Iadul este denumirea folosită de religie sau secte religioase pentru a desemna un loc pe „tărâmul

celălalt” („lumea cealaltă”) cu o localizare sub pământ, locuit de demoni (diavoli, draci, Satan), loc
caracterizat prin suferința sufletelor păcătoase care sunt arse în focul veșnic, ca pedeapsă pentru
faptele lor rele din timpul vieții.
Cuvântul „iad“ se găsește în multe traduceri ale Bibliei. Unele traduceri spun „mormânt“, „locuința
morților“ etc. Alte Biblii transliterează pur și simplu cuvintele din limbile originale care sunt redate
adesea prin „iad“, adică le transcriu folosind alfabetul nostru, fără să le traducă. Care sunt aceste
cuvinte? Ebraicul Sheol și echivalentul său grecesc Hades, care nu se referă la un singur mormânt,
ci la mormântul comun al omenirii. Mai este și termenul grecesc gheenă, provenit din ebraică - „Gey
Hinom” - „Valea lui Hinom” - care este folosit ca simbol al distrugerii eterne.

Conceptul de „iad” ca loc de tortură este conform multor atei[7], martorilor lui
Iehova[8], adventiștilor[9] și unor musulmani[10] în contradicție logică cu ideea existenței
unui Dumnezeu iubitor (1 Ioan 4:8). Argumentând: „Ce ați crede despre un părinte care ar ține mâna
copilului său deasupra focului ca să-l pedepsească pentru o greșeală? „Dumnezeu este iubire“
(1 Ioan 4:8). Ar putea face el ceea ce niciun părinte uman cu mintea sănătoasă n-ar face vreodată?
Categoric, nu!“.