Senzatia – informatii despre realitatea externa sau a propriului organism,

transforma excitatia de la receptori in imagine subiectiva la nivelul

analizatorilor corticali.
Perceptia – rezulta din corelarea operatiilor de analiza si sinteza a datelor
senzoriale.
Tulburari ale perceptiei
Hiperestezia – creste intensitatea senzatiilor percepute – se intalneste in:
neurastenii, debutul unor afectiuni psihotice, boli infectioase, hipertiroidie,
intoxicatii.
Hipoestezia – scade intensitatea senzatiilor. Se intalneste in: depresie,
oligofrenii, schizofrenie.
Sinestezia – perceperea pe o cale senzoriala diferita a unui stimul receptat la
nivelul unui analizator (ex. auditie colorata). Se intalneste in: intoxicatii cu
mescalina, LSD, cocaina.
Agnoziile – incapacitatea subiectului de a recunoaste obiectele dupa
calitatile lor senzoriale.
Iluzia – perceptie eronata cu stimul real – fiziologice (optice etc.), false
recunoasteri (iluzia sosiilor), pareidoliile (iluzii cu deosebita intensitate a
fenomenului iluzoriu). Iluziile patologice se intalnesc in tulburari functionale
sau leziuni ale analizatorilor, sindroame febrile, stari confuzionale, stari
onirice, nevroze obsesivo-fobice si isterice, debutul psihozelor schifrenice,
starile depresive.
Halucinatiile – perceptiile fara obiect: auditive, vizuale, olfactive si gustative,
tactile.
Pseudohalucinatiile – impuse de o entitate straina, la care nu se poate
opune si nu le poate controla prin propria vointa: acustico-verbale (voci
interioare, ecoul gandirii etc.), psihice vizuale, psihice motorii.
Sindromul de automatism mintal Clearambault – Kandinski – grupeaza in
acelasi sindrom haluncinatiile psihosenzoriale si psihice – reprezentat de
triplul ecou (al gandirii, lecturii, actelor), triplul automatism( motor, idei,
ideo-verbal si halucinatii psihice anideice (fara tema, intamplatoare).

Tulburari ale atentiei

Hiperprosexia – cresterea atentiei: tulburarea obsesiva fobica, cenestopatii,
deliruri hipocondriace, stari maniacale.
Hipoprosexia – diminuarea atentiei: depresie, retardism mental, situatii
anxiogene etc.
Aprosexia – abolirea atentiei: stari confuzionale, sindromul catatonic,
demente si oligofrenii

Tulburari ale memoriei

1. Tulburari cantitative: Hipermnezii (evocari involuntare rapide si
usoare): dementra, paranoia,
- Mentismul – derulare involuntara a unor amintiri si idei
- Viziunea retrospectiva – subiectul retraieste in cateva momente
principalele evenimente din intreaga sa viata.
Hipomnezii – evocari lente si dificile: lapsus, amneziile (anterograde,
retrograde, anteroretrograde).
2. Tulburari calitative
- paramnezii – evocari deteriorate ale evenimentelor recente
- criptomnezia – iluzie mnezica, subiectul crede ca o idee, lucrare
este a lui si e convins de asta.
- falsa recunoastere – o persoana necunoscuta anterior de subiect
este considerata drept cunoscuta
- iluzia sosiilor – e altcineva in corpul unei persoane cunoscute
- falsa nerecunoastere – o persoana cunoscuta anterior de subiect e
necunoscuta
- pseudoremnisciencele – subiectul traieste in prezent evenimente
reale din trecut: sindromul Kosakov
- ecmezia – subiectul se intoarce in trecut si retraieste activ
evenimente reale
- confabulatiile – reproducerea de catre pacient a unor evenimente
imaginare.

Tulburari de gandire
1. Tulburari in ritmul gandirii – accelerarea ritmului gandirii si lentoarea
ideativa
2. Tulburari in fluenta gandirii
- fadingul mintal – scaderea progresiva a gandirii, incetinirea ritmului
verbal
- barajul ideativ – oprirea ritmului ideativ
3. Tulburari in ansamblul gandirii
- ideile dominante: idei care se detaseaza din contextul celorlalte idei
si care se impun + hipervalorizare
 - idei prevalente – se impune gandirii ca nucleu al unui sistem
delirant
- idei obsesiva – se impun gandirii, o invadeaza, contradictorii cu
personalitatea individului
- idei delirante – dezacord evident cu realitatea, dar in care bolnavul
crede indiferent de logica: de persecutie, depresive, hipocondrice
(boala incurabila de care sufera), de gelozie, de filiatie (nu apartie
familiei sale ci uneia divine), de infentie si reforma, de grandoare,
de relatie, de influenta, metafizice si cosmogonice.
Delirurile sistematizate sunt idei delirante care construiesc judecati si
rationamente cu aparenta logica dar pornind de la postulate false.
Deliruile nesistematizate sunt deiruri in care structurarea ideilor
delirante este mai redusa, nemaipastrand o aparenta logica si pentru
care subiectul nu cauta o argumentatie rationala.
4. Tulburari operationale ale gandirii: pasagere si reversibile, se refera la
scaderea randamentului si eficacitatii operationale a gandirii si a
capacitatii de creatie. Pot fi si permanente: retardism mental
(nedezvoltarea gandirii) si dementele (progresive) care sunt scaderea
globala a intregii vieti psihice.
Tulburari ale comunicarii
Verbale:
Ale debitului
- hiperactivitatea verbala simpla – flux de cuvinte crescut
- logoreea – cresterea ritmului si debitului cuvintelor
- hipoactivitatea simpla – vorbeste ezitant si monoton
- inactivitatea totala (mutismul) – involuntar
- inactivitatea totala (mutacismul) – voluntar
Ale ritmului verbal
- tahifemia – accelerarea ritmului limbajului
- bradifemia – incetinirea ritmului limbajului
- afemia – imposibilitatea de a vorbi
- ritmul neregulat
Tulburari ale expresiei grafice (scrisul)
- hiperactivitatea (graforeea) – nevoia irezistibila de a scrie, se
manifesta simultan cu logoreea (in manie, schizofrenie)
- inactivitatea – asociata mutismului
 Afaziile – ansamblul tulburarilor de exprimare si intelegere a
limbajului oral si scris datorat unei leziuni cerebrale circumscrise si
unilaterale.
Tulburari ale comunicarii nonverbale: tinuta dezordonata, rafinamentul
vestimentar, tinuta excentrica, pervertita (cisvestismul – imbracaminte
nepotrivita cu varsta), mimica, hipermimiile, hipomimiiile, gestica, ticurile,
manierismul, negativismul, stereotipiile, perseverarile.

Tulburari de vointa – functia psihismului prin care se produce actualizarea

si realizarea intentiilor: hiperbulia (deliranta, electiva), hipobulia (cu caracter
global; electiv; abulia), impulsivitatea, parabulia
Tulburarile de constiinta: constiinta formata din campul constiintei
integrator al prezentei in lume a subiectului (raportarea acestuia la semeni),
constiinta de sine (propria identitate) si constiinta morala
Tulburarile ale claritatii si capacitatii de integrare a campului de constiinta:
- obtuzia: bradipsihie cu hipoprosexie, scaderea supletei proceselor
de gandire, parafazii, gandire lenta
- hebetudinea – deprindere de realitate
- torpoarea: bradkinezie, hipobulie, scaderea participarii afective
- obnubilarea – denivelare a vigilitatii cu hipoprosexie severa si
dificultati mnezice mixte
- stuporul: tulburare a vigilitatii + inhibitie psihomotorie (mutism,
akinezie).
- soporul – stare de somnolenta patologica
- suspendarea completa a constiintei- criza epileptica, lipotimie,
sincopa si coma

Tulburari ale structurii campului de constiinta

- ingustarea campului de constiinta – focalizarea constiintei asupra
unei idei, actiuni etc de care subiectul nu se poate desprinde
- starea crepusculara: modificare a claritatii constiintei cu debut si
sfarsit brusc in diferite grade asociata cu ingustarea lui. Mentine o
activitate automata cu acte motorii coordonate = Tulburare
disociativa isterica – pierderea partiala sau completa a unei integrari
a amintirilor, constientizarii identitatii si a senzatiilor imediate si a
controlului miscarilor corporale.
Starea crepusculara isterica – subiectul traieste o experienta
semiconstienta de depersonalizare si stranietate centrata pe o idee
fixa.
 - Personalitatea multipla – pacientul isi asuma un numar de false
personalitati diferite.
- Confuzia mintala – forma de slabire si disociatie intelectuala.
Expresia unei suferinte cerebrale acute.
- Onirismul – stare de vis patologic care invadeaza realitatea
bolnavului si care ii modifica comportamentul. Delirium = stare
confuzo-onirice.
- Oneiroidia – amestec de real-vis la care bolnavul asista si nu
participa.
- Amentia – stare confuzionala de intensitate maxima in care domina
incoerenta.
- Delirul acut – sindrom confuzional. Poate fi oniric, confuzie, stare de
agitatie, sitiofobie (intensa, agraveaza deshidratarea si epuizarea
organismului.

Tulburarile constiintei de sine

 Tulburari ale constiintei corporalitatii
 Tulburari de schema corporala de tip neurologic: sindromul
Gerstmann = serie de agnozii, apare in leziunile emisferului
dominant; sindromul Anton Babinski = hemiasomatognozie si
anozognozie, in leziunile emisferului minor
 Tulburari de schema corporala d enatura psihica: cenestopatii
(modificarea cenestezei), sindromul hipocondriac (idei de intensitate
variabila privind starea de sanatate a pacientului), sindromul Cotard
(triada de delire: negatie corporala, enormitate si imortalitate),
desomatizare (indoiala anxiogena de a avea corpul transformat),
dismorfofobia (forma a depersonalizarii somatice, sentiment
patologic de neplacere si inferioritate), heautoscopia (perceperea
imaginii propriului corp ca o imagine in oglinda).
 Tulburarile constiintei realitatii obiectuale
 derealizarea – sentiment de stranietate a lumii exterioare
 Tulburari ale constiintei propriei persoane
 Personalitatea multipla – tulburare de tip disociativ-isteric,
ingustarea constiintei ce duce la pierderea consecventei si
legaturilor obisnuite dintre diferite grupe de procese psihice.
 Depersonalizarea – tulburare a sentimentului identitatii
somatopsihice personale cu destramarea curgerii existentiale si a
perceptiei lumii ca loc de desfasurare a acesteia. Se intalneste in:
surmenaj, stari hipnagogice si hipnapompice, neurastenie, stari
depresive etc.
  Sindromul de automatism mental – productia spontana involuntara
a vietii psihice impuse constiintei subiectului care isi pierde
intimitatea.
Tulburari ale conduitei motorii: agitatia, inhibitia motorie, catatonia,
impulsiunile, impulsivitatea, raptusul, fugile.
Tulburari motorii induse de tratamentul cu neuroleptice: distonie acuta
(miscari lente, ale musculaturii axiale, fetei, limbii etc.; akatisia (senzatie
subiectiva de neliniste psihica si motorie; diskineziile (miscari involuntare,
anormale, in regiunea periorala si a musculaturii axiale si extremitati).
Sindromul Parkinsonian – cea mai frecventa manifestare extrapiramidala:
bradikinezia, bradilalia, bradipsihia, hipertonie plastica, tremor de repaus.

Tulburarile afectivitatii: ansamblul insusirilor psihice care asigura

reflectarea subiectiva dintre realitatea interioara si externa.
Tulburari ale dispozitiei:
- Hipotimiile – scaderi in grade diferite ale tensiunii afective:
indiferenta, apatia, atimia (accentuata scadere de tonus).
- Hipertimiile – crestere a incarcaturilor afective: anxietatea
(nevrotica, psihotica, raptus anxios, echivalente somatice ale
anxietatii), depresia (prabusire a dispozitiei bazale, cu actualizarea
trairilor neplacute, triste si amenintatoare.
Depresia de intensitate nevrotica: declansata psihogen, se manifesta sub
forma unor stari de tristete prelungita, lipsita de initiativa, intoleranta la
frustrare, insomnii, etc.
Depresia de intensitate psihotica – fiecare din elementele sindromului
depresiv ating intensitatea maxima, modificand personalitatea si
comportamentul in sens pihotic.
Disforii – stari de tip depresiv asociate cu disconfort somatic si excitabilitate
crescuta
Euforia – crestere a dispozitiei avand o tonalitate afectiva pozitiva, expansiva
Sindromul maniacal – dispozitia euforica + accelerarea proceselor gandirii,
excitatie psihomotorie si o serie de simptome de expresie somatica.
Dispozitia euforica e caracterizata prin bucuria de a trai, optimism
debordant, sentimente de omnipotenta si incredere nelimitata in fortele
proprii.
Tulburari ale dinamicii dispozitionale – fluctiatii pe care le sufera
dispozitia: rigiditatea afectiva, labilitatea emotionala.
Tulburari ale emotiilor elaborate: paratimiile (modificari calitative ale
emotiilor elaborate, neadecvate extrema in raport cu contextul situational),
invesiunea afectiva, ambivalenta afectiva (trairea simultana a dragoste-ura).
Fobiile – reactie somatica si psihologica fata de obiecte/situatii ce provoaca
frica: Agorafobia (teama de locuri din care nu poate evada), fobia sociala,
speciale.
Comportamente agresive extreme – agresivitatea: in tulburarile de
personalitate (perversii sexuali de tip sadic), tulburari dispozitionale, psihoze
acute, schizofrenie si alte deliruri cronice, epilepsie, intarzierea mentala,
circumstante organice.
Suicidul – orice caz in care moartea e rezultatul actului victimei.
Instante ale fenomenului suicidar: ideea de suicid veleitara (dorinta
tranzitorie de autodistrugere), santajul cu suicidul, tentativele suicidare,
sindromul presuicidar (fantasmele suicidului), suicidul disimulat (acoperirea
actului sub forma unui accident), raptusul suicidar (persoana se arunca cu
orice mijloc), parasuicidul (automutilari, refuzul alimentar, refuzul
tratamentului).
Conduita suicidara – organizarea comportamentului, regia actului suicidar.
Factori de risc pentru suicid:
1. Socioeconomici: faliment, somaj, pierderea unui statut economic,
instabilitatea materiala si familiala, statutul marital, suicidul in functie
de sex, habitatul, statutul profesional.
2. Meteorologici si cosmici – e mai frecvent primavara si toamna
3. Somatici – riscul creste in bolile somatice precum durerea cronica sau
boli in fazele terminale
4. Ereditare
5. In functie de varsta
Psihoza – dezordine mintala care se manifesta in plan expresiv (prin
comportament, limbaj etc.) si a carui trasatura fundamentala este
incomprehensibilitatea.
Tulburari delirante – ideile delirante de lunga durata reprezinta unica si cea
mai pregnanta caracteristica clinica si nu poate fi clasificata ca o tulburare
organica, afectiva sau schizofrenie.
Paranoia – tulburare descrisa ca o psihoza cronica endogena, consta in
evolutia continua a unui sistem deirant dezvoltat pe fondul conservarii
complete a ordinii si claritatii gandirii, vointei si actiunii: delir cronic bine
sistematizat nehalucinator, discrepanta intre aspiratii si posibilitati,
personalitate premorbida specifica
Parafrenia – luxurianta fantastica a productiei delirante in contrast cu buna
adaptare la mediu; pondere mare pe imaginar.
Tipuri de tulburari delirante: erotoman (crede ca o alta persoana e
indragostita de el), de grandoare, de gelozie, de persecutie, somatic
(convingerea bolnavului ca emite un miros urat din piele, gura etc.), mixt,
nespecificat.
Schizofrenia = tulburare mintala ce presupune existenta a 2 sau mai multe
din: idei delirante, halucinatii, dezorganizarea vorbirii, comportament
profund dezorganizat sau catatonic, simptome negative.

Forme clinice de schizofrenie:

1. Dezorganizata: dezorganizare ideativa si comportamentala masiva,
incoerenta masiva si pacientul se afla intr-o continua deplasare,
miscare.
2. Catatonica – tulburari psihomotorii, pacientul este catatonic ca o
statuie de ceara, in general prezinta mutism.
3. Paranoida – ideile delirante de persecutie sau grandoare, iluzii,
halucinatii.
4. Reziduala – a existat in trecut cel putin un episod acut de schizofrenie.
5. Simpla – gama larga de simptome negative
6. Nediferentiata

Tulburari afective – exagerari prelungite si patrunzatoare ale dispozitiei si

afectivitatii asociate cu disfunctii comportamentale, psihologice, cognitive,
neurochimice si psihomotorii: TDM, afectiva bipolara si distimica.
Tulburarea afectiva bipolara – psihoza maniaco-depresiva – succesiune de
episoade maniacale si depresive.
Mania – stare de euforie, sentimente de omnipotenta si incredere nelimitata
in fortele proprii.
Episodul depresiv – sentimente de inutilitate, lipsa de speranta, neajutorare,
indiferenta, vina nejustificata, tristete, ganduri de moarte, pierderea
apetitului sau apetit exagerat, insomnie etc. Asociat cu: anxietate, tulburari
fobice, expresivitate pantomimica, somatic (constipatie, acuze somatice
multiple, ideatie deliranta mai ampla). interviul clinic este cea mai eficienta
metoda de diagnostic
Distimia – nevroza depresiva
Ciclotimia – forma mai putin severa a tulburarii bipolare caracterizata prin
alternarea unor episoade depresive cu episoade expansive, hipomaniacale,
fara elemente psihotice.
Nevrozele sunt un grup de tulburari psihice, cu mecanisme psihice in
formarea simptomelor care opereaza cu un conflict intrapsihic inserat in
psihicul subiectului. Nu sunt psihoze, pentru ca subiectul nu pierde contactul
cu realitatea. Se naste din dorinta si posibilitatile slabe de indeplinire a
dorintei.
Anxietatea e factorul principal din nevroze.
Tulburarile anxioase: fobice, atac de panica, anxioasa generalizata, obsesiv-
compulsiva, reactia acuta la stres, PTSD.
Tulburarea anxioasa generalizata se caracterizeaza prin anxietate persistenta
pentru o perioada de cateva luni si produce suferinte in ariile functionale
(munca, sociala). Debuteaza pana la 20 de ani.
Tulburarea de panica se caracterizeaza prin aparitia brusca si neasteptata a
atacurilor de panica recurente. Caracterizeaza aparitia brusca a panicii, frica
si semne si simptome fizice si cognitive (tahicardie, tremor, frica de moarte
etc.).
Categoriile de fobie – definesc cauza reactiei si modul de evitare.
Agorafobia – teama de a fi singur intr-un loc clinic
Fobia sociala – frica excesiva de a fi jenat sau umilit in diverse situatii
sociale.
Lentoarea obsesiva – rezultatul ritualurilor compulsive, ai indoielilor repetate.

Neurastenia – reactie psihica de intensitate nevrotica caracterizata prin

faticabilitate, oboseala rapida si excesiva, epuizare rapida hipoprosexie
voluntara, hipomnezie de fixare si evocare.
Intarzierea mentala – functionare intelectuala generala semnificativ sub
medie. Usoara (varsta mintala 9-12 ani), moderata (varsta mintala 6-9 ani),
severa (varsta mintala 3-6 ani), profunda (varsta mintala mai mica de 3 ani).
Tulburari organice ale varstei a 3-a
Sindromul psihoorganic cronic – tulburare psihica cauzata de o disfunctie
cerebrala generala.
Dementa – de (separare) menta, adica afara din mintea proprie, deteriorarea
functiilor cognitive superioare.
ADHD – deficit de atentie, cu sau fara hiperactivitate.
Anorexia mintala – (greaca ano- lipsa, orexis – apetit) – lipsa apetitului pentru
mancare.
Capitolul 8 – tratamente psihofarmacologice, terapia electroconvulsivanta
Neurolepticele sunt substante cu structura chimica diferita avand ca efect
principal actiunea antipsihotica.
Se bazeaza pe blocarea receptorilor D2 (antipsihoticele clasice), predominant
subcorticali si D2,D3, D4 (antipsihoticele atipice).
Efecte terapeutice: sedativ, antiaxios, antipsihotic, antiautistic si
dezinhibitor, antimaniacal, anticonfuzional.
Tipuri de antidepresive: heterociclice (triciclice, amitriptilina, amoxapina,
desipramina, doxepin, imipramina, maprotilina, nortriptilina, protriptilina,
trimipramin), agentii serotonin specifici (fluoxetin si sertralin) si alti agenti
antidepresivi.

Tulburarile de limbaj – logopedia

Clasificare: anatomo-fiziologice, lingvistic, etiologic, simptomatologic si
psihologic.
Principalele tulburari de limbaj:

1. Tulburarile de pronuntie sau articulatie – cea mai frecventa este dislalia

(deformarea, omiterea, substituirea, inlocuirea si inversarea sunetelor –
simpla si polimorfa). Cauzele aparitiei: imitarea altor persoane,
educatia inadecvata, deficiente cerebrale etc.
- disartria – tulburare complexa de vorbire (disritmica, disfonica),
determinata de defectiunile cailor centrale si ale centrilor nervosi in
procesul de articulatie.
2. Tulburari de ritm si fluenta a vorbirii: balbaiala, logonevroza, tahilalia,
bradilalia, aftongia.
- balbaiala – tulburare a controlului motor al vorbirii
- logonevroza – balbaiala pe fondul nevrozei
- tahilalia – vorbirea accelerata
 - bradilalia – vorbire rara, incetinita
3. Tulburari de voce – scaderea intensitatii si a timbrului vocii pana la
pierderea lor totala
- mutenia patologica – se datoreaza schimbarilor la nivelul sistemului
endocrin prin schimbarea hormonilor sexuali.
- acromegalia – copilul capata o voce barbateasca
- raguseala vocii – pierderea expresivitatii si a vocii
- fonastenia – supraefort vocal
- afonia – lipsa totala a sunetului vocal
4. Tulburari polimorfe – alalia (imposibilitatea persoanei de a vorbi) si
afazia (tulburare a functiilor limbajului datorata afectarii centrilor
nervosi). Alalia e congenitala in timp ce afazia e dobandita.
5. Tulburari de dezvoltare a limbajului – mutismul psihogen, mutismul
electiv (blocarea vorbirii in conditii de stres) sau voluntar si retardul in
dezvoltarea generala a vorbirii.
6. Tulburari ale limbajului bazat pe functii psihice: dislogia (insuficienta
dezvoltare a functiilor limbajului), ecolalia (repetarea involuntara a
unui cuvant sau propozitii spuse de alta persoana), brafazia (vorbire cu
ritm prea lent, greu de urmarit), autismul infantil (ruperea de realitate
a subiectului)
7. Tulburari ale scris-cititului: disgrafia (dificultatea de invatare a scrierii
corecte), dislaxie (dificultatea in invatarea citirii), alexia (nu intelege
limbajul scris), agrafia (nu poate comunica prin scris).

Tulburarile de comportament: anxietati si frustrari prelungite,

instabilitate afectiva si depresii, ostilitate si neacceptarea colaborarii cu
cei din jur, slaba dezvoltare afectiva si indiferenta, trairea unor tensiuni,
repulsie fata de activitate, dereglari ale unor functii psihice.
Cauze infractionale: incidente sexuale negative, lipsa unor modele
sexuale concrete in familie, izolarea excesiva, imaturitatea si lipsa de
responsabilitate, teama si anxietatea excesiva din familie, viata austera si
deprivarea de relatii sociale.
Tulburari: minciuna, furt, fuga de acasa, vagabondajul etc.
Polihandicapul - existenta a doua sau mai multe forme de handicap
Sindromul Down – dismorfie particulara, intarziere mintala si aberatie
cromozomiala
Oligofrenie fenilpiruvica – forma grava a handicapului de intelect
Idiotia amaurotica – la 3-6 luni devine apatic cu motricitate ce nu
evolueaza in mod normal. Hipersensibil la lumina si zgomote, si se
degradeaza progresiv vazul pana la orbire si urmeaza paraliziile si
convulsiile.
Gargoilismul – statura mica, membre scurte, infatisare de batran.
Hipertiroidismul – plasarea laterala a ochilor cu distante mari intre ei
Sindromul Turner – fata rotunda, urechi late si urechile plasate spre gat si
absenta semnelor sexuale.
Cretinismul endemic – proportia insuficienta a iodului in sol sau apa
impiedica producerea hormonului tiroidian cu efecte in dezvoltarea psihica
si fizica. Cretinul e scund, greoi, picioare strambe,
Autismul – in lumea lui; dificultati de limbaj si comunicare, discontinuitate
in invatare si dezvoltare, deficiente perceptuale si relationale, tulburari
actionale si comportamentale, disfunctionalitati ale proceselor insusirilor
si functiilor psihice.