a luat măsura internării medicale refuză să se supună
internării, executarea acestei măsuri se va face cu sprijinul organelor de poliţie. În vederea executării
măsurii internării medicale, organul de poliţie poate pătrunde în domiciliul sau reşedinţa unei persoane
fără învoirea acesteia, precum şi în sediul unei persoane juridice fără învoirea reprezentantului legal al
acesteia.

Dacă persoana faţă de care s-a luat măsura internării medicale nu este găsită, autoritatea de sănătate
publică sesizează organele de poliţie pentru darea în urmărire, precum şi pentru darea în consemn la
punctele de trecere a frontierei. Un exemplar al sesizării adresate organelor de poliţie se trimite
instanţei de executare.

Unitatea sanitară la care s-a făcut internarea are obligaţia, în cazul în care consideră că internarea nu
mai este necesară, să încunoştinţeze judecătoria în a cărei circumscripţie se găseşte unitatea sanitară.

Menţinerea, înlocuirea sau încetarea măsurii internării medicale

 Judecătoria, după primirea încunoştinţării dispune efectuarea unei expertize medico-legale.

 Instanţa se pronunţă asupra sesizării după ascultarea concluziilor procurorului, ale persoanei faţă de
care este luată măsura internării, atunci când aducerea acesteia în faţa instanţei este posibilă, ale
avocatului său, precum şi ale expertului care a întocmit expertiza medico-legală, atunci când consideră
necesar, şi dispune, după caz, menţinerea internării medicale, încetarea acesteia sau înlocuirea cu
măsura obligării la tratament medical.

 Încetarea sau înlocuirea măsurii internării poate fi cerută şi de persoana internată sau de procuror. În
acest caz, judecătoria dispune efectuarea expertizei medico-legale.

 Dacă persoana internată nu are avocat, i se asigură un avocat din oficiu.

 O copie de pe hotărârea definitivă prin care s-a dispus menţinerea, înlocuirea sau încetarea internării
medicale se comunică instanţei de executare.

Măsurile de siguranţă provizorii


 În cazul în care măsura obligării la tratament medical sau a internării medicale a fost luată în mod
provizoriu în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, punerea în executare se face de către judecătorul
de drepturi şi libertăţi sau de instanţa de judecată care a luat această măsură.

Interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori o altă activitate

 Se pune în executare prin comunicarea unei copii de pe dispozitiv organului în drept să aducă la
îndeplinire aceste măsuri şi să supravegheze respectarea lor.

 Acest organ are îndatorirea să asigure executarea măsurii luate şi să sesizeze organul de urmărire
penală în caz de sustragere de la executarea măsurii de siguranţă.

 Persoana cu privire la care s-a luat măsura poate cere instanţei de executare revocarea măsurii

 Soluţionarea cererii se face cu citarea persoanei faţă de care este luată măsura, după ascultarea
concluziilor avocatului acesteia şi ale procurorului.

Executarea confiscării speciale şi a confiscării extinse

 Confiscarea este o măsura de siguranță prevăzută în dispozițiile Codului penal, care poate fi luată
numai faţă de o persoană ce a săvârşit o faptă penală.

 Această măsură are ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii unor fapte
prevăzute de legea penală.

 Confiscarea aduce atingere patrimoniului unei persoane, astfel încât poate fi considerată o măsura de
siguranță patrimonială în beneficiul societăţii.

 Starea de pericol în cazul confiscării privește bunurile menționate în mod expres de dispozițiile Codului
penal.

 Confiscarea este măsura de siguranță prevăzută în cadrul Codului penal, care constă în trecerea în
patrimoniul statului a unor bunuri aparținând persoanei care a săvârșit o faptă penală/infracțiune,
prevenindu-se astfel comiterea altei fapte penale.

 La nivelul legislaţiei româneşti, se aplică procedura de confiscare în temeiul unei hotărâri penale, a
unei hotărâri civile (hotărâre contravenţională) sau în baza Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea,
organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate cu modificările şi completările ulterioare.

 Etapele procedurale necesare în aplicarea procedurii de confiscare (aplicabile atât în procedura de


confiscare specială, cât şi în procedura de confiscare extinsă):

- Identificarea bunurilor provenite din infracţiuni;

- Ridicarea/blocarea bunurilor/valorilor;

- Aplicarea sechestrului asigurator (indisponibilizarea şi conservarea).

 Măsura de siguranţă a confiscării speciale sau a confiscării extinse, luată prin hotărârea instanţei de
judecată, se execută după cum urmează:

a) lucrurile confiscate se predau organelor în drept a le prelua sau valorifica potrivit legii;
b) dacă lucrurile confiscate se află în păstrarea organelor de poliţie sau a altor instituţii, judecătorul delegat
cu executarea trimite o copie de pe dispozitivul hotărârii organului la care se află. După primirea copiei de pe
dispozitiv, lucrurile confiscate se predau organelor în drept a le prelua sau valorifica potrivit dispoziţiilor legii;

c) atunci când confiscarea priveşte sume de bani ce nu au fost consemnate la unităţi bancare, judecătorul
delegat cu executarea trimite o copie de pe dispozitivul hotărârii organelor fiscale, în vederea executării
confiscării potrivit dispoziţiilor privind creanţele bugetare;

d) când s-a dispus distrugerea lucrurilor confiscate, aceasta se face în prezenţa judecătorului delegat cu
executarea, întocmindu-se proces-verbal care se depune la dosarul cauzei.

 Curtea Constituţională a constatat că reglementează garanţiile relevate în jurisprudenţa Curţii


Europene a Drepturilor Omului. Astfel, măsura confiscării extinse este dispusă de către o instanţă
judecătorească, pe baza convingerii proprii că bunurile supuse confiscării provin din activităţi
infracţionale, formate în urma parcurgerii unei proceduri judiciare publice, în cadrul căreia persoanele
în cauză au acces la dosar şi la argumentele acuzării şi au posibilitatea să propună probe şi să prezinte
dovezile pe care le consideră necesare (Decizia nr. 356 din 25 iunie 2014 a Curţii Constituţionale a
României).

 H.G. nr. 32/2011 privind desemnarea Oficiului Naţional de Prevenire a Criminalităţii şi Cooperare
pentru Recuperarea Creanţelor provenite din Infracţiuni din cadrul Ministerului Justiţiei, în calitate de
oficiu naţional pentru recuperarea creanţelor în domeniul urmăririi şi identificării produselor provenite
din săvârşirea de infracţiuni sau a altor bunuri având legătură cu infracţiunile

 Prin H.G. nr. 182/12 martie 2014 a fost modificată şi completată H.G. nr. 32/2011, stabilindu-se printre
atribuţiile Oficiului şi aceea de a acorda, la solicitarea organelor de urmărire penală, a instanţelor de
judecată sau a organelor fiscale ori a organelor în drept, a prelua sau a valorifica bunurile confiscate,
asistenţă privind utilizarea celor mai bune practici în materia identificării, administrării şi valorificării
bunurilor care pot face obiectul măsurilor de indisponibilizare şi confiscare şi participă la elaborarea
procedurilor de lucru privind aceste activităţi.

 Pentru îndeplinirea atribuţiilor, s-a prevăzut că Oficiul dezvoltă şi gestionează o bază de date proprie,
precum şi un sistem informatic naţional integrat de evidenţă a creanţelor provenite din infracţiuni,
care va cuprinde date privind: măsurile asigurătorii dispuse în cadrul procesului penal, administrarea,
valorificarea sau restituirea bunurilor care fac obiectul acestor măsuri; măsura de siguranţă a
confiscării şi valorificarea bunurilor confiscate, atât în cazul confiscării speciale, cât şi al confiscării
extinse; confiscarea cauţiunii, prevăzută de art. 217 alin. (5) CPP; executarea ordinelor de
indisponibilizare a bunurilor emise de către un alt stat; executarea ordinelor de confiscare emise de
către un alt stat; dispunerea de bunurile confiscate în sensul art. 265 din Legea nr. 302/2004, sau al
acordurilor care prevăd partajarea bunurilor confiscate; despăgubirile acordate statului, autorităţilor
sau instituţiilor publice pentru repararea prejudiciului produs prin săvârşirea infracţiunii şi executarea
dispoziţiilor din hotărâre privitoare la acestea; amenda ca pedeapsă principală şi executarea acesteia
în modalităţile prevăzute de lege; orice alte categorii de date privind creanţele provenite din
infracţiuni, în condiţiile prevăzute de lege.