Sunteți pe pagina 1din 8

FACULTATEA DE TEOLOGIE „JUSTINIAN PATRIARHUL”

ASISTENȚĂ SOCIALĂ - ANUL II


2015

TEMĂ DE SEMINAR

ADOPȚIA
Copilul adoptat întâmpină dificultăți?

Îndrumător:

Asistent lector VICTOR MAROLA

Studentă:

PETRE (NICOLAESCU) ALEXANDRA


ADOPȚIA

1. CE ESTE ABANDONUL?

Cunoscutul medic și psihanalist englez, Donald Winnicott, spunea că


„viitorul unei nații se naște în familie”.1

John Boswell2 definește abandonul ca fiind renunțarea părintelui


nativ sau a persoanei care are responsabilitatea îngrijirii copilului la
exercitarea controlului asupra acestuia și părăsirea copilului în diverse
locuri, vânzarea sau încredințarea lui, în condiții absolut legale, unei
autorități sau unei alte persoane sau instituții.

Încă din Antichitate și Evul Mediu, copiii erau abandonați din diverse
motive, dar în primul rând din cauza sărăciei. John Boswell, care a scris o
impresionantă lucrare, documentată, despre abandonul copiilor în Antichitate
și Evul Mediu, spune că părintele care își părăsea copilul era neliniștit, ca și
cel care îl primea, iar abandonul era o practică legală, acceptată. Dintre
popoarele care-și abandonau copiii, făceau parte romanii și grecii, iar la
polul opus erau triburile germanice, egiptenii, evreii, care nu-și lepădau
copiii.

După ciuma din 1348-1430, infanticidul prin sufocare nu mai


constituia o excepție, iar abandonul copiilor a luat o asemenea amploare
încât au fost înființate ospicii speciale pentru găzduirea copiilor.

1 D. Winnicott, The Child, the Family and the Outside World, Penguin Books, Harmondsworth, 1964.

2 J. Boswell, The Kindness of Strangers: The Abandonment of Children in Western Europe to the
Renaissance from Late Antiquity, University of Chicago Press, 1988.
În SUA, după Războiul Civil (1861-1865), străzile orașului New York
erau pline de copii abandonați sau orfani. Peste 200.000 de copii au fost
transportați cu trenurile, ”trenurile cu orfani”, în zonele rurale și plasați în
familii.

După Primul Război Mondial, s-a reconsiderat situația orfanilor,


deoarece războiul a lăsat în urmă mulți orfani și copii abandonați. În unele
țări din Uniunea Europeană au fost create spații speciale pentru abandonarea
copilului, spații monitorizate și calde, unde mamele pot lăsa copilul, pentru a
salva micuții de la abandonarea lor în tomberoane ori râuri.

În România comunistă, abandonul a devenit o practică frecventă,


încurajată de statul român. Hotărârea lui Ceaușescu de a interzice avortul și
pedepsirea femeilor ce intenționau să avorteze, a dus la creșterea ratei
mortalității maternale și a nou-născuților, deoarece încercările de avort erau
cu metode improprii și în condiții precare. Copilul și-a pierdut valoarea de
binecuvântare a familiei iar instituțiile pentru copii abandonați erau
suprapopulate. În cel mai bun caz, rata era de un singur îngrijitor la 30 de
copii, iar o instituție interna chiar și 400 de copii.

2. ADOPȚIA

Adopția este un aranjament complex și de succes al familiei, peste tot


în lume. Este un mod pozitiv de a crea sau extinde o familie.

Biblia menționează adoptarea lui Moise de către fiica faraonului


Egiptului. Prima legislație cunoscută în lume, vine din Babilonul antic,
Codul lui Hammurabi. Hammurabi a condus Babilonul între 1795 și 1750
î.Hr. și a alcătuit o colecție de legi referitoare la viața de zi cu zi, printre care
și câteva reglementări privind adopția:

 Dacă un om adoptă un copil și îi dă numele său ca fiu al său și îl


crește, când e mare acest fiu nu mai poate fi cerut înapoi.
 Dacă un meșteșugar a luat un copil ca să-l crească și să-l învețe
meșteșugul său, el nu mai poate fi cerut înapoi.

 Dacă un om a adoptat un copil, dar nu-l crește la un loc cu ceilalți


copii ai săi, atunci acest fiu adoptat se poate întoarce la casa tatălui
său.

Adopția este un proces prin care o persoană adultă își asumă


parentalitatea pentru o altă persoană, astfel încât toate drepturile și
responsabilitățile împreună cu filiația îi sunt transferate dinspre părintele sau
părinții originari.

Adopția intenționează realizarea unei schimbări permanente a


statutului copilului.

Din perspectivă sistemică, familiile sunt văzute ca sisteme și


subsisteme dinamice în schimbare, în interacțiune și ca niște combinații de
emoții și comportamente. Sentimentul dreptului de a fi părinți pentru copilul
adoptat este extrem de important în succesul adopției a impune anumite
comportamente înseamnă a-l vedea pe copil ca fiind copilul propriu,
indiferent de lipsa unor legături biologice cu copilul.

3. COPILUL ADOPTAT

Când copilul ajunge în familie, cuplul se bucură de roadele


frământărilor și ale travaliului prin care a trecut. Este un moment de ușurare,
de bucurie, dar ca în orice parentalitate, grijile nu dispar. Unii specialiști
vorbesc despre o perioadă de „depresie după sosirea în familie”,
asemănătoare depresiei postnatale. Apar gânduri și frământări legate de
părinții biologici.

Când un copil intră în adopție, el mai are legături cu familia biologică


chiar dacă este sugar. Există legătura genetică dar și de o legătură
psihologică și emoțională cu familia biologică, pentru mulți copii, chiar dacă
copilul adoptat nu a ajuns să o cunoască vreodată.

Copilul adoptat aparține familiei care l-a născut cât și familiei care l-a
adoptat. Copii plasați spre adopție la o vârstă foarte mică, pe măsură ce
cresc, încep să realizeze că pentru a fi ”copilul ales” au fost întâi ”copilul la
care s-a renunțat”.

Izbucnirile sau ieșirile comportamentale fac parte din procesul


adaptativ de plângere a pierderii, ele nu sunt un comportament de copil rău
ci fac parte din confruntarea cu trăirile intense generate de semnificația de a
fi copil adoptat.

Un copil rezilient este cel care, în ciuda loviturilor, uneori traumatice,


primite la începuturile vieții, reușește să depășească momentul și să se
construiască pe sine ca învingător.

Sunt câteva exemple de personalități în lume care au reușit să treacă


peste evenimentele traumatice:

 Lev Tolstoi, genialul scriitor rus, a cărui mamă a murit cănd aceste
avea doar doi ani, a fost crescut de mătușa sa.

 Edgar Allan Poe, poet și scriitor american, la vârsta de trei ani și-a
pierdut ambii părinți și a fost adoptat.

 Truman Capote, cunoscut scriitor american, ai cărui părinți au divorțat


când avea doar patru ani, a fost crescut de rude.

 Ingrid Bergman, actriță, a cărei mamă a murit când avea doar trei ani,
a rămas și ea în grija rudelor.

Ființa umană este un tot bio-psiho-socio-cultural, funcționând holistic


și integrat în fiecare moment al existenței sale. Nou-născutul este un sistem
sensibil, orientat spre ființa umană și capabil să imite și să-și semnaleze
disconfortul. Dezvoltarea sănătoasă a copilului este un proces care depinde
în ceam mai mare măsură de calitatea copilăriei timpurii.
Erik Erikson3 – autor al teoriei dezvoltării sociale a ființelor umane –
subliniază importanța continuității cu trecutul în vederea planificării
viitorului. Asta înseamnă că ceea ce știm despre istoria noastră personală ne
servește ca fundament pentru viitor și pentru a înainta în ciclul vieții.

Părinții adoptivi care încearcă să se comporte ca și când copilul lor


adoptiv s-a născut în familia lor și nu are alți părinți, comit eroarea de a nu
valida realitatea copilului lor adoptat. Ca urmare a negării, opilul adoptat se
va simți ireal sau invizibil.

Copilul este o necunoscută vulnerabilă sub numeroase aspecte, de care


părinții adoptivi sunt conștienți și adeseori temători: genetic, experiența
anterioară abandonului, abandonul cu circumstanțele sale, experiența de
după abandon.

Grupul copiilor adoptați manifestă mai frecvent comportamente


externalizate, cum ar fi agresivitatea, hiperactivitatea, ieșiri explozive,
precum și tulburări de învățare și consum de substanțe. Anumite studii indică
faptul că în serviciile de sănătate mintală se înregistrează mai mulți copii
adoptați, comparativ cu cei din aceeași generație, dar care cresc cu ambii
părinți biologici.

4. CE URMEAZĂ DUPĂ ADOPȚIE

Toate studiile arată că prima perioadă după adopție este o perioadă


foarte dificilă pentru copil. O problemă semnalată de toți părinții adoptivi
după intrarea copilului în familie, este legată de somnul copilului. Atât
adormitul, cât și continuitatea somnului în timpul nopții sunt grav tulburate
în prima perioadă după adopție. Este urmat de comportamentul alimentar, un
alt domeniu în care apar tulburări. În prima perioadă după adopție apare și

3 În Childhood and Society, Norton, New York, 1950.


anxietatea și lipsa de securitate, copiii cerând părinților să doarmă în patul
lor, iar atunci când mama dispare din câmpul lor vizual sunt speriați.

După A. Sarja și D. Kroll4, procesul de adaptare a copilului în familia


adoptivă, mai ales în cazul copiilor de vârste mai mari, înregistrează etape
distincte:

 Prima fază: „luna de miere” – este perioada de început, de fericire,


copilul explorează oportunitățile condițiilordin familia adoptivă,
cunoaște persoanele din familie, este introdus de către părinți în viața
familiei.

 A doua fază: testarea de către copil a limitelor părinților adoptivi.


Odată ce câștigă siguranța că va rămâne în familia adoptivă, copilul
devine relaxat și-și manifestă modul propriu de a reacționa, trăirile și
obișnuințele sale. Părinții adoptivi au reacții de dezamăgire față de
manifestările copilului în familie, în familia extinsă sau la ieșirea din
familie, la grădiniță sau școală.

 Faza a treia: negocierea. Tensiunile și conflictele îi constrâng pe


părinți la procese de reflecție care conduc la reacții adaptative de tipul
negocierilor cu copilul a limitelor și regulilor de comportament.
Maturitatea părinților adoptivi va găsi însă răbdarea și priceperea de a
„lucra” cu copilul rebel.

 Faza a patra: adaptarea. Copilul și părinții ajung să se cunoască și să


dobândească bune abilități de a evita conflictele.

BIBLIOGRAFIE

4 A. Sarja, D. Kroll, „International Landmarks and National Regulations. Adoption in Finland”,


European Centre for the Integration of Institutionalized Children, Leonardo Project, 2004.
Ana Muntean, Adopția și atașamentul copiilor separați de părinții biologici,
Iași, Polirom, 2013

S-ar putea să vă placă și