Auxiliar Instalatii Electrice

prof.
RUSU CONSTANTIN
INSTALAȚII ELECTRICE
- AUXILIAR CURRICULAR -
BISTRIȚA – 2019
ISBN 978-973-0-30205-9
CUPRINS
PREFAȚĂ .................................................................................................................................................. 1
CAPITOLUL 1. SURSE ȘI CORPURI DE ILUMINAT ...................................................................................... 2
1.1 SURSE ȘI CORPURI DE ILUMINAT CU INCANDESCENȚĂ - CLASICE. ......................................... 2
1.2 SURSE DE ILUMINAT CU INCANDESCENȚĂ - CU HALOGEN. .................................................... 4
1.3 SURSE DE ILUMINAT CU DESCĂRCĂRI ÎN VAPORI DE SODIU LA JOASĂ PRESIUNE. ................ 6
1.4 SURSE DE ILUMINAT CU DESCĂRCĂRI ÎN VAPORI DE MERCUR LA JOASĂ PRESIUNE
(TUBURILE FLUORESCENTE). ............................................................................................................... 8
1.5 LĂMPI FLUORESCENTE COMPACTE. ...................................................................................... 10
1.6 SURSE DE ILUMINAT CU DESCĂRCĂRI ÎN VAPORI DE MERCUR LA ÎNALTĂ PRESIUNE. ......... 12
1.7 SURSE DE ILUMINAT CU DESCĂRCĂRI ÎN VAPORI DE SODIU LA ÎNALTĂ PRESIUNE. ............. 14
1.8 SURSE DE ILUMINAT CU LED-uri. ........................................................................................... 16
1.9 FIȘE DE LABORATOR. ............................................................................................................. 20
CAPITOLUL 2. MAȘINI ELECTRICE .......................................................................................................... 26
2.1 TRANSFORMATOARE ELECTRICE. ......................................................................................... 26
2.2 MAȘINA ELECTRICĂ DE CURENT CONTINUU. ........................................................................ 29
2.3 MAȘINA ELECTRICĂ ASINCRONĂ TRIFAZATĂ. ....................................................................... 37
2.4 MOTORUL ELECTRIC ASINCRON MONOFAZAT. .................................................................... 43
2.5 MOTORUL ELECTRIC UNIVERSAL. .......................................................................................... 45
CAPITOLUL 3. APARATE ELECTRICE ....................................................................................................... 52
3.1 APARATE ELECTRICE DE PROTECȚIE. ..................................................................................... 52
3.1.1 SIGURANȚE FUZIBILE ............................................................................................................ 53
3.1.2 SIGURANȚE AUTOMATE ....................................................................................................... 56
3.1.3 RELEE TERMICE ..................................................................................................................... 60
3.2 APARATE ELECTRICE DE CONECTARE. ................................................................................... 65
3.2.1 ÎNTRERUPĂTOARE PENTRU INSTALAȚII DE ILUMINAT. ................................................. 65
3.2.2 COMUTATOARE PENTRU INSTALAȚII DE ILUMINAT...................................................... 68
3.2.3 PRIZE ȘI FIȘE................................................................................................................... 70
3.2.4 SENZORUL DE LUMINĂ CREPUSCUL ȘI DETECTORUL DE MIȘCARE. .............................. 73
3.2.5 VARIATORUL DE TENSIUNE (DIMMER-ul). .................................................................... 75
3.2.6 CONTACTOARE PENTRU INSTALAȚIILE DE ACȚIONĂRI.................................................. 76
I
CAPITOLUL 4. TEHNOLOGIA DE EXECUȚIE A INSTALAȚIILOR ELECTRICE............................................... 91
4.1 INSTALAȚII ELECTRICE DE ILUMINAT ȘI PRIZE................................................................... 91
4.1.1 SCHEME ELECTRICE PENTRU INSTALAȚIILE DE ILUMINAT ȘI PRIZE. .............................. 91
4.1.2 EXECUTAREA INSTALAȚIILOR ELECTRICE DE ILUMINAT ȘI PRIZE. ................................. 98
4.2 INSTALAȚII ELECTRICE DE ACȚIONĂRI............................................................................... 108
4.2.1 SCHEME ELECTRICE PENTRU INSTALAȚII ELECTRICE DE ACȚIONĂRI. .......................... 108
4.2.2 EXECUTAREA UNEI INSTALAȚII ELECTRICE DE ACȚIONĂRI. ........................................ 121
4.3 FIȘE DE LABORATOR. ........................................................................................................... 131
BIBLIOGRAFIE ...................................................................................................................................... 143
II
AUXILIAR CURRICULAR - INSTALAȚII ELECTRICE
PREFAȚĂ
Auxiliarul curricular INSTALAȚII ELECTRICE se adresează elevilor din clasa

a X a care urmează cursurile unui liceu tehnologic, domeniul electronică și
automatizări.
Auxiliarul curricular este structurat în patru capitole.
În capitolul 1 sunt prezentate noțiuni generale privind principalele surse și
corpuri de iluminat:
 Surse și corpuri de iluminat cu incandescență;
 Surse și corpuri de iluminat cu halogen;
 Surse și corpuri de iluminat cu descărcări în vapori metalici;
 Surse și corpuri de iluminat cu led.
În capitolul 2 sunt prezentate noțiuni generale privind mașinile electrice:
 Transformatorul electric;
 Mașina electrică de curent continuu;
 Mașina electrică de curent alternativ.
În capitolul 3 sunt prezentate noțiuni generale privind aparatele electrice:
 Aparate electrice de protecție;
 Aparate electrice de conectare.
În capitolul 4 sunt prezentate noțiuni generale privind realizarea schemele
electrice și tehnologii de realizare a instalațiilor electrice:
 Scheme și instalații electrice de iluminat și prize;
 Scheme și instalații electrice de acționări și automatizări;
Autorul urează mult succes celor care utilizează acest auxiliar curricular și le
dorește să îmbine cât mai plăcut și armonios cunoștințele teoretice cu abilitățile
tehnice pentru a-și dezvolta cât mai mult puterea de creație tehnică.
Prof. RUSU CONSTANTIN

Colegiul Tehnic INFOEL - BISTRIȚA
1
CAPITOLUL 1. SURSE ȘI CORPURI DE ILUMINAT
 Lumina este acea parte din radiaţia electromagnetică ce

impresionează retina ochiului omenesc, producând senzaţii
luminoase.
 Fluxul luminos reprezintă cantitatea totală de lumină emisă de o
sursă de iluminat. Se măsoară în lumeni [lm].
 Eficacitatea luminoasă indică eficiența cu care puterea electrică consumată de
lampă este transformată în lumină. Reprezintă raportul dintre fluxul luminos și
puterea electrică a sursei de lumină. Se măsoară în [lm/W].
 Clasificarea lămpilor electrice după modul de transformare a energiei electrice:
o Lămpi electrice cu incandescență clasice;
o Lămpi electrice cu incandescență cu halogen;
o Lămpi electrice cu descărcări în gaze sau vapori metalici;
o Lămpi electrice cu LED-uri.
1.1 SURSE ȘI CORPURI DE ILUMINAT CU INCANDESCENȚĂ - CLASICE.

a. SURSA DE LUMINĂ – este dispozitivul care transformă energia electrică în
radiații luminoase. Aceasta mai poartă denumirea de lampă electrică.
Becul cu incandescență – este o lampă electrică care produce lumină prin
încălzirea unui filament metalic la temperaturi înalte într-un spațiu vidat sau umplut
cu gaz inert.
CONSTRUCȚIE.
1. Balon de sticlă
2. Gaz inert la joasă presiune (sau vid)
3. Filament de wolfram
4. Fir de contact (1)
5. Fir de contact (2)
6. Suport de sârmă
7. Montură de sticlă
8. Contact lateral
9. Soclul filetat
10. Izolație
11. Contact electric
Figura 1.1 Elementele constructive ale becului cu incandescență
2
FUNCȚIONARE.
Filamentul becului cu incandescență este construit din wolfram deoarece acest metal
are temperatura de topire foarte mare (3422 ºC). Când filamentul din wolfram este
parcurs de curent acesta se încălzește la temperaturi foarte mari (peste 2700 ºC) iar
atomii filamentului eliberează fotoni. Deoarece spațiul în care se află filamentul este
vidat sau umplut cu un gaz inert (in care nu se produc reacții chimice, cum ar fi
argonul) fotonii produc radiații luminoase în spectrul vizibil și căldură.
Dacă în spațiul în care se află filamentul pătrunde aer, filamentul se aprinde și arde.
Deoarece filamentul este supus la temperaturi foarte mari, în timp, datorită
desprinderii atomilor din filament, acesta se subțiază și se rupe, ceea ce înseamnă
arderea becului.
PARAMETRI.
 Tensiunea de alimentare – în funcție de tipul constructiv al becului pot fi
cuprinse între 1,5 V și 500 V ;
 Puterea electrică – becurile cu incandescență se construiesc pentru puteri
electrice cuprinse între 0,5 W și 1000 W;
 Eficacitatea luminoasă (randamentul) – este cuprinsă între 8 și 17 lm/W
(lumen/watt);
 Durata de funcționare – până la 1000 ore.
În conformitate cu deciziile CE, aceste tipuri de lămpi, datorită consumului mare de
energiei și eficacității luminoase reduse, nu se mai produc și se înlocuiesc treptat cu
alte tipuri de lămpi electrice mai eficiente.
b. CORPUL DE ILUMINAT – este un aparat electric în care se fixează lampa

electrică și care are rolul de a conecta lampa electrică la o sursă de energie electrică.
Într-un corp de iluminat, lampa se plasează într-un soclu numit și dulie care poate fi
de mai multe tipuri:
 Soclu filetat tip ”Edison” (E27) – este cel mai cunoscut și utilizat tip de
soclu;
 Soclu filetat tip ”minion” (E14) – este un soclu cu diametrul mic utilizat la
lămpile de puteri mici de la veioze, frigidere, etc.;
 Soclu baionetă (E10) – are forma unui cilindru neted cu două proeminențe
opuse, iar în capătul duliei este un arc de contact. Sursa de lumină se
introduce în dulie cu presiune împotriva arcului și se asigură prin rotire.
3
1.2 SURSE DE ILUMINAT CU INCANDESCENȚĂ - CU HALOGEN.

CONSTRUCȚIE.
Lămpile cu halogen diferă constructiv de lămpile cu incandescență clasice astfel:
 Balonul în care este plasat filamentul este construit din cuarț, are formă
cilindrică și dimensiuni mici;
 În interiorul tubului pe lângă gazul inert (argon, krypton sau xenon) este
introdus și un halogen (brom sau iod).
Figura 1.2 Elementele constructive ale becului cu halogen
FUNCȚIONARE.
La încălzirea filamentului, atomii de wolfram care se evaporă se combină cu
atomii de halogen și formează un compus numit iodură de wolfram sau bromură
de wolfram. Acest compus care este tot sub formă de vapori, când ajunge în
apropierea filamentului fierbinte se descompune lăsând metalul pe filament și
eliberând halogenul înapoi în interiorul tubului.
Astfel, halogenul care este introdus în interiorul tubului împiedică subțierea
filamentului lămpii prelungind astfel durata de funcționare a lămpii cu halogen.
4
PARAMETRI.
 Tensiunea de alimentare – în funcție de tipul constructiv al becului pot fi de 6
V, 12 V, 24 V, 120 V sau 220 V ;
 Puterea electrică – becurile cu incandescență se construiesc pentru puteri
electrice cuprinse între 1 W și 20.000 W;
 Randamentul – este cuprins între 20 și 30 lm/W (lumen/watt);
UTILIZARE.
 Iluminare generală, spoturi;
 Iluminare auto;
 Iluminare platouri de filmare, studiouri de televiziune;
 Iluminare stadioane și aerodromuri.
Figura 1.3 Tipuri de lămpi electrice cu halogen
5
1.3 SURSE DE ILUMINAT CU DESCĂRCĂRI ÎN VAPORI DE SODIU LA JOASĂ
PRESIUNE.
CONSTRUCȚIE.
Elementul principal al acestei lămpi este în tubul de descărcare formă de U
construit din sticlă borosilicată care are depus pe peretele interior un strat de material
rezistent la acțiunea chimică a vaporilor de sodiu. În tub este introdus sodiu metalic și
un amestec de gaze inerte (neon și argon) care are rolul de a iniția și întreține
amorsarea, iar la capetele lui sunt doi electrozi dublu spiralați.
Pentru izolare termică, tubul în formă de U se introduce într-un tub de sticlă
cilindric care este vidat și are pe peretele interior un strat de oxid de indiu care are
rolul de reflecta radiațiile infraroșii către tubul de descărcare.
Tubul de descărcare este fixat în interiorul tubului cilindric cu doi suporți. La unul din
capetele tubului cilindric se află un soclu metalic prevăzut cu două contacte care sunt
conectate la electrozii tubului de descărcare prin intermediul unor tije metalice.
Figura 1.4 Lampă cu vapori de sodiu la joasă presiune
6
FUNCȚIONARE.
Lampa cu vapori de sodiu se conectează în circuit conform fig.1.5 prin intermediul
unui autotransformator (AT) sau a unei bobine de balast și a unui condensator (C).
La alimentarea cu tensiune a lămpii, autotransformatorul produce un vârf de
tensiune, iar între electrozii lămpii apare o descărcare electrică care încălzește
amestecul de gaze inerte (neon+argon) din interiorul tubului de descărcare.
Lampa emite o lumină roz-roșiatică (datorită atomilor de neon).
Curentul electric trece de la un electrod la altul prin amestecul de gaze inerte
încălzite și accelerează încălzirea mediului până la temperatura de 250 ºC – 270 ºC.
Odată cu creșterea temperaturii sodiul metalic se vaporizează și crește cantitatea de
atomi de sodiu din interiorul tubului de descărcare. După circa 5-15 minute (în funcție
de temperatura mediului exterior) temperatura și presiunea din interiorul tubului de
descărcare ajung la valori optime iar lumina emisă de lampă se transformă în culoare
portocalie ca urmare a vaporizării întregii cantități de sodiu.
Figura 1.5 Conectare în circuit lampă cu vapori de sodiu de joasă presiune
PARAMETRI.
 Tensiunea de alimentare - 220 V ;
 Puterea electrică –între 10 W și 220 W;
UTILIZARE.
 Iluminat exterior (aeroporturi, porturi, depozite, etc.);
 Iluminat interior pentru încăperi cu degajări de mult praf, fum;
 Iluminatul drumurilor publice (îmbunătățesc vizibilitatea în timp de ceață);
 Iluminat decorativ.
7
1.4 SURSE DE ILUMINAT CU DESCĂRCĂRI ÎN VAPORI DE MERCUR LA
JOASĂ PRESIUNE (TUBURILE FLUORESCENTE).
CONSTRUCȚIE.
Lampa fluorescentă este construită dintr-un cilindru de sticlă care are depus pe
peretele interior o pudră fluorescentă care are în structură un luminofor în amestec
cu alte substanțe.
La cele două capete cilindrul de sticlă este prevăzut cu câte un soclu din aluminiu
prevăzut cu 2 electrozi. La cei doi electrozi de la fiecare capăt al tubului este
conectat câte un filament din wolfram dublu spiralat acoperit cu oxizi care au o
puternică emisie termoelectronică.
Tubul este umplut cu un gaz inert (argon) la joasă presiune și câteva miligrame de
mercur sub formă de vapori și în stare lichidă.
Filamentele de la capetele tubului au rolul de a încălzi gazul inert din interiorul
tubului. Gazul inert din interiorul tubului fiind ușor ionizabil are rolul de a ușura
amorsarea descărcării și ionizarea vaporilor de mercur.
Atomii de mercur produc radiații ultraviolete care sunt transformate de către stratul
de pudră fluorescentă de pe peretele interior al tubului în radiații luminoase vizibile.
Luminoforul din compoziția pudrei fluorescente stabilește nuanța și temperatura de
culoare a luminii emise de către lampa fluorescentă :
 lumina caldă : nuanță care se încadrează în gama galben - roșu;
 lumina neutră: nuanță alb pur;
 lumina rece: nuanță care se încadrează în gama verde - albastru).
Figura 1.6 Elementele constructive ale tubului fluorescent
8
FUNCȚIONARE.
Tubul fluorescent se conectează în circuit conform fig.1.7, împreună cu o bobină de
balast și un starter.
Bobina de balast – este o bobină cu miez de fier care asigură supratensiunea de

amorsare a tubului fluorescent și funcționarea stabilă a acestuia (stabilizează și
limitează curentul prin tubul fluorescent).
Starterul – este format dintr-un tub de sticlă în care este un amestec de gaze inerte
(argon și neon) și un contact deschis format din doi electrozi, unul fix din nichel și
celălalt mobil care este un bimetal. Starterul are rolul de a închide circuitul de
preîncălzire a filamentelor tubului(la închiderea contactului) și de a amorsa tubul(la
deschiderea contactului).
Filamentele tubului fluorescent sunt conectate în serie cu bobina de balast și

contactul starterului și funcționează astfel:
 La alimentarea cu tensiune a montajului la bornele starterului este o tensiune
mare (220V), electrodul mobil al starterului se încălzește, se deformează și
atinge electrodul fix.
 În momentul închiderii contactului dintre electrozii starterului, prin filamentele
lămpii circulă curent care încălzește puternic cele două filamente.
 Filamentele încălzite ionizează gazul inert din interiorul tubului și vaporizează
mercurul.
 După un timp electrozii starterului se răcesc (deoarece tensiunea la bornele
lor este 0) și se deschid, moment în care se modifică semnificativ curentul prin
bobina de balast iar aceasta generează o tensiune de valoare foarte mare
care amorsează descărcarea în interiorul tubului fluorescent. Dacă tubul nu
amorsează procesul se reia automat de la început.
 După amorsarea tubului curentul nu mai circulă prin cele două filamente și
starter ci prin gazul ionizat din interiorul tubului.
 În circuitul lămpii(între fază și nul) se conectează un condensator care
compensează consumul de putere reactivă de către bobina de balast.
Figura 1.7 Conectare în circuit lampă cu vapori de mercur de joasă presiune

9
1.5 LĂMPI FLUORESCENTE COMPACTE.
CONSTRUCȚIE.
Lămpile fluorescente compacte numite și becuri economice (figura 1.8) sunt tuburi
fluorescente cu diametrul mic (8-12 mm) și curbate sau compusă din mai multe
tronsoane înseriate între ele. Aceste tuburi pot fi la vedere (fig.1.8 a) sau pot fi
protejate în globuri de sticlă (fig.1.8. b). Bobina de balast și starterul sunt înlocuite cu
un circuit electronic numit balast electronic care este plasat în soclul lămpii (fig.1.9).
Soclul lămpii este filetat (tip Edison) E27 sau E14.
a b
Figura 1.8 Lămpi fluorescente compacte (becuri economice)
Figura 1.9 Elemente constructive lampă fluorescentă compactă
10
FUNCȚIONARE.
Principiul de funcționare al lămpii fluorescente compacte (fig. 1.10) este același cu al
tubului fluorescent de joasă presiune cu deosebirea că balastul electronic asigură o
frecvență mare a tensiunii de alimentare (10-30 kHz). Acest fapt duce la amorsarea
instantanee a lămpii și la dispariția efectului de pâlpâire, dar necesită timp pentru a
se încălzi la temperatura la care fluxul luminos emis este maxim.
Figura 1.10 Principul de funcționare al lămpii fluorescente compacte
Tensiunea de alimentare este redresată cu ajutorul unui redresor format din 4 diode
redresoare, apoi prin intermediul unui invertor este transformată în tensiune
alternativă de înaltă frecvență.
PARAMETRII LĂMPILOR FLUORESCENTE

 Durata de funcționare – până la 15.000 ore.
11
1.6 SURSE DE ILUMINAT CU DESCĂRCĂRI ÎN VAPORI DE MERCUR LA
ÎNALTĂ PRESIUNE.
CONSTRUCȚIE.
Lampa cu vapori de mercur la înaltă presiune (fig. 1.11) are ca element principal un
tub de cuarț în care se află un gaz inert (argon) și vapori de mercur, tub care este
prevăzut la capete cu 3 electrozi, doi electrozi principali (E1 și E2) și un electrod
secundar (E3). Fiecare electrod principal este construit dintr-o baghetă metalică pe
care este înfășurat un filament de wolfram dublu spiralat acoperit cu material
termoemisiv. Electrodul secundar este construit dintr-un fir de wolfram sau molibden
și este conectat prin intermediul unui rezistor (care se află în afara tubului) la
electrodul principal opus. Tubul de cuarț este fixat prin intermediul unui suport în
interiorul unui balon de sticlă care este umplut cu un gaz inert (argon) și este fixat
într-un soclu metalic cu filet prevăzut cu două contacte la care sunt conectați
electrozii principali. Pe peretele interior al balonului de sticlă este depus un strat de
pudră fluorescentă.
Figura 1.11 Elemente constructive lampă cu vapori de mercur la înaltă presiune
12
FUNCȚIONARE.
Lampa cu vapori de mercur la înaltă presiune se conectează la rețea prin intermediul
unei bobine de balast și un condensator (fig. 1.12).
La alimentarea cu tensiune între electrodul principal E1 și electrodul secundar E3 se
produce un arc electric care ionizează gazul inert din interiorul tubului de cuarț. Pe
măsură ce gazul inert se încălzește, mercurul lichid se vaporizează și crește
presiunea și căldura în interiorul tubului de cuarț. Când presiunea din interior ajunge
la o anumită valoare, rezistența electrică a mediului devine mai mică decât rezistența
R dintre electrozii E2 și E3 iar descărcarea se comută între electrozii principali E1 și
E2 între care apare un arc electric puternic care favorizează vaporizarea completă a
mercurului și creșterea presiunii din interiorul tubului de cuarț. Mercurul emite radiații
ultraviolete care sunt transformate în radiații luminoase de către statul de pudră
fluorescentă de pe peretele interior al balonului de sticlă.
Figura 1.12 Conectare în circuit lampă cu vapori de mercur la înaltă presiune
PARAMETRII.
13
1.7 SURSE DE ILUMINAT CU DESCĂRCĂRI ÎN VAPORI DE SODIU LA
ÎNALTĂ PRESIUNE.
CONSTRUCȚIE.
Lampa cu vapori de mercur la înaltă presiune (fig. 1.13) are ca element principal un
tub de descărcare în care se află un gaz inert (xenon sau un amestec de
neon+argon) și un amestec de mercur și sodiu metalic. La fiecare capăt al tubului
este câte un electrod metalic pe care este înfășurat un filament din wolfram dublu
spiralat care este acoperit cu materiale puternic termoemisive. Tubul de descărcare
este fixat în interiorul unui tub de sticlă vidat care este prevăzut la un capăt cu un
soclu filetat care are două contacte la care sunt conectați electrozii lămpii.
Figura 1.13 Elemente constructive lampă cu vapori de sodiu la înaltă presiune
14
FUNCȚIONARE.
Lampa cu vapori de sodiu la înaltă presiune se conectează la rețea împreună cu o
bobină de balast B (care asigură funcționarea stabilă a lămpii), un condensator C
(care compensează puterea reactivă consumată de balast), un dispozitiv de
aprindere DAS (care furnizează lămpii în perioada aprinderii un tren de impulsuri de
înaltă tensiune și înaltă frecvență care asigură amorsarea lămpii) (fig. 1.14).
La alimentarea cu tensiune gazul inert din interiorul tubului de descărcare se
ionizează rapid. Dispozitivul de aprindere DAS furnizează la electrozii lămpii o
tensiune de valoare mare (3-5 kV) și frecvență ridicată care creează un arc electric
între cei doi electrozi. Arcul creat duce la vaporizarea mercurului și a sodiului. Vaporii
de mercur sporesc presiunea și tensiunea de lucru iar vaporii de sodiu produc
lumină. Regimul normal de funcționare se atinge după 5-10 minute de la conectarea
lămpii.
Figura 1.14 Conectare în circuit lampă cu vapori de sodiu la înaltă presiune
PARAMETRII.
UTILIZARE.
 Iluminatul stradal;
 Iluminatul aeroporturilor, porturilor, șantierelor, triajelor de cale ferată;
 Iluminatul suprafețelor comerciale și depozitelor cu înălțimi mari.
15
1.8 SURSE DE ILUMINAT CU LED-uri.
CONSTRUCȚIE.
LED-ul este un dispozitiv optoelectronic care emite lumină când este parcurs de un
anumit curent (transformă energia electrică în radiații luminoase vizibile).
Deoarece fluxul luminos al unui LED este mic, pentru construcția unei lămpi se
utilizează mai multe LED-uri dispuse pe un singur suport. În funcție de destinația și
puterea electrică a lămpii numărul LED-urilor variază de la 3 la ordinul sutelor.
O lampă cu LED—uri (fig. 1.15) este formată din următoarele elemente principale:
 Soclu filetat – prevăzut cu două contacte de alimentare cu tensiune;
 Corpul lămpii – construită din aluminiu sau plastic;
 Modul electronic de alimentare LED-uri – este un alimentator care asigură
funcționarea corectă a modului cu LED-uri;
 Modul LED-uri – este un dispozitiv pe care sunt montate mai multe LED-uri,
conectate între ele atât serie cât și paralel, care produc radiațiile luminoase;
 Balon din sticlă – amplifică și uniformizează radiațiile luminoase produse de
LED-uri.
Figura 1.15 Elemente constructive lampă cu LED-uri
16
O altă categorie de lămpi cu LED-uri utilizată des este becul cu filament din LED-
uri (fig. 1.16) care este formată din următoarele elemente principale:
 Balon din sticlă – în interiorul căruia se află filamentul becului și un amestec
de gaze (azot și heliu) pentru disiparea căldurii;
 Filamentul din LED-uri – este format dintr-o bară metalică pe care sunt
aliniate mai multe LED-uri conectate între ele și la electrozii de la capetele
barei. LED-urile sunt acoperite cu un strat din sticlă sau safir care permite
disiparea uniformă a luminii emise de către acestea. Peste statul din sticlă se
depune un strat din rășină siliconică care creează diferite nuanțe și
temperaturi de culoare pentru lumina emisă de LED-uri;
 Modul alimentare LED-uri – este un dispozitiv electronic care asigură
alimentarea LED-urilor;
 Soclu filetat – este prevăzut cu contacte electrice care permit alimentarea cu
tensiune a lămpii.
Figura 1.16 Elemente constructive bec cu filament din LED-uri

17
FUNCȚIONARE.
Prin intermediul soclului filetat al lămpii, modulul electronic de alimentare din
interiorul corpului lămpii este alimentat cu tensiune. Acest modul este un regulator de
tensiune și de curent care alimentează cu tensiunea necesară modulul LED-urilor.
LED-urile transformă energia electrică furnizată de către modulul electronic de
alimentare în radiații luminoase.
PARAMETRII.
 Tensiunea de alimentare – 12 V ; 220 V ;
 Randamentul – între 60 și 120 lm/W (lumen/watt;
AVANTAJELE SURSELOR DE LUMINĂ CU LED-uri.

 Eficacitate luminoasă ridicată;
 Puteri absorbite mici (de ordinul waților);
 Durată de viață mare;
 Dimensiuni reduse;
 Oferă o gamă largă de culori și lumină albă cu diferite temperaturi;
 Timpul de aprindere/stingere este foarte redus (de ordinul microsecundelor);
 Sunt rezistente la șocuri, intemperii și agenți chimici.
DEZAVANTAJELE SURSELOR DE LUMINĂ CU LED-uri.

 Cost ridicat;
 Aria de iluminare limitată;
 Necesitatea unui circuit electronic integrat în structura lămpii pentru adaptarea
tensiunii rețelei la tensiunea de alimentare a LED-urilor.
18
 Lampa cu incandescență – este o lampă electrică care produce lumină prin

încălzirea unui filament metalic la temperaturi înalte într-un spațiu vidat sau
umplut cu gaz inert.
 Lampa cu halogen - funcționează la fel ca lampa cu incandescență cu
deosebirea că balonul în care este plasat filamentul este din cuarț, de
dimensiuni mici și în interiorul său pe lângă gazul inert (argon, xenon, cripton)
se află și un halogen (brom sau iod) care prelungește durata de viață a lămpii.
Lampa cu vapori de sodiu la joasă presiune – este prevăzută cu un tub din
sticlă în formă de U în care este sodiu metalic și un amestec de gaze inerte iar
la capetele tubului sunt doi electrozi. Acest tub este introdus într-un tub din
sticlă vidat prevăzut la un capăt cu un soclu metalic. Se conectează în circuit
împreună cu un autotransformator sau o bobină de balast.
 Lampa cu vapori de mercur la joasă presiune (tubul fluorescent) – este
construită dintr-un tub din sticlă în interiorul căruia se află câteva picături de
mercur și un amestec de gaze inerte iar la capetele tubului sunt două
filamente din wolfram. Se conectează în circuit împreună cu o bobină de
balast și un starter.
 Lampa fluorescentă compactă (becul economic) – este construită dintr-un
tub spiralat la vedere sau plasat într-un balon din sticlă și se conectează în
circuit cu un balast electronic care asigură o tensiune de alimentare cu
frecvență mare, fapt care duce la amorsarea instantanee a lămpii.
 Lampa cu vapori de sodiu la înaltă presiune – este construită dintr-un tub
din cuarț în care este un gaz inert la înaltă presiune și vapori de sodiu metalic
iar la capete este prevăzut cu câte un electrod. Acest tub este plasat în
interiorul unui balon din sticlă vidat prevăzut la un capăt cu un soclu filetat. Se
conectează în circuit cu un balast și un dispozitiv de aprindere (DAS) care
asigură o tensiune de alimentare de valoare mare și frecvență mare.
 Lampa cu vapori de mercur la înaltă presiune - este construită dintr-un tub
din cuarț în care este un gaz inert la înaltă presiune și vapori de mercur
metalic iar la capete este prevăzut cu 3 electrozi. Acest tub este plasat în
interiorul unui balon din sticlă vidat prevăzut la un capăt cu un soclu filetat. Se
conectează în circuit prin intermediul unei bobine de balast.
 Lampa cu LED-uri – este construită dintr-un modul pe care sunt montate mai
multe LED-uri conectate la soclul filetat al lămpii prin intermediul unui modul
electronic de alimentare. Modulul cu LED-uri poate fi la vedere sau introdus
într-un balon din sticlă.
 Lampa cu filament din LED-uri – este construită din mai multe bare cu LED-
uri care formează filamentul. Acestea sunt plasate într-un balon din sticlă în
care este un amestec de gaze inerte și sunt conectate la soclul filetat al lămpii
prin intermediul unui modul de alimentare electronic.
19
1.9 FIȘE DE LABORATOR.
F I Ş Ă D E L A B O R A T O R 1.1
TEMA: SURSE DE ILUMINAT. ELEMENTE CONSTRUCTIVE.
PRECIZEAZĂ NUMELE ȘI ELEMENTELE CONSTRUCTIVE ALE LĂMPILOR

ELECTRICE DIN IMAGINILE DE MAI JOS:
Figura 1.17 LAMPĂ ………………………………………………
Figura 1.18 LAMPĂ ………………………………………………

20
Figura 1.19 LAMPĂ ………………………………………………
Figura 1.20 LAMPĂ ………………………………………………
21
TEMA: SURSE DE ILUMINAT. PARAMETRII.
PRECIZEAZĂ VALORILE PARAMETRILOR URMĂTOARELOR LĂMPI ELECTRICE:
1. LAMPĂ ELECTRICĂ CU INCANDESCENȚĂ
 Tensiunea de alimentare …………………………………………………………
 Puterea electrică ……………………………………………………………………
 Eficacitatea luminoasă (randamentul) …………………………………………
 Durata de funcționare ………………………………………………………………
2. LAMPĂ ELECTRICĂ CU HALOGEN
3. LAMPĂ ELECTRICĂ CU VAPORI DE SODIU LA JOASĂ PRESIUNE
4. LAMPĂ ELECTRICĂ CU VAPORI DE SODIU LA ÎNALTĂ PRESIUNE
22
5. LAMPĂ ELECTRICĂ CU VAPORI DE MERCUR LA ÎNALTĂ PRESIUNE
6. LAMPĂ ELECTRICĂ FLUORESCENTĂ COMPACTĂ
7. LAMPĂ ELECTRICĂ CU LED-uri
8. LAMPĂ ELECTRICĂ CU FILAMENT DIN LED-uri
23
TEMA: SURSE DE ILUMINAT. FUNCȚIONARE.
EXPLICĂ FUNCȚIONAREA LĂMPILOR DIN IMAGINILE DE MAI JOS:
Figura 1.21 Lampă cu vapori de mercur la joasă presiune

FUNCȚIONARE:
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
24
Figura 1.22 Lampă cu vapori de mercur la înaltă presiune

FUNCȚIONARE:
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
25
CAPITOLUL 2. MAȘINI ELECTRICE

2.1 TRANSFORMATOARE ELECTRICE.
Transformatorul electric – este un aparat electromagnetic static, cu două sau mai
multe înfășurări cuplate magnetic, care modifică curentul sau tensiunea dintr-un
circuit electric de curent alternativ fără a modifica frecvența.
CRITERII DE CLASIFICARE.
 După destinație:
o Transformatoare de mică putere;
o Transformatoare de mare putere;
o Autotransformatoare;
o Transformatoare de măsură;
o Transformatoare cu destinație specială (de sudură, pentru cuptoare
electrice, etc.);
 După numărul de faze:
o Transformatoare monofazate;
o Transformatoare trifazate;
 După sensul transformării:
o Transformatoare ridicătoare de tensiune;
o Transformatoare coborâtoare de tensiune;
 După felul mărimii transformate:
o Transformatoare de tensiune;
o Transformatoare de curent.
Transformator monofazat de mică putere Transformator trifazat de mică putere Transformator de curent
Transformatoare trifazate de mare putere

Figura 2.1 Transformatoare electrice
26
ELEMENTE CONSTRUCTIVE – transformatoare de mică putere.

 Înfășurările transformatorului – se realizează din materiale conductoare din
cupru sau aluminiu izolate cu PVC sau un strat de email. Fiecare înfășurare
este formată din mai multe spire bobinate pe o carcasă și formează circuitul
electric al transformatorului. Înfășurarea conectată la sursa de alimentare
se numește înfășurare primară iar înfășurarea conectată la consumator se
numește înfășurare secundară.
 Miezul magnetic – se realizează din tole (tablă subțire) din oțel electrotehnic
(cu un conținut ridicat de siliciu) în formă de I, U, E care formează circuitul
magnetic al transformatorului prin care se închide câmpul magnetic produs
de curenții electrici din înfășurări. Miezul magnetic poate fi cu coloane (format
din tole în formă de E și I) sau în manta (format din tole în formă de U și I).
Figura 2.2 Construcție transformator electric de mică putere
27
FUNCȚIONARE – transformator electric de mică putere
Transformatorul electric funcționează în baza principiului inducției
electromagnetice (figura 2.3). Fenomenul de inducție electromagnetică constă în
generarea unei tensiuni într-un circuit străbătut de un flux magnetic variabil în timp.
Figura 2.3 Funcționarea transformatorului electric de mică putere
La alimentarea cu tensiunea u1 a înfășurării primare notate cu A și X prin aceasta

circulă un curent i1.
Curentul i1 care străbate spirele înfășurării primare creează în jurul acestei înfășurări
un câmp magnetic variabil în timp care produce un flux magnetic util (Φ).
Fluxul magnetic variabil în timp, străbate miezul magnetic al transformatorului și
induce în cele două înfășurări tensiuni electromotoare e1 și e2 care sunt
proporționale cu numărul de spire N1 și N2 din cele două înfășurări.
Dacă la înfășurare secundară este conectat un consumator, înfășurarea va fi
parcursă de curentul i2 iar la bornele ei apare tensiunea u2 produsă de tensiunea
electromotoare e2.
Tensiunile electromotoare induse în cele două înfășurări sunt egale și de semn opus
cu tensiunile de la bornele înfășurărilor (e1 = -u1 ; e2 = - u2).
Transformatorul absoarbe de la rețea prin înfășurarea primară o putere p1=u1•i1 și
debitează receptorului o putere p2=u2•i1. Dacă se neglijează pierderile din
transformator cele două puteri electrice sunt aproximativ egale u1•i1 ≈ u2•i2.
Raportul dintre t.e.m. induse în cele două înfășurări se numește raport de
transformare:
𝑵𝟏 𝒖𝟏 𝒊𝟐
𝐾= = =
𝑵𝟐 𝒖𝟐 𝒊𝟏
28
2.2 MAȘINA ELECTRICĂ DE CURENT CONTINUU.
Mașina de curent continuu – este o mașină electrică
rotativă și reversibilă, care poate funcționa în regim de:
generator electric, motor electric, convertizor electric,
frână.
Generatorul electric – este o mașină electrică care
transformă energia mecanică primită pe la ax (de la un
motor cu ardere internă sau o turbină) în energie electrică
care o cedează unui consumator.
Motorul electric – este o mașină electrică care transformă energia electrică primită
de la o sursă de tensiune în energie mecanică la ax, pe care o cedează unei mașini
de lucru.
Convertizorul electric rotativ – este o mașină electrică care transformă energia
electrică primită tot în energie electrică dar cu alți parametrii electrici.
Frână – transformă atât energia electrică primită cât și energia mecanică în căldură.
Mașinile electrice pot fi liniare sau rotative.
CLASIFICAREA MAȘINILOR ELECTRICE ROTATIVE:
 Mașini electrice de curent continuu:
o Generatoare de curent continuu;
o Motoare de curent continuu cu perii:
 Cu excitație separată;
 Cu excitație serie;
 Cu excitație derivație;
 Cu excitație compound;
 Cu excitație mixtă;
o Motoare de curent continuu fără perii;
 Mașini electrice de curent alternativ:
o Generatoare de curent alternativ:
 Monofazate;
 Trifazate;
o Mașini electrice asincrone trifazate:
 Cu rotorul în scurtcircuit (colivie);
 Cu rotorul bobinat;
29
o Mașini electrice sincrone trifazate:
 În construcție directă:
 Cu poli aparenți;
 Cu poli înecați;
 În construcție inversă;
o Mașini electrice monofazate:
 Cu condensator de pornire;
 Cu fază auxiliară de pornire;
 Cu pol magnetic divizat;
 Cu colector și perii scurtcircuitate;
 Mașini electrice universale – funcționează atât în rețele de curent alternativ
cât și în rețele de curent continuu. Aceste mașini sunt prevăzute cu colector și
au în general puteri reduse.
 Mașini electrice speciale (tahogeneratoare, motoare pas cu pas,
convertizoare de frecvență rotative, etc.).
Figura 2.4 MOTOARE ELECTRICE
30
ELEMENTELE CONSTRUCTIVE ALE MOTORULUI DE CURENT CONTINUU
Figura 2.5 Construcția motorului de curent continuu
a. STATORUL sau INDUCTORUL- este partea fixă a motorului și are ca elemente

constructive următoarele subansamble:
 Carcasa sau jugul statoric – este construită din lamele de oțel electrotehnic
sau este turnată din fontă feromagnetică și are rolul de a susține celelalte
elemente ale statorului;
 Scuturile (capacele) – sunt construite din oțel electrotehnic sau fontă
feromagnetică și sunt prevăzute cu lagăre cu rulmenți. Scuturile au rolul de a
închide lateral carcasa și de a susține rotorul motorului. Axul rotorului se
plasează în interiorul rulmenților;
 Cutia de borne – este fixată la partea superioară a carcasei și are rolul de a
asigura conexiunile dintre bobinele motorului și instalația electrică de
alimentare;
 Talpa de prindere – este plasată la partea inferioară a carcasei și are rolul
de a fixa statorul motorului pe dispozitivul de prindere;
 Dispozitivul port-perii – este fixat în interiorul carcasei și are rolul de a
susține periile colectoare;
31
 Periile colectoare – sunt construite din cărbune,cupru, bronz grafitat, sau
alte aliaje speciale care conțin cupru sau cărbune. Periile presează pe
lamelele colectorului și au rolul de a asigura legătura electrică dintre bobinele
rotorului și cutia de borne. Periile se plasează pe direcția axei neutre . Periile
se conectează între ele astfel: periile cu număr impar se conectează la
borna (+) a indusului(rotorului) iar cele cu număr par la borna ( –) a
indusului. Numărul de perii este egal cu numărul de poli principali (2p).

 Polii magnetici ale motorului fac parte din circuitul magnetic și pot fi:
o Poli principali sau inductori (care sunt în număr de 2p, unde p
reprezintă numărul de perechi de poli) sunt construiți din tole de oțel
electrotehnic cu grosimea (0,5mm–1mm) și sunt plasați pe axa polară.
La unele mașini de puteri mic polii inductori sunt realizați cu magneți
permanenți și nu mai au bobine în jurul lor.
o Poli auxiliari sau de comutație (care sunt în număr de 2p) se
găsesc doar la motoarele de putere medie și mare, se construiesc
dintr-un miez magnetic și se plasează în axa neutră;
 Circuitul electric al statorului este format din bobinele plasate pe stator:
o Bobinele inductoare sau de excitație – sun formate din mai multe
spire din conductor de cupru și sunt plasate în jurul polilor principali.
Bobinele de excitație au rolul de a crea în întrefierul mașinii câmpul
magnetic inductor. Aceste bobine se conectează cu bobinele
statorului astfel:
 În serie caz în care se notează cu C1 – C2;
 În paralel caz în care se notează cu E1 – E2;
 Separat caz în care se notează cu F1 – F2;
o Bobinele de comutație – se plasează în jurul polilor auxiliari și au
rolul de a îmbunătății comutația (reduce gradul de scânteiere la
colector). Aceste bobine se notează cu B1 – B2;
o Bobinele de compensare – se plasează în canalele din talpa polilor
principali și au rolul de a compensa câmpul magnetic de reacție
produs de înfășurarea rotorului care apare la motoarele cu regim greu
de lucru. Aceste bobine se notează cu D1 – D2.
BOBINELE DE COMUTAȚIE ȘI DE COMPENSARE SE CONECTEAZĂ
ÎNTOTDEAUNA ÎN SERIE CU BOBINELE ROTORULUI.
32
b. ROTORUL sau INDUSUL- este partea mobilă a motorului și are ca elemente

constructive următoarele:
 Axul sau arborele motorului – este construit din oțel, are rolul de a susține
rotorul și este prevăzut la unul din capete cu un ventilator care asigură răcirea
motorului în timpul funcționării;
 Miezul magnetic rotoric – este construit din tole de oțel electrotehnic de
formă circulară cu crestături izolate între ele. Miezul are formă cilindrică, este
solidar cu axul și este prevăzut cu crestături (canale) longitudinale în care sunt
plasate bobinele rotorului;
 Colectorul – este construit din lamele din cupru de formă trapezoidală, izolate
între ele și de suportul lor printr-un strat de micanită. Lamelele colectorului
sunt plasate pe un butuc cilindric construit din material izolator care este
solidar cu axul motorului. La lamelele colectorului sunt conectate bobinele
rotorului;
 Circuitul electric al rotorului este format din bobinele rotorului. Fiecare
bobină (care este construită din mai multe spire din cupru) este conectată la
două lamele ale colectorului. Aceste bobine se notează cu A1 – A2.
c. ÎNTREFIERUL – este spațiul de aer dintre stator și rotor care permite mișcarea
rotorului față de stator, unde au loc toate fenomenele electromagnetice care
contribuie la funcționarea motorului electric.
33
FUNCȚIONAREA MOTORULUI DE CURENT CONTINUU.
Polii magnetici principali (realizați din tole de oțel electrotehnic cu bobine de excitație
în jurul lor, sau realizați din magneți permanenți) produc un câmp magnetic inductor
de inducție B. Când bobinele rotorului sunt alimentate cu tensiune, acestea sunt
parcurse de un curent I. Între curentul I care parcurge bobinele rotorului și câmpul
magnetic inductor (B) apar forțe electromagnetice (forța lui Laplace) pe fiecare latură
a bobinelor, forțe care produc un cuplu motor care rotește rotorul motorului (fig. 2.6).
Forța electromagnetică 𝑭 = 𝑩 ∙ 𝑰 ∙ 𝑳 unde L = lungimea laturii bobinei
Cuplul motor 𝑴 = 𝑭 ∙ 𝒄𝒐𝒔𝜶 = 𝑩 ∙ 𝑰 ∙ 𝑳 ∙ 𝒄𝒐𝒔𝜶 unde α = unghiul dintre planul

bobinei și planul liniilor de câmp magnetic inductor.
Figura 2.6 Funcționarea motorului de curent continuu
Pentru determinarea sensului forței electromagnetice care acționează asupra unei

bobine plasate într-un câmp magnetic și parcurse de curent se utilizează regula
mâinii drepte (fig. 2.7).
Figura 2.7 Regula mâinii drepte
34
CONEXIUNILE MOTORULUI DE CURENT CONTINUU
1. Motorul de curent continuu cu excitație serie.
La aceste motoare înfășurarea indusă (bobina rotorului) este conectată în serie cu
înfășurarea de excitație (fig. 2.8). Aceste motoare sunt utilizate în tracțiune
electrică (locomotive, tramvaie, troleibuze, demarare motoare autovehicule)
deoarece au cuplul mecanic mare la pornire iar viteza scade mult la creșterea
cuplului de sarcină.
Figura 2.8 Motor de curent continuu cu excitație serie
2. Motorul de curent continuu cu excitație separată.

La aceste motoare înfășurarea indusă (bobina rotorului) este conectată la o sursă de
tensiune separată față de înfășurarea de excitație (fig. 2.9). Aceste motoare sunt
utilizate la acționarea mașinilor unelte grele (strunguri carusel, freze și raboteze mari,
etc.) deoarece permit reglarea vitezei în limite foarte largi iar regimurile tranzitorii
(pornire, frânare, oprire) sunt foarte scurte.
Figura 2.9 Motor de curent continuu cu excitație separată

35
3. Motorul de curent continuu cu excitație derivație.
La aceste motoare înfășurarea indusă (bobina rotorului) este conectată în paralel cu
înfășurarea de excitație (fig. 2.10). Aceste motoare sunt utilizate în instalațiile care
presupun o viteză de rotație constantă la modificări ale cuplului mecanic.
Figura 2.10 Motor de curent continuu cu excitație derivație
4. Motorul de curent continuu cu excitație mixtă.

Acest motor este prevăzut două înfășurări de excitație. O înfășurare este conectată
în serie cu indusul iar cealaltă este conectată în paralel cu indusul (fig. 2.11 a).
5. Motorul de curent continuu cu excitație compusă.
Acest motor este prevăzut două înfășurări de excitație. O înfășurare este conectată
în serie cu indusul iar cealaltă este conectată separat față de indus (fig. 2.1 b).
b
Figura 2.11 Motor de curent continuu cu: a) excitație mixtă b)excitație compusă
36
2.3 MAȘINA ELECTRICĂ ASINCRONĂ TRIFAZATĂ.
Mașina electrică asincronă este cea mai răspândită
mașină electrică și se întâlnește pe scară largă aproape în
toate sectoarele de activitate.
Mașinile electrice asincrone se utilizează în special ca
motoare pentru o gamă foarte largă de puteri ( de la ordinul
unităților de W până la ordinul zecilor de MW) și pentru o
gamă largă de tensiuni (de la ordinul zecilor de V până la
ordinul zecilor de kV).
AVANTAJE:
 Preț redus;
 Simplitate constructivă;
 Alimentare direct de la rețea;
 Siguranță în exploatare;
 Stabilitate în funcționare;
 Performanțe tehnice ridicate;
 Întreținere simplă.
DEZAVANTAJE:
 Absoarbe curent mare la pornire;
 Consum mare de putere reactivă (este necesară compensarea factorului de
putere).
Există două variante constructive de bază ale motoarelor asincrone:

 Motoare asincrone cu rotorul în scurtcircuit sau colivie (fig.2.12 a);
 Motoare asincrone cu rotorul bobinat și cu inele colectoare (fig. 2.12 b).
a b
Figura 2.12 Simboluri motoare asincrone trifazate
37
ELEMENTELE CONSTRUCTIVE ALE MOTORULUI ASINCRON TRIFAZAT

Subansamblele motorului asincron trifazat cu rotorul în scurtcircuit sunt prezentate în
figura 2.13.
Figura 2.13 Subansamble motor asincron trifazat cu rotorul în scurtcircuit
1. Carcasa motorului;
2. Cutia de borne;
3. Plăcuța de identificare;
4. Inel de prindere (pentru manevrarea motorului);
5. Înfășurarea statorică;
6. Rotorul motorului;
7. Rulmenți;
8. Axul motorului;
9. Capace laterale;
10. Prezoane de fixare a capacelor laterale;
11. Ventilator;
12. Capac ventilator.
38
a. STATORUL (fig. 2.14) - este partea fixă a motorului și are ca elemente
constructive următoarele subansamble:
 Carcasa motorului – este executată prin turnare din aluminiu sau fontă
feromagnetică și are rolul de a susține celelalte elemente ale statorului;
 Talpă de prindere – este plasată la partea inferioară a carcasei și are rolul de
a fixa statorul motorului pe dispozitivul de prindere;
 Capacele laterale (scuturile) – sunt construite din aluminiu sau fontă
feromagnetică și sunt prevăzute cu lagăre unde se plasează rulmenții axului
motorului. Scuturile au rolul de a închide lateral carcasa și de a susține rotorul
motorului. Axul rotorului se plasează în interiorul rulmenților;
 Cutia de borne – este fixată la partea superioară a carcasei și are rolul de a
asigura conexiunile dintre bobinele motorului și instalația electrică de
alimentare;
 Miezul magnetic statoric – este construit din tole de oțel electrotehnic de
formă circulară cu crestături izolate între ele. Miezul are formă cilindrică, este
fixat în interiorul carcasei motorului și este prevăzut cu crestături (canale)
longitudinale în care sunt plasate bobinele statorului;
 Înfășurarea statorică – este formată din mai multe bobine realizate cu
conductor din cupru izolat, plasate în canalele miezului magnetic.
Figura 2.14 Statorul motorului asincron trifazat
39
b. ROTORUL - este partea mobilă a motorului și este fixat pe axul motorului care
este prevăzut la capete cu rulmenți care permit fixarea și rotirea rotorului în interiorul
statorului.
b1. Rotor în scurtcircuit (colivie) (fig. 2.15)
Miezul magnetic are forma unui cilindru plin și este construit dintr-un pachet de tole
de oțel electrotehnic cu grosimea de 0,5 mm. Tolele sunt rotunde și sunt prevăzute la
periferie cu crestături realizate prin ștanțare. Aceste crestături formează canalele
longitudinale ale rotorului. În canalele rotorului este plasată o colivie formată din bare
de aluminiu sau cupru scurtcircuitate la capete de două inele realizate din același
material.
Miezul magnetic este fixat pe axul motorului construit din oțel.
Axul este prevăzut la capete cu doi rulmenți care se plasează în lagărele celor două
capace laterale și au rolul de a fixa rotorul în interiorul statorului și de a permite
rotirea acestuia
Figura 2.15 Rotorul motorului asincron trifazat în colivie
40
b2. Rotor bobinat cu inele colectoare (fig. 2.16)
În crestăturile miezului magnetic (construit la fel ca la motorul în colivie) în locul
coliviei sunt plasate trei grupuri de bobine care formează înfășurarea rotorică.
Bobinele au câte unul din capete conectate la trei inele colectoare fabricate din bronz
care sunt fixate pe un suport izolator solidar cu axul. Pe inelele colectoare sunt fixate
perii colectoare fabricate din bronz grafitat care asigură legătura electrică dintre
bobinele rotorului și cutia de borne a motorului. Periile colectoare sunt fixate pe inele
cu ajutorul unui dispozitiv portperii care este fixat pe unul din capacele laterale ale
statorului.
Figura 2.16 Rotorul motorului asincron trifazat cu inele colectoare
c. Circuitul de răcire (fig. 2.17) – asigură răcirea motorului în timpul funcționării și

este format din:
 Elice ventilator – construită din plastic sau metal și este fixată la un capăt al
axului motorului lângă unul din capacele laterale;
 Capacul ventilatorului - care protejează ventilatorul și este plasat peste
acesta. Capacul ventilatorului este prins cu șuruburi de capacul lateral al
motorului.
Figura 2.17 Sistem răcire motor asincron trifazat

41
FUNCȚIONAREA MOTORULUI ASINCRON TRIFAZAT.
La baza funcționării motorului asincron trifazat stă legea inducției
electromagnetice.
Când înfășurarea statorică este conectată la o rețea de tensiune trifazată, ea va fi
parcursă de un sistem trifazat de curenți care vor produce în întrefier un câmp
magnetic învârtitor.
Acest câmp magnetic intersectează conductoarele bobinelor rotorului și barele
statorului și induce în aceste înfășurări tensiuni electromotoare.
Tensiunea electromotoare indusă în barele rotorului duce la apariția unui curent prin
aceste bare deoarece acestea sunt scurtcircuitate la ambele capete (fig. 2.18 a).
Curentul din rotor interacționează cu câmpul magnetic din întrefier și creează un
cuplu de forțe F care rotește rotorul în sensul câmpului magnetic învârtitor, cu o
viteză mai mică decât acesta (fig. 2.18 b).
Viteza de rotație a câmpului magnetic învârtitor numită și viteză de sincronism este:
𝟔𝟎∙𝒇
𝒏𝟎 = unde: f = frecvența rețelei=50 Hz; p = numărul de perechi de poli.
𝒑
Figura 2.18 Principiul de funcționare al motorului asincron trifazat

42
2.4 MOTORUL ELECTRIC ASINCRON MONOFAZAT.
Din punct de vedere constructiv motorul asincron monofazat este asemănător cu
motorul asincron trifazat. Deoarece acest tip de motor are cuplul de pornire nul ,
pentru a asigura pornirea la alimentarea cu tensiune, construcția statorului diferă față
de cea a motorului asincron trifazat.
ROTORUL – construit sub formă de colivie. Miezul magnetic rotoric este format din
tole de oțel electrotehnic prevăzute cu crestături la periferie în care se plasează bare
de cupru sau aluminiu neizolate care sunt scurtcircuitate la capete cu două inele.
STATORUL – se realizează în două variante:
 Cu înfășurare auxiliară;
 Cu spiră în scurtcircuit.
a. Motor monofazat cu înfășurare auxiliară (fig.2.19)
La acest tip de motor pe stator se află două înfășurări conectate în paralel:
 Înfășurarea principală care ocupă două treimi din crestăturile statorului;
 Înfășurarea auxiliară care ocupă o treime din crestăturile statorului care de
regulă se conectează în serie cu un condensator.
La unele tipuri de motoare, la pornire prin intermediul unui întrerupător se mai
conectează un condensator de valoare mare în paralel cu condensatorul care este în
serie cu înfășurarea auxiliară, condensator care după pornire se scoate din circuit.
Înfășurarea auxiliară după pornire poate fi scoasă din circuit.
Figura 2.19 Motor asincron monofazat cu înfășurare auxiliară

43
b. Motor monofazat cu spiră în scurtcircuit (fig.2.20)
Acest tip de motor are statorul cu poli aparenți pe care este dispusă înfășurarea
principală. Pe o parte a fiecărei tălpi polare este dispus un inel din cupru (spira în
scurtcircuit). La alimentarea cu tensiune a motorului în aceste spire se induc curenți
care produc câmpuri magnetice. Aceste câmpuri magnetice interacționează cu
câmpul magnetic produs de înfășurarea principală apărând astfel un cuplu de
pornire.
Acest tip de motor are sens unic de rotație și cuplul de pornire mic.
Motoarele monofazate cu spiră în scurtcircuit se construiesc pentru puteri foarte mici
( 5 W – 25 W) și se utilizează pentru acționarea ventilatoarelor mici, a unor angrenaje
din aparatura electronică, ceasuri electrice, jucării, etc.
Figura 2.20 Motor asincron monofazat cu spiră în scurtcircuit

44
2.5 MOTORUL ELECTRIC UNIVERSAL.
Motorul electric universal (fig. 2.21) poate funcționa atât în CC cât și în CA.
Statorul este construit din lamele de oțel electrotehnic și este prevăzut cu poli
magnetici în jurul cărora sun plasate bobinele statorului.
Rotorul este construit din tole de oțel electrotehnic și este prevăzut cu canale în
care sunt plasate bobinele rotorului.
Colectorul este fixat rigid pe ax și este construit din lamele trapezoidale din cupru la
care sunt conectate bobinele rotorului.
Periile sunt construite din cărbune grafitat și sunt fixate în dispozitive portperii. Periile
asigură legătura electrică dintre bobinele rotorului și bobinele statorului care sunt
conectate între ele în serie.
Deoarece au cuplu de pornire ridicat și funcționează la viteze mari aceste motoare
sunt utilizate în echipamentele electrice portabile (mașini de găurit, flex și fierăstrău
electric, etc.) precum și în echipamentele electrocasnice (aspiratoare, râșnițe de
cafea, roboți bucătărie, etc.).
Figura 2.21 Motor electric universal

45
TEMA: MAȘINI ELECTRICE. TRANSFORMATORUL ELECTRIC.
A. Precizează elementele constructive ale transformatorului electric din

imaginea de mai jos:
1 ………………………………………………………………………………………............
2 ……………………………………………………………………………………………….
3 ……………………………………………………………………………………………….
4 ……………………………………………………………………………………………….
5 ……………………………………………………………………………………………….
6 ……………………………………………………………………………………………….
46
B. Completează imaginea de mai jos cu mărimile electrice reprezentate
vectorial și explică funcționarea transformatorului electric:
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
47
TEMA: MAȘINI ELECTRICE. MOTORUL DE CURENT CONTINUU.

A. Precizează elementele constructive ale motorului electric de curent continuu
din imaginea de mai jos:
STATOR:
1 - ………………………………………………………………………………………………
2 - ………………………………………………………………………………………………
3 - ………………………………………………………………………………………………
4 - ………………………………………………………………………………………………
5 - ………………………………………………………………………………………………
6 - ………………………………………………………………………………………………
ROTOR:
1 - ………………………………………………………………………………………………
2 - ………………………………………………………………………………………………
3 - ………………………………………………………………………………………………
4 - ………………………………………………………………………………………………
5 - ………………………………………………………………………………………………
6 - ………………………………………………………………………………………………
48
B. Notează înfășurările din imaginile de mai jos și precizează pentru fiecare caz
în parte tipul conexiunii:
……………………………………………. …………………………………………
……………………………………………. ……………………………………..
………………………………………………………..
49
TEMA: MAȘINI ELECTRICE. MOTORUL ASINCRON.

A. Precizează elementele constructive ale motorului electric asincron trifazat
1- ……………………………………………………………………………………………….
2- ……………………………………………………………………………………………….
3- ……………………………………………………………………………………………….
4- ……………………………………………………………………………………………….
5- ……………………………………………………………………………………………….
6- ……………………………………………………………………………………………….
7- ……………………………………………………………………………………………….
8- ……………………………………………………………………………………………….
9- ……………………………………………………………………………………………….
10- ……………………………………………………………………………………………..
11- ……………………………………………………………………………………………..
50
B. Precizează elementele constructive ale motorului electric universal din

1 - ………………………………………………………………………………………………
2 - ………………………………………………………………………………………………
3 - ………………………………………………………………………………………………
4 - ………………………………………………………………………………………………
5 - ………………………………………………………………………………………………
6 - ………………………………………………………………………………………………
7 - ………………………………………………………………………………………………
8 - ………………………………………………………………………………………………
9 - ………………………………………………………………………………………………
10 - …………………………………………………………………………………………….
51
CAPITOLUL 3. APARATE ELECTRICE

3.1 APARATE ELECTRICE DE PROTECȚIE.
Aparatele electrice de protecție – au rolul de a asigura
protecția circuitelor electrice și aparatelor electrice din
circuit împotriva supracurenților (suprasarcină,
scurtcircuit), supratensiunilor ( de comutație, de punere la
pământ sau atmosferice) sau a lipsei de tensiune.
Supracurentul de suprasarcină – apare la încărcarea

excesivă a unui consumator peste puterea sa nominală.
Această situație apare în cazul unui defect la un consumator din instalație (exemplu:
defect mecanic la un motor electric, funcționarea acestuia în două faze sau contacte
imperfecte la cutia de borne). Când un consumator are un defect mecanic, electric
sau există un contact imperfect de conectare, acesta absoarbe un curent mai mare
de la rețeaua de alimentare.
Supracurentul de suprasarcină este de lungă durată și are valori cuprinse între 1,5•In
și 8•In (unde In = curentul nominal de funcționare). Acest supracurent încălzește
excesiv conductoarele electrice de alimentare care duce la provocarea incendiilor.
Supracurentul de scurtcircuit – apare la atingerea directă a două puncte cu
potențiale diferite dintr-un circuit electric (exemplu faza cu nulul sau două faze între
ele).
Supracurentul de scurtcircuit este de foarte scurtă durată și are valori foarte mari
peste 20•In. Acest supracurent topește conductoarele electrice de alimentare în zona
secțiunilor mai mici provocând un arc electric care duce la apariția incendiilor.
Supratensiunea – apare în următoarele situații:
 la întreruperea bruscă a circuitelor puternic inductive prin care circulă curenți
de valori mari. În această situație durează câteva milisecunde și tensiunea are
valoarea aproximativă 4•Un (unde Un = tensiunea nominală de alimentare a
consumatorului). Frecvența poate crește de la 50 Hz la 700 – 1000 Hz;
 în cazul punerii accidentale a liniei de transport a energiei la pământ. În
această situație tensiunea are valoarea aproximativă 2•Un (unde Un =
tensiunea nominală de alimentare a consumatorului);
 în cazul descărcărilor atmosferice. În această situație durează câteva zeci de
microsecunde și tensiunea poate atinge valori de milioane de volți.
Supratensiunile datorită valorilor mari provoacă defectarea aparatelor electrice și
electronice (în special a blocurilor de alimentare din aceste aparate).
52
3.1.1 SIGURANȚE FUZIBILE
Siguranțele fuzibile se utilizează la protecția aparatelor și instalațiilor electrice la
supracurenți de scurtcircuit.
Siguranțele fuzibile au ca element principal un fuzibil format dintr-un fir metalic foarte
subțire sau o bandă subțire din metal care se topesc când intensitatea curentului
electric care le parcurge depășește o anumită valoare.
Siguranțele fuzibile se conectează în serie cu aparatele dintr-o instalație electrică și
se montează în tabloul electric de alimentare cu tensiune a instalație sau imediat
după cablul de alimentare dintr-un aparat electric sau electronic.
a1. Siguranțe fuzibile în tub de sticlă (fig. 3.1) – sunt utilizate la protecția circuitelor
de mică putere (curenți până la 10 A) din aparatele electronice.
Sun construite dintr-un tub din sticlă prevăzut la capete cu două capace între care
este lipit un fir fuzibil.
Figura 3.1 Siguranțe fuzibile în tub de sticlă
a2. Siguranțe fuzibile cu filet – sunt utilizate la protecția circuitelor din instalațiile
electrice casnice și industriale și se construiesc pentru intensități de până la 200 A.
În funcție de curenții nominali pentru care au fost proiectate există patru categorii de
siguranțe fuzibile cu filet:
- siguranțe fuzibile cu soclu de 25 A – pentru patroane de 6A, 10A, 16A, 20A, 25A;
- siguranțe fuzibile cu soclu de 63 A – pentru patroane de 35A, 50A, 63A ;
- siguranțe fuzibile cu soclu de 100 A – pentru patroane de 80A, 100A;
- siguranțe fuzibile cu soclu de 200 A – pentru patroane de 160A, 200A.
În funcție de modul de executare a legăturilor există trei categorii de siguranțe

fuzibile cu filet:
- siguranțe fuzibile cu legături față izolate (LF);
- siguranțe fuzibile cu legături față neizolate (LFi);
- siguranțe fuzibile cu legături spate (LS).
53
ELEMENTE CONSTRUCTIVE (fig. 3.2) :
 capac ceramic – este format dintr-o piesă din material ceramic în interiorul
căreia se află o piesă metalică filetată. Asigură fixarea patronului în interiorul
soclului şi închiderea circuitului electric între bornele soclului prin intermediul
fuzibilului;
 patron - este un corp tubular ceramic prevăzut cu capace la capete iar în
interior cu un fir fuzibil lipit de cele două capace şi înconjurat de nisip cuarţos.
Mai este prevăzut cu un fir indicator prevăzut la un capăt cu un disc indicator
care are diferite culori în funcţie de curentul nominal al siguranţei. La arderea
fuzibilului firul indicator se arde şi aruncă în afară discul indicator sesizând
întreruperea fuzibilului;
6A - verde ; 10A - roşu ; 25A - galben ; 35A - negru ; 80A - argintiu etc.
 inel filetat - este din ebonită sau ceramică şi fixează capacul de protecţie
peste soclu;
 capac protecție - este din ebonită sau ceramică se fixează peste soclu şi
protejează bornele soclului unde se execută legăturile electrice;
 soclu porțelan - se execută din material ceramic şi este prevăzut cu borne de
conectare la circuitul electric exterior. Soclul asigură fixarea siguranţei pe
suportul de susţinere.
Figura 3.2 Elemente constructive siguranță fuzibilă cu filet
54
a3. Siguranțe fuzibile cu mare putere de rupere (MPR) – sunt utilizate pentru
curenți mari peste 100 A. Aceste siguranțe protejează aparatele și circuitele electrice
atât la supracurenți de scurtcircuit cât și la supracurenți de suprasarcină.
În funcție de timpul de topire al fuzibilului există trei categorii de siguranțe MPR:
- normale sau rapide (gL, gG , aL) - pentru protecţia circuitelor electrice;
- lent rapide (gM , aM) - pentru protecţia motoarelor electrice;
- ultra rapide (gR , aR) - pentru protecţia elementelor semiconductoare de putere.
ELEMENTE CONSTRUCTIVE (fig. 3.3):

 patron - este din ceramică are formă paralelipipedică , este prevăzut la
capete cu două capace care au câte un contact în formă de cuţit. Contactele
sunt prevăzute cu nişte gheare pentru a putea fi prins patronul în mânerul
izolator de extracție cu care se fixează sau scoate din soclu.
 banda fuzibilă – este metalică realizată din cupru, argint sau aur (pentru
siguranțele din grupa 00) și se află în interiorul patronului unde este lipită de
cele două capace şi înconjurată de nisip cuarţos. Banda fuzibilă este
prevăzută cu perforații și punți înguste sau foarte înguste (pentru siguranțe
ultrarapide) iar pe bandă este aplicată o picătură de aliaj staniu-plumb.
La scurtcircuit banda se topește în zona unei punți iar la suprasarcină
banda se topește în zona picăturii de aliaj.
 soclul ceramic - are formă plată este prevăzut la capete cu două contacte în
formă de furcă care au câte o bornă de legătură.
Figura 3.3 Elemente constructive siguranță fuzibilă cu mare putere de rupere

55
3.1.2 SIGURANȚE AUTOMATE
Siguranțele automate se utilizează pentru protecția aparatelor și instalațiilor
electrice la supracurenți de scurtcircuit și suprasarcină.
Spre deosebire de siguranțele fuzibile, siguranțele automate sunt prevăzute cu un
mecanism de decuplare automată la apariția unui supracurent de scurtcircuit sau
suprasarcină. După decuplare, siguranța pot fi cuplată manual prin acționarea
manetei frontale cu care este prevăzută.
Pentru închiderea circuitului electric dintre bornele siguranței maneta se
poziționează SUS iar pentru deschiderea circuitului electric maneta se
poziționează JOS.
În funcție de modul de conectare în circuit sunt două categorii de siguranțe automate:
 Siguranțe automate cu filet (fig. 3.4 a) – care se fixează în socluri cu filet și
sunt prevăzute cu două butoane: un buton de armare (negru sau verde) și un
buton de declanșare (roșu);
 Siguranțe modulare monopolare 1P (fig. 3.4 b) – care protejează un singur
circuit (faza sau nulul de lucru) și ocupă în tabloul electric locul unui singur
modul;
 Siguranțe modulare bipolare duble 1P+N (fig. 3.4 c) – care protejează două
circuite (faza și nulul de lucru) ) și ocupă în tabloul electric locul a două
module;
 Siguranțe modulare bipolare compacte 1P+N (fig. 3.4 d) – care protejează
două circuite (faza și nulul de lucru) ) și ocupă în tabloul electric locul unui
singur modul. La aceste siguranțe este marcat unde se conectează nulul N;
 Siguranțe modulare tripolare 3P (fig. 3.4 e) – protejează circuitele trifazate.
a b c d e
Figura 3.4 Siguranțe automate
56
ELEMENTE CONSTRUCTIVE (fig. 3.5)
1. Bornă de legătură cu contact fix - la aceste borne se conectează conductoarele;
2. Contact mobil - stabilește sau întrerupe legătura electrică între bornele siguranței;
3. Lamelă bimetalică – la apariția unui supracurent de suprasarcină se încălzește
se curbează și acționează asupra mecanismului de acționare (6) care deplasează
contactul mobil (2) și întrerupe circuitul electric dintre bornele siguranței;
4. Declanșator electromagnetic - la apariția unui supracurent de scurtcircuit prin
bobina electromagnetului, tija din interiorul declanșatorului acționează asupra
mecanismului de acționare (6) care deplasează contactul mobil (2) și întrerupe
circuitul electric dintre bornele siguranței;
5. Cameră de stingere - amorsează arcul electric care se produce la închiderea sau
deschiderea circuitului electric dintre bornele siguranței;
6. Mecanism de acționare contact mobil - acest mecanism prin intermediul unor
pârghii de acționare deplasează contactul mobil la apariția unui supracurent sau la
acționarea manetei de rearmare(7);
7. Manetă de rearmare – prin intermediul mecanismului de acționare (6) acționează
asupra contactului mobil (2) și închide sau deschide manual circuitul electric dintre
bornele siguranței.
Figura 3.5 Elementele constructive ale unei siguranțe automate

57
FUNCȚIONAREA SIGURANȚEI AUTOMATE
Când siguranța este armată curentul trece prin siguranță de la borna 1 la borna 2 pe
următorul traseu:
Contact fix 1 – Contact mobil – Bobină electromagnet – Lamelă bimetalică –
Contact fix 2 (fig. 3.6)
Figura 3.6 Funcționare normală siguranță automată
La apariția unui supracurent de scurtcircuit bobina electromagnetului b atrage tija t

care deschide contactul mobil c prin intermediul mecanismului de acționare (fig. 3.7).
Figura 3.7 Decuplare siguranță automată la scurtcircuit

58
La apariția unui supracurent de suprasarcină lamela bimetalică b se încălzește și se

curbează acționând asupra mecanismului de acționare care deschide contactul mobil
c. La deschiderea contactului se întrerupe circulația curentului de la intrare spre
ieșire. (fig. 3.8).
Figura 3.8 Decuplare siguranță automată la suprasarcină
SIMBOLURILE ELECTRICE pentru siguranțe utilizate în schemele electrice:
SIGURANȚE FUZIBILE SIGURANȚE AUTOMATE
Figura 3.9 Simboluri siguranțe electrice

59
3.1.3 RELEE TERMICE
Releul termic – este un aparat electric de protecție care se utilizează pentru

protecția motoarelor electrice la supracurenți de suprasarcină de valori mici, cuprinși
între 1,2•In și 6•In.
Componenta de bază a releului termic este lamela bimetalică (fig. 3.10).
Bimetalul – este o bandă metalică realizată din două plăci metalice, cu coeficienți de
dilatare termică diferiți, îmbinate prin sudare, lipire sau nituire.
Când bimetalul este parcurs de curent (direct sau indirect) acesta se încălzește și se
curbează în direcția metalului cu coeficientul de dilatare mai mic.
Figura 3.10 Lamela bimetalică din releul termic
Figura 3.11 Tipuri constructive de relele termice

60
ELEMENTELE CONSTRUCTIVE ALE RELEULUI TERMIC TSA 16A (fig. 3.12).
1. Lamelă bimetalică – releul termic este prevăzut cu un set de trei lamele
bimetalice peste care se află câte o înfășurare (din bandă metalică) izolată față de
lamelă și conectată la bornele contactelor de forță a releului ( R-S, S-B, T-C);
2. Bornele contactelor de forță – releul termic este prevăzut cu șase borne pentru
contactele de forță (câte două borne pentru fiecare fază) din care trei sunt în partea
frontală (intrările R, S, T) iar trei sunt sub carcasa releului (ieșirile A, B, C);
3. Contactele de comandă – sunt plasate în stânga lamelelor bimetalice și sunt
formate dintr-un contact mobil (1) care se deplasează între două contacte fixe (2 și
3). În stare de funcționare normală contactul 1-3 este închis și contactul 1-2 este
deschis;
4. Tijă de acționare – este construită din material izolator și este plasată la capetele
libere ale lamelelor bimetalice. Când lamelele bimetalice se curbează deplasează
această tijă spre dispozitivul intermediar (5) care acționează asupra contactului de
comandă mobil;
5. Dispozitiv intermediar –este plasat între tija de acționare (4) și grupul de
contacte de comandă (3). Când tija de acționare se deplasează cu o anumită cursă,
acționează dispozitivul intermediar care deplasează contactul mobil moment în care
se deschide contactul de comandă 1-3 și se închide contactul de comandă 1-2.
6. Tijă de rearmare – când este apăsată închide contactul de comandă 1-3 care s-a
deschis când bimetalele releului au fost parcurse de supracurenți de suprasarcină.
7. Buton de reglare a curentului – prin rotirea acestui buton, dispozitivul
intermediar se apropie sau se depărtează de contactul de comandă mobil, fapt care
duce la deschiderea contactului de comandă 1-3 la o cursă mai mare sau mai mică a
tijei de acționare. În acest mod se reglează curentul la care declanșează releul
termic. Acest buton se află în partea frontală a releului lângă tija de rearmare.
Cu toate că sunt mai multe tipuri constructive de relee termice, elementele

constructive de bază precum și principiul de funcționare sunt aceleași pentru toate
tipurile de relee termice utilizate uzual la protecția motoarelor electrice.
Figura 3.12 Elementele constructive ale releului termic TSA.

61
ELEMENTELE CONSTRUCTIVE ALE RELEULUI TERMIC Schneider (fig. 3.13).
Figura 3.13 Elementele constructive ale releului termic Schneider LR2K.
1 – lamelă bimetalică;
2 – tijă de acționare;
3 – dispozitiv intermediar;
4 – contacte legătură cu lamele bimetalice (1L1-2T1; 3L2-4T2; 5L3-6T4);
5 – contacte de comandă (Normal închis 95-96; Normal deschis 97-98);
6 – dispozitiv de testare (dacă se deplasează spre stânga releul se armează, în
acest mod se simulează funcționarea releului);
7 – buton de reset (se apasă când releul este armat, pentru a revenii la starea
inițială) este echivalent cu tija de rearmare de la releul termic TSA;
8 – buton de reglare a curentului.
62
FUNCȚIONAREA RELEULUI TERMIC (fig. 3.14).
Înfășurările din jurul lamelelor bimetalice (R-A, S-B, T-C) sunt conectate în circuitul
de alimentare cu tensiune a motorului trifazat (se conectează în serie cu bobinele
motorului).
Contactul de comandă (1-3), contact normal închis, se află în instalația de comandă,
conectat în serie cu bobina contactorului care permite alimentarea cu tensiune a
motorului.
Când apare un defect electric sau mecanic la motor, acesta absoarbe din rețea un
curent mare, curent care străbate și înfășurările din jurul lamelelor bimetalice ale
releului termic. După un anumit timp, lamelele bimetalice se încălzesc, se curbează
și deplasează tija de acționare spre dispozitivul intermediar. (fig. 3.14 b).
Dispozitivul intermediar acționează asupra contactului mobil (3) și îl deplasează spre
contactul fix (2). Contactul 1-3 se deschide, bobina contactorului care alimentează
cu tensiune motorul nu mai primește alimentare și contactorul decuplează. În
această situație se întrerupe alimentarea cu tensiune a motorului iar acesta se
oprește.
Figura 3.14 Funcționarea releului termic

63
SIMBOLURILE ELECTRICE pentru releele termice utilizate în schemele electrice:
Contacte de forță Contact de comandă

Figura 3.15 Simbolurile contactelor releelor termice
Relee termice tripolare pentru curent alternativ de tip TSA şi se fabrică în mai multe
variante :
 TSA 10 reglează curenţi între 0,4....11 A
 TSA 16 reglează curenţi între 0,4....16 A
 TSA 32 reglează curenţi între 0,4...32 A
 TSAW 400 reglează curenţi între 80...400 A
 TSAW 630 reglează curenţi între 315....630 A
Caracteristica principală a releului termic este curentul reglat - Ir care trebuie să
îndeplinească următoarea condiţie In  Ir  1,2In
unde In = Pn / (√3Uncos)
Releele termice destinate motoarelor electrice trebuie să îndeplinească condiţiile:

 să nu declanşeze timp de 2 ore la un curent egal cu 1,05Ir
 să declanşeze în timp de 2 ore la un curent egal cu 1,2Ir
 să declanşeze în timp de 2 minute la un curent egal cu 1,5Ir
 să declanşeze în timp de 2...5 secunde la un curent egal cu 6Ir
64
3.2 APARATE ELECTRICE DE CONECTARE.
3.2.1 ÎNTRERUPĂTOARE PENTRU INSTALAȚII DE ILUMINAT.
În instalațiile electrice de iluminat lămpile electrice se alimentează cu tensiune prin
intermediul contactelor întrerupătoarelor. Întrerupătorul este prevăzut cu un contact
electric care se închide sau se deschide la acționarea clapetei întrerupătorului, fapt
care duce la alimentarea sau întreruperea alimentării cu tensiune a unei lămpi
electrice.
Principalele criterii de clasificare ale întrerupătoarelor sunt:
 În funcție de modul de montare:
o Întrerupătoare pe tencuială – PT (fig. 3.16 a);
o Întrerupătoare sub tencuială – ST (fig. 3.16 b);
 În funcție de numărul de contacte:
o Întrerupătoare simple (fig. 3.17 a);
o Întrerupătoare duble (fig. 3.17 b);
o Întrerupătoare triple (fig. 3.17 c).
a b
Figura 3.16 Întrerupătoare pentru instalații de iluminat (a - PT , b - ST)
a b c
Figura 3.17 Tipuri de întrerupătoare: a - simplu ; b – dublu , c - triplu
65
ETAPELE MONTĂRII UNUI ÎNTRERUPĂTOR LEGRAND (fig. 3.18):
 Se dezizolează capetele conductoarelor din doză și se introduc în bornele 1 și
L din spatele întrerupătorului (se apasă clapeta corespunzătoare bornei, se
ține clapeta apăsată și se introduce capătul dezizolat al conductorului în
orificiul contactului apoi se lasă clapeta. Pentru scoaterea conductorului din
contact se apasă clapeta contactului, se ține apăsată și se trage conductorul);
La întrerupătorul dublu, la borna L se conectează conductorul de fază iar la
bornele 1 și 2 se conectează conductoarele care merg spre lămpi. Dacă
întrerupătorul are numai trei borne, faza se conectează la borna care este
singură pe un rând iar la bornele care sunt două pe un rând se conectează
conductoarele care merg spre lămpi.
 Se fixează corpul întrerupătorului în doză cu ajutorul șuruburilor S (orificiile R
se utilizează pentru fixarea întrerupătorului într-o doză pentru rigips) ;
 Se fixează clapeta (la întrerupătorul simplu) sau clapetele (la întrerupătorul
dublu) în partea frontală a întrerupătorului prin apăsare;
 Se fixează rama întrerupătorului tot în partea frontală prin apăsare.
Pentru demontare se parcurg etapele în sens invers.
b
Figura 3.18 Montare întrerupător: a – simplu ; b – dublu
66
ÎNTRERUPĂTOARE CU REVENIRE – tip sonerie (fig. 3.19).

Spre deosebire de întrerupătoarele simple, la întrerupătoarele cu revenire clapeta
revine automat în poziția inițială când nu este apăsată. Deci contactul întrerupătorului
rămâne închis atât timp cât se menține clapeta întrerupătorului apăsată.
Clapeta întrerupătorului cu revenire este prevăzută cu un arc care are rolul de a
aduce clapeta automat în poziția inițială.
Contactul întrerupătorului cu revenire este format din două piese: o piesă mobilă
acționată de clapetă și o piesă fixă.
Aceste întrerupătoare se utilizează pentru acționarea soneriilor electrice, pentru
comanda lămpilor unei instalații de iluminat de scară și în alte instalații unde este
necesar un impuls de comandă.
Întrerupătoarele cu revenire pot fi simple (cu o singură clapetă și două borne) sau
duble cu două clapete și trei sau patru borne.
Figura 3.19 Întrerupător cu revenire simplu.
67
3.2.2 COMUTATOARE PENTRU INSTALAȚII DE ILUMINAT.
Comutatoarele se utilizează în instalațiile de luminat pentru alimentarea sau
întreruperea alimentării cu energie a lămpilor electrice din două sau mai multe
puncte.
Pentru comanda lămpilor electrice din două puncte se utilizează două comutatoare
de capăt (cap scară), iar pentru comanda lămpilor electrice din mai multe puncte se
utilizează două comutatoare de capăt între care se intercalează mai multe
comutatoare în cruce.
a. COMUTATORUL DE CAPĂT (fig. 3.20).
Într-o instalație de iluminat pentru comanda lămpilor electrice din două puncte se
utilizează întotdeauna două comutatoare de capăt (în fiecare punct se plasează un
comutator). Un comutator de capăt are un grup de contacte format dintr-un contact
mobil care se deplasează între două contacte fixe, deci are trei borne de legătură.
Fiecare grup de contacte este acționată de o clapetă.
Comutatorul de capăt simplu (fig. 3.20 a) are trei borne și o clapetă iar comutatorul
de capăt dublu (fig.3.20 b) are șase borne și două clapete.
Figura 3.20 Comutatoare de capăt: a – simplu ; b – dublu

68
b. COMUTATORUL ÎN CRUCE (fig. 3.21).
Comutatoarele în cruce se utilizează întotdeauna împreună cu două comutatoare de
capăt. În funcție de numărul de puncte din care se dorește comanda lămpilor
electrice, între două comutatoare de capăt se intercalează un număr de comutatoare
în cruce. Un grup de contacte de la comutatorul în cruce este format din două
contacte mobile și patru contacte fixe conectate între ele două câte două.
Comutatorul în cruce are patru borne (două intrări și două ieșiri) și o clapetă.
Figura 3.21 Comutator în cruce
SIMBOLURILE ELECTRICE pentru întrerupătoare și comutatoare utilizate în

schemele electrice:
SIMBOL
APARAT
Scheme el. desfășurate Scheme el. monofilare
Întrerupător simplu
Întrerupător dublu
Întrerupător sonerie
Comutator de capăt
Comutator cruce
69
3.2.3 PRIZE ȘI FIȘE.
Prizele și fișele se utilizează pentru racordul la rețeaua electrică a consumatorilor.
Priza este fixă, conectată între fază și nul fiind permanent sub tensiune.
Fișa este conectată prin intermediul unui cablu flexibil izolat la consumatorul mobil.
Pentru alimentarea cu tensiune a consumatorului mobil fișa (ștecherul) acestuia se
introduce în priză.
Prizele pot fi montate pe tencuială sau sub tencuială (în doză de aparat).
Prizele sunt de mai multe tipuri(fig. 3.22): simple, duble, cu contact de protecție,
monofazate, trifazate cu trei poli, trifazate cu trei poli și contact de protecție.
a b
c
f
d e
Figura 3.22 PRIZE: a- simplă; b- dublă; c- pe tencuială cu contact de protecție;

d- simplă cu contact de protecție; e-dublă cu contact de protecție; f- trifazată
Simbolurile electrice pentru prize utilizate în schemele electrice monofilare:

Priză simplă Priză dublă Priză cu contact de protecție
70
ETAPELE MONTĂRII UNEI PRIZE ( fig. 3.23 și fig 3.24):
 Se conectează conductoarele de fază, nul și nulul de protecție la bornele
prizei. ATENȚIE! Nulul de protecție ( de obicei are culoarea verde sau verde-
galben) se conectează la contactul din mijloc (care are simbolul împământare)
iar faza la borna din dreapta față. La prizele cu șuruburi (fig. 3.23 a) se
introduc conductoarele dezizolate în borne și se strâng șuruburile (B1 și B2)
iar la prizele cu contacte automate (fig. 3.24 a) se apasă clapeta contactului,
se introduce conductorul dezizolat apoi se lasă clapeta;
 Se montează corpul prizei în doză apoi se stâng șuruburile laterale care
fixează corpul prizei;
 Se verifică prezența tensiunii la bornele prizei după alimentarea cu
tensiune a circuitului. La prizele cu protecție pentru copii (fig 3.24 b) testarea
se face la clemele de TEST;
 Se montează capacul prizei – cu ajutorul unui șurub (S) (fig. 3.23 b) sau prin
apăsare (fig. 3.24 c);
 Se montează rama prizei prin apăsare (figura 3.23 c, fig. 3.24 d)
Figura 3.23 Montare priză cu contacte cu șuruburi
Figura 3.24 Montare priză cu contacte automate (cu clapetă)
ATENȚIE! Prizele se aleg în funcție de puterea consumatorului care se conectează

la priză. Cu cât puterea consumatorului este mai mare se alege o priză pentru curenți
mai mari. Sunt două categorii de prize monofazate: de 6 A și de 16 A.
71
Fișele (ștecherele) – pentru conectarea la prizele monofazate pot fi:
 Demontabile:
o Fără contact de protecție (fig. 3.25 a);
o Cu contact de protecție (fig. 3.25 b);
 Turnate:
o Fără contact de protecție (fig. 3.25 c);
o Cu contact de protecție (fig. 3.25 d).
a b c d
Figura 3.25 Fișe (ștechere) monopolare.
Conectarea unui ștecher la cablul de alimentare a unui consumator (fig. 3.26).

 Se demontează corpul ștecherului prin rotirea șurubului S (fig. 3.26 a);
 Se desfac șuruburile S1 și S2 pentru fixarea cablului (fig. 3.26 b);
 Se dezizolează capetele conductoarelor din cablul de alimentare și se
conectează la bornele ștecherului conform fig. 3.26 c.
Cablul se trece pe sub dispozitivul de prindere și se strâng șuruburile S1, S2.
ATENȚIE! La borna din mijloc (Np), sub care este simbolul ”împământare”
întotdeauna se conectează conductorul de culoare verde sau verde-galben.
Figura 3.26 Conectare ștecher monopolar la cablul de alimentare.

72
3.2.4 SENZORUL DE LUMINĂ CREPUSCUL ȘI DETECTORUL DE MIȘCARE.
Senzorul de lumină crepuscular (fig. 3.27) – este un dispozitiv care comandă
aprinderea unei lămpi electrice când luminozitatea scade sub un anumit nivel sau
comandă stingerea unei lămpi electrice când luminozitatea crește peste un anumit
nivel. Se utilizează foarte frecvent în instalațiile de iluminat public.
Figura 3.27 Senzori de lumină crepusculari.
Conectarea și funcționarea senzorului crepuscular.

Senzorul de lumină crepuscular este format dintr-un dispozitiv detector (fotocelulă)
un circuit electronic de prelucrare și amplificare a semnalului primit de la fotocelulă și
un releu care prin intermediul unor contacte închide sau deschide circuitul de
alimentare a lămpii electrice. Conductorul de fază ajunge la lampă prin intermediul
contactelor releului din interiorul senzorului.
Senzorul și lampa electrică se conectează în circuit ca în fig. 3.28
Figura 3.28 Conectare senzor de lumină crepuscular.
73
Detectorul de mișcare – este un dispozitiv de recunoaștere a mișcării corpurilor din
vecinătatea lui.
Senzorul de mișcare infraroșu pasiv (PIR) (fig. 3.29) – este un dispozitiv care
detectează radiațiile de căldură produse de corpuri aflate în mișcare
Figura 3.29 Senzori de mișcare în infraroșu pasivi (PIR).
Funcționarea și conectarea senzorului de mișcare PIR (fig. 3.30).

Radiațiile de căldură în infraroșu emise de corpurile în mișcare sunt captate de
sistemul de lentile al senzorului și concentrate pe senzorul piroelectric. Acest senzor
prelucrează și transformă radiațiile în semnale electrice care sunt preluate și
prelucrate de un circuit electronic. Acest circuit comandă un releu care prin
intermediul contactelor sale alimentează cu tensiune o lampă electrică.
Figura 3.30 Funcționare și montare senzor PIR.

74
3.2.5 VARIATORUL DE TENSIUNE (DIMMER-ul).
Variatorul de tensiune (fig. 3.31) – este un aparat de comandă care reglează
intensitatea luminoasă, respectiv nivelul de iluminare a unei lămpi electrice prin
reglarea tensiunii de alimentare a lămpii.
În instalațiile electrice de iluminat se conectează în locul întrerupătorului. Reglarea
intensității luminoase se face fie prin rotirea butonului variatorului fie prin apăsarea
succesivă a clapetei variatorului.
Variatoarele de tensiune se construiesc pentru tensiuni de 230 V și pentru diferite
puteri electrice. Variatoarele trebuie să fie compatibile cu tipul surselor de iluminat
(cu incandescență, cu LED-uri, cu halogen, fluorescente, etc.) și să aibă puterea
electrică mai mare sau cel puțin egală cu puterea electrică a sursei de iluminat.
Figura 3.31 Variatoare de tensiune.
Conectarea unui variator în locul unui întrerupător se face ca în figura 3.32:

 Conductorul de fază se conectează la borna L (borna cu săgeată verticală);
 Conductorul care merge spre lampă se conectează la borna C- comun (borna
cu săgeată oblică).
Figura 3.32 Conectarea unui variator de tensiune simplu.
75
3.2.6 CONTACTOARE PENTRU INSTALAȚIILE DE ACȚIONĂRI.
Contactorul electromagnetic (fig. 3.33) – este un aparat cu acționare
electromagnetică, cu o singură poziție stabilă, care alimentează sau întrerupe
alimentarea cu tensiune a unui motor electric, la comanda voită a unui operator.
Figura 3.33 Contactoare electromagnetice.
CONSTRUCȚIA CONTACTORULUI ELECTROMAGNETIC.

Contactorul electromagnetic este format din următoarele părți principale:
a. Circuitul electric de comandă (bobina contactorului);
b. Circuitul magnetic (miezurile magnetice ale contactorului);
c. Căile de curent (contactele contactorului);
d. Dispozitive de stingere a arcului electric (numai la contactoarele construite
pentru curenți mai mari de 32 A);
e. Dispozitive de susținere a elementelor (carcasa corpului contactorului,
carcasa capului contactorului, puntea mobilă)
76
a. Bobina contactorului (fig. 3.34) – este construită din mai multe spire din
conductor din cupru bobinate pe o carcasă electroizolantă și este prevăzută cu două
contacte pentru conectare în circuit. Bobina este plasată între cele două miezuri
magnetice. Bobina are rolul de a cupla contactorul când este alimentată cu tensiune.
Figura 3.34 Bobine contactoare electromagnetice.

Bobinele contactoarelor se construiesc pentru circuite de curent alternativ și curent
continuu pentru o gamă largă de tensiuni: 24 V, 48 V, 110 V, 230 V, 380 V.
Simbolul bobinei în schemele electrice -
b. Circuitul magnetic (fig.3.35) – este format din două miezuri magnetice construite
din lamele de oțel electrotehnic, sau pot fi turnate din material feromagnetic. Miezul
magnetic fix se află plasat în corpul contactorului iar miezul magnetic mobil este
solidar cu puntea mobilă din capul contactorului.
Miezurile contactoarelor de curent alternativ sunt prevăzute la extremități cu un inel
din cupru numit spiră în scurtcircuit. Acest inel are rolul de a atenua vibrațiile
produse de alternanțele curentului alternativ.
Cele două spire în scurtcircuit pot fi plasate numai pe un singur miez magnetic sau
pot fi plasate câte una pe ambele miezuri magnetice (în această situație ele nu
trebuie să fie suprapuse când se montează contactorul).
Figura 3.35 Miezuri magnetice contactor electromagnetic.

77
c. Contactele contactorului (fig. 3.36 a) – au rolul de a închide sau deschide
circuitul de alimentare cu tensiune a unui motor electric.
Un contactor are mai multe grupe de contacte. Fiecare grupă de contacte este
formată dintr-un contact mobil și două contacte fixe (fig.3.36 b). Contactele fixe sunt
plasate pe carcasa capului contactorului, iar contactele mobile sunt plasate pe
puntea mobilă a contactorului. Contactele sun construite din lamele din cupru sau
alamă și sunt prevăzute la un capăt cu un șurub pentru fixarea conductorului de
legătură iar la celălalt capăt cu o piesă de contact (sub forma unei pastile) construită
din argint industrial (75% Ag + 25% Cu).
Contactoarele electromagnetice au două categorii de contacte:
 Contacte de forță (principale) - care se conectează în circuitul de alimentare
cu tensiune a motorului. Aceste contacte se notează cu litere și sunt normal
deschise (ND);
 Contacte de comandă (auxiliare) – care se conectează în circuitul de
comandă. Aceste contacte se notează cu cifre și pot fi normal deschise și
normal închise (NÎ).
Figura 3.36 Contactele contactorului electromagnetic.

Simbolurile contactelor în schemele electrice:
Contacte principale Contacte auxiliare
Normal deschise Normal închise
78
FUNCȚIONAREA CONTACTORULUI ELECTROMAGNETIC (fig. 3.37).

Bobina contactorului împreună cu cele două miezuri magnetice între care este
plasată, formează un electromagnet. Între cele două miezuri magnetice există un
spațiu de aer numit întrefier unde au loc toate fenomenele electromagnetice.
Acest spațiu de aer există datorită unui resort care se află între miezul magnetic
mobil și carcasa bobinei. Resortul împinge miezul magnetic mobil împreună cu
puntea mobilă în sus și menține contactele principale deschise. În această situație
contactorul este decuplat.
La alimentarea bobinei cu tensiune, prin aceasta circulă un curent care creează în
jurul ei un câmp magnetic care atrage miezul magnetic mobil spre miezul magnetic
fix închizându-se astfel circuitul magnetic prin care circulă fluxul magnetic.
Deoarece miezul magnetic mobil este solidar cu puntea mobilă pe care se află
contactele mobile, puntea se va deplasa în jos odată cu contactele mobile și astfel
toate contactele contactorului își vor schimba poziția (cele deschise se închid, iar
cele închise se deschid). În această situație contactorul este cuplat și se închid
circuitele de alimentare cu tensiune a motorului.
Dacă se întrerupe alimentarea cu tensiune a bobinei contactorului, prin bobină nu
mai circulă curent iar câmpul magnetic dispare. La dispariția câmpului magnetic
forțele exercitate de către acesta către miezul magnetic mobil dispar, iar resortul
dintre bobină și miezul magnetic mobil împing puntea mobilă în sus și toate
contactele își schimbă poziția (cele închise se deschid iar cele deschise se închid).
.
Figura 3.37 Funcționarea contactorului electromagnetic.
79
DEMONTAREA CONTACTORULUI ELECTOMAGNETIC(Schneider LC1 E06 10)
1. Se demontează capul contactorului (se desfac cele două șuruburi frontale care
fixează capul contactorului de corpul contactorului) (fig.3.38). ATENȚIE la arcul
antagonist fixat pe miezul magnetic mobil. Se scoate acest arc.
Figura 3.38 Demontare cap contactor.

2. Din corpul contactorului se scoate bobina și miezul magnetic fix (fig.3.39a)
Se demontează dispozitivul de amortizare a miezului magnetic (fig. 3,39 b).
Figura 3.39 Demontare bobină și miez magnetic fix.

80
3. Se demontează cele două capace care protejează bornele contactelor de
deasupra-spate (fig. 3.40 a) și capacele care protejează bornele contactelor din față
(fig. 3.40 b). Pentru demontarea unui capac de deasupra-spate se apasă spre
interior clemele laterale apoi se împinge capacul în sus. Pentru demontarea unui
capac din față se împinge capacul în sus.
Figura 3.40 Demontare capace contacte.

4. Se demontează contactele fixe (fig. 3.41). Se desface șurubul contactului, prin
rotirea acestui spre stânga (nu de desface de tot), apoi se împinge șurubul, cu tot cu
contact, în sus. Dacă nu se deplasează se mai desface puțin șurubul.
Figura 3.41 Demontare contacte fixe.

81
5. Se scoate puntea mobilă și se demontează miezul magnetic mobil (fig. 3.42).
Se apasă și se împinge miezul magnetic, în fața sau în spate, în sensul în care se
permite deplasarea. ATENȚIE la lamela metalică a miezului magnetic.
Figura 3.42 Demontare miez magnetic mobil.
MONTAREA CONTACTORULUI se face prin parcurgerea etapelor prezentate mai

sus în sens invers:
 Se montează miezul magnetic mobil;
 Se introduce puntea mobilă în capacul capului contactorului;
 Se montează contactele fixe;
 Se montează capacele care protejează contactele fixe;
 Se montează în corpul contactorului, miezul magnetic fix;
 Se montează bobina contactorului, peste miezul magnetic fix;
 Se montează arcul antagonist pe miezul magnetic mobil;
 Se fixează capul contactorului de corpul contactorului cu cele două șuruburi .
82
TEMA: APARATE ELECTRICE DE PROTECȚIE. SIGURANȚE ELECTRICE.
A. Precizează denumirea și rolul elementelor constructive ale siguranței
fuzibile cu filet din imaginea de mai jos:
1- Denumire …………………………………………………………………………………..
Rol ………………………………………………………………………………………….
2- Denumire …………………………………………………………………………………..
Rol ………………………………………………………………………………………….
3- Denumire …………………………………………………………………………………..
Rol ………………………………………………………………………………………….
4- Denumire …………………………………………………………………………………..
Rol ………………………………………………………………………………………….
5- Denumire …………………………………………………………………………………..
Rol ………………………………………………………………………………………….
83
B. Precizează denumirea elementelor constructive ale siguranței automate din
imaginea de mai jos. Precizează rolul elementelor (6) și (7):
1- ……………………………………………………………………………………………….
2- ………………………………………………………………………………………………..
3- ……………………………………………………………………………………………….
4- ………………………………………………………………………………………………..
5- ……………………………………………………………………………………………….
6- Denumire …………………………………………………………………………………..
Rol ……………………………………………………………………………………………...
…………………………………………………………………………………………………..
7- Denumire …………………………………………………………………………………..
Rol ……………………………………………………………………………………………...
…………………………………………………………………………………………………..
84
TEMA: APARATE ELECTRICE DE PROTECȚIE. RELEUL TERMIC.
A. Precizează denumirea și rolul elementelor constructive ale releului termic
1- Denumire …………………………………………………………………………………..
Rol ………………………………………………………………………………………….
2- Denumire …………………………………………………………………………………..
Rol ………………………………………………………………………………………….
3- Denumire …………………………………………………………………………………..
Rol ………………………………………………………………………………………….
4- Denumire …………………………………………………………………………………..
Rol ………………………………………………………………………………………….
5- Denumire …………………………………………………………………………………..
Rol ………………………………………………………………………………………….
6- Denumire …………………………………………………………………………………..
Rol ………………………………………………………………………………………….
7- Denumire …………………………………………………………………………………..
Rol ………………………………………………………………………………………….
85
B. Precizează denumirea elementelor constructive ale releului termic din
1- ……………………………………………………………………………………………….
2- ………………………………………………………………………………………………..
3- ……………………………………………………………………………………………….
4- ………………………………………………………………………………………………..
5- ……………………………………………………………………………………………….
6- ……………………………………………………………………………………………….
7- ……………………………………………………………………………………………….
C. Explică principiul de funcționare al unui releu termic:
…………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………..
86
TEMA: APARATE ELECTRICE DE CONECTARE. Întrerupătoare și comutatoare.
A. Precizează denumirea elementelor constructive ale întrerupătorului dublu
(Legrand) din imaginea de mai jos:
1- ……………………………………………………………………………………………….
2- ………………………………………………………………………………………………..
3- ……………………………………………………………………………………………….
4- ………………………………………………………………………………………………..
5- ……………………………………………………………………………………………….
6- ………………………………………………………………………………………………..
B. Precizează etapele montării unui întrerupător Legrand:
………………………………………………………………………………………….............
………………………………………………………………………………………….............
………………………………………………………………………………………….............
………………………………………………………………………………………….............
………………………………………………………………………………………….............
………………………………………………………………………………………….............
………………………………………………………………………………………….............
………………………………………………………………………………………….............
………………………………………………………………………………………….............
………………………………………………………………………………………….............
87
C. În funcție de simbolul marcat pe fiecare aparat de conectare precizează
denumirea aparatului respectiv:
1- ……………………………………………………………………………………………….
2- ……………………………………………………………………………………………….
3- ……………………………………………………………………………………………….
4- ……………………………………………………………………………………………….
Care din aparatele prezentate mai sus se utilizează pentru comanda a două lămpi
electrice din cinci locuri diferite (precizează și numărul de aparate care se
utilizează)?
…………………………………………………………………………………………………
88
TEMA: APARATE ELECTRICE DE CONECTARE. Contactorul electromagnetic.
A. Precizează denumirea elementelor constructive ale contactorului
electromagnetic din imaginea de mai jos, precum și rolul elementelor (3) și (6):
1- ……………………………………………………………………………………………….
2- ……………………………………………………………………………………………….
3- Denumire ………………………………………………………………………………….
Rol ………………………………………………………………………………………….
4- ……………………………………………………………………………………………….
5- ……………………………………………………………………………………………….
6- Denumire ………………………………………………………………………………….
Rol ………………………………………………………………………………………….
7- ……………………………………………………………………………………………….
89
B. După studierea imaginilor de mai jos precizează, în ordine cronologică,
etapele demontării a unui contactor Schneider:
1. ………………………………………………………………………………………………..
2. ………………………………………………………………………………………………..
3. ………………………………………………………………………………………………..
5. ………………………………………………………………………………………………..
6. ………………………………………………………………………………………………..
7. ………………………………………………………………………………………………..
8. ………………………………………………………………………………………………..
9. ………………………………………………………………………………………………..
10. ……………………………………………………………………………………………..
11. ……………………………………………………………………………………………
90
CAPITOLUL 4. TEHNOLOGIA DE EXECUȚIE A INSTALAȚIILOR

ELECTRICE
4.1 INSTALAȚII ELECTRICE DE ILUMINAT ȘI PRIZE.
4.1.1 SCHEME ELECTRICE PENTRU INSTALAȚIILE DE ILUMINAT ȘI PRIZE.
a. Semne convenționale.
Principalele semne convenționale utilizate în schemele electrice de iluminat și prize
monofilare sunt reprezentate în tabelul 4.1, iar pentru schemele electrice de
iluminat și prize desfășurate sunt reprezentate în tabelul 4.2
TABEL 4.1 Semne convenționale utilizate în schemele electrice monofilare
SIMBOL DENUMIRE SIMBOL DENUMIRE
Sonerie Întrerupător simplu (cu o

singură clapetă)
Contor energie Întrerupător dublu (cu două
clapete)
Întrerupător tip sonerie (cu
Siguranță fuzibilă
revenire)
Siguranță automată Comutator de capăt
Traseu cu mai multe Comutator de capăt dublu

conductoare (în acest caz 3)
Doză de ramificație Comutator în cruce
Doză de aparat Priză simplă
Lampă electrică cu incandescență Priză dublă
Lampă electrică fluorescentă Priză simplă cu contact de

protecție
TABEL 4.2 Semne convenționale utilizate în schemele electrice desfășurate

SIMBOL DENUMIRE SIMBOL DENUMIRE
Contact întrerupător
simplu Contact comutator de capăt
Contact întrerupător
dublu Contact comutator în cruce
Contact întrerupător tip

Contacte priză monopolară
sonerie (cu revenire)
91
CAPITOLUL 4. TEHNOLOGIA DE EXECUȚIE A INSTALAȚIILOR ELECTRICE
b. Reguli de conectare a aparatelor în instalaţiile de iluminat şi prize.
1. Conectarea prizelor.
Prizele se conectează între fază şi nul. Conductorul de fază se conectează la
contactul din dreapta - faţă al prizei iar conductorul de nul se conectează la contactul
din stânga faţă.
La prizele cu contact de protecţie, acest contact se conectează la nulul de protecţie.
2. Conectarea lămpilor electrice şi a întrerupătoarelor.
N
N
F
F
Conductorul de nul se conectează la contactul lateral (CL) al duliei, iar conductorul

de fază se conectează la un contact al întrerupătorului. Celălalt contact al
întrerupătorului se conectează la piesa de contact (CF) a duliei.
În cazul întrerupătorului bipolar (dublu), conductorul de fază se conectează la
contactul comun al întrerupătorului iar celelalte două contacte se conectează la
piesele de contact ale celor două lămpi electrice din circuit (un contact la fiecare
lampă).
3. Conectarea unei lămpi electrice cu două comutatoare de capăt.
N
Conductorul de nul se conectează direct la contactul lateral al duliei.

Conductorul de fază se conectează la contactul comun al unui comutator.
Piesa de contact a duliei se conectează la contactul comun de la celălalt comutator.
Contactele de ieşire ale comutatoarelor se conectează între ele două câte două.
4. Conectarea unui comutator în cruce cu 2 comutatoare de capăt şi o lampă.
N
Contactele comutatorului în cruce se conectează la contactele de ieşire a celor două

comutatoare de capăt (două la un comutator de capăt iar celelalte două la al doilea
comutator de capăt).
92
c. Citirea și funcționarea schemelor electrice simple de iluminat și prize.
1. SCHEMĂ ELECTRICĂ CU ÎNTRERUPĂTOARE, LĂMPI, SONERII ELECTRICE.
Figura 4.1 Schemă electrică de iluminat cu întrerupătoare și lămpi electrice
ELEMENTELE SCHEMEI ELECTRICE ȘI ROLUL LOR:

 F, N – siguranțe fuzibile – protejează instalația electrică la scurtcircuit;
 S – sonerie electrică – aparat electric de semnalizare acustică;
 H1, H2, H3 –lămpi electrice – transformă energia electrică în radiații
luminoase;
 K1 - întrerupător cu revenire – comandă soneria electrică S;
 K2 – întrerupător simplu – comandă lampa electrică H1;
 K3 – întrerupător dublu – comandă lămpile electrice H2 și H3.
FUNCȚIONAREA SCHEMEI ELECTRICE:

Conductorul de nul N este conectat direct la unul din contactele consumatorilor (S,
H1, H2, H3).
Conductorul de fază F este conectat direct la intrările întrerupătoarelor (K1, K2, K3).
Ieșirile din întrerupătoare sunt conectate la contactul liber al consumatorilor pe care
le comandă.
La închiderea contactului K1 faza F ajunge la contactul soneriei și aceasta sună.
La închiderea contactului K2 faza F ajunge la contactul soclului lămpii H1 și lampa
luminează.
La închiderea contactului 1 al întrerupătorului K3 faza F ajunge la contactul soclului
lămpii H2 și aceasta luminează.
La închiderea contactului 2 al întrerupătorului K3 faza F ajunge la contactul soclului
lămpii H3 și aceasta luminează.
93
2. SCHEMĂ ELECTRICĂ CU COMUTATOARE, LĂMPI, SONERII ELECTRICE.
Figura 4.2 Schemă electrică de iluminat cu comutatoare și lămpi electrice

 F, N – siguranțe fuzibile – protejează instalația electrică la scurtcircuit;
 H1, H2, H3 –lămpi electrice – transformă energia electrică în radiații
luminoase;
 K1, K2 – comutatoare cap scară – comandă lămpile electrice;
 K3, K4, K5 – comutatoare în cruce – comandă lămpile electrice;

Lămpile electrice H1, H2, H3, H4, H5 sunt conectate în paralel și când sunt
comandate luminează simultan.
Conductorul de nul N este conectat direct la un contact al soclului fiecărei lămpi.
Conductorul de fază F este conectat la intrarea primului comutator de capăt K1 apoi
trece prin cele trei comutatoare în cruce K2, K3, K4 și al doilea comutator de capăt
K2 și ajunge la celălalt contact de la dulia fiecărei lămpi.
Pentru executarea corectă a conexiunilor între comutatoare se procedează astfel:
 Se conectează contactul comun al comutatorului K1 la conductorul de fază F;
 Se conectează contactul comun al comutatorului K2 la unul din contactele
duliei fiecărei lămpi H1, H2, H3, H4, H5;
 Se conectează: ieșirile lui K1 cu intrările lui K3 ; ieșirile lui K3 cu intrările lui
K4 ; ieșirile lui K4 cu intrările lui K5 ; ieșirile lui K5 cu ieșirile lui K2.
 Se conectează conductorul de nul N la unul din contactele duliei fiecărei lămpi
H1, H2, H3, H4, H5.
În schema electrică prezentată mai sus se pot aprinde sau stinge lămpile electrice de
la fiecare din cele cinci comutatoare sau se pot aprinde lămpile de la oricare din cele
cinci comutatoare și se pot stinge de la oricare din celelalte patru comutatoare, sau
invers.
94
3. SCHEMĂ ELECTRICĂ CU PRIZE, ÎNTRERUPĂTOARE, LĂMPI, CONTOR.
Figura 4.3 Schemă electrică de iluminat cu contor, prize, întrerupătoare,

sonerie și lămpi electrice

 Fp, Np – siguranțe fuzibile din tabloul principal – protejează instalația
electrică la scurtcircuit;
 F1, F2, F3, N – siguranțe fuzibile din tabloul de distribuție - protejează
instalația electrică la scurtcircuit;
 Wh – contor monofazat – înregistrează consumul de energie electrică;
 P1, P2 – prize simple – alimentează cu energie consumatorii electrici;
 H1, H2–lămpi electrice – transformă energia electrică în radiații luminoase;
 S –sonerie electrică – transformă energia electrică în unde sonore;
 K1 – întrerupător simplu – comandă lampa electrică H1;
 K2 – întrerupător dublu – comandă soneria S și lampa electrică H2 .
95
Contorul monofazat este prevăzut cu o bobină de curent conectată la bornele 1 și
3 prin care trece faza Fp și o bobină de tensiune conectată la bornele 1 și 4-6.
Conductorul de fază Fp din tabloul principal este conectat la borna de intrarea 1 a
contorului iar conductorul de fază F din tabloul de distribuție este conectat la borna
de ieșire 3 a contorului. Deci, pentru înregistrarea consumului de energie prin bobina
de curent a contorului trece faza de la borna 1 la borna 3.
OBSERVAȚIE. Dacă faza F parcurge bobina de curent de la borna 3 la borna 1,
sensul curentului prin bobină se schimbă, se schimbă și sensul fluxului magnetic și
implicit sensul cuplului de rotire a discului, iar discul contorului se rotește în sens
invers (dacă contorul nu este prevăzut cu mecanism de blocare la rotire inversă).
 Conductorul de nul N se conectează la una din bornele consumatorilor H1,
H2, S, la borna din stânga-față a fiecărei prize P1 și P2, la bornele 4-6 Wh.
 Conductorul de fază F1 se conectează la priza P1 la borna din dreapta-față.
 Conductorul de fază F2 se conectează la priza P2 la borna din dreapta-față.
 Conductorul de fază F3 se conectează la întrările întrerupătoarelor K1 și K2.
OBSERVAȚIE. Prizele și lămpile electrice nu se conectează pe același circuit.
Pentru prize se utilizează unul sau mai multe circuite iar pentru lămpi electrice un
circuit maxim două.
În general pentru circuitele de prize se utilizează siguranțe fuzibile de 20A – 35A
iar pe circuitele de iluminat se utilizează siguranțe fuzibile de 10A – 16A.
 Priza se conectează între fază și nul.
 Ieșirea din întrerupătorul K1 se conectează la o bornă a duliei lămpii H1(la
contactul de fund al duliei).
 Ieșirea 1 a întrerupătorului K2 se conectează la o bornă a soneriei S.
 Ieșirea 2 a întrerupătorului K2 se conectează la o bornă a lămpii H2 (CF).
La activarea întrerupătorului K1, lampa H1 luminează, deoarece faza F3 trece prin

contactul închis al întrerupătorului K1 și ajunge la contactul CF al duliei lămpii.
La activarea contactului 1 al întrerupătorului K2, soneria S sună, deoarece faza F3

trece prin contactul închis (1) al întrerupătorului K2 și ajunge la contactul soneriei.
La activarea contactului 2 al întrerupătorului K2, lampa H2 luminează, deoarece faza

F3 trece prin contactul închis (2) al întrerupătorului K2 și ajunge la contactul CF al
duliei lămpii .
96
MODUL DE ÎNTOCMIRE A UNEI SCHEME ELECTRICE MONOFILARE.
Schema electrică monofilară este schema electrică simplificată a unei instalații
electrice de iluminat și prize. Această schemă se întocmește în funcție de modul și
locul de plasare a materialelor și aparatelor electrice într-o instalație parcurgându-se
următoarele etape principale:
 Se reprezintă simbolurile dozelor de ramificație, respectând locul lor de
plasare în instalație;
 Se reprezintă simbolurile aparatelor din instalație, respectând locul lor de
plasare în instalație (la lămpile electrice se precizează numărul acestora
pentru fiecare loc);
 Se reprezintă cu o singură linie traseele de legătură dintre dozele de
ramificație și aparatele electrice. Fiecare linie se intersectează cu mai multe
linii oblice în funcție de numărul de conductoare care parcurg acel traseu.
Exemplu de întocmire a schemei monofilare pentru instalația din fig. 4.4:
Figura 4.4 Panoplie demonstrativă cu instalație de iluminat și prize
ETAPE:
 Reprezint dozele de ramificație după cum sunt plasate pe panoplie
 Reprezint aparatele după locul de plasare pe panoplie;
 Reprezint traseele dintre aparate și dozele de ramificație;
 Pe fiecare traseu reprezint cu linii oblice numărul de conductoare care îl
parcurge.
Figura 4.5 Schema monofilară a unei instalații de iluminat și prize

97
4.1.2 EXECUTAREA INSTALAȚIILOR ELECTRICE DE ILUMINAT ȘI PRIZE.
a. Instalație electrică de iluminat cu contor monofazat, lampă electrică, sonerie,
întrerupător dublu.
Figura 4.6 Panoplie didactică cu o instalație electrică de iluminat
MATERIALE ȘI APARATE UTILIZATE LA REALIZAREA INSTALAȚIEI.

1- doză de ramificație – se utilizează pentru realizarea conexiunilor dintre
conductoarele aparatelor de pe panoplie;
2 – doză de aparat – se utilizează pentru fixarea întrerupătoarelor și comutatoarelor
pe panoplie;
3 – tuburi de protecție – se utilizează pentru plasarea conductoarelor pe traseele
dintre aparate, dozele de aparate și dozele de ramificație;
4 – conductoare de legătură – se utilizează pentru conectarea electrică a
contactelor aparatelor electrice din instalație;
5 - siguranțe fuzibile – aparate de protecție la supracurent de scurtcircuit;
6 - contor monofazat – aparat de înregistrare a consumului de energie electrică;
7 – sonerie electrică – aparat de semnalizare acustică;
8 – dulie (soclu lampă electrică) – aparat de conectare a lămpii electrice în circuit;
9 – întrerupător dublu - aparat de comandă a lămpii și a soneriei electrice.
98
SCHEMELE ELECTRICE ALE INSTALAȚIEI DE PE PANOPLIA DIN FIG 4.6.
Figura 4.7 Schema electrică desfășurată
Figura 4.8 Schema electrică de conexiuni în doze
Figura 4.9 Schema electrică monofilară

99
EXECUTAREA PRACTICĂ A CONEXIUNILOR ÎN DOZE.
Practic, conexiunile în doza de ramificație se execută conform schemei din fig. 4.8.
Cercurile din doză reprezintă mănunchiurile de conductoare, iar cifrele din interiorul
cercurilor reprezintă ordinea cronologică de executare a mănunchiurilor.
Pentru executarea unui mănunchi, în primul rând se identifică conductoarele care
alcătuiesc mănunchiul respectiv, apoi se conectează între ele conductoarele
identificate.
Etapele executării conexiunilor în doza de ramificație:
Identificarea conductoarelor se face cu un ohmmetru sau buzzer astfel (fig. 4.10):

 Se conectează o tasta a aparatului (tasta neagră) la contactul aparatului unde
este capătul conductorului care dorim să-l identificăm;
 Se conectează cealaltă tastă a aparatului (tasta roșie), pe rând, la
conductoarele din doză care vin dinspre aparatul respectiv;
 Conductorul pe care aparatul indică continuitate (0) sau buzzerul sună, este
conductorul căutat.
Figura 4.10 Identificarea conductoarelor unei dulii cu ohmmetrul digital.
Identificarea contactului comun al întrerupătorului bipolar – se va explica la

prezentarea următoarei instalații electrice.
100
b. Instalație electrică de iluminat cu prize, întrerupător dublu și lămpi electrice.
Figura 4.11 Panoplie didactică cu o instalație electrică de iluminat și prize

1- doze de ramificație – se utilizează pentru realizarea conexiunilor dintre
2 – doze de aparat – se utilizează pentru fixarea întrerupătorului și prizelor pe
panoplie;
6 – priză simplă – aparat de conectare care alimentează cu energie consumatorii
electrici;
7 – priză dublă – aparat de conectare care alimentează cu energie consumatorii
electrici;
8 – întrerupător dublu - aparat de comandă a lămpii și a soneriei electrice.
9 – dulie (soclu lampă electrică) – aparat de conectare a lămpii electrice în circuit;
101
102
Etapele executării conexiunilor în doza de ramificație:
Identificarea conductoarelor se face cu un ohmmetru sau buzzer după cum s-a

explicat la punctul a.
Identificarea contactului comun al întrerupătorului bipolar se face cu un

ohmmetru sau buzzer astfel:
 Se fixează ambele clapete ale întrerupătorului pe poziția deschis (clapetele
sunt pe poziția deschis dacă la conectarea ohmmetrului pe oricare din două
conductoare ale întrerupătorului, acesta nu indică continuitate sau buzzerul nu
sună);
 Se conectează o tasta a aparatului pe unul din conductoarele întrerupătorului;
 Cealaltă tastă se conectează, pe rând, pe celelalte două conductoare ale
întrerupătorului. La fiecare conectare, fiecare clapetă se comută pe poziția
închis apoi înapoi pe poziția deschis.
 Dacă la fiecare conectare pe cele două conductoare, pe o poziție a unei
clapete aparatul indică continuitate iar pe cealaltă poziție a aceleași clapete
aparatul nu indică continuitate, prima tastă a aparatului este conectată la
contactul comun al întrerupătorului.
 Dacă la conectarea celei de-a doua taste pe unul din celelalte două
conductoare ale întrerupătorului, aparatul nu indică continuitate la comutarea
ambelor clapete de pe o poziție pe alta, atunci prima tastă nu este conectată
la contactul comun. În această situație tasta aparatului se conectează pe alt
conductor al întrerupătorului și se repetă procedura explicată mai sus.
ATENȚIE. După fiecare comutare a unei clapete pe poziția închis, după
ce se observă indicația aparatului, se revine cu clapeta înapoi în poziția
deschis.
103
c. Instalație electrică de iluminat cu comutatoare și lămpi electrice.
Figura 4.15 Panoplie didactică cu o instalație electrică de iluminat cu

comutatoare de capăt și comutatoare în cruce

1- doze de ramificație – se utilizează pentru realizarea conexiunilor dintre
2 – doze de aparat – se utilizează pentru fixarea întrerupătorului și prizelor pe
panoplie;
6 – comutator de capăt – aparat de comandă a lămpilor electrice;
7 – comutator în cruce – aparat de comandă a lămpilor electrice;
8 – dulie (soclu lampă electrică) – aparat de conectare a lămpii electrice în circuit.
104

105

Etapele executării conexiunilor în doza de ramificație.
Identificarea contactului comun al comutatorului de capăt se face cu un

 Se conectează o tastă a ohmmetrului la unul din cele trei conductoare ale
comutatorului;
 Se conectează cealaltă tastă a ohmmetrului, pe rând, la celelalte două
conductoare la comutatorului. La fiecare conectare se comută clapeta de pe o
poziție pe alta;
 Dacă la conectarea celei de-a doua taste a aparatului pe oricare din celelalte
două conductoare ale comutatorului, pe o poziție a clapetei aparatul indică
continuitate iar pe cealaltă poziție nu indică continuitate, prima tastă a
ohmmetrului este conectată la contactul comun al comutatorului.
106
Identificarea intrării (I) și a ieșirii (E) de la comutatorul în cruce se face cu un
 Se conectează tastele ohmmetrului la oricare două conductoare din cele patru
conductoare ale comutatorului. ATENȚIE. Conductoarele libere nu trebuie
să fie în contact direct (scurtcircuit);
 Se acționează clapeta comutatorului de pe o poziție pe alta. Dacă în ambele
poziții ale clapetei ohmmetrul nu indică continuitate (sau buzzerul nu sună),
tastele ohmmetrului sunt pe intrare (I) sau pe ieșire (E).
 Dacă pe una din pozițiile clapetei ohmmetrul indică continuitate (sau buzzerul
sună), tastele ohmmetrului NU sunt pe intrare sau ieșire. În această situație o
tastă rămâne pe conductorul la care a fost conectată iar cealaltă tastă se
conectează la unul din celelalte conductoare și se repetă procedeul descris
mai sus.
VERIFICAREA FUNCȚIONĂRII CORECTE A UNEI INSTALAȚII EXECUTATE PE

PANOPLIA DEMONSTRATIVĂ.
a. Verificarea fără alimentare cu tensiune ( la rece):

 Plasez lămpile electrice în duliile de pe panoplie;
 Conectez tastele ohmmetrului la cele două siguranțe fuzibile sau automate;
 Dacă ohmmetrul indică rezistență electrică, schimb poziția clapetelor
întrerupătoarelor sau comutatoarelor până ce aparatul nu mai indică nimic;
 Activez pe rând fiecare clapetă a întrerupătoarelor sau comutatoarelor.
Aparatul trebuie să indice rezistență electrică la fiecare activare. După
activarea unei clapete pe poziția închis aceasta se comută înapoi pe poziția
deschis.
 Dacă la conectarea tastelor la cele două siguranțe, sau la activarea unei
clapete a unui întrerupător, aparatul indică continuitate (scurtcircuit), atunci
este un defect, sau se ating două mănunchiuri dintr-o doză de conexiuni.
b. Verificarea instalației sub tensiune (la cald):
 Se alimentează cu tensiune montajul și se verifică cu creionul de fază,
prezența fazei la siguranța F (dacă nu este, se inversează ștecherul în
priză).
 Se verifică cu lampa de tensiune prezența tensiunii la siguranțele F și N;
 Se activează, pe rând, clapetele întrerupătoarelor și comutatoarelor și se
observă dacă funcționează consumatorul (lampa sau soneria)
corespunzător contactului respectiv.
107
4.2 INSTALAȚII ELECTRICE DE ACȚIONĂRI.
4.2.1 SCHEME ELECTRICE PENTRU INSTALAȚII ELECTRICE DE ACȚIONĂRI.
a. Semne convenționale.
TABEL 4.3 Semne convenționale utilizate în schemele de acționări electrice
SIMBOL NOTAȚIE DENUMIRE SIMBOL NOTAȚIE DENUMIRE
Contact normal
B închis – buton C Bobină contactor
comandă cu electromagnetic
revenire (BO)
Contact normal
B deschis –buton d Bobină releu
comandă cu comandă
revenire (BP)
Contact normal
B deschis – buton dt Bobină releu de
comandă cu timp
reţinere
Contact normal Contact de
B deschis cu e comandă normal
revenire –buton închis - releu
sonerie termic
Contact de
C-contactor
comandă normal a Întreruptor
d-releu închis (contactor, pârghie, separator
releu)
Contact de
C-contactor
comandă normal C Contacte de forţă
d-releu deschis ND (contactor)
(contactor, releu)
Contact de
C e Contacte de forţă
comandă -
releu termic
comutator
Contact NÎ cu
dt temporizare la m Motor de curent
acţionare (releu alternativ trifazat
timp)
Contact NÎ cu Motor de curent
dt temporizare la m alternativ
revenire (releu
timp) monofazat
Contact ND cu
dt temporizare la m Motor de curent
acţionare (releu continuu
timp)
Contact ND cu
dt temporizare la H Lampă electrică
revenire (releu de semnalizare
timp)
108
b. Citirea și funcționarea schemelor electrice de acționări.
1. Schema electrică pentru PORNIREA DIRECTĂ a unui motor electric trifazat.
a. Schema electrică de forță b. Schema electrică de comandă

Figura 4.19 Schema electrică pentru pornirea directă a unui ME
ELEMENTELE SCHEMEI ELECTRICE ȘI ROLUL ACESTORA.
 e1….e5 – siguranțe fuzibile – protejează instalația la scurtcircuit;

 a R-A S-B T-C – contactele întrerupătorului trifazat – închide circuitul de
alimentare cu tensiune a motorului electric;
 C1R-A S-B T-C – contactele principale ale contactorului C1 – alimentează sau
întrerupe alimentarea cu tensiune a motorului electric;
 eR-A S-B T-C - contactele principale (lamelele bimetalice) ale releului termic
– protejează motorul la supracurenți de suprasarcină;
 M – motor electric trifazat cu rotorul în scurtcircuit;
 e1-3 – contact de comandă normal închis al releului termic – întrerupe
alimentarea cu tensiune a bobinei contactorului la suprasarcină;
 BO7-9 – contactul normal închis al butonului de oprire – întrerupe
alimentarea cu tensiune a bobinei contactorului la activarea butonului;
 BP16-8 – contactul normal deschis al butonului de pornire – alimentează
cu tensiune bobina contactorului când butonul este activat;
 C12-4 – contact de comandă al contactorului C1 (contact de
automenținere) – menține tensiune la bornele bobinei când butonul de
pornire este dezactivat (contactul BP16-8 este deschis);
 C11-0 – bobina contactorului – cuplează contactorul când este alimentată cu
tensiune.
109
FUNCȚIONAREA SCHEMEI ELECTRICE.
O instalație electrică de acționări este formată din două părți:
 Instalația electrică de forță – care alimentează cu tensiune motorul electric;
 Instalația electrică de comandă – care comandă pornirea și oprirea motorului.
La fiecare instalație îi corespunde o schemă electrică.
a. Schema electrică de forță (fig. 4.19 a).
În această schemă sunt reprezentate contactele de forță ale aparatelor de conectare
și protecție a motorului electric.
Când contactorul C1 cuplează, cele trei faze R, S, T trec prin contactele principale
ale contactorului C1 apoi prin bimetalele releului termic e și ajung la bornele
motorului, situație în care motorul pornește.
Dacă în timpul funcționării motorului apare un defect electric sau mecanic, bobinele
motorului absorb un curent mare de la rețea, curent care parcurge bimetalele releului
termic. În această situație acestea se încălzesc, se curbează și deschid contactul de
comandă al releului din circuitul de comandă, fapt care duce la decuplarea
contactorului și oprirea motorului.
Rolul întreruptorului trifazat a este de a întrerupe alimentarea cu tensiune a instalației
de forță în situația în care se lucrează la această instalație.
b. Schema electrică de comandă (4.19. b).

În această schemă sunt reprezentate contactele de comandă și bobina contactorului
electromagnetic C1, contactele de comandă al releului termic e, contactele
butoanelor de comandă BO și BP1.
La borna C10 a bobinei contactorului este conectat conductorul de nul N prin

contactul de comandă normal închis al releului termic e1-3.
La activarea butonului de pornire BP1, contactul normal deschis BP16-8 se închide,

moment în care contactorul C1 cuplează, deoarece faza R ajunge la borna 1 a
bobinei C11-0 a contactorului pe următorul traseu:
R – e2 – BO7-9 – BP16-8 – C11
La dezactivarea butonului de pornire, contactul BP16-8 se deschide, dar faza se

menține la borna 1 a bobinei C11-0 a contactorului pe următorul traseu de
automenținere:
C11 – C14-2 – BO9-7 – e2 – R
La activarea butonului de oprire BO, contactul normal închis BO7-9 al butonului se

deschide, moment în care se întrerupe traseul fazei spre bobina contactorului și
contactorul decuplează. La decuplarea contactorului se întrerupe circuitul de
alimentare cu tensiune a motorului și acesta se oprește.
La apariția unui supracurent de suprasarcină în circuitul de forță, contactul de

comandă al releului termic e1-3 se deschide, moment în care se întrerupe traseul de
nul spre bobina contactorului și contactorul decuplează.
110
2. Schema electrică pentru INVERSORUL DE SENS ELECTRIC.
ELEMENTELE SCHEMEI ELECTRICE ȘI ROLUL

ACESTORA.
 e3….e5 – siguranțe fuzibile – protejează

instalația la scurtcircuit;
 a R-A S-B T-C – contactele întrerupătorului
trifazat – închide circuitul de alimentare cu
tensiune a motorului electric;
 C1R-A S-B T-C – contactele principale ale
contactorului C1 – alimentează sau
întrerupe alimentarea cu tensiune a
motorului electric la funcționarea în sensul 1;
 C2R-A S-B T-C – contactele principale ale
contactorului C2 – alimentează sau
întrerupe alimentarea cu tensiune a
motorului electric la funcționarea în sensul 2;
 eR-A S-B T-C - contactele principale (lamelele
bimetalice) ale releului termic – protejează
motorul la supracurenți de suprasarcină;
 M – motor electric trifazat cu rotorul în
scurtcircuit;
Figura 4.20 Schema electrică de forță a inversorului de sens
FUNCȚIONAREA SCHEMEI ELECTRICE DE FORȚĂ.
Sensul de rotație a unui motor electric asincron trifazat se schimbă prin schimbarea a
două faze de alimentare între ele.
Pentru sensul 1 de rotație, fazele ajung la bornele motorului prin intermediul
contactelor de forță ale contactorului C1 în ordinea R S T.
Pentru sensul 2 de rotație, fazele ajung la bornele motorului prin intermediul
contactelor de forță ale contactorului C2 în ordinea T S R.
Deci prin schimbarea fazelor R cu T se schimbă sensul de rotație a motorului M.
Contactoarele C1 și C2 nu au voie să fie cuplate în același timp deoarece se
scurtcircuitează fazele R cu T. Pentru rezolvarea acestei probleme sunt două soluții:
 Interblocaj mecanic între contactoare – contactoarele sun prevăzute cu un
dispozitiv care nu permite cuplarea unui contactor dacă celălalt contactor este
cuplat;
 Interblocaj electric – se realizează printr-un anumit mod de conectare în
instalația de comandă a contactelor de comandă ale celor două contactoare.
111
Figura 4.21 Schema electrică de comandă a inversorului de sens

 e1, e2 – siguranțe fuzibile – protejează instalația la scurtcircuit;
alimentarea cu tensiune a bobinei contactorului la activarea butonului;
 BP16-8 – contacul normal deschis al butonului de pornire BP1 –
alimentează cu tensiune bobina contactorului C1 când butonul este activat;
automenținere) – menține tensiune la bornele bobinei contactorului C1 când
butonul de pornire BP1 este dezactivat (contactul BP16-8 este deschis);
 C23-5 – contact de interblocaj electric – nu permite cuplarea contactorului
C1 când contactorul C2 este cuplat;
 C11-0 – bobina contactorului C1– cuplează contactorul C1 când este
alimentată cu tensiune;
 BP26-8 – contacul normal deschis al butonului de pornire BP2 –
automenținere) – menține tensiune la bornele bobinei contactorului C2 când
butonul de pornire BP2 este dezactivat (contactul BP26-8 este deschis);
 C13-5 – contact de interblocaj electric – nu permite cuplarea contactorului
C2 când contactorul C1 este cuplat;
 C21-0 – bobina contactorului C2 – cuplează contactorul C2 când este
alimentată cu tensiune.
112
FUNCȚIONAREA SCHEMEI ELECTRICE DE COMANDĂ.
La activarea butonului de pornire BP1, contactul butonului BP16-8 se închide iar faza
R ajunge la borna 1 a bobinei C11-0 a contactorului C1, pe următorul traseu:
R – e2 – BO7-9 – BP16-8 – C23-5 – C11
La dezactivarea butonului BP1, se deschide contactul BP16-8 , iar faza R se menține

la borna bobinei C11 a contactorului C1 pe următorul traseu de automenținere:
C11 – C25-3 – C14-2 – BO9-7 – e2 – R
Când cuplează contactorul C1 se deschide contactul se comandă normal închis C13-5

Cât timp acest contact este deschis la activarea butonului de pornire BP2 contactorul
C2 nu va cupla.
Pentru schimbarea sensului de rotație, mai întâi se oprește motorul prin activarea
butonului BO. La activarea acestui buton se deschide contactul BO7-9 și se întrerupe
circuitul fazei spre bobina contactorului C1, moment în care contactorul C1
decuplează iar contactul său C13-5 se închide.
La activarea butonului de pornire BP2, contactul butonului BP26-8 se închide iar faza
R ajunge la borna 1 a bobinei C21-0 a contactorului C2, pe următorul traseu:
R – e2 – BO7-9 – BP26-8 – C13-5 – C21

C21 – C15-3 – C24-2 – BO9-7 – e2 – R
Când cuplează contactorul C2 se deschide contactul se comandă normal închis C23-5

Cât timp acest contact este deschis la activarea butonului de pornire BP1 contactorul
C1 nu va cupla.
Conductorul de nul este conectat la bornele C10 și C20 a celor două contactoare prin
intermediul contactului de comandă al releului termic e1-3.
Cu această schemă electrică de comandă, trecerea motorului dintr-un sens în

celălalt sens se poate face numai cu oprirea motorului. Dacă se dorește ca trecerea
motorului dintr-un sens în celălalt sens să se facă direct, fără oprirea motorului, în
schema de comandă se adaugă următoarele contacte:
 Între C23-5 și C11 se plasează contactul B27-9;
 Între C13-5 și C21 se plasează contactul B17-9;
113
3. Schema electrică pentru PORNIREA STEA-TRIUNGHI a unui motor electric.
Figura 4.22 Schema electrică de forță pentru pornirea stea-triunghi

 C1R-A, S-B, T-C – contactele de forță ale contactorului C1(STEA) –
conectează bobinele motorului în STEA;
 C2R-A, S-B, T-C – contactele de forță ale contactorului C2(TRIUNGHI) –
conectează bobinele motorului în TRIUNGHI;
 C3R-A, S-B, T-C – contactele de forță ale contactorului C3(ALIMENTARE) –
alimentează cu tensiune trifazată bobinele motorului;

Pornirea motorului se face în două etape:
 În prima etapă cuplează contactorul C1 care conectează bobinele motorului
în stea și contactorul C3 care alimentează cu tensiune bobinele motorului.
 După un anumit timp (când motorul ajunge aproape de turație nominală)
decuplează contactorul C1 și cuplează contactorul C2 care conectează
bobinele motorului în triunghi, contactorul C3 rămâne cuplat.
Acest tip de pornire se utilizează pentru motoarele de puteri mari, peste 5,5 kW.
Deoarece la pornire se absoarbe un curent mare, bobinele motorului se conectează
mai întâi în stea, apoi, după un anumit timp, în triunghi. În stea fiecare bobină este
alimentată cu 220V iar în triunghi fiecare bobină este alimentată cu 380V.
114
Figura 4.23 Schema electrică de comandă pentru pornirea stea-triunghi

semiautomată

alimentarea cu tensiune a bobinei contactorului C3 la activarea butonului;
 B16-8 – contactul normal deschis al butonului de pornire B1(STEA) –
 C12-4 – contact comandă al contactorului C1 – alimentează cu tensiune
bobina contactorului C3 după cuplarea contactorului C1;
 C32-4 – contact de comandă al contactorului C3(contact automenținere) –
menține tensiunea la bornele bobinei contactorului C3 la dezactivarea
butonului B1 (la deschiderea contactului B16-8);
 C23-5 – contact de interblocaj electric între contactoarele C1 și C2B;
 B27-9 – contactul normal închis al butonului B2 (TRIUNGHI) – întrerupe
alimentarea cu tensiune a bobinei contactorului C1, contactorul decuplând;
 C13-5 – contact de comandă al contactorului C1 – permite cuplarea
contactorului C2 (TRIUNGHI) când contactorul C1(STEA) decuplează;
 C11-0, C21-0, C31-0 – bobine contactoare – cuplează contactorul
corespunzător când sunt alimentate cu tensiune.
115
La activarea butonului B1(STEA), contactul B16-8 se închide iar faza R ajunge la
borna C11 a bobinei contactorului C1(STEA) pe următorul traseu:
R – e2 – BO7-9 – B16-8 – C23-5 – B27-9 - C11
Contactorul C1 cuplează (se deschide contactul C13-5 și se închide contactul C12-4).
La cuplarea contactorului C1 se deschide contactul C13-5 care nu va permite

cuplarea contactorului C2(TRIUNGHI)
La cuplarea contactorului C1 se închide contactul C12-4 care permite ca faza R să

ajungă la borna C31 a contactorului C3 pe următorul traseu:
R – e2 – BO7-9 – B16-8 – C12-4 – C31
Contactorul C3 cuplează (se închide contactul de automenținere C32-4)
La dezactivarea butonului B1, se deschide contactul B16-8 , iar faza R se menține la

borna bobinei C31 a contactorului C3 pe următorul traseu de automenținere:
C31 – C34-2 – BO9-7 – e2 – R
Faza R se menține la borna bobinei C11 a contactorului C1 pe următorul traseu:

C11 – B29-7 – C25-3 – C14-2 - C34-2 – BO9-7 – e2 – R
La activarea butonului B2(TRIUNGHI), se deschide contactul B27-9, moment în care

contactorul C1 decuplează, deoarece se întrerupe traseul fazei la borna C11 a
contactorului C1.
La decuplarea contactorului C1, se închide contactul C13-5, iar faza R ajunge la

borna C21 a bobinei contactorului C2(TRIUNGHI) pe următorul traseu:
R – e2 – BO7-9 – C32-4 – C13-5 – C21
Contactorul C2 cuplează (se deschide contactul C23-5).
Faza R se menține la borna bobinei C21 a contactorului C2 pe următorul traseu:

C21 – C15-3 - C34-2 – BO9-7 – e2 – R
La activarea butonului de oprire BO, se deschide contactul BO7-9, moment în care se

întrerupe traseul fazei R spre bobinele contactoarelor C2 și C3.
Contactoarele C2 și C3 decuplează, iar contactele lor revin în poziția normală,
poziție în care sunt în schema electrică de comandă.
Pentru pornirea stea-triunghi automată se utilizează un releu de timp cu

temporizare la acționare de la care se conectează în circuit două elemente:
 Bobina releului d2-10, se conectează în paralel cu bobina contactorului C1;
 Un contact normal închis cu temporizare la acționare d5-6, care se conectează
în locul contactului B27-9 al butonului B2.
La pornirea stea-triunghi automată se utilizează un singur buton de pornire B1.
Trecerea de la stea la triunghi se face automat de către releul de timp, după timpul la
care a fost programat.
116
4. Schema electrică pentru MOTORUL CU DOUĂ VITEZE.
Motorul cu două viteze este prevăzut cu câte două înfăşurări pe fiecare fază. Cele
două înfăşurări pot fi conectate în serie (stea) pentru obţinerea vitezei mici sau pot fi
conectate în paralel (dublă stea) pentru obţinerea vitezei mari.
R S T R S T
U1 V1 W1 U1 V1 W1
U2 V2 W2 U2 V2 W2
U3 V3 W3 U3 V3 W3
a. Conexiunea stea (serie) b. Conexiunea dublă-stea (paralel)

Figura 4.24 Scheme de conectare a înfășurărilor unui motor cu 2 viteze
Figura 4.25 Schema electrică de forță a motorului cu două viteze

117

 C1R-A, S-B, T-C – contactele de forță ale contactorului C1(ALIMENTARE
STEA) – alimentează cu tensiune trifazată bobinele motorului (cele două
înfășurări ale fiecărei bobine sunt conectate în serie, iar prima stea este făcută
în interiorul motorului);
 C2R-A, S-B, T-C – contactele de forță ale contactorului C2(DUBLĂ STEA) –
conectează înfășurările bobinelor motorului în paralel;
 C3R-A, S-B, T-C – contactele de forță ale contactorului C3(ALIMENTARE
DUBLĂ STEA) – alimentează cu tensiune trifazată bobinele motorului (cele
două înfășurări ale fiecărei bobine sunt conectate în paralel, prima stea este
făcută în interiorul motorului, iar a două stea este făcută de contactorul C2);
La turație mică (1500 rot/min) cuplează contactorul C1 care alimentează cu tensiune

trifazată motorul electric la bornele U1, V1, W1. Bobinele motorului sunt conectate în
stea (fig. 4.24 a).
La turație mare (3000 rot/min) contactorul C1 decuplează și cuplează contactorul

C2, care face a două stea (fig. 4.24 b), și contactorul C3 care alimentează cu
tensiune bobinele motorului la bornele U2, V2, W2.
Fiecare bobină a motorului are câte două înfășurări cu câte 3 borne fiecare
înfășurare:
 U1, U2, U3;
 V1, V2, V3;
 W1, W2, W3.
Bornele U3, V3, W3 sunt scurtcircuitate între ele în interiorul motorului (formează
prima stea).
Bornele U1, V1, W1 și U2, V2, W2 sunt accesibile la cutia de borne ale motorului.
Bornele U1, V1, W1 sunt conectate la ieșirile contactelor de forță ale contactoarelor
C1 și C2 , iar bornele U2, V2, W2 sunt conectate la ieșirile contactelor de forță ale
contactorului C3 (fig. 4.25).
118
Figura 4.26 Schema electrică de comandă a motorului cu două viteze

alimentarea cu tensiune a bobinei contactoarelor C2 și C3 la activarea
butonului;
 BP16-8 – contactul normal deschis al butonului de pornire B1(stea) –
 C12-4 – contact comandă al contactorului C1 (contact automenținere) –
menține tensiunea la bornele bobinei contactorului C1 la dezactivarea
butonului BP1 (la deschiderea contactului BP16-8);
 BP27-9 – contactul normal închis al butonului de pornire B2(dublă stea) –
întrerupe alimentarea cu tensiune a bobinei contactorului C1 la activarea
butonului de pornire BP2 (decuplează contactorul C1);
 C23-5, C33-5 – contacte de interblocaj electric - nu permit cuplarea
contactorului C1 când contactoarele C2 și C3 sunt cuplate;
119
 BP26-8 – contactul normal deschis al butonului de pornire B2( dublă stea)
– alimentează cu tensiune bobina contactorului C2 când butonul este activat;
 BP17-9 – contactul normal închis al butonului de pornire B1(stea) –
întrerupe alimentarea cu tensiune a bobinei contactorului C2 la activarea
butonului de pornire BP1 (decuplează contactorul C2);
 C13-5 – contact de interblocaj electric - nu permit cuplarea contactoarelor
C2 și C3 când contactorul C1 este cuplat;
 C22-4 – contact comandă al contactorului C2 – permite cuplarea
contactorului C3 după ce a cuplat contactorul C2;
 C32-4 - contact comandă al contactorului C3 (contact automenținere) –
menține tensiunea la bornele bobinelor contactoarelor C2 și C3 la
dezactivarea butonului BP2 (la deschiderea contactului BP26-8);
 C11-0, C21-0, C31-0 – bobine contactoare – cuplează contactorul
corespunzător când sunt alimentate cu tensiune.

La activarea butonului BP1(stea), contactul BP16-8 se închide iar faza R ajunge la
borna C11 a bobinei contactorului C1(stea) pe următorul traseu:
R- e2 – BO7-9 – BP16-8 – BP27-9 – C23-5 – C33-5 – C11
Contactorul C1 cuplează (se închide contactul C12-4, se deschide contactul C13-5).

C11 – C35-3 – C25-3 - BP29-7 –C14-2 – BO9-7 - e2 – R
La activarea butonului BP2( dublă stea), contactul BP27-9 se deschide, moment în

care contactorul C1 decuplează, deoarece se întrerupe traseul fazei la borna C11 a
contactorului C1. La decuplarea contactorului C1, se închide contactul C13-5.
Tot la activarea butonului BP2 (dublă stea), contactul BP26-8 se închide iar faza R
ajunge la borna C21 a bobinei contactorului C2(dublă stea) pe următorul traseu:
R- e2 – BO7-9 – BP26-8 – BP17-9 – C13-5 – C21
La închiderea contactului C22-4, faza R ajunge la borna C31 a bobinei contactorului

C3(dublă stea) pe următorul traseu:
R- e2 – BO7-9 – BP26-8 – BP17-9 – C13-5 – C22-4 – C31

la bornele bobinelor C2 și C3 pe următorul traseu de automenținere:
C15-3 – BP19-7 –C34-2 – BO9-7 - e2 – R
La activarea butonului de oprire BO contactoarele C2 și C3 decuplează.
120
4.2.2 EXECUTAREA UNEI INSTALAȚII ELECTRICE DE ACȚIONĂRI.
a. Executarea practică a instalației electrice pentru pornirea directă a unui ME.
ETAPELE EXECUTĂRII INSTALAȚIEI ELECTRICE:
1. Identificarea aparatelor din schema electrică pe panoplia de lucru
Figura 4.27 Panoplie demonstrativă cu instalație electrică de acționări
Figura 4.28 Identificarea aparatelor din schema electrică pe panoplie
121
2. Identificarea simbolurilor din schema electrică la aparatele de pe panoplie
Figura 4.28 Identificarea simbolurilor din schema electrică la aparate
3. Verificarea contactelor identificate.
a. CONTACTELE NORMAL ÎNCHISE (3 – 5; 7 – 9)

Când conectez tastele ohmmetrului la bornele contactului, ohmmetrul INDICĂ
continuitate.
Dacă activez butonul sau contactorul, ohmmetrul NU mai indică continuitate.
b. CONTACTELE NORMAL DESCHISE (2 – 4; 6 – 8)
Când conectez tastele ohmmetrului la bornele contactului, ohmmetrul NU indică
continuitate. Dacă activez butonul sau contactorul, ohmmetrul indică continuitate.
c. BOBINA CONTACTORULUI
Când conectez tastele ohmmetrului la bornele bobinei, ohmmetrul indică rezistență
electrică.
d. CONTACTUL RELEULUI TERMIC (e1-3).
e. Când conectez tastele ohmmetrului la bornele contactului, ohmmetrul indică
continuitate.
122
Figura 4.29 Verificarea contactelor aparatelor de pe panoplie

123
4. Executarea instalației electrice de comandă
Conectez contactele aparatelor de pe panoplie între ele, cu conductor rigid, conform
schemei electrice de comandă astfel:
 conectez ieșirea din siguranța de nul (N) la una din bornele contactului NÎ a
releului termic e1-3, iar cealaltă bornă a contactului releului termic o conectez,
pe rând, la una din bornele bobinelor contactoarelor utilizate în instalația
electrică de comandă;
 conectez ieșirea din siguranța de fază (R) la intrarea contactului NÎ a butonului
de oprire BO7-9;
 de la ieșirea contactului NÎ a butonului de oprire BO7-9 execut conexiunile
dintre contactele aparatelor spre bobinele contactoarelor, PE VERTICALĂ,
conform schemei de comandă. Conexiunile se execută pe rând spre fiecare
bobină de contactor;
 conectez (acolo unde este cazul) contactele de automenținere ale
contactoarelor (C2-4) în paralel cu contactele butoanelor de pornire (BP6-8).
Figura 4.29 Executarea conexiunilor conform schemei electrice
124
5. Verificarea instalației ”la rece” (cu ohmmetrul) se face astfel:
 Conectez tastele ohmmetrului la bornele siguranțelor;
 Ohmmetrul nu trebuie să indice continuitate sau rezistență;
 Activez, pe rând, butoanele de pornire sau contactoarele;
 În funcție de schema de comandă, la activarea unui buton sau contactor
ohmmetrul trebuie să indice rezistență electrică.
Figura 4.30 Verificarea instalației electrice ”la rece”
6. Verificarea instalației ”la cald” (sub tensiune) se face astfel:

 Alimentez cu tensiune panoplia;
 Verific cu lampa de tensiune prezența tensiunii la cele două siguranțe R și N;
 Activez butoanele de pornire, pe rând, și verific dacă contactoarele cuplează
conform schemei electrice de comandă.
125
b. Executarea practică a instalației electrice pentru INVERSORUL DE SENS.
Figura 4.31 Panoplie demonstrativă cu instalație electrică de acționări
ETAPELE EXECUTĂRII INSTALAȚIEI ELECTRICE:

1. Identificarea simbolurilor din schemă la aparatele de pe panoplie
Figura 4.32 Identificarea contactelor electrice la aparatele de pe panoplie

126
2. Verificarea contactelor identificate
Figura 4.33 Verificarea contactelor aparatelor de pe panoplie
127
3. Executarea instalației electrice de comandă
Figura 4.34 Schema electrică de comandă INVERSOR DE SENS
128
Figura 4.35 Executarea conexiunilor conform schemei electrice
129
4. Verificarea instalației electrice executate
Figura 4.36 Verificarea instalației electrice ”la rece”
130
TEMA: Instalații electrice de iluminat. Desenarea schemelor electrice.
A. Desenează în Proficad schemele desfășurate ale instalațiilor electrice de
iluminat și prize din imaginile de mai jos:
Schemă desfășurată 1
131
B. Desenează în Proficad schemele monofilare ale instalațiilor electrice de
iluminat și prize din imaginile de mai jos:
Schemă monofilară 1
132
C. Desenează în Proficad schemele de conexiuni în doze ale instalațiilor
electrice de iluminat și prize din imaginile de mai jos
Schemă conexiuni în doze 1

133
D. Desenează în PROFICAD schemele electrice desfășurate, de conexiuni în
doze și monofilare pentru panopliile din imaginile de mai jos:
Panoplie demonstrativă pentru instalație electrică de iluminat și prize 1
Panoplie demonstrativă pentru instalație electrică de iluminat și prize 2
134
TEMA: Instalații electrice de iluminat. Identificare materiale și aparate.
A. Precizează denumirea și rolul fiecărui material și aparat de pe panoplia

demonstrativă din imaginea de mai jos:
1- ……………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………..
2- ……………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………..
3- ……………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………..
4- ……………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………..
5- ……………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………..
6- ……………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………..
7- ……………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………..
8- ……………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………..
9- ……………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………..
135
B. Precizează denumirea și rolul fiecărui material și aparat de pe panoplia
demonstrativă din imaginea de mai jos:
1- ……………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………..
2- ……………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………..
3- ……………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………..
4- ……………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………..
5- ……………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………..
6- ……………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………..
7- ……………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………..
8- ……………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………..
136
TEMA: Instalații electrice de iluminat. Executarea conexiunilor în doze.
A. Precizează etapele executării conexiunilor în doze pentru schema din

…………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………..
137
B. Precizează etapele executării conexiunilor în doze pentru schema din
…………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………..
138
TEMA: Instalații electrice de acționări. Desenarea schemelor electrice.
A. Desenează în Proficad schemele de comandă ale instalațiilor electrice de
acționări din imaginile de mai jos:
Schemă electrică de comandă 1
Schemă electrică de comandă 2

139
B. Desenează în Proficad schemele de forță ale instalațiilor electrice de
acționări din imaginile de mai jos:
Schemă electrică de forță 1
Schemă electrică de forță 2

140
TEMA: Instalații electrice de acționări. Funcționarea schemelor electrice.
A. Precizează denumirea și rolul fiecărui element al schemei de comandă din
N, R - …………………………………………………………………………………………...
…………………………………………………………………………………………………..
e1-3 - …………………………………………………………………………………………...
…………………………………………………………………………………………………..
BO7-9 - ………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………..
BP16-8, BP26-8 …………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………..
BP17-9, BP27-9 …………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………..
C12-4, C22-4 …………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………..
C13-5, C23-5 …………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………..
C11-0, C21-0 …………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………..
141
B. Explică funcționarea schemei electrice de comandă din imaginea de mai jos:
…………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………..
142
BIBLIOGRAFIE
1. Mareș, F., Cociuba, P. ș.a., Tehnologii în electrotehnică – Manual pentru clasa

a X a, Editura ART, București, 2006
2. Mareș, F. ș.a., Instalații electrice – Manual pentru clasa a X a, Editura CD
Press, București, 2018
3. Bichir, N. ș.a., Mașini, aparate, acționări și automatizări – Manual pentru clasa
a XI a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1994
4. Boțan, N.V., ș.a., Aparate electrice și automatizări – Manual pentru clasa a XII
a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1986
5. Piroi, I. , Instalații electrice și de iluminat, Editura Eftimie Murgu, Reșița, 2009
6. Pearsică, M. , Petrescu, M., Mașini electrice, Editura Academiei Forțelor
Aeriene ”Henri Coandă”, Brașov, 2007
7. https://eprofu.ro/tehnic/materiale-invatare-instalatii-electrice/
8. http://cndiptfsetic.tvet.ro/materiale/Materiale_de_invatare/
9. http://tvet.ro/Anexe/4.Anexe/Aux_Phare/Aux_2006/Electric/
10. https://eprofu.ro/tehnic/fise-instruire-practica-electric/
11. https://eprofu.ro/laborator/
12. https://shopdelta.eu/intreruptoare_l19_c1188.html
13. https://www.johnsonelectric.com/en/resources-for-engineers/ac-
motors/principle-of-operation
14. https://www.learnengineering.org/slip-ring-induction-motor-how-it-works.html
15. https://www.youtube.com/watch?v=AQqyGNOP_3o
16. https://www.youtube.com/watch?v=9Xgn40eGcqY
143

Auxiliar Instalatii Electrice

Încărcat de

Informații document

Descriere:

Titlu original

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Auxiliar Instalatii Electrice

Titlu original:

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

prof.

Auxiliarul curricular INSTALAȚII ELECTRICE se adresează elevilor din clasa

Prof. RUSU CONSTANTIN

CAPITOLUL 1. SURSE ȘI CORPURI DE ILUMINAT

 Lumina este acea parte din radiaţia electromagnetică ce

1.1 SURSE ȘI CORPURI DE ILUMINAT CU INCANDESCENȚĂ - CLASICE.

Figura 1.1 Elementele constructive ale becului cu incandescență

b. CORPUL DE ILUMINAT – este un aparat electric în care se fixează lampa

1.2 SURSE DE ILUMINAT CU INCANDESCENȚĂ - CU HALOGEN.

Figura 1.2 Elementele constructive ale becului cu halogen

Figura 1.3 Tipuri de lămpi electrice cu halogen

Figura 1.4 Lampă cu vapori de sodiu la joasă presiune

Figura 1.5 Conectare în circuit lampă cu vapori de sodiu de joasă presiune

Figura 1.6 Elementele constructive ale tubului fluorescent

Bobina de balast – este o bobină cu miez de fier care asigură supratensiunea de

Filamentele tubului fluorescent sunt conectate în serie cu bobina de balast și

Figura 1.7 Conectare în circuit lampă cu vapori de mercur de joasă presiune

Figura 1.9 Elemente constructive lampă fluorescentă compactă

Figura 1.10 Principul de funcționare al lămpii fluorescente compacte

PARAMETRII LĂMPILOR FLUORESCENTE

 Tensiunea de alimentare - 220 V ;

Figura 1.11 Elemente constructive lampă cu vapori de mercur la înaltă presiune

Figura 1.12 Conectare în circuit lampă cu vapori de mercur la înaltă presiune

Figura 1.13 Elemente constructive lampă cu vapori de sodiu la înaltă presiune

Figura 1.14 Conectare în circuit lampă cu vapori de sodiu la înaltă presiune

Figura 1.15 Elemente constructive lampă cu LED-uri

Figura 1.16 Elemente constructive bec cu filament din LED-uri

AVANTAJELE SURSELOR DE LUMINĂ CU LED-uri.

DEZAVANTAJELE SURSELOR DE LUMINĂ CU LED-uri.

 Lampa cu incandescență – este o lampă electrică care produce lumină prin

PRECIZEAZĂ NUMELE ȘI ELEMENTELE CONSTRUCTIVE ALE LĂMPILOR

Figura 1.17 LAMPĂ ………………………………………………

Figura 1.18 LAMPĂ ………………………………………………

Figura 1.19 LAMPĂ ………………………………………………

Figura 1.20 LAMPĂ ………………………………………………

1. LAMPĂ ELECTRICĂ CU INCANDESCENȚĂ

 Tensiunea de alimentare …………………………………………………………

 Puterea electrică ……………………………………………………………………

 Eficacitatea luminoasă (randamentul) …………………………………………

 Durata de funcționare ………………………………………………………………

2. LAMPĂ ELECTRICĂ CU HALOGEN

 Tensiunea de alimentare …………………………………………………………

 Puterea electrică ……………………………………………………………………

 Eficacitatea luminoasă (randamentul) …………………………………………

 Durata de funcționare ………………………………………………………………

3. LAMPĂ ELECTRICĂ CU VAPORI DE SODIU LA JOASĂ PRESIUNE

 Tensiunea de alimentare …………………………………………………………

 Puterea electrică ……………………………………………………………………

 Eficacitatea luminoasă (randamentul) …………………………………………

 Durata de funcționare ………………………………………………………………

4. LAMPĂ ELECTRICĂ CU VAPORI DE SODIU LA ÎNALTĂ PRESIUNE

 Tensiunea de alimentare …………………………………………………………

 Puterea electrică ……………………………………………………………………

 Eficacitatea luminoasă (randamentul) …………………………………………

 Durata de funcționare ………………………………………………………………

5. LAMPĂ ELECTRICĂ CU VAPORI DE MERCUR LA ÎNALTĂ PRESIUNE

 Tensiunea de alimentare …………………………………………………………

 Puterea electrică ……………………………………………………………………

 Eficacitatea luminoasă (randamentul) …………………………………………

 Durata de funcționare ………………………………………………………………

6. LAMPĂ ELECTRICĂ FLUORESCENTĂ COMPACTĂ

 Tensiunea de alimentare …………………………………………………………