UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE INGINERIE
ENERGETICĂ ȘI MANAGEMENT
INDUSTRIAL
PROGRAMUL DE STUDIU
MANAGEMENTUL SISTEMELOR DE ENERGIE

MANAGEMENTUL INTEGRAT ENERGIE-MEDIU

POLUAREA ȘI PROTECȚIA APELOR ÎN EUROPA

Masterand:
Petric Adrian Serban
Anul I MSE

1
 ”Cu toții avem nevoie de apă pentru a supraviețui. Dar fără
râuri sănătoase, lacuri și zone umede, nu există apă,,

Sursele de apă ale Europei sunt protejate de legislația UE – Directiva Cadru Apă – însă
multe state membre doresc să slăbească legea. Împreună, trebuie să ne asigurăm că directiva
care ne protejează apele va rămâne neschimbată.

Apa este esențială pentru viață, iar buna gestionare a resurselor de apă poate contribui la
creșterea economică „albastră”. O comunicare recentă a Comisiei analizează modul în care
statele membre pun în aplicare actele legislative menite să asigure suficientă apă curată
pentru oameni, pentru natură și pentru economie.

Din analiza aprofundată a Comisiei privind modul în care statele membre pun în aplicare
Directiva-cadru a UE privind apa și Directiva privind inundațiile reies tendințe pozitive, dar
și motive de îngrijorare privind viitorul.

”Apa stă la baza tuturor formelor de viață,,

Prima constatare-cheie este că legislația UE a îmbunătățit protecția apei atât din punctul
de vedere al cantității, cât și al calității. Majoritatea europenilor sunt în siguranță acum când
beau apă de la robinet și când înoată în apele de coastă, precum și în mii de râuri și lacuri din
întreaga UE. Au fost cartografiate și riscurile de inundații, statele membre implementând
planuri pentru a le gestiona mai bine.

Punerea în aplicare a Directivei-cadru privind apa contribuie la asigurarea unei cantități

suficiente de apă curată pentru oameni, pentru natură și pentru sectoarele economice care
depind de aceasta, cum sunt agricultura, acvacultura, energia, transporturile și turismul.
Poluarea s-a redus în ultimii 20 de ani, iar puțin mai mult de jumătate din apele de suprafață
ale UE – râuri, lacuri și ape de coastă – au atins acum „starea ecologică bună”.

Europa mai are însă mult până să își atingă obiectivul ca toate apele de suprafață să fie
într-o stare ecologică bună până în 2015. Pentru a accelera ritmul schimbării, în comunicare
se recomandă o varietate de abordări, inclusiv o stabilire mai inteligentă a prețului apei,
controale mai stricte privind captarea apei și utilizarea apei în instalațiile industriale, precum
și măsuri de combatere a poluării cauzate de agricultură. Ar fi util, de asemenea, să se
utilizeze în mai mare măsură programele de dezvoltare regională și rurală pentru protecția
apei.

2
 “Statele membre trebuie să susțină și să intensifice
acțiunile pentru punerea în aplicare a Directivei-cadru
privind apa și a Directivei privind inundațiile,,
Printre problemele concrete se numără captarea excesivă a apei pentru irigații în jurul
Mării Mediterane și al Mării Negre, precum și poluarea extinsă cu nutrienți din agricultură.
Monitorizarea stării chimice a apelor de suprafață este insuficientă – încă nu se cunoaște
starea a peste 40 % dintre corpurile de apă.

Se produc daune și din cauza modificărilor aduse cursului râurilor, ca urmare a slabei
planificări hidroenergetice, precum și ca urmare a îndreptării, a lărgirii și a adâncirii acestora
pentru navigație. În trecut s-au construit multe baraje fără măsuri de atenuare precum scări
pentru pești, iar protecția împotriva inundațiilor se bazează și azi prea mult pe infrastructura
„gri”, cum sunt zidurile și digurile, care poate cauza probleme în aval.

Conform Directivei privind inundațiile, statele membre ale UE trebuie să își formuleze
planurile în materie de inundații până la sfârșitul anului 2015. Comisia încurajează utilizarea
infrastructurii „verzi” și abordarea la nivel de bazin hidrografic: crearea de spațiu, adesea sub
formă de zone umede, în care râurile să poată ieși din matcă înainte de a ajunge la zonele
populate. Restabilirea câmpiilor inundabile și redresarea cursului șerpuitor al râurilor pot
preveni inundațiile și pot fi benefice pentru calitatea apei și pentru biodiversitate.

Comisarul Vella a prezentat recomandări pentru îmbunătățirea punerii în aplicare a

politicilor privind apa la Conferința europeană privind apa, desfășurată în 24 martie la
Bruxelles.

Printre acestea se numără o mai bună monitorizare a stării apelor, adaptarea măsurilor la
problemele existente în fiecare bazin hidrografic, abordarea poluării cauzate de agricultură și
creșterea stimulentelor pentru utilizarea eficientă a apei, precum și recuperarea costurilor
prin aplicarea principiului „poluatorul plătește”.

3
Ape mai curate, costuri reduse, creștere sporită
Punerea în aplicare a măsurilor de acest tip nu impune neapărat costuri suplimentare, iar în
cazurile care presupun asemenea costuri, valoarea lor economică este evidentă. Dacă nu
avem grijă acum de resursele de apă limitate, ne vom confrunta în viitor cu costuri mult mai
ridicate, generate de purificarea apei, de riscurile privind sănătatea, de activitățile agricole
mai costisitoare, de secete și inundații, precum și de pierderea potențialului turistic.

De exemplu, lipsa măsurilor împotriva inundațiilor, al căror risc ne așteptăm să crească

odată cu schimbările climatice, ar putea duce la costuri de 20 de miliarde EUR până în 2020
și de 46 de miliarde EUR până în 2050.

Amploarea activităților din sectorul gospodăririi apelor (adică aprovizionarea cu apă și

apele reziduale) ar putea fi surprinzătoare: politica UE în domeniul apelor a contribuit la
crearea unui sector dinamic, lider la nivel mondial, care include acum 9 000 de întreprinderi
mici și mijlocii și asigură aproape 500 000 de locuri de muncă în Europa.

În plus, nu este nevoie ca statele membre să acționeze singure, fiind disponibile fonduri
din partea UE pentru a sprijini eforturile acestora de epurare a apelor reziduale sau de
reducere a riscurilor de inundații. De la fondurile de dezvoltare regională și rurală până la
programul de cercetare și inovare Orizont 2020, resursele se pot utiliza într-un mod mai
eficace și mai integrat.

Poluarea difuză din surse agricole continuă să afecteze 90 % dintre bazinele hidrografice,
deci Europa mai are încă mult până să își atingă obiectivele. Comisarul Vella a subliniat însă
și aspectele pozitive: „S-a înregistrat o îmbunătățire de 10 % față de anul de referință 2009”,
a afirmat acesta, „ceea ce înseamnă că în prezent se află pe calea spre redresare 10 000 de
noi corpuri de apă, precum râuri, lacuri, estuare și zone costiere.”

Putem spune că paharul este pe jumătate plin sau pe jumătate gol – dar, indiferent cum
privim lucrurile, Europa trebuie să aibă în curând paharul plin.

4
 Bibliografie:
https://ec.europa.eu/environment/efe/news/improving-european-waters-steady-progress-too-s
low-2015-04-10_ro