CUPRINS

1. Obiectivele lucrării ........................................................................................................ 3

2. Considerente privind epurarea apelor uzate urbane ....................................................... 4
2.1. Impactul poluarii apelor asupra mediului, surse de poluare, indicatorii fizico-chimici
ai apelor uzate ................................................................................................................. 4
2.2. Condiţii de calitate privind evacuarea apelor uzate. Standarde. Normative .............. 8
2.3. Caracteristicile apelor uzate urbane. Încarcaturile specifice ale apelor uzate. ........ 10
2.4. Calculul debitelor statiei de epurare functie de numarul de locuitori echivalenti .... 11
3.Etapele procesului tehnologic de epurare și descrierea succinta a acestora ................ 12
4.Tipuri de echipamente specifice necesare ..................................................................... 14
5.Tehnologia adoptată pentru epurarea apelor uzate orăşeneşti/municipal ...................... 15
5.1. Variante tehnologice pentru epurarea apelor uzate orăşeneşti/municipale............. 15
5.2. Determinarea gradului de epurare necesar. .......................................................... 17
5.3. Calculul concentraţiilor intermediare realizate pentru etapele de epurare mecanică
şi biologică (solide în suspensie, CBO5, CCO) şi verificarea realizării gradului de
epurare necesar............................................................................................................. 19
5.3.1. Varianta 1: Statie cu treapta de epurare mecanica .......................................... 19
5.3.2. Varianta 2: Stație cu treapte de epurare mecano-biologica artificiala ( bazin de
namol active sau filtru biologic) .................................................................................. 20
5.3.3. Varianta 3: Stație cu treapte de epurare mecano-biologică naturala ............... 22
5.4. Alegerea variantei tehnologice optime (cu justificarea acesteia din punct de vedere
tehnic, economic şi ecologic) ......................................................................................... 24
5.5. Elaborarea schemei bloc tehnologice si principiile de proiectare ale unei stații de
epurare .......................................................................................................................... 24
Cap.6 Dimensionarea tehnologică a echipamentelor specifice staţiei de epurare............ 26
6.1. Calculul de dimensionare al echipamentelor din cadrul treptei mecanice şi
biologice de epurare ...................................................................................................... 26
6.1.1 Grătarele ........................................................................................................... 26
6.1.2. Deznisipatoarele si separatoarele de grasimi ................................................... 28
6.1.3. Dimensionarea decantorului primar.................................................................. 31
6.2. Calculul echipamentelor din cadrul treptei biologice de epurare ............................. 35
6.2.1. Calculul utilajelor din cadrul treptei biologice de epurare (bazin cu nămol activ,
decantor secundar) .................................................................................................... 35
a. Dimensionarea bazinului cu nămol activ ................................................................ 35
6.2.2. Epurarea biologică naturala [13]....................................................................... 36
6.2.3 Echipamente epurare biologica artificiala (cu filtere biologice ) [13] .................. 37
6.3. Alegerea tehnologiei de tratare a nămolurilor. Aspecte generale la tratarea
nămolurilor ..................................................................................................................... 39
6.3.1.Îngroşarea nămolului ......................................................................................... 41
6.3.2.Deshidratarea nămolului ................................................................................... 41

1
 6.3.3.Valorificarea şi evacuarea finală........................................................................ 42
7. Calculul preţului de cost al apei epurate prin determinarea preţurilor şi a necesarului de
personal; optimizarea staţiei de epurare ........................................................................... 42
7.1.Calculul preţului de cost al apei epurate prin determinarea preţurilor şi a necesarului
de personal .................................................................................................................... 42
7.2. Optimizarea statiilor de epurare a apelor uzate ..................................................... 43
8. Managementul staţiei de epurare proiectată ................................................................. 43
8.1. Exploatarea staţiei de epurare a apei ..................................................................... 44
8.2. Înregistrări şi rapoarte ............................................................................................. 44
8.3. Instrucţiuni de exploatare ........................................................................................ 45
8.4. Deranjamente și remedieri în exploatarea echipamentelor staţiei de epurare ....... 47
9. Impactul staţiei de epurare asupra mediului şi corelarea acesteia cu posibilităţile de
autoepurare ale cursului natural ........................................................................................ 49
9.1. Autoepurarea apelor de suprafaţă ......................................................................... 49
9.2. Valorificarea apelor uzate în agricultură - soluţie pentru dezvoltarea durabilă ....... 51
10. Măsuri de tehnica securităţii de protecţie şi igiena muncii la reţelele de canalizare şi
echipamentele/instalaţiile specifice staţiei de epurare proiectată ...................................... 53
BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................. 60

2
 1. Obiectivele lucrării
Epurarea apelor uzate urbane şi industriale reprezintă o necesitate a societăţii
contemporane în permanenţă dezvoltare. Creşterea populaţiei şi industrializarea continuă
indispenabilă modernizării societăţii au condus la creşterea consumului de apă, a
volumului de ape uzate, a numărului şi complexităţi poluanţilor din aceste ape uzate.
Lucrarea urmăreşte să rezolve principalele probleme generate de infrastructura
apei potabile existentă în zonele urbane, astfel încât să fie protejate atât mediul
înconjurător cât şi efluentul. Lucrarea urmăreşte proiectarea unei staţii de epurare a
apelor uzate urbane, cât mai eficentă din punct de vedere economic şi ecologic, care
asigură eliminarea unei categorii de poluanţi denumiţi refractari sau prioritari, care produc
efecte economice şi ecologice negative şi care trec neschimbaţi prin treptele de epurare
mecano - biologică şi chimică (epurarea avansată).
Ca obiective, în ceea ce priveşte prezenta lucrare, se pot preciza următoarele:
 dobândirea cunoştinţelor de specialitate inginerească prin elaborarea unui
studiu de caz - staţie de epurare a apelor uzate urbane aferenta datelor
specifice temei de proiect;
 însuşirea terminologiei legale referitoare la parametri şi intervalul lor optim
de variaţie;
 însuşirea valorilor legale precizate prin NTPA 001, 002/2002, reactualizat în
2005 - legea apelor - specifice în calculele inginereşti;
 dezvoltarea capacităţii de calcul inginereşti pentru procesele unitare din
tehnologia de epurare;
 însuşirea principiilor de alegere a echipamentelor specifice conform datelor
calculate în procesele unitare;
 cunoaşterea modalităţilor de abordare a aspectelor tehnico-economice
(costuri de investiţie, costuri de exploatare, bilanţ energetic pe staţie, preţ de
cost pe m3 de apă epurată).
Staţia de epurare a apelor reziduale care face obiectul prezentei lucrări are ca
obiectiv principal realizarea proiectului tehnologic aferent acesteia, pentru un oraş cu x
=................L.E (locuitori echivalenţi).
Se presupune că staţia proiectată epurează ape reziduale orăşeneşti (de tip
fecaloid-menajere sau amestec de ape uzate menajere cu ape uzate industriale şi/sau
ape meteorice, colectate în reţeaua de canalizare a unei localităţi). Pentru apele uzate
provenite din activităţi industriale se are în vedere epurarea individuală a acestora la
nivelul fiecărui operator industrial.
Se precizează că apele uzate menajere provenite din gospodăriile populaţiei, pot fi
evaluate pe baza unor factori standard de emisie, cum ar fi locuitorii echivalenţi (x =
.........L.E.) sau populaţia echivalentă (P.E.):
P.E. = x • 60g CBO5/zi =............. CBO5/zi (încărcare zilnică de substanţe organice
biodegradabile/conţinutul biochimic de oxigen la 5 zile).

3
 2. Considerente privind epurarea apelor uzate urbane

Poluarea apei - orice alterare fizică, chimică, biologică sau bacteriologică a apei,
peste o limita admisibilă, inclusiv depăşirea nivelului natural de radioactivitate produsă
direct sau indirect de activităţi umane, care o fac improprie pentru o folosire normală, în
scopurile în care această folosire era posibilă înainte de a interveni alterarea (Legea
Apelor nr. 107/1996).
Apa reprezintă o sursă regenerabilă, fața de care viața si societatea este
vulnerabilă. Calitatea apei este o coordonată importantă şi depinde în primul rând de
domeniul în care este utilizată. Deşi, ţara noastră este înzestrată cu mari resurse de apă,
din cauza deversării tot mai accentuate a reziduurilor industriale şi menajere, există
pericolul ca resursa de apa potabilă, să nu mai poata fi utilizată la întreaga sa capacitate.
Toate acestea justifică preocuparea pentru păstrarea calităţii apelor, pentru depistarea la
timp a elementelor toxice şi găsirea mijloacelor adecvate de a le face inofensive.
Protecţia apelor de suprafaţă şi subterane şi a ecosistemelor acvatice are ca
obiectiv menţinerea şi ameliorarea calităţii productivităţii naturale a acestora, în scopul
evitării unor efecte negative asupra mediului, sănătăţii umane si bunurilor materiale.
Utilizatorii de apă sunt obligaţi să folosească judicios apa, să asigure întreţinerea
instalaţiilor proprii şi a celor din sistemele de alimentare cu apă şi (după caz) a celor de
canalizare şi epurare a apelor uzate.

2.1. Impactul poluarii apelor asupra mediului, surse de poluare, indicatorii fizico-
chimici ai apelor uzate
Poluarea apei înseamnă introducerea directă sau indirectă (ca rezultat al activităţii
umane), a unor substanţe sau a căldurii, care pot dăuna sănătăţii umane precum şi
calităţii ecosistemelor acvatice sau celor terestre dependente de cele acvatice, activităţi
care pot conduce la pagube materiale ale proprietăţii, sau care pot dăuna sau
obstrucţiona serviciile, precum şi alte folosinţe legate de apă.
Apele uzate afectează calitatea apelor de suprafaţă (receptorul) în care sunt
evacuate direct proporţional cu debitul de apă uzată şi cu concentraţia poluanţilor pe care
aceasta le conţine. Influenţa asupra apelor receptorului este cu atât mai mare cu cât
raportul debitului de apa uzata/volumul receptorului este mai mic. In cazul evacuării apelor
uzate în lacuri sau în Marea Neagră trebuie ţinut cont de faptul că evacuarea apelor uzate
asupra receptorului are şi un caracter cumulativ, cantitatea de poluanţi evacuată
acumulându-se în timp (capacitatea de autoepurare naturala fiind limitata).
Principalele materii poluante sunt dizolvate sau se află în suspensie. Acestea sunt
de natură anorganică (săruri minerale) sau organică (diverse substanţe organice) şi pot să
fie toxice, inhibitoare pentru procesele naturale, favorizante pentru unele procese naturale
cauzatoare de efecte nedorite pentru apele receptorului în care au fost evacuate (râuri
sau lacuri). Evacuarea de ape uzate în receptorii naturali poate conduce la degradarea
sau distrugerea faunei şi/sau florei receptorului, la scăderea cantităţii de oxigen dizolvat în
apa receptorului având efecte negative asupra organismelor ecosistemului acestuia şi/sau
asupra fenomenului de epurare naturală (autoepurare) care are loc în apa receptorului.
Aceasta poate favoriza producerea unor efecte negative asupra receptorului şi formelor
de viaţă pe care le conţine (intoxicare, eutrofizare etc.).
Sursele de poluare sunt în general aceleaşi pentru cele două mari categorii de
receptori: apele de suprafaţă (fluvii, râuri, lacuri etc.) şi apele subterane (panza freatică,
izvoare etc. )

4
 Surse punctiforme de ape uzate (apele uzate menajere, orăşeneşti, industriale,
pluviale şi de drenaj) sunt cele colectate într-un sistem de canalizare şi evacuate în
receptor natural prin conducte sau canale de evacuare.
Surse difuze de poluare reprezintă emisii evacuate în mediu în mod dispers (care
nu descarcă efluenţi uzaţi în ape de suprafaţă prin intermediul unor conducte în puncte
localizate). Pot fi enumerate cateva surse majore de poluare difuză:
 agricultura;
 depunerile atmosferice;
 materialele de construcţii;
 industria;
 traficul auto;
 populaţia din mediul rural.
Din punct de vedere al modului de propagare, indiferent de geneza acestora, se
disting două categorii de surse difuze diferenţiate:
- surse locale - corelate cu solul şi scurgerile prin antrenare cu precipitaţii, în apele
de suprafaţă sau prin percolare, în apele subterane, aplicarea de pesticide şi îngrăşăminte
chimice fiind un exemplu tipic în acest sens. Sursele locale de poluare au ca provenienţă
următoarele grupe ţintă:
 populaţia - neracordată la un sistem centralizat de canalizare;
 industria;
 agricultura.
-surse regionale şi transfrontiere - în această categorie sunt incluse poluările
difuze transmise la distanţă faţă de locul de geneză, prin aer, respectiv depunerile
atmosferice lichide şi solide.
Sursele difuze de poluare contribuie în procesul de poluare a apelor de suprafaţă
iar impactul lor asupra calităţii apelor este în creştere, fiind în legătura directă cu
reducerea încărcării cu poluanţi evacuaţi direct de sursele punctiforme industriale şi
comunale.
Cuantificarea poluării provenite de la sursele difuze de poluare se face cu greutate.
Încărcarea cu poluanţi de la sursele difuze de poluare nu poate fi măsurată și poate fi, cel
mult, estimată acestă componentă la poluarea apelor de suprafaţă.
Apele din sursele de emisie punctiforme se pretează epurării şi pot, de aceea, să
fie analizate statistic. Poluanţii acestor surse pot fi cuantificaţi şi controlaţi înainte de
evacuarea în receptor. Urmărirea statistică a surselor punctiforme întâmpină mai puţine
probleme faţă de cea a surselor difuze. în cele mai multe activităţi productive, emisiile sunt
generate de surse punctiforme. Pentru aceste surse, relaţia dintre parametrii de calitate ai
apei afectate şi activităţile poluatoare este directă şi, în principiu, poate fi măsurată.
Pentru caracterizarea apelor uzate sunt folosiţi următorii indicatori:
Indicatorii fizici ai apelor uzate sunt:
turbiditatea - caracteristică reprezentând diminuarea transparenţei apei,
datorită, în principal, conţinutului de materii în suspensii;
culoarea - caracteristică specifică diferitelor tipuri de ape uzate. Astfel:
- apele uzate proaspete au culoare gri deschis;
- apele uzate în care a început fermentarea materiilor organice au
culoare gri închis;
- apele de culoare aramie sau bruna provin de la distilarile de carbune
amestecate cu ape industriale care contin fier;
- apele de culoare brun inchis sunt apele de la fabricile de celuloza;

5
 - apele bogate in fier sunt cele provenite de la tabacarii si au culoarea
verde inchis sau neagra;
- ionii de fier dau apelor o culoare galbena iar ionii de cupru confera
apei o culoare albastra;
-apele care contin argila coloidala au o culoare galben-bruna.
mirosul - poate indica existenţa anumitor poluanţi în apele uzate si provine
de la substantele volatile pe care le contine ca rezultat al încarcarii cu
substante organice în descompunere, al poluarii cu substante chimice sau
ape reziduale. Astfel:
- apele uzate proaspete au miros specific insensibil;
- apele uzate cu miros de ouă clocite conţin hidrogen sulfurat (H2S);
- alte mirosuri indică, de asemenea existenţa unor substanţe chimice
în apele uzate industriale.
temperatura- caracteristică reprezentând regimul energetic, care
influenţează cele mai multe reacţii chimice şi biologice care se produc în
apele uzate şi procesul de sedimentare a materiilor în suspensie.
Temperatura apelor uzate este de obicei mai ridicată decât cea a apelor de
alimentare cu 2-3 oC.
Indicatorii chimici ai apelor uzate sunt:
concentraţia ionilor de hidrogen (pH) - determină activitatea ionilor de hidrogen
şi exprimă intensitatea acidităţii sau alcalinităţii (SR EN ISO 10523:2012).
Parametrul pH nu reprezintă el însuşi un contaminant dar este un parametru
important de caracterizare a apelor uzate care urmează a fi supuse unui
proces de epurare biologică sau a fi evacuate în canalizarea orăşenească;
materii în suspensie (MS) - reprezintă substanţele insolubile din apa uzată care
se pot separa prin filtrare, centrifugare sau sedimentare (cu dimensiuni de
max. 2 mm) potrivit STAS 6953- 81. Materiile solide totale ca şi cele două
componente ale acestora - materii solide în suspensie şi materii solide
dizolvate (<1 m) - prezintă caracteristici importante, care servesc la
stabilirea eficienţei procesului de epurare în diferite etape. Materiile solide în
suspensie, pot fi materii separabile prin decantare (>100 m) şi materii
coloidale (între 1 si 100 m). Materiile în suspensie care decantează sunt
măsurate cu ajutorul conului Imhoff (decantare timp de 30 minute) fiind
exprimate în ml/l. Acestea sunt determinate prin filtrare pe filtru de hârtie cu
o anumită porozitate (STAS 6953-81) fiind uscate la 105 oC şi calculate ca
diferenţă între filtrul plin si cel gol;
reziduul filtrat la 105 oC (STAS 9187-84) reprezintă materiile în suspensie
dizolvate care pot fi măsurate gravimetric după evaporarea probei filtrate;
consum biochimic de oxigen la 5 zile (CBO5) - cantitatea de oxigen care se
consumă pentru degradarea oxidativă de către microorganisme a
substanţelor organice conţinute, la temperatura standard (20 oC) şi timpul
standard (5 zile) potrivit SR ISO 6060: 1996;
consum chimic de oxigen (metoda cu bicromat de potasiu) (CCO-Cr) -
concentraţia masică de oxigen echivalentă cu cantitatea de bicromat de
potasiu consumată pentru oxidarea în mediu acid a materiilor organice
dizolvate şi în suspensie prezente în apa uzată (SR ISO 6060:1996);
azot amonical - conţinutul de azot sub formă de ioni de NH4 + din apa uzată
(SR EN ISO 11732:2005);
azot total (NTOT )- conţinutul de azot total din apa uzată ;
nitrați/azotaţi- conţinutul de azot sub formă de ioni azotat ( SR ISO 7890/1-98
iar pentru apa de mare STAS 12999-91);
nitriți/azotiţi- - conţinutul de azot sub formă de ioni azotit ( SR EN
26777:2002 iar pentru apa de mare STAS 12754-89);

6
 fosfor total - conţinutul de fosfor total (PTOT);
cianuri - conţinutul de cianuri, prezente în apa uzată sub formă de cianuri
simple şi cianuri complexe (SR ISO 6703-1:1998);
sulfuri şi hidrogen sulfurat - conţinutul de hidrogenul sulfurat dizolvat, sulfurile
solubile în apă şi alte sulfuri prezente în materiile în suspensie şi care sunt
solubile în acizi (SR 7510Ș1997 si SR ISO 10530:1997);
sulfiţi - conţinutul de sulfiţi în apa uzată (STAS 7661-89);
sulfaţi - conţinutul de sulfaţi în apa uzată (STAS 8601-70);
substanţe extractibile cu solvenţi organici - conţinutul de substanţe extractibile
cu solvenţi, prin care se înţeleg: grăsimi animale şi vegetale, hidrocarburi
(uleiuri minerale, hidrocarburi grele), combinaţii cu funcţiuni hidroxilice,
carbonilice, carboxilice, compuşi cu azot, insecticide, săpunuri, ceruri, răşini
şi gudroane care se extrag cu solvenţi;
detergenţi sintetici biodegradabili - conţinutul de detergenţi sintetici anion activi
prezenţi în apa uzată sub formă de alchilsulfonaţi de sodiu, alchisulfaţi de
sodiu, alchilarilsolfonaţi de sodiu, precum şi alţi detergenţi anionactivi (SR
ISO 7875/1,2:1996);
cobalt, nichel, cupru, zinc, cadmiu şi plumb - determinarea conţinutului de
cobalt, nichel, cupru, zinc, cadmiu şi plumb (SR ISO 8288:2001);
crom - conţinutul de ioni de crom trivalent şi hexavalent în apa uzată (SR EN
1233:2003 si SR ISO 11083:1998
mangan - conţinutul de ioni de mangan în apa uzată (sub formă elementară
sau de compuşi anorganici sau organici) (SR ISO 6333:1996, SR 8662-
1,2:1996);
clor rezidual liber - conţinutul de clor liber în apa uzată (STAS 6364-78);
produse petroliere - conţinutul de produse petroliere în apa uzată (SR 7877-
1,2:1995);
floruri - conţinutul de fluoruri în apa uzată (STAS 8910-71);
arsen - conţinutul de arsen în apa uzată (SR ISO 17378-2:2015);
calciu - conţinutul de calciu în apa uzată (STAS 3662-90);
fier - conţinutul total de ioni de fier în apa uzată (SR ISO 6332:1996);
mercur - conţinutul de ioni de mercur în apa uzată (SR EN ISO 12861:2012);
argint - conţinutul de ioni de argint în apa uzată (STAS 8190-68);
molibden - conţinutul de molibden în apa uzată (STAS 11422-84);
seleniu - conţinutul de seleniu în apa uzată (STAS 12663 -88);
magneziu - conţinutul de ioni de magneziu în apa uzată (STAS 6674-77 SR
EN ISO 7980:2002);
Pentru evaluarea emisiilor de poluanţi evacuaţi de sursele punctiforme de
poluare, defalcate in fuctie de sursa (industriale sau menajere) se iau in considerare :
1. debitul apelor uzate evacuate, exprimat in m3 /zi si mii m3 /an;
2. cantitatea de poluant conţinută de apele uzate, care este exprimată astfel:
pentru CCO, CBO5, MS, NTOT, PTOT, se utilizează unitatea de măsură
tone/zi, calculată după cum urmează:
Concentraţia de poluant (t/zi) = debit mediu (m3/zi) x concentraţia medie de poluant (mg/l)
: 1000000.
pentru metale grele se utilizează unitatea tone/an, calculată după cum
urmează:
Cantitatea de ioni metalici (t/an) = debit mediu (m3/an) x concentraţia medie de ioni
metalici (mg/l) : 1000000.

7
2.2. Condiţii de calitate privind evacuarea apelor uzate. Standarde. Normative

În conformitate cu prevederile Legii Apelor, standardele pe care trebuie să le

respecte apele uzate pentru a putea fi evacuate în receptori ape de suprafaţă au fost
stabilite prin Hotărârea de Guvern nr. 188 din 28 februarie 2002 pentru aprobarea unor
norme privind condiţiile de descărcare in mediul acvatic a apelor uzate. În conformitate cu
Hotărârea de Guvern nr. 188/2002, modificată prin HG nr. 352/2005 si HG nr. 210/2007.
sunt aprobate :
NTPA 001/2002 -Normativul privind stabilirea limitelor de încărcare cu
poluanţi a apelor uzate industriale si orăşeneşti la evacuarea in receptori
naturali (Anexa 3);
NTPA 002/2002 -Normativul privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în
reţelele de canalizare ale localităţilor si direct in staţiile de epurare(Anexa 2);
NTPA 011/2002 -Normele tehnice privind colectarea, epurarea si evacuarea
apelor uzate orăşeneşti (anexa 1).
Prin Hotărârea de Guvern nr. 472/2000 sunt reglementate unele măsuri de
protecţie a calităţii resurselor de apă în care sunt specificate penalităţile aplicate
utilizatorilor de apă pentru depăşirea concentraţiilor maxime admise din apele uzate
evacuate pentru:
 indicatori chimici generali: materii totale în suspensie, cloruri, sulfaţi, sodiu,
potasiu, calciu, magneziu, azotaţi, amoniu, azot total, azotiţi, CBO 5, CCO-
Mn, CCO-Cr, fosfaţi, fosfor total, mangan, aluminiu, fier total ionic, substanţe
extractibile în eter de petrol şi substanţe petroliere, detergenţi sintetici
anionactivi biodegradabili, reziduu filtrabil uscat la 105 oC;
 indicatori chimici specifici: sulfiţi, fluoruri, fenoli antrenabili cu vapori de apă,
nichel, crom, amoniac, bariu, sulfuri şi hidrogen sulfurat;
 indicatori chimici toxici şi foarte toxici: arsen, cianuri, mercur, cadmiu, plumb,
argint, Crom, cupru, molibden, clor rezidual liber, substanţe cancerigene
hidrocarburi policiclice aromate (HPA), pesticide-erbicide etc.
Domeniul de aplicare al Normativului NPTA 001/2002 cuprinde apele uzate
industriale şi urbane care au fost sau nu epurate, apele uzate evacuate din staţiile de
epurare orăşeneşti caracterizate şi prin alţi indicatori de calitate decât cei prevăzuţi în
NTPA-011 [10].
Limitele maxime admisibile de încărcare cu poluanţi a apelor uzate la evacuarea în
receptorii naturali sunt prevăzute în tabelul nr. 1 din NTPA-001 şi reprezintă concentraţii
medii exprimate în mg/dm3(măsurate în punctul de control situat înainte de descărcare).

Tab. 1 -Valori admisibile pentru principalii indicatori fizico-chimici ai apelor uzate industrial si urban la
evacuarea in receptorii naturali (extras din NTPA 001/2002)

Valori limită
Nr. Indicatori de calitate UM Metoda de analiză
admisibile
A. Indicatori fizici

1 Temperatura °C 35 -
B. Indicatori chimici

pH 6,5 - 8,5
2 unităţi pH SR ISO 10523:1997
pentru Fluviul Dunărea 6,5 - 9,0

8
 3 Materii în suspensie (MS) mg/dm3 35,0 STAS 6953-81
Consum biochimic de mg
4
oxigen la 5 zile (CBO5) O2/dm3 25,0 SR EN 1899-2:2002
Consum chimic oxigen -
mg
5 metoda cu dicromat de 70,0 SR ISO 6060:1996
O2/dm3
potasiu (CCO_Cr)
8 Azot total (NTOT) mg/dm3 10,0 SR EN ISO 13395:2002
9 Fosfor total (PTOT) mg/dm3 1,0 SR EN 1189:2000
10 Produse petroliere mg/dm3 5,0 SR 7877-1, 2:1995

Normativul NTPA 002/2002 se referă la calitatea apelor uzate care urmează să fie
evacuate în reţelele de canalizare ale localităţilor, sau, după caz, în cele ale unor
agenţi economici industriali la care sunt racordate localităţile. Normativul se referă şi la
apele uzate care se descarcă direct în staţiile de epurare.
Principalii parametri/indicatori de calitate care trebuie să caracterizeze apele uzate
la care se refera NTPA 002/2002 sunt prevăzuţi în tabelul nr. 1 din acest normativ.
Utilizatorul de apă are obligaţia epurării locale a apelor uzate, astfel încât în
punctul de control să fie asigurată respectarea condiţiilor prevăzute în contractul de
branşare/racordare şi utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare şi
în avizul/autorizaţia de gospodărire a apelor ( contract in care sunt prevazute limitele
admisibile pentru indicatori fizico-chimici ai apelor uzate evacuate în rețelele de canalizare
ale oraselor prevazuti in NTPA 002).
Conform acestei reglementari evacuarea apelor uzate în reţelele de canalizare
ale localităţilor este permisă numai dacă [10]. :
 nu se aduc prejudicii igienei şi sănătăţii publice sau personalului de
exploatare;
 nu se diminuează prin depuneri capacitatea de transport a canalelor
colectoare;
 nu se degradează construcţiile şi instalaţiile reţelelor de canalizare, ale
staţiilor de epurare şi ale echipamentelor asociate;
 nu sunt perturbate procesele de epurare din staţiile de epurare sau nu
se diminuează capacitatea de preluare a acestora;
 nu se creează pericol de explozie.

Tab. 2 Valori admisibile pentru principalii indicatori fizico-chimici ai apelor uzate evacuate în rețelele de
canalizare ale oraselor (extras din NTPA 002/2002)

Nr. Valori limită Metoda de determinare

Indicatori de calitate UM
crt. admisibile
1 °C 40
Temperatura
2 Unitati 6,5 -8,5 SR ISO 10523:1997
pH pH
3 mg/dm3 350 STAS 6953-81
Materii în suspensie
4 Consum biochimic de mg 300 SR EN 1899-2:2002
oxigen la 5 zile (CBO5) O2/dm3
5 Consum chimic de oxigen – mg 500 SR ISO 6060:1996
CCO_Cr O2/dm3
6 mg/dm3 30 SR ISO 7150-1:2001
Azot amoniacal
7 mg/dm3 5,0 STAS 10064-75
Fosfor total

9
 2.3. Caracteristicile apelor uzate urbane. Încarcaturile specifice ale apelor
uzate.
Apele uzate menajere provenite din gospodăriile populaţiei, pot fi evaluate pe baza
unor factori standard de emisie, cum ar fi locuitorii echivalenţi. Un locuitor echivalent (l.e.)
este caracterizat de NTPA 011/2002 ca fiind încărcarea organică biodegradabilă ce are un
consum biochimic de oxigen la 5 zile - CBO5 - de 60 g O2/zi.
Apele uzate menajere au o compoziţie relativ constantă, dependentă orar de
activitatea umană. În tabelul 3 sunt prezentate valorile medii ale caracteristicilor specifice
ale apelor uzate menajere.

Tab. 3 Incărcăturile specifice ale apelor uzate

Nr.crt. Indicatorul de calitate U.M Încărcarea

specifica
1. Consum biochimic de oxigen la 5 zile g O2/om. zi 60
(CBO5)
2. Consum chimic de oxigen (CCO_Cr) g O2/om. zi 120
3. Materie in suspensie (MS) g/om.zi 70
4. Azot organic g/om.zi 0
5. Azot amoniacal (NH4) g/om.zi 9
6. Azot total (NTOT) g/om.zi 11
7. Fosfor total (PTOT) g/om.zi 2,5

Compozitia chimica a apelor uzate menajere este foarte mult influentata de

continutul de proteine, grasimi si hidrocarbonati din produsele alimentare, precum si de
compozitia apei din reteaua de alimentare, care contine în anumite limite carbonați ,
sulfati, cloruri, fier. Proteinele din organismul viu, în procesul schimbului de substante,
conduc la formarea ureei care sub influenta bacteriilor fermentative se transforma in azot
amoniacal, forma frecventa in care azotul se afla in apele uzate. In afara de azot,
substantele organice, care intra in compozitia apelor uzate menajere mai contin
carbon,sulf, fosfor, potasiu, sodiu si clor sub forma de sodiu.
Alcalinitatea apelor uzate este data de prezenta bicarbonatilor, carbonatilor alcalini
si a hidroxizilor. Apele uzate menajere sunt usor alcaline caracterizate prin valoarea pH-
ului in limitele 7,2-7,6.
Clorurile si sulfurile din apele uzate pot influenta procesele biologice de epurare
daca cantitatile lor depasesc anumite limite. Clorurile sub forma de ioni de clor din apa
uzata menajera provin in special din urina de origine animala sau umana ca urmare a
consumului in alimentatie a clorurii de sodiu. Sulfurile pot fi determinate si puse in
evidenta sub forma de sulfuri totale, sulfuri de carbon si hidrogen sulfurat (care ne da
indicatii asupra oxigenului din apa si aparitia proceselor anaerobe).
Materiale grele existente în apele uzate industriale sunt toxice pentru
microorganismele care participă la epurarea biologică a apelor şi la fermentarea
anaerobă a nămolurilor.
Substanţe radioactive, folosite în medicină şi în centralele atomice, influenţează
desfasurarea procesele de epurare.

10
 Detergenţii din apele uzate sunt substanţe tensioactive a căror structură
moleculară este formată din două grupări. Detergenţii sintetici pot favoriza acţiunea nocivă
a unor toxine uşurând absorbţia acestora.
Nitriţi şi nitraţi sunt prezenţi în apa uzată în cantităţi mai reduse. Nitriţii din apa
uzată provin din oxidarea incompletă a amoniacului, în prezenţa bacteriilor nitrificatoare.
Cantităţile maxime de nitriţi din apele uzate menajere nu depăşesc 0,1mg/dm3.
Nitraţii provin din mineralizarea substanţelor organice poluante de natură proteică
ce conţin azot. Cantităţile de nitraţi în apa uzată menajeră variază între 0,1-0,4 mg/dm3.
Produsele petroliere, grăsimile, uleiurile formează o peliculă plutitoare,care
împiedică oxigenarea apei. În apele uzate menajere prezenţa acestor substanţe este
nesemnificativă, însă prezenţa acestor substanţe în staţia de epurare este dăunătoare,
deoarece colmatează filtrele biologice şi reduc viteza proceselor de fermentare a
nămolurilor.
2.4. Calculul debitelor statiei de epurare functie de numarul de
locuitori echivalenti
Consumul de apa potabila conform NP 032-1999 este de 150 𝑙/𝑙𝑒/𝑧𝑖, din care
aproximativ 80 % este considerata apa uzata.
Debitul specific de restituire în rețaua de canalizare este:
𝑞 = 130 𝑙/𝑙𝑒/𝑧𝑖
𝐾 = 1,15 - coeficient de variatie a consumului zilnic (SR 1343-1)
𝐾 = 𝑐𝑜𝑛𝑓𝑜𝑟𝑚 𝑡𝑎𝑏𝑒𝑙 4 - coeficient maxim de variatie orara (SR 1343-1)
𝑝 = 0,25 - coeficient functie de nr. de locuitori (NP 032/1999-2.1)
1. Debit zilnic mediu:
q  le (m3/zi)
Quzimed  uz
1000

2. Debit zilnic maxim

Quzi max  k zi  Quzimed (m3/zi)
3. Debit orar maxim
k Q (m3/h)
Quorar max  o uzi max
24
4. Debit orar minim
p  Quzi (m3/h)
Q  max
uorar min 24
Tab. 4 Coeficientul maxim de variatie orara a debituluifunctie de numarul total de locuitori(SR 1343-1)
Numarul total de locuitori ai localitatii/zonei de 𝑘
presiune considerate

≤10.000 2,00….3,00
15.000 1,30….2,00
25.000 1,30….1,50
50.000 1,25….1,40
100.000 1,20….1,30
≥ 200.000 1,15….1,25

11
 3.Etapele procesului tehnologic de epurare și descrierea succinta
a acestora
Obiectivele traditionale legate de epurarea apelor reziduale (orasenesti sau
industriale) au fost legate de îndepartarea materiilor în suspensie (sedimentabile sau
flotabile), realizata prin ceea ce numim epurare primara sau secundara.
Problema a devenit mult mai complexa datorita substantelor reziduale existente in
apele uzate care nu pot fi îndepartate și, practic, trec neschimbate prin treptele de
epurare clasică mecano-biologica (detergenti, fosfati, compusi pe baza de azot, saruri
organice, compusi organici persistenti, pesticide, diversi compusi chimici) producând
probleme deosebit de grave asupra mediului înconjurator.
În funcţie de rolul pe care îl au faţă de epurarea totalităţii apelor uzate de pe un
anumit teritoriu sau centru industrial, echipamentele şi instalaţiile tehnologice specifice,
clasifică staţiile de epurare în:
staţii de epurare locale (sau de preepurare), care au rolul de a preepura
apele uzate până la un grad de purificare necesar, pentru a fi deversate în
reţelele publice, oraşeneşti sau uzinale de canalizare, precum şi pentru
reţinerea şi valorificarea anumitor substanţe utile pe care le conţin;
staţii de epurare generale, care purifică totalitatea apelor colectate de pe
întreg teritoriul unui oraş sau centru industrial.
Procesele de epurare sunt de natura fizico-mecanica, chimica si biologica. In urma
aplicării acestor procese rezulta următoarele produse principale:
 Apele epurate- care sunt evacuate in receptor sau pot fi valorificate pentru
alte folosinţe;
 Nămoluri- care sunt indepartate din statie si valorificate
Pre-epurarea are ca obiectiv îndepărtarea poluanţilor din apele uzate direct la
sursă, care este de regulă o societate comercială industrială. Aceasta se aplică în special
la apele uzate industriale, la cele deversate în reţeaua de canalizare de la spitale, creşe,
abatoare, etc.
Metodele tipice acestei etape sunt cele de prevenire a poluării
 reducerea cantităţilor de apă şi a concentraţiilor poluanţilor
 aplicarea unor tehnologii de epurare direct la sursă pentru reţinerea
poluanţilor la nivelul cerinţelor impuse de reţeaua de canalizare.
Etapele procesului tehnologic de epurare (fig. 1)

Fig. 1 Schema generala a unei statii de epurare

12
 Inaintea celor trei trepte de epurare (primară, secundară, terţiară) poate exista şi o
etapa de epurare preliminară, care are ca obiectiv reţinerea corpurilor mari, reducerea
dimensiunilor materialelor şi protecţia echipamentelor din aval. Metodele specifice acestui
procedeu sunt: reţinerea pe grătare, site, mărunţirea în dezintegratoare a corpurilor, până
la dimensiuni ce permit trecerea printre barele sistemului, camere speciale destinate
separării nisipului, pietrişului. Eficienţa de reţinere este redusă, de până la 3...5%.
Epurarea fizică sau mecanică (treapta primară) are drept scop îndepărtarea
solidelor sedimentabile şi a celor flotante sau semiflotante, indiferent de natura lor
organică sau anorganică. Procesele de epurare mecanice se bazează pe fenomene fizice
de reţinere prin blocare pe grătare a corpurilor mari şi/sau fenomene de separare a fazelor
datorită diferenţelor de greutate specifică a mediilor dispersate în masa de apă (cazul
sedimentării în decantor, deznisipator, flotaţie). Metodele tipice utilizate la acest nivel sunt
separarea gravitaţională - decantarea în bazine de sedimentare normale sau specializate
(cum este deznisipatorul cuplat cu separatorul de grăsimi şi flotaţia în decantoare
flotatoare). Eficienţa de îndepărtare atinge 40...60% la îndepărtarea suspensiilor solide,
circa 30% a încărcării organice exprimate în CBO5, 50% din coliformi fecali, fără a reuşi
reducerea compuşilor pe bază de azot sau fosfor.
Conform normativului NP 032-1999 - Instalaţiile de epurare mecanică a apelor
uzate orăşeneşti asigură o eficienţă în separarea şi îndepărtarea principalelor substanţe
poluante conţinute în apele uzate influente în staţia de epurare, după cum urmează:
- 40...60% - pentru materii în suspensie;- 20...40% - pentru CBO 5
- 20...40% - pentru CCO;
- 10...20% - pentru fosfor total şi azot organic;
- 25...75% - pentru bacteriile coliforme totale

Epurarea biologică (treapta secundară) are ca obiective îndepărtarea

substanţelor organice solubile, în stare coloidală sau de suspensii fine care nu ar putea fi
reţinute în treapta fizică şi a celor adăugate special precum nămolul activ. Procesele
biologice de epurare se bazează pe activitatea metabolică a unor grupe de
microorganisme care mineralizează substanţele organice până la dioxid de carbon şi apă
în prezenţa unor elemente nutritive. Metoda tipică este utilizarea metabolismului celular al
unei populaţii mixte de bacterii şi protozoare formate în nămolul activ sau în pelicula
biologică ataşata unor suprafeţe solide din biofiltru, biodisc, biotambur, bioşurub. Eficienţa
de separare este de 80...95% pentru încărcarea organică exprimată în CBO5, 90...99%
coliformi fecaloizi şi bacterii, circa 10% pentru compuşii pe bază de azot şi fosfor.
Epurarea biologică naturală reprezintă totalitatea fenomenelor biochimice ce
decurg din metabolismul microorganismelor existente în apele uzate şi are ca scop
reţinerea din aceste ape a substanţelor organice coloidale sau dizolvate. Această
tehnologie de epurare se bazează pe capacitatea naturală de autoepurare a solului şi a
apelor şi se realizează pe câmpuri de irigare, câmpuri de infiltrare, filtre de nisip şi iazuri
biologice (de stabilizare).
Datorită eficienţei ridicate pe care o asigură (95 - 99 %), epurarea biologică
naturală este recomandată acolo unde emisarul impune evacuarea unei ape curate, sau
în acele cazuri în care această metodă se dovedeşte avantajoasă din punct de vedere
tehnico - economic.
Tehnologiile de epurare biologică naturală includ:
 câmpuri de irigare şi infiltrare;
 iazuri biologice (de stabilizare);
Câmpurile de irigare şi infiltrare sunt suprafeţe de teren folosite fie pentru epurare şi
irigare în scopuri agricole (cazul câmpurilor de irigare) fie numai pentru epurare (cazul
câmpurilor de infiltrare). Acestea sunt asociate câmpurilor de infiltrare, ultimele fiind

13
folosite în special în perioadele cu ploi abundente, când nu este nevoie de apă pentru
culturi, în perioadele de strâns al recoltei, în perioadele de îngheţ.
Răspândirea apelor uzate epurate mecanic pe câmpurile de irigare se poate utiliza
numai dacă amplasamentul şi solul sunt favorabile. Această caracteristică a solului
depinde de: panta terenului natural, textura şi permeabilitatea solului, nivelul apelor
freatice, intensitatea salinizării
Epurarea chimica (epurarea in treapta terţiara). In aceasta treapta se elimina
substanţele minerale si organice nebiodegradabil, compușii în exces (de exemplu nutrienţi
- azot şi fosfor) şi a asigura dezinfecţia apelor (de exemplu prin clorinare)e. Acest
procedeu se aplica in general apelor uzate industrial. Nămolul retinut in decantoare este
dus la o statie de recuperare
Metodele tipice sunt specifice reacţiilor chimice de neutralizare, precipitare,
coagulare si floculare stabilite si conduse pe baza de calcule stoechiometrice. Ele se
desfasoara In bazine de reacţie In care apa uzata vine In contact cu reactivul si ulterior In
decantoare se va separa precipitatul format. Eficienta de separare poate ajunge la
80...95% daca reacţia chimica se desfasoara corect.
Epurarea avansata –are rolul de a finaliza si finisa procesele de epurare prin
îndepărtarea compuşilor pe baza de fosfor - elemente chimice nutritive care contribuie la
eutrofizarea bazinelor naturale, a altor poluanţi specifici existenţi In masa de apa in
suspensie, a CB05 - ului ramas si a nămolului activ din procesul de aerare extinsa.
Metodele tipice sunt adecvate fiecărui tip de poluant.
De exemplu:
îndepărtarea fosforului prin procesul chimic de precipitare-coagulare-
floculare duce la reducerea acestuia cu 80...90%.
îndepărtarea compusilor pe baza de azot -prin striparea amoniului cu
eficienta de circa 90% sau prin procesul biologic de nitrificare - denitrificare
cu acelaşi randament.
eliminarea substanţelor organice ramase -prin trecerea apei printr-un filtru
rapid cu nisip. Eficienta de îndepărtare poate atinge 85...98%.
Tratarea namolului are drept scop reducerea volumului prin concentrare,
stabilizarea acestuia prin operaţii specifice care descompun substanţa organic putrescibilă
şi valorificarea lui, fie prin producerea gazului de fermentaţie, fie prin extragerea
substantelor şi mineralelor utile. Operaţiile de mai sus se realizează în contrucţii şi
instalaţii specifice gospodăriei de nămol. Metodele tipice sunt: decantarea, îngroşarea,
tratarea cu coagulanţi şi floculanţi, centrifugarea, filtrarea, deshidratarea, fermentarea
anaerobă, incinerarea.
4. Tipuri de echipamente specifice necesare

În funcţie de volumul de apă epurată zilnic şi de natura apelor se poate opta din
punct de vedere economic şi constructiv pentru rezervoare din diferite materiale sau
bazine din beton.
Corespunzător celor trei trepte de epurare menţionate anterior, se pot distinge
următoarele tipuri de echipamente specifice:
pentru treapta primară:
- grătarele reţin corpurile plutitoare şi suspensiile grosiere (bucăţi de
lemn, textile, plastic, pietre etc.). De regulă sunt grătare succesive cu
spaţii tot mai dese între lamele. Curăţarea materiilor reţinute se face
mecanic. Ele se gestionează ca şi gunoiul menajer, luând drumul
rampei de gunoi sau incineratorului...

14
 - sitele au rol identic grătarelor, dar au ochiuri dese, reţinând solide cu
dimensiuni mai mici.
- denisipatoarele sau decantoarele pentru particule grosiere
asigură depunerea pe fundul bazinelor lor a nisipului şi pietrişului fin şi
altor particule ce au trecut de site dar care nu se menţin în ape
liniştite mai mult de câteva minute. Nisipul depus se colectează
mecanic de pe fundul bazinelor şi se gestionează ca deşeu împreună
cu cele rezultate din etapele anterioare, deoarece conţine multe
impurităţi organice.
- decantoarele primare sunt longitudinale sau circulare şi asigură
staţionarea apei timp mai îndelungat, astfel că se depun şi suspensiile
fine. Se pot adăuga în ape şi diverse substanţe chimice cu rol de
agent de coagulare sau floculare, uneori se interpun şi filtre. Spumele
şi alte substanţe flotante adunate la suprafaţă (grăsimi, substanţe
petroliere etc.) se reţin şi înlătură ("despumare") iar nămolul depus pe
fund se colectează şi înlătură din bazin (de exemplu cu lame racloare
susţinute de pod rulant) şi se trimite la metantancuri.
pentru treapta secundară:
- aerotancurile sunt bazine unde apa este amestecată cu "nămol
activ" ce conţine microorganisme ce descompun aerob substanţele
organice. Se introduce continuu aer pentru a accelera procesele
biochimice.
- decantoarele secundare sunt bazine în care se sedimentează
materialele de suspensie formate în urma proceselor complexe din
aerotancuri. Acest nămol este trimis la metantancuri iar gazele (ce
conţin mult metan) se folosesc ca şi combustibil de exemplu la
centrala termică.
pentru treapta terţiară, echipamentele specifice staţiilor de epurare sunt:
- bazinele pentru amestecare / floculare
- decantoarele secundare.

5. Tehnologia adoptată pentru epurarea apelor uzate

orăşeneşti/municipal
5.1. Variante tehnologice pentru epurarea apelor uzate
orăşeneşti/municipale
Metodele principale de epurare a apelor uzate diferă în funcţie de poluanţii prezenţi
în acestea. Se pot clasifica, în primul rând, în funcţie de mecanismele care conduc la
reducerea poluantilor în:
- mecanica (fig 2);
- mecano-chimica (fig.3);
- mecano-biologica artificiala (fig. 4)
- mecano-biologica naturala (fig. 5).
Adoptarea unui anumit procedeu depinde de:
- debitul efluentului;
- conţinutul în poluanţi;
- condiţiile de calitate impuse la evacuarea apei epurate în emisar;
- mijloacele finaciare ale agentului economic respectiv.

15
 Apa Apa
uzata epurata
G
DZ D Cl
SG

Apa din namol

Tratare Dh Nămol Fn Nămol

nămol

Fig. 2 Schema epurarii mecanice

G- gratare/site, DZ- deznisipator, SG- separator grasimi, D- decantoare , Cl- statie de clorare, Fn- fermentare namol, Dh-
deshidratare namol

Apa
uzata
G
DZ D Cl
SG BA Apa
epurata

Apa din namol

Tratare
nămol Dh Namol Fn Namol

Fig. 3 Schema epurarii mecanice-chimice

G- gratare/site, DZ- deznisipator, SG- separator grasimi, BA- bazin pentru preparare, dozare, amestecare si reactie a
coagulantilor, D- decantoare , Cl-statie de clorare, Fn- fermentare namol, Dh- deshidratare namol

Namol de recirculare sau in exces

Apa
epurata
Apa
uzata
G
DZ Dp Bna/Fb Ds Cl
SG

Apa din namol Namol de recirculare sau in exces

Namol

Tratare
nămol
Dh Namol
Fn

Fig 4 Schema epurarii mecano-biologice artificiala

G- gratare/site, DZ- deznisipator, SG- separator grasimi, Dp- decantoare primare , Bna/Fc- bazin cu namol active / filtru
biologic, Cl- statie de clorare , Fn- fermentare nămol, Dh- deshidratare nămol

16
 Apa
uzata
G D ba IS/
DZ
SG
Ci
Apa
Apa din nămol de drenaj

Tratare
nămol

Dh Nămol Fn Nămol

Fig 5 Schema epurarii mecano-biologice naturala

G- gratare/site, DZ- deznisipator, SG- separator grasimi, Dp- decantoare , ba- bazin de acumulare, IS/ Ci – iazuri de
stabilizare/câmpuri de irigare , Fn- fermentare nămol, Dh- deshidratare nămol

5.2. Determinarea gradului de epurare necesar.

Eficienta sau randamentul diferitelor scheme de epurare a apelor uzate se exprima
prin posibilitatea acestora de reducere a substantelor in suspensie , a poluantilor organici
(prin reducerea de CBO5) și a bacteriilor.

Tab.5 Eficienţa construcţiilor şi staţiilor de epurare

𝐺𝐸
Procese de epurare şi
Eficienţa %
construcţiile
Materii in
respective CBO5 CCO
suspensie
Mecanice
5-15
-grătare, site, etc. 5-10 5-20
20-35
-deznisipatoare, 25-40 40-70
20-35
-decantoare 25-40 40-70
Mecano-chimice
-instalaţii de coagulare-floculare 50-85 40-70
70-90
-staţii de clorare 15-30 -
-
Mecano-biologice
-decantoare-câmpuri de irigare şi 90-95 70-80 85-95
filtrare
Mecano-biologice artificiale
-epurare in biofiltru 50-95 50-80 50-92
-epurare cu namol activ 55-95 50-80 55-95

Prin grad de epurare necesar se înţelege procentul de reducere, ca urmare a

epurării, aunei părţi din elementele poluante de natură fizică chimice si biologică din
apele uzate, astfel încât, partea rămasă în apa epurată să reprezinte valoarea limită
admisibilă conform NTPA 001/2005..
Conform definiţii, gradul de epurare se calculează cu relaţia:

[%]
𝐺E = ∙ 100

17
 în care: Ci – reprezintă valoarea concentraţiei iniţiale a indicatorului fizic, chimic din
apele uzate, pentru care se determină gradul de epurare (mg/l); Cf – reprezintă valoarea
concentraţiei finale a aceluiaşi indicator după epurarea apei uzate, (mg/L).
Incărcăturile specifice ale apelor uzate( cantitatea de poluanti atribuita unui locuitor
echivalent /zi )– conform tabelului 3:
𝐶 = 60𝑔𝑂 / 𝑜𝑚/𝑧𝑖
𝐶 = 120𝑔𝑂 / 𝑜𝑚/𝑧𝑖
𝐶 = 70𝑔/ 𝑜𝑚/𝑧𝑖

Incarcaturile apelor uzate provenite le la X locuitori echivalenti:

𝐶 = 𝑋 ∙ 60 = ⋯ … … . 𝑔𝑂 /𝑧𝑖
𝐶 = 𝑋 ∙ 120 = ⋯ … … . 𝑔𝑂 /𝑧𝑖
𝐶 = 𝑋 ∙ 70 = ⋯ … … … . . 𝑔/ 𝑧𝑖

Incarcaturile specifice ale apelor uzate care intră in stația de epurare:

𝐶 𝑔
𝐶 = = ⋯……….. = … … … … … … 𝑚𝑔/𝑙
𝑄 𝑙
𝐶 𝑔
𝐶 = = ⋯……….. = … … … … … … 𝑚𝑔/𝑙
𝑄 𝑙
𝐶 𝑔
𝐶 = = ⋯……….. = … … … … … … 𝑚𝑔/𝑙
𝑄 𝑙

Conditiile de calitate pentru evacuarea aplelor epurate ( valorile limita admise

pentru poluantii reziduali) –tabel 1:
𝐶 = 25 𝑚𝑔/𝑙
𝐶 = 70 𝑚𝑔/𝑙
𝐶 = 35 𝑚𝑔/𝑙
Determinarea gradului de epurare necesar:
𝐶 −𝐶
𝐺𝐸 = ∙ 100 = … … … … … %
𝐶
𝐶 −𝐶
𝐺𝐸 = ∙ 100 = … … … … … %
𝐶
𝐶 −𝐶
𝐺𝐸 = ∙ 100 = … … … … … %
𝐶

18
 5. 3. Calculul concentraţiilor intermediare realizate pentru etapele
de epurare mecanică şi biologică (solide în suspensie, CBO5, CCO) şi
verificarea realizării gradului de epurare necesar.
Se calculeaza concentratiile intermediare de poluanti avand în vedere eficienta
fiecarui echipament .
Pentru calculul concentratiilor intermediare se foloseste formula gradului de
epurare din care se determina concentratia finala dupa fiecare echipament (Cf –
reprezintă valoarea concentraţiei finale a aceluiaşi indicator după epurarea apei uzate prin
echipamentul analizat):
𝐶 (100 − 𝐺𝐸 )
𝐶 =
100
In care 𝐺𝐸 –reprezinta eficienta fiecarui echipament prin care trece circuitul apei
uzate de la intrare in statia de epurare pana la varsarea in emisar (ca apa epurata)-
conform tabel .

5.3.1. Varianta 1: Statie cu treapta de epurare mecanica

Apa
uzata
G
DZ/SG D Cl
Apa
epurata

Fig 6 Stație de epurare – treapta mecanica

G- gratare/site, DZ/SG- deznisipator/ separator grasimi, D- decantoare , Cl- statie de clorare

CBO5
Echipament 𝑮𝑬𝒆 Concentratii
(eficienta constructiilor) intermediare
Gratare/site 8
𝐶 (100 − 𝐺𝐸 )
(5...10) 𝐶 =
100
Deznisipator/ 30
separator grasimi (25...40)
Decantor 30
(25....40)
Verificare 𝐶 (mg/l) 25

OBS: La gratare si site concentratia initiala este 𝐶 .

*Pentru deznisipator concentratia initiala este data de valoarea finala obținuta dupa
trecerea prin gratare si site
*Ultima valoare din tabel se compara cu 𝐶 = 25 𝑚𝑔/𝑙 .
*Daca concentrația finala la iesirea din decantor este mai mica (cel mult egala) cu
concentrația maxima admisibilă pentru indicatorul analizat conform NTPA 001/2002 ( tabel
1)  echipamentele cuprinse in aceasta schema asigura epurarea apei uzate, pentru

19
acest parametru. Schema este considerata buna atunci cand aceasta conditie este
indeplinita pentru toți parmetrii (CBO5, CO si MS)
Daca ultima valoare din tabel este mai mare decat 𝐶 = 25 𝑚𝑔/𝑙 . –este necesara
adaugarea altor trepte (biologica artificial sau naturala si/ sau chimica ).

CCO
Echipament 𝐺𝐸 Concentratii
intermediare
Gratare/site 10 𝐶 (100 − 𝐺𝐸 )
(5...15) 𝐶 =
100
Deznisipator/ 30
separator grasimi
(20...35)
Decantor 30
(20....35)
Verificare 𝐶 (mg/l) 70

Materii in suspensie (MS)

Echipament 𝐺𝐸 Concentratii
intermediare
Gratare/site 15 𝐶 (100 − 𝐺𝐸 )
(5....20) 𝐶 =
100
Deznisipator/ 55
separator grasimi (40....70)
Decantor 55
(40....70)
Verificare 𝐶 (mg/l) 35

5.3.2.Varianta 2: Stație cu treapte de epurare mecano-biologica

artificiala ( bazin de namol active sau filtru biologic)

Apa
uzata
G
DZ/SG Dp Bna/Fb Ds Cl
Apa
epurata

Fig 7 Statie de epurare mecano-biologică artificiala

G- gratare/site, DZ/SG- deznisipator/ separator grasimi, Dp- decantoare primare , Bna/Fc- bazin cu namol active / filtru
biologic, Cl- statie de clorare

20
 CBO5
Echipament 𝐺𝐸 Concentratii
intermediare
Gratare/site 8 𝐶 (100 − 𝐺𝐸 )
(5....10) 𝐶 =
100
Deznisipator/ 30
separator grasimi
(25...40)
Decantor primar 30
(25....40)
Bazin de namol activ 80
(55....95)
Decantor secundar 40
(25....40)
Verificare 𝐶 (mg/l) 25

CCO
Echipament 𝐺𝐸 Concentratii
intermediare
Gratare/site 10
𝐶 (100 − 𝐺𝐸 )
(5...15) 𝐶 =
100
Deznisipator/ 30
separator grasimi
(20...35)
Decantor primar 30
(20....35)
Bazin de namol activ 70
(50...80)
Decantor secundar 35
(20....35)
Verificare 𝐶 (mg/l) 70

Materii in suspensie (MS)

Echipament 𝐺𝐸 Concentratii
intermediare
Gratare/site 15
𝐶 (100 − 𝐺𝐸 )
(5....20) 𝐶 =
100
Deznisipator/ 55
separator grasimi
(40....70)

21
 Decantor primar 55
(40....70)
Bazin de namol activ 85
(55...95)
Decantor secundar 70
(40...70)
Verificare 𝐶 (mg/l) 35
NOTA: Bazinul de namol activ poate fi inlocuit in aceasta analiza cu epurarea in biofiltru
pentru debite mai mici (localitati cu mai putin de 50000 de locuitori[12] )

5.3.3. Varianta 3: Stație cu treapte de epurare mecano-biologică naturala

Iazurile de stabilizare sau câmpurile de irigare si filtrare (epurarea mecano-

biologica naturala) sunt recomandate in zonele cu precipitatii slabe (sub 600 mm/an),
pentru localitați care nu depasesc 10 000 locuitori, cand substanțele feritilizante din apele
uzate sunt în cantitați mari iar folosirea lor este benefică [12].

Apa
uzata
G D ba IS/
IA
Ci
Apa
de drenaj

Fig 8 Statie de epurare mecano-biologică naturală

G- gratare/site,IA- iaz aerat, D- decantoare , ba- bazin de acumulare, IS/ Ci – iazuri de stabilizare/ câmpuri de irigare

Iazurile de stabilizare sau iazurile biologice sunt bazine deschise în pământ

(depresiuni naturale sau gropi de cărămidărie) unde se realizează epurarea apelor
brute de canalizare sau epurate într-o oarecare măsură, folosind în acest scop numai
factorii naturali. Iazurile sunt construite în serie, două până la patru.

Schemele statiilor de epurarea care folosesc câmpurile de irigare şi filtrare

includ un bazin de decantare, necesar reţinerii substanţelor solide în suspensie si un
bazin de acumulare și egalizare, care are rolul de a înmagazina, în anumite perioade,
apele uzate.

CBO5
𝐺𝐸𝑒 Concentratii
Echipament intermediare
8 C i 100  GE e 
Gratare/site (5....10) Cf 
100
Iaz aerat 30
(25...40)
Decantor 30
(25...40)
Iazuri de stabilizare/ 92

22
Campuri de irigare si (90...95)
filtrare
Verificare adm
CCBO 5 (mg/l) 25

CCO
Echipament 𝐺𝐸 Concentratii
intermediare
Gratare/site 10 𝐶 (100 − 𝐺𝐸 )
(5...15) 𝐶 =
100
Iaz aerat 30
(20...35)
Decantor 30
(20....35)
Iazuri de stabilizare/ 80
Campuri de irigare si
(70...80)
filtrare
Verificare 𝐶 (mg/l) 70

Materii in suspensie (MS)

Echipament 𝐺𝐸 Concentratii
intermediare
Gratare/site 15
𝐶 (100 − 𝐺𝐸 )
(5....20) 𝐶 =
100
Iaz aerat 55
(40....70)
Decantor 55
(40....70)
Iazuri de stabilizare/ 90
Campuri de irigare si
(85...90)
filtrare

Verificare 𝐶 (mg/l) 35

Pentru alegerea celei mai bune variante se vor complete datele obtinute si se vor
compara cu concentrația maxima admisibilă pentru indicatorii analizati conform NTPA
001/2002 ( tabel 1).

23
 Tab.6 Centralizator concentratii indicatori poluare calculate la finalul epurarii
Indicatorul Concentratii indicatori poluare calculate la finalul Concentratii
epurarii admisibile (mg/)
Var 1 Var 2 Var 3 NTPA 001/2002
CBO5 (mg/l) 25
CCO (mg/l) 70
MS (mg/l) 35

5.4. Alegerea variantei tehnologice optime (cu justificarea acesteia din punct
de vedere tehnic, economic şi ecologic)
Alegerea variantei tehnologice optime pentru epurarea apei uzate este un proces
complex ce trebuie să țină seama de caracteristicile acesteia, de categoria tronsonului de
râu în care se deversează efluentul, dar și de posibilitațile financiare de care se dispune.
Astfel, apele uzate cu caracter predominant neorganic se tratează prin mijloace
fizico-chimice( sedimentare, neutralizare, precipitare, coagulare, adsorbție pe carbine
active etc) [1].
Apele uzate cu caracter pronunțat organic vor fi tratate prin mijloace fizico-chimice
și biologice. Aplicarea procedeelor biologice se poate face numai în cazul în care
substanțele organice prezente in apa uzata pot fi metabolizate. Procedeele biologice
asigura un grad de epurare mare, alungând la o epurare aproape completa.
Analiza tehnico-economica se va realiza comparativ între variantele calculate,
luând în considere mai multi factori, ca:
existenta unor terenuri disponibile pentru statia de epurare sau economic
inapte pentru alte folosințe,
distanta fata de emisarul în care se deverseaza apele epurate,
posibilitatea asigurarii zonei de protectie sanitara,
cantitatile de namoluri rezultate in fiecare proces de epurare si posibilitatile
de depozitare sau de distrugere a lor,
posibilitatea asigurarii statiei de epurare cu personal calificat.
Alegerea tipului de epurare biologică (artificiala sau naturală) va tine seama de
capacitatea de investitii a localitatii pentru care se face proiectarea statiei de epurare. In
cazul comunitatilor mici, puterea financiara este redusa, dar, cel mai adesea, se pot
disponibiliza terenuri la un cost rezonabil astfel incât ar putea fi justificata, din aceste
punct de vedere, adoprarea metodei de epurare biologică naturală.

5.5. Elaborarea schemei bloc tehnologice si principiile de

proiectare ale unei stații de epurare

Progresele din ultimele decenii în domeniul epurarii apelor uzate au dus nemijlocit
la constructia unor statii de epurare mai judicios concepute si, in special, mai economice.
Elaborarea schemei bloc tehnologice de epurare face in functie de varianta de
epurare aleasa (care asigura gradul de epurare necesar la varsarea în efluent) dupa
analiza tehnico-economica a variantelor propuse. Schema bloc cuprinde etapele
procesului de epurare ( exemplu- in fig 9) si are în vedere urmatoarele principii de
proiectare a unei astfel de stații [1]:

24
  proiectarea staţiei de epurare se face pentru o perioadă de lucru de 20-25
de ani daca ritmul de dezvoltare a localităţii deservite este sub 3% pe an, iar
în cazul unui ritm mai rapid pentru un interval mai scurt;
 staţia trebuie să fie proiectată având în vedere o perspectivă de dezvoltare,
deoarece pe teritoriul ei apar trasee ale colectoarelor principale greu de
modificat şi care au un cost ridicat;
 trebuie să se prevadă spaţii de rezervă pentru o viitoare extindere a
capacităţii care se impune să rămână libere;
 liniile destinate tratării apelor şi nămolurilor trebuie să fie distincte, pe cât
posibil fară încrucişări;
 amplasarea construcţiilor şi instalaţiilor trebuie să se facă pe o suprafaţă cât
mai mică astfel încât legăturile tehnologice dintre diferitele obiective să fie
cât mai mici, iar pierderile de sarcină la vehicularea diferitelor amestecuri
polifazice cât mai reduse;
 se vor prevedea canale de ocolire pentru fiecare obiect şi treaptă destinate
să permită punerea la uscat, revizia şi reparaţia;
 toate echipamentele şi instalaţiile care se pot deteriora prin suprasarcină vor
fi prevăzute cu dispozitive de preaplin;
 se vor achiziţiona şi monta numai echipamente cu performanţe superioare şi
rezistenţă la coroziune maximă chimică şi biochimică;
 în timpul execuţiei şi exploatării se va supraveghea nivelul apelor freatice
pentru a nu apare pericolul plutirii cuvelor din beton;
 metalele grele, substanţele organice refractare, cele anorganice toxice
trebuie reţinute la locul de producere, în staţii de preepurare.

Intrare apa uzata Zona de depozitare-incinerare

Apa in exces
Gratare

Unitate de
uscare a namolului
Camere de deznisipare

Fermentatoare
Separator de grasimi
de nămol

Nămol
Decantoare

Camera de clorurare

Apa epurată

Fig.9 Schema bloc a epurarii mecanice

25
 Exploatarea staţiilor de epurare se rezumă la funcţionarea continuă, efectivă şi
eficientă a acestora, funcţionarea corectă a laboratoarelor şi menţinerea lor şi a
înregistrărilor caracteristice staţiei şi la menţinerea protecţiei mediului la nivel
corespunzător în staţie şi în zona învecinată.

Cap.6 Dimensionarea tehnologică a echipamentelor specifice

staţiei de epurare
6.1. Calculul de dimensionare al echipamentelor din cadrul treptei mecanice
şi biologice de epurare
Epurarea mecanica a apelor uzate presupunee reținerea corpurilor mari, plutitoare,
transportate de acestea( in egratrea si site), a suspensiilor mai ușoare decât apa
(separatoare de grasimi) și a particulelor granulare si floculente sedimentare
(deznisipatoare si decantoare).

6.1.1 Grătarele

Grătarele, conform STAS 12431-86, se prevăd la toate staţiile de epurare,

indiferent de sistemul de canalizare adoptat şi independent de procentul de intrare a apei
în staţia de epurare-prin curgere gravitaţională sau sub presiune. În acest caz grătarele se
prevăd înaintea staţiei de pompare.
Scopul grătarelor este de a reţine corpurile plutitoare şi suspensiile mari din apele
uzate (crengi şi alte bucăţi din material plastic, de lemn, animale moarte, legume, cârpe şi
diferite corpuri aduse prin plutire, etc.), pentru a proteja mecanismele şi utilajele din staţia
de epurare şi pentrua reduce pericolul de colmatare ale canalelor de legătură dintre
obiectele staţiei de epurare.
Grătarele se confecţionează sub forma unor panouri metalice, plante sau curbe, în
interiorul căreia se sudează bare de oţel paralele prin care sunt trecute apele uzate. În
funcţie de distanţa dintre aceste bare, se deosebesc grătare rare şi grătare dese.
Grătarele rare îndeplinesc de obicei rolul de protecţie a grătarelor dese împotriva
corpurilor mari plutitoare. Distanţa între barele acestui grătar variază în limetele 50-
100mm.
Grătarele dese prezintă deschiderile dintre bare de 16-20mm, când curăţirea lor
este manuală şi de 25-60 mm, la curăţirea lor mecanică. Cele din faţa staţilor de pompare
a apelor uzate brute au interspaţiile de 50-150 mm.
Pentru grătarele plasate înaintea staţiei de pompare, distanţa dintre bare se
recomandă a fi între 5-15 cm.
Gratarele sunt alcătuite din [13]:
camera gratar,
gratarul propriu-zis,
echipamentul de curațare a gratarului,
instalațiile de colectare și evacuare a depunerilor pe gratar,
stavilare de înc hidere și izolare a gratarelor.

Tipuri de gratare[13]:
 gratar plan cu curațire manuala (fig.10)
 gratar curb cu curațire mecanica (fig. 11)
 gratar plan cu curațire mecanica (fig.12)

26
 Fig. 10 Gratar plan cu curațire manuala [13]:
1. gratar , 2. pasarela

Fig.11 Grătar curb cu curațire mecanica[13]

1. şasiu; 2. grătar; 3.greblă; 4. curăţitor; Fig.12 Grătar plan cu curăţire mecanică
5. descărcător; 6. mecanism de antrenare; (http://www.asio.ro)
7. jgheab colector
Pentru debite mai mari de 10 000 m3/zi se utilizeaza un grătar rar si unul des.
Gratarele cu curațare manuala se recomanda a fi așezate cu o înclinare de
40…70o fața de orizontală pentru o curațare mai ușoară și realizarea unei suprafețe mai
mari de traversare a apei prin gratar, iar cele curațate mecanic cu înclinare de 45…90o.
Grararul rar functioneaza in canale deschise rectangulare cu viteza apei max. 1,2
m/s, în spatii acoperite sau în aer liber , temperaturi minime -20°C si umiditate 80%.
Degajarea materialelor retinute pe barele gratarului este realizata manual de catre
operator cu greblela de curatare. Materialele colectate sunt evacuate in containerul pentru
retineri. Gratarul din fig 12 poate avea distanta intre bare b = 12....60 mm.
Unghiul de inclinare al gratarului intre 70 - 80°.

Fig. 13 Gratar rar

(http://www.asio.ro )

27
 Lațimea camerei gratarului:
𝑠+𝑏
𝐵= 𝑏 +𝐶
𝑏
Unde : 𝐵- latimea camerei gratarului (m)
∑ 𝑏- suma lațimii interspațiilor dintre barele gratarului (m)
𝑄
𝑏=
𝑣 ∙ℎ
𝑄𝑐- debitul de calcul

𝑄𝑐 = 2 ∙ 𝑄 /3600 (m3/s)
𝑏 = 16 … .20 𝑚𝑚 - distanta dintre barein cazul gratarului des , curatat manual
𝑣 = 1,0 … 1,1 𝑚/𝑠 - viteza apei la trecerea printer barele gratarului
ℎ = 0,25 … 0,6 𝑚 - adâncimea maxima a apei în fața gratarului
𝑠 = 10 … 16 𝑚𝑚 - lațimea unei bare
𝐶 = 0,25 … 0,35𝑚 - lațimea pieselor de prindere a gratarului în pereții camerei
Se recomanda urmatoarele lațimi ale camerei gratarelor: 400, 600, 800, 1000,
1250 si 1600 mm[13].
Sitele au ca scop reţinerea materialelor mai fine din apele uzate, care au trecut
printre grătare şi constau din discuri perforate, împletituri din sârmă inox, cu ochiuri de
0,75-1,75 cm [1, 12]
6.1.2. Deznisipatoarele si separatoarele de grasimi (pentru ≥10000 le)

Deznisipatoarele sunt bazine de reţinere a particulelor minerale (în special nisip)

care sedimentează independent unele de altele. Se amplasează după grătare şi înaintea
separatoarelor de grăsimi, decantoarelor primare sau staţiei de pompare a apei de
canalizare.
După direcţia de curgere a apei de canalizare se disting:
deznisipatoare orizontale şi
deznisipatoare verticale.
Alegerea tipului de deznisipator depinde de debitul apelor de canalizare, de
cantitatea nisipului, de spaţiul disponibil, în staţia de epurare de pierderile de sarcină
admisibile şi echipamentele folosite.
Deznisipatoarele orizontale se compun din (fig.14) [1,13]:
- camera de liniştire şi distribuţie a apei de canalizare,
- camerele de depunere a nisipului,
- camera de colectare a apei deznisipate, dispozitive de curăţire şi
golire şi stăvilare.

Fig.14 - Deznisipator orizontal:

1.spaţiu pentru acumularea nisipului; 2.
filtru invers; 3.dren; 4.stăvilar; 5.vană

28
 Menţinerea constantă a vitezei la variaţiile de debit este necesară, pentru a evita
depunerea substanţelor în suspensie floculente, când viteza scade şi pentru a împiedica
antrenarea nisipului depus când viteza depăşeşte această valoare.
La staţiile mici de epurare menţinerea vitezei constante se realizează prin forma
secţiei transversale (trapez). Aceste deznisipatoare au fundul drenat iar curăţirea nisipului
se face manual, prin scoaterea din funcţie a câte un compartiment.

Separatoarele de grăsimi ( standardizate prin STAS 12264-84) sunt construcţii din

beton sub formă de bazine care au drept scop separarea şi îndepărtarea din apele uzate
a uleiurilor şi grăsimilor. Se amplasează între deznisipator şi decantoarele primare. Este
obligatorie deznisiparea apelor uzate în amonte de separatoarele de grăsimi, ca și
existența separatoarelor de grăsimi în staţiile de epurare ( cu excepţia cazurilor in care
apele uzate conţin mai puţin de 150 mg/dm3 grăsime).
Separatoarele sunt construcţii descoperite şi se prevăd cu cel puţin două
compartimente în funcţiune.
Schema de principiu a unui separator de grăsimi cu insuflare de aer la joasă
presiune - fig.15 [13].

Fig.15-Separatoare de grăsimi cu insuflare de aer la joasă presiune (0,5- 0,7bari):

1 .grătar de liniştire; 2. conductă de aer; 3. ecran longitudinal; 4. cameră de admisie;
5. orificiu de intrare; 6. cameră de evacuare; 7. orificiu de evacuare;
8. zone de liniştire (de separare); 9. zona activă; 10. jgheab pentru colectarea grăsimii;
11. straturi de pietriş; 12. plăci poroase; 13- conducte perforate.

Deznisipatoarele cuplate cu separatoare de grăsimi prevazute cu

echipamentele de desnisipare si separare grasimi sunt destinate bazinelor simple de
decantare a nisipului si separarii prin flotatie a grasimilor din apele reziduale tratate in
cadrul statiilor de epurare (fig 16).

29
 Fig 16.Deznisipator si separator de grasimi [14].

Echipamentul realizeaza urmatoarele operatii [14] :

- Raclarea nisipului depus prin decantare si direcționarea lui in
colectorul de nisip, cu lama racloare;
- Evacuarea nisipului din colectorul de nisip cu ajutorul dispozitivului
air-lift sau cu pompa de nisip;
- Alimentarea cu aer comprimat si distributia acestuia prin retea pentru
accelerarea procesul de flotatie a grasimilor si a produselor
petroliere;
- Colectarea grasimilor rezultate în procesul de flotatie cu ajutorul lamei
de grasimi, care urmareste nivelul apei in compartimentul de grasimi
cu ajutorul flotorului atasat;
- Evacuarea grasimilor colectate cu ajutorul dispozitivului de deversare
grasimi (gravitational sau cu pompa de grasimi);
- Cu ajutorul ecranelor de liniștire sunt evitate apariția curentilor
turbulenti dintre cele doua compartimente de deznisipare si grasimi ;
- Asigurarea aerului comprimat necesar procesului de flotatie si
dispozitivului air-lift cu ajutorul suflantelor sau compresoarelor;
- Alimentara cu energie electrica a suflantei, si a utilajelor componente
cu tambur de cablu sau racord electric aerian;
- Funcționarea in regim automat a tuturor mecanismelor prin
intermediul dulapului electric.
Echipamentul pentru deznisipare cuplat cu separator de grasimi asigura realizarea
proceselor tehnologice pentru operatiile de deznisipare, separare de grasimi si produse
petroliere din statiile de epurare ape uzate. Functionarea in regim automat a tuturor
mecanismelor componente conduce la persitonal redus de supraveghere și exploatare, iar
utilizarea de materiale anticorozive și oteluri inoxidabile pentru partile submersibile si
oteluri carbon, zincate termic pot duce la marirea considerabila a durata de viata.
În cadrul proiectului se va alege, în funcție de debitul maxim de ape uzate, un
echipament pentru deznisipare cuplat cu separator de grasimi (fig.16) din Tab. 7
(http://www.adiss.ro ), si se retin dimensinile acestuia pentru completarea schemei statiei
de epurare).

30
Tab.7. Dimensiuni echipamente de deznisipare cuplate cu separator de grasimi (http://www.adiss.ro ).

6.1.3. Dimensionarea decantorului primar ((pentru ≥10000 le)

Decatoarele primare sunt bazine deschise în care se separă substanţele insolubile

mai mici de 0,2 mm, care se prezintă sub formă de particule floculente, precum şi
substanţele uşoare care plutesc la suprafaţa apei.
În funcţie de gradul necesar de epurare a apelor uzate, procesul de decantoare
poate fi folosit, fie în scopul prelucrării preliminare a acestora înaintea epurării lor în
treapta biologică, fie ca procedeu de epurare finală.
După direcţia de deplasare a apei uzate în decantoare, acestea se împart în două
grupe:
o decantoare orizontale;
o decantoare vertical( apa circulă de jos în sus).
Randamentul sedimentării particulelor floculente depinde de numeroşi factori:
- timpul de decantare 𝑡 ;
- încărcarea superficială 𝑢 ;
- viteza de sedimentare u;
- viteza de curgere a apei 𝑣;
- accesul sau evacuarea cât mai uniformă a apei din decantor.
La decantoare o deosebită semnificaţie este timpul de decantare. Durata de
decantare, conform STAS 4162/1-89 ”Canalizări. Decantoare primare”, se recomandă:
td=min 1,5 ore corespunzător debitului de calcul.
În ceea ce priveşte viteza de sedimentare sau de ridicare la suprafaţă a materiilor
în suspensie, exprimată global, prin încărcarea superficială sau hidraulică, în 𝑚 /𝑚 ∙ ℎ
Conform STAS 4162/1-89, mărimea acestei încărcări de suprafaţă, variază în funcţie de
concentrația iniţială a materiilor în suspensie din apa uzată şi de eficienţa decantoarelor în
ceea ce priveşte eliminarea suspensiilor, conform tabelului 8.

31
 Tab.8 –Viteza de sedimentare- decantoarele primare (conform STAS 4162/1-82).
Concentrația inițială a suspensiilor CiMS
Eficienţa reducerii 200  300mg / dm3  300mg / dm 3
 200mg / dm 3
suspensiilor în
decantor (%)
Viteza de sedimentare a particulelor u (m/h)

40...45 2,3 2,7 3

45...50 1,8 2,3 2,6
50...55 1,2 1,5 1,9
55...60 0,7 1,1 1,5

În scopul măririi eficienţei de reducere a suspensiilor în decantorul primar în afară

de creşterea duratei de decantare se mai folosesc următoarele soluţii tehnologice:
adăugarea unor substanţe în suspensie care sedimentează uşor, în speţă
nămolul activ din decantorul secundar, care îndeplineşte rolul de adjuvant şi
de biocoagulator;
aerarea preliminară a apelor uzate care contribuie la formarea flocoanelor,
(separatorul de grăsimi care funcţionează prin flotare contribuie la
preaerarea apelor);
pentru apele uzate industriale se recomandă tratarea preliminară cu
coagulanţi chimici care contribuie la creşterea dimensiunilor aglomerărilor.
Eficienţa decantării primare asupra reducerii materiilor organice exprimată în CBO5,
este de 25-40% (tab.5)
Pentru proiectarea decantoarelor sunt necesare studii privitoare la viteza de
sedimentare sau de ridicare la suprafaţă a materiilor în suspensie, exprimată global, prin
încărcarea superficială sau hidraulică. Conform STAS 4162-1/89, mărimea acestei
încărcări de suprafaţă, variază în funcţie de concentraţia iniţială a materiilor în suspensie
din apa uzată şi de eficienţa decantoarelor în ceea ce priveşte eliminarea suspensiilor.

Dimensionarea tehnologică constă în stabilirea numărului şi dimensiunilor

geometrice ale decantoarelor în conformitate cu prevederile STAS 4162/89.
 Debit de calcul al apelor uzate 𝑄

𝑄 =𝑄 (m3/h)

Se adoptă un grad de epurare pentru solide în suspensie de 𝐺𝐸 = 40% şi

pentru CBO5 de 𝐺𝐸 = 35%.

Viteza maximă de curgere v a apei în compartimentul de decantare este de

[13]:
pentru decantoare primare
- 10 mm/s, la decantoarele orizontale;,
- 0,7 mm/s, la decantoarele verticale;
pentru decantoarele secundare
- 5 mm/s la decantoarele orizontale;

32
 - 0,5 mm/s la decantoarele verticale;
Volumul de decantare este :
𝑉 =𝑄 ∙𝑡
În care: 𝑄 - debitul de calcul (m3/h)- de obicei 𝑄
𝑡 − timpul de decantare (min.1,5h)
Din STAS 4162/1-89 se alege decantorul orizontal longitudinal din Tab.2 sau
orizontal radial din Tab. 3 cu volum mai mare decat volumul calculat anterior.
Se indica in proiect tipul decantorului ales si caracteristicile dimensionale ale
acestuia (L, aria sectiunii orizontale Ao, inaltimea utila hu, b1, Vu).
Se calculeaza cu aceste dimensiuni viteza de sedimentare:
𝑢 = m/h

us - viteza de sedimentare (m/h) - trebuie sa fie mai mica decat valoarea

indicate in tab.8 (functie de concentratia initiala a suspensiilor CiMS si de eficienţa
reducerii suspensiilor în decantor 𝐺𝐸 (%)
Timpul de decantare va fi:
𝑡 = (h)

recomandat sa fie mai mare de 1,5 h.

Decantoarele orizontale longitudinale (fig.17) - sunt bazine dreptunghiulare, în
care apa circulă cu o viteză medie orizontală de 5 mm/s.
:

Fig.17 - Decantor orizontal [13]

1. dispozitiv de distribuţie a apei;
2. jgheab; 3. perete semiînecat;
4. deversor triunghiular; 5. jgheab
de colectare; 6. pod raclor; 7. pâlnie
colectoare de nămol.

Tipuri de decantoare orizontale:

33
 cu curăţire cu pod raclor
cu curăţire cu lanţ.

La ambele tipuri se constată că radierul are o pantă de circa 1 % spre pâlnia de

nămol, aşezată la intrarea apei în decantor, iar intrarea apei se face prin fante deflectoare.
Ieşirea apei din decantor se realizează peste deversoare şi nămolul se evacuează din
pâlnie prin presiune hidrostatică.

Viteza de curgere in decantor v:

𝑣= (m/h)

şi se verifică dacă este respectată relaţia:

4 bi L 10 bi

Înălţimea totală a decantorului din STAS STAS 4162/1-89 este data de :

𝐻= ℎ + ℎ + ℎ + ℎ
𝐴
ℎ =
𝑏
unde: hu este înălţimea zonei utile de decantare care trebuie să satisfacă relaţia:

𝐿 𝐿
≥ℎ >
10 25
hd - înălţimea zonei de depunere a nămolului (0,2 - 0,5 m);
hn - înălţimea zonei neutre (0,3 m);
hs - înălţimea zonei de siguranţă (0,3 m).
Evacuarea nămolului din pâlnia colectoare se face hidraulic (prin sifonare sau prin
pompare). Timpul dintre două evacuări ale nămolului din pâlnie se stabileşte în funcţie de
complexitatea staţiei de epurare( max.4 ore).
Sistemul de colectare a apei decantate trebuie să asigure o colectare uniformă şi
deversarea în regim continuu. Viteza de curgere în rigola de colectare şi în conductele de
evacuare a apei şi nămolului trebuie să fie minim 0,7 m/s.
Una din condiţiile importante ce trebuie asigurată decantoarelor în vederea obţinerii
unei bune decantări este realizarea unor dispozitive de intrare a apei în decantoare, cât
mai adecvate, în vederea distribuirii curenţilor de apă cât mai uniform.

Decantoarele orizontale radiale sunt caracterizate prin forma lor circulară în plan
şi prin direcţia orizontală de curgere a apei (fig.18) si se aleg din STAS 4162/1-89 in
functie de volumul de decantare calculate. .
Au diametre maxime de 50 m şi medii de 30 m, înălţimile maxime sunt de 4,0
m iar medii de 2,5 m.
Apa uzată este adusă printr-o conductă în centrul decantorului de unde distribuţia
uniformă se realizează prin deflectoarele unui perete cilindric cufundat în apă până la
nivelul inferior al peretelui exterior. Evacuarea apei decantate se face printr-un jgheab
periferic.
Colectarea nămolului se realizează cu ajutorul unui pod curăţitor care are la partea
de jos palete reglabile, ce conduc nămolul către pâlnia centrală de colectare. Evacuarea
nămolului din pâlnia colectoare se face hidraulic (prin sifonare sau prin pompare).
Viteza periferică de deplasare a podului raclor este de maxim 40 mm/s astfel încât
să se realizeze 1-3 rotaţii pe oră.
Radierul decantorului trebuie să aibă o pantă minimă de 2% (de obicei 6-8 %).

34
 Fig. 18.Decantor radial

6.2. Calculul echipamentelor din cadrul treptei biologice de epurare

6.2.1. Calculul utilajelor din cadrul treptei biologice de epurare (bazin cu nămol
activ, decantor secundar)

a. Dimensionarea bazinului cu nămol activ

Debitul de calcul al instalaţiei de epurare biologică:

𝑄 =𝑄
Concentraţia materiei organice exprimate în CBO5 ce intră în treapta biologică (din
calcul –pc.5.2):
(𝐶 ) =

Încărcarea organică a bazinului cu nămol activ (IOB) - reprezintă cantitatea de CBO5

din influent care poate fi îndepărtată într-un metru cub de bazin de aerare. Acesta se
poate calcula în funcție de GECBO5=55-95% (cat s-a luat in calcul in treapta biologica unde
s-a prevazut bazin cu namol activ), de conţinutul de materii în suspensie şi de timpul de
aerare:
𝐼 = 𝐾 1 − 𝐺𝐸 , kgCBO5 / m3  zi

K = coeficient de depinde de temperatură după cum urmează:

t = 10 – 20 °C → K = 5;
t = 20 – 30 °C → K = 6;
t = 30 – 40 °C → K = 7.

Se calculează volumul bazinului de aerare:

∙( )
𝑉= (m3)

35
 Se recomandă H imersie = 3 .... 5 m

Înălţimea totală a bazinului va fi:

𝐻 =𝐻 +𝐻

H s = 0,5 – 0,8 m.

Lăţimea bazinului:
𝐵 = (1 ÷ 1,5)𝐻

Lungimea bazinului:

𝐿 = (8 ÷ 18)𝐵

Determinarea numărului n de compartimente necesar:

V  n  V1
𝑉 =𝐵∙𝐻 ∙𝐿

n=

b. Decantoare secundare- rețin membrana biologică sau flocoanele de nămol

activ, evacuate odată cu apa din filtrele biologice sau din bazinele cu nămol activ.
Nămolul din decantoarele secundare este uşor, are un conţinut mare de apă dacă
rămâne un timp mai îndelungat în decantoarele secundare, bulele de azot care se
formează prin procesul de reducţie îl ridică la suprafaţă şi este greu de evacuat. Din acest
motiv, evacuarea nămolului din decantoarele secundare trebuie realizată în mod continuu.
Sunt recomandate decantoarele verticale la staţii mari de epurare se recurge
la decantoare radiale sau longitudinale. Constructiv, aceste tipuri de decantoare sunt
similare cu cele primare si se calculeaza in mod similar.

6.2.2. Epurarea biologică naturala [13]:

Amenajarile necesare epurării biologice naturale sunt:

câmpurile de irigare şi filtrare;
filtrele de nisip;
câmpurile de filtrare subterane şi
iazurile de stabilizare.
Epurarea biologică naturală se recomandă când apa descărcată în emisar trebuie
să fie cât mai curată, eficienţa epurării fiind de 95 - 98 %. Suprafeţele mari necesare
realizării amenajarilor le face, de multe ori, neeconomice.
Câmpurile de irigare şi filtrare au drept scop atât epurarea apelor uzate cât şi
valorificarea acestora datorită substanţelor fertile conţinute.
Câmpurile de irigare sunt asociate cu câmpurile de filtrare, ultimele fiind folosite în
perioadele de ploi abundente, în perioadele de îngheţ etc.
Se recomandă în zonele cu precipitaţii slabe (sub 600 mm/an), pentru localităţi care
nu depăşesc 10.000 locuitori, când substanţele fertilizante din apele uzate sunt în cantităţi
mari iar folosirea lor este avantajoasă.

36
 La irigarea cu ape uzate se preferă plantele cu un consum mare de apă cât şi de
substanţe dizolvate în apa uzată şi sunt mai rezistente la excesul de umiditate.
Iazurile de stabilizare sau iazurile biologice sunt bazine deschise în
pământ(depresiuni naturale sau gropi de cărămidărie) unde se realizează epurarea apelor
brute de canalizare sau epurate într-o oarecare măsură, folosind în acest scop numai
factorii naturali.
După procesul biologic care predomină în iaz, se pot distinge:
iazuri anaerobe cu fermentare metanică predominantă;
iazuri facultativ anaerobe-aerobe, în care au loc procese de oxidare anaerobă,
oxidare aerobă şi fotosinteză în diferite proporţii.
Oxigenul necesar proceselor aerobe este furnizat de alge, prin fotosinteză şi este
produs numai până la adâncimea la care pătrund razele solare. La fundul iazurilor
depunerile de material organic sunt stabilizate prin fenomene de anaerobie;
iazuri aerobe de mare eficienţă şi de mare încărcare, în care oxidarea şi
fotosinteza sunt în echilibru.
Variante ale iazurilor aerobe (iazuri cu recirculare, iazuri aerobe în mod artificial)
implică sisteme constructive suplimentare.
Tipul iazului se stabileşte în mare măsură, în funcţie de natura terenului, de
amplasarea lui şi de performanţele pe care trebuie să le realizeze. Dimensionarea lor
depinde de gradul de epurare cerut de la acestea, de calitatea apei uzate, condiţiile
climatice (temperatură şi luminozitate), de adâncimea iazului etc. Adâncimea iazului este
între 0,6 şi 1,5 m, iar timpul de rămânere a apei în iaz de la 2 zile până la câteva luni.
Accesul apei în iaz se recomandă să fie făcut prin mai multe puncte pentru a evita
formarea de zone moarte. Construcţiile pentru evacuarea apei sunt reglabile pentru a
capta apa de la diferite adâncimi.
Iazurile sunt construite în serie, două până la patru. În situaţia iazurilor aerobe,
ultimele sunt populate cu peşte. Pentru compartimentarea iazurilor se construiesc diguri
de separare, taluzurile fiind înierbate sau cu pereuri din beton. Radierul iazului în anumite
condiţii hidrogeologice, se impermeabilizează.

6.2.3 Echipamente epurare biologica artificiala (cu filtere biologice ) [13]:

Filtrele biologice se prezintă sub forma unor spaţii închise umplute cu material
filtrant, traversat de apa uzată de sus în jos, După construcţiile epurării biologice artificiale
sunt amplasate întotdeauna decantoare secundare, care au drept scop reţinerea peliculei
biologice desprinse de pe stratul filtrant.
Avantajul acestor cntrucții ar fi faptul că necesită suprafeţe de construcţie mult mai
mici în comparaţie cu câmpurile de irigare şi filtrare dar au dezavantajul că necesită
diferenţe mari de nivel între intrarea şi ieşirea apei (3 - 4 m), diferenţe care în majoritatea
cazurilor determină necesitatea existenței unei staţii de pompare.
Forma în plan depinde de tipul distribuitorului de apă uzată ales:
dreptunghiulară pentru distribuitoare du-te-vino şi
circulară pentru cele rotative,
Pereţii de susţinere a materialului filtrant sunt executaţi din beton armat cu grosimi
de 20 - 30 cm, pentru dimensiuni mai mici de filtrare se renunţă la pereţi, materialul filtrant
aşezându-se sub unghiul taluzului natural. Pereţii au rolul şi de protejarea materialului
filtrant contra frigului, favorizând tirajul necesar ventilării filtrului.
Stratul de material filtrant este caracterizat prin natura, dimensiunile granulelor

37
 şi înălţimea lui. Se poate folosi ca material filtrant zgură de cazane, cocs, rocă
spartă de natură diferită, cărămidă, materiale plastice etc.

Fig.19 - Filtru biologic

1. grinzi de susţinere a radierului drenant; 2. radier compact; 3.radier de susţinere a
stratului filtrant; 4.stăvilar; 5. conductă de preaplin; 6.-peretele filtrului biologic; 7.rigolă
periferică; 8.orificii pentru ventilaţie; 9.material filtrant; 10.distribuitor rotativ.
Materialul filtrant trebuie să îndeplinească o serie de condiţii:
 să reziste la variaţiile de temperatură şi de compoziţie a apelor uzate,
 granulele să aibă o suprafaţă cât mai poroasă şi rugoasă,
 să fie rezistent la acţiunea mecanică a stratului superior,
 să fie lipsit de substanţe care ar putea degrada fauna bacteriană,
 să aibă o constituţie uniformă,
 să nu conţină părţi fixe şi să nu fie acoperit cu pământ,
 să nu fie aşezat prin presare.
Dimensiunile părţilor constructive ale materialului filtrant variază între 20 - 30 mm la
partea superioară (≈ 0,20 m), la mijloc pe o înălţime de 1,6 m granule de 30 - 50 mm, iar
stratul de susţinere de la partea inferioară are granulele de 50 – 70 mm şi înălţimea de
0,20 m.
Înălţimea stratului filtrant depinde în mare măsură de concentraţia apelor (este mai
mare la concentraţie mare), oscilând între 1,5-2,4 m.
Radierul de susţinere a stratului filtrant şi radierul compact creează un spaţiu
ecesar ventilării filtrului (0,3 m). Radierul de susţinere a stratului filtrant se execută de
obicei din prefabricate, plăci de beton cu dimensiuni 1,0 x 1,0 x 0,08 m cu fante de 0,03 m
lăţime, aşezate pe grinzi de susţinere care la rândul lor se reazemă pe radierul compact.
Radierul compact se realizează din beton armat pe un strat de pietriş sau nisip.
Ventilarea filtrelor biologice asigură oxigenul necesar proceselor aerobe şi în
acelaşi timp îndepărtează şi bioxidul de carbon rezultat din mineralizarea substanţelor
organice.
În toate filtrele biologice se produce o ventilare naturală datorită diferenţei de
temperatură între interiorul şi exteriorul filtrului.
Ventilarea artificială este mai rar folosită ea aplicându-se numai la filtrele biologice
închise (în încăperi).
Distribuirea apei uzate la suprafaţa filtrelor biologice se face prin distribuitoare fixe
şi mobile. Distribuitoarele fixe răspândesc apa uzată printr-o serie de duze (sprinklere)
alimentate de o reţea de conducte, iar cele mobile prin conducte care se rotesc (în cazul
filtrelor circulare), sau fac o mişcare de du-te-vino, la construcţiile longitudinale.
Distribuţia apei la filtre poate fi continuă sau intermitentă. Distribuitoarele fixe
utilizate rar şi numai la filtrele biologice mici, constau din jgheaburi sau conducte perforate
(fig.10.3) amplasate direct pe stratul granular, la o distanţă de 1,2 - 2,0 m unele de altele.

38
Diametrul tuburilor este de 0,2 - 0,3 m, iar al orificiilor de 0,01 - 0,02 m, aflate la o distanţă
de 0,5 - 1,0 m.
Ca distribuitoare fixe se mai folosesc duze stropitoare (sprinklere) amplasate la 0,1
- 0,2 m faţă de stratul filtrant. Instalaţia de sprinklere este cea mai răspândită dintre
distribuitoarele fixe, ea necesitând filtre dreptunghiulare în plan şi existenţa unui rezervor
de dozare. Constă dintr-o reţea de conducte din materiale rezistente la coroziune pe care
sunt montate sprinklere.
NOTA: Dupa dimensionarea echipamentelor de va face schema statiei de
epurare in care se vor indica si dimensiunile calculate sau alese pentru acestea si
numarul de echipamente identice pentru o etapa (materialul grafic al proiectului).

6.3. Alegerea tehnologiei de tratare a nămolurilor. Aspecte

generale la tratarea nămolurilor
În vederea proiectării tehnologice a prezentei staţii de epurare se are în vedere şi
tehnologia de tratare sau prelucrare a nămolurilor rezultate din procesele de tratare şi
epurare a apelor uzate. În acest sens, un rol deosebit de important îl are reglementarea
tehnică definită prin Normativul pentru proiectarea construcţiilor şi instalaţiilor de epurare a
apelor uzate orăşeneşti – Partea a V-a. Prelucrarea nămolurilor", indicativ NP 118-06.
Nămolurile reprezintă cantităţi importante de deşeuri, mai mult sau mai puţin
nocive, funcţie de provenienţa şi metoda de tratare, care trebuie stocate (depozitate),
îndepărtate sau incinerate.
Nămolul din staţiile de tratare şi epurare a apelor uzate are diferite calităţi şi poate
rezulta din mai multe surse:
 decantarea apei de consum (DAC);
 spălarea filtrelor (SF);
 nestabilizare primară (NSP)\
 stabilizare primară (SP);
 nestabilizare primară şi secundară (NSPS);
 stabilizare primară şi secundară (SPS);
 stabilizare terţiară (ST).
Cantitatea de nămol rezultată din procesele de tratare şi epurare a apelor uzate
este mare şi tendinţa este de a i se da o anumită întrebuinţare, astfel încât să se obţină şi
avantaje tehnico-economice.
Actualmente, rezolvarea problemei finale a nămolurilor se face pe următoarele căi:
 producerea gazului de fermentaţie;
 utilizare în producţia vegetală după o deshidratare prealabilă; metoda este
aplicabilă nămolurilor cu substanţe nutritive menajere, agrozootehnice, etc;
 deshidratarea termică, prin procedeul Zimpro, Proteus, cu umiditate scăzută (22 ...
40%), putând fi utilizate pentru redarea în circuitul agricol a terenurilor cu
compoziţie organică slabă; procedeul este consumator de energie şi deci este mai
puţin recomandat în contextul actual;
 incinerarea cu recuperare a energiei termice rezultată;
 folosire ca materie primă pentru fabricarea drojdiei furajere, a materiei proteice,
vitaminei B12, etc;
 recuperarea unor metale grele (Cr, Mn, Fe, Co, Ni, Cu, Zn, Cd, Mo, Sn, etc.) sau a
unor substanţe minerale deficitare.
Recuperarea de reactivi se efectuează asupra nămolurilor rezultate din decantarea
apei de consum şi stabilizarea terţiară. Recuperarea fierului se efectuează asupra
nămolurilor de la staţiile de deferizare, iar recuperarea de alte substante se efectuează

39
asupra nămolurilor rezultate prin nestabilizare primară şi provenite de la anumite instalaţii
industriale.
Nămolurile de natură minerală, nefiind nocive, se pot restitui emisarilor, ca de
exemplu în cazul apei de consum. Nămolurile stabilizate provenite din apa uzată
menajeră sau din zootehnie se pot utiliza ca îngrăşământ sau, după caz, ca materie
primă, pentru fabricarea drojdiei furajere, a materiei proteice, etc. Nămolurile nestabilizate
provenite din industrie se incinerează. Nu se recomandă stabilizarea înainte de
incinerarea nămolului. Din procesele de ardere rezultă cenuşă în cantitate mică şi
împreună cu celelalte tipuri de nămoluri, dacă nu sunt nocive, se pot depozita pe fundul
mărilor sau pe terenuri special amenajate.
Prelucrarea nămolurilor constituie totalitatea procedeelor tehnice pentru stabilizarea
(fermentarea) şi îndepărtarea sau arderea lor în scopul rezolvării problemei finale a
deşeurilor rezultate în urma epurării apelor uzate în staţiile de epurare.
În practica actuală se concentrează nămolurile de la toate treptele staţiei de
epurare în scopul prelucrării centralizate.
Substantele uscate solide în suspensie din nămol au concentraţia în greutate de
1... 10%. Se recomandă ca umiditatea nămolului să fie cât mai mică, deci nămolul să fie
cât mai concentrat, deoarece se reduce investiţia în statia de pompare, se micşoreaza
cantitatea de căldură necesară pentru încălzirea bazinului de fermentare si se reduce
consumul de energie la pompare.
În toate cazurile în care evacuarea finală a nămolurilor permite utilizarea agricolă,
stocarea temporară sau punerea în depozit, este necesar ca nămolul să fie în prealabil
stabilizat astfel încât să se evite inconvenientele arătate anterior. Problema stabilizării nu
se pune în cazurile în care nămolul urmează a fi incinerat. Procesul de stabilizare
biologică artificială constă în degradarea controlată a materiilor organice astfel încât să se
obţină un produs final cu un raport mineral/organic modificat şi în care materiile organice
să fie mai stabile
La baza tuturor procedeelor de tratare a nămolurilor stau două procese tehnologice
şi anume stabilizarea prin fermentare (anaerobă sau aerobă) şi eliminarea apei din nămol
(deshidratare). Între aceste două procedee de bază există diverse combinaţii de procedee
a căror aplicare se face diferenţiat în funcţie de condiţiile locale definite de calitatea şi
cantitatea nămolurilor, de posibilitatea asigurării terenurilor pentru amplasarea instalaţiilor
şi construcţiilor respective, de disponibilitatea de energie.
Clasificarea procedeelor de tratare a nămolurilor se poate face după criteriul
reducerii umidităţii, după criteriul diminuării componentei organice, după criteriul preţului
de cost.
Procedeele de prelucrare conduc la obţinerea următoarelor tipuri de nămoluri:
 nămol stabilizat (aerob sau anaerob);
 nămol deshidratat (natural sau artificial);
 nămol igienizat (prin pasteurizare, tratare chimică sau compostare);
 nămol fixat, rezultat prin solidificare în scopul imobilizării compuşilor toxici;
 cenuşă, rezultată din incinerarea nămolurilor.
Principalele tipuri de nămol ce se formează în procesele de epurare a apelor uzate
sunt:
 nămol primar, rezultat din treapta mecanică de epurare;
 nămol secundar, rezultat din treapta de epurare biologică;
 nămol amestecat (mixt), rezultat din amestecul de nămol primar cu nămol activ în
exces;
 nămol de precipitare, rezultat din epurarea fizico-chimică a apei uzate prin adaos
de agenţi de neutralizare, precipitare, coagulare-floculare.

40
 În funcţie de compoziţia chimică, nămolurile pot fi:
 nămoluri cu compoziţie predominant anorganică, care conţin peste 50 % substanţe
minerale;
 nămoluri cu compoziţie predominant organică, care conţin peste 50 % substanţe
volatile.
Ţinând seama de stadiul de prelucrare în cadrul staţiei de epurare, deosebim:
 nămol primar brut;
 nămol activ în exces proaspăt (nămol secundar);
 amestec de nămol proaspăt;
 nămol stabilizat (aerob sau anaerob)

6.3.1.Îngroşarea nămolului

Reprezintă cea mai simplă şi larg răspândită metodă de concentrare a nămolului,

având drept rezultat reducerea volumului şi ameliorarea rezistenţei specifice la filtrare.
Gradul de îngroşare depinde de mai multe variabile, dintre care cele mai importante sunt:
tipul de nămol, concentraţia iniţială a solidelor, temperatura, utilizarea agenţilor chimici,
durata de îngroşare.
Constructiv, îngroşătoarele de nămol se prezintă sub forma unor decantoare
verticale (pentru staţii mici de epurare) sau decantoare radiale (soluţie curent folosită).
Gradul de îngroşare depinde de timpul de îngroşare şi de înălţimea coloanei de apă
(adâncimea bazinului) din decantor. Pentru a evita apariţia unor procese de fermentaţie a
nămolului în bazine, se impune respectarea unor valori limită ale parametrilor menţionaţi,
deoarece gazele de fermentaţie afectează procesul de îngroşare.
Pentru nămolurile activate, uşor putrescibile, adâncimea apei la perete nu trebuie
sa depăşească 2 m, iar pentru nămolurile fermentate sau pentru nămoluri cu structură
granulară care intră greu în fermentaţie, această adâncime poate fi de 2 - 5 m. Panta
radierului este mai mare ca la decantoarele obişnuite astfel încât la centrul bazinului
rezultă adâncimi importante care asigură presiuni ridicate ce compresiune a nămolurilor.

6.3.2.Deshidratarea nămolului

În mod obişnuit, nămolurile trebuie transportate cu vehicule la locul de valorificare

sau de depozitare finală. Această operaţie nu este posibilă deoarece nămolurile
fermentate conţin mari cantităţi de apă, umiditatea lor ajungând la 95 - 97%. Această
situaţie impune aplicarea unui process de deshidratare chiar în staţia de epurare; prin
aceasta volumul lor se reduce considerabil şi devin transportabile la uscat.
Deshidratarea este procesul prin care nămolului i se reduce o mare parte din
umiditate prin procedee fizice de separare a fracţiunii solide de cea lichidă (supernatant).
în aceste condiţii, cantitatea de substanţă uscată influentă va fi egală cu cantitatea de
substanţă uscată efluentă, reducerea de volum rezultând din separarea şi eliminarea unei
cantităţi importante de supernatant.
În funcţie de gradul de reducere a umidităţii, deosebim următoarele metode de
prelucrare a nămolurilor:
 deshidratarea naturală cu reducerea de umiditate la 75 - 80%;
 deshidratarea mecanică, până la 50 - 75%;
 deshidratarea termică, până la 20 - 30%.
Procedeele naturale cât şi cele artificiale de deshidratare a nămolurilor rezolvă
numai parţial problema prelucrării şi îndepărtării acestora, îndeosebi în staţiile de epurare
mari unde volumele de nămol sunt importante, deoarece:
 cantităţile de materii solide totale organice sunt încă mari şi deci şi canţităţile de
nămol;

41
  umiditatea nămolului deshidratat este încă foarte mare;
 folosirea nămolului fermentat şi deshidratat ca îngrăşământ agricol este de cele mai
multe ori puţin avantajoasă deoarece conţine insuficiente substanţe fertilizante, iar
câteodată transportul este foarte scump.
În prezent, tendinţa generală constă în găsirea unor soluţii moderne de reducere
avansată a materiilor organice din nămoluri şi de deshidratare cât mai eficace a
nămolurilor pentru a le putea manevra uşor, independent de condiţiile atmosferice.
Procedeele cele mai moderne merg până la eliminarea totală prin combustie a materiilor
organice.
Cele mai folosite metode de deshidratare avansată care au drept scop reducerea
parţială a substanţelor organice sunt: tratarea termică şi oxidarea umedă, iar cele care
duc la eliminarea totală a materiilor organice sunt: arderea pe pat fluidizat şi incinerarea.

6.3.3.Valorificarea şi evacuarea finală

La fel ca şi apele uzate epurate, nămolurile brute, deshidratate sau cenuşa

rezultată din arderea lor, trebuie îndepărtate din staţia de epurare. Valorificarea
nămolurilor nu constituie un scop în epurarea apelor uzate urbane, ea trebuie considerată
numai ca fiind un mijloc de îndepărtare raţională a substanţelor nocive din apele uzate.
Nămolul din staţiile de epurare urbane conţin, în afară de gazele de fermentare,
unele substanţe care pot fi valorificate. Unele dintre acestea, cum sunt substanţele
hrănitoare pentru sol şi plante şi-au găsit o largă utilizare. în schimb, recuperarea de
metale şi de alte substanţe utile se aplică în special la nămolurile provenite din apele
uzate industriale.
Folosirea nămolului în agricultură se face sub formă de nămol lichid proaspăt,
nămol lichid stabilizat aerob, nămol lichid pasteurizat, nămol deshidratat, nămol
compostat, nămol uscat, în toate cazurile fiind obligatoriu a respecta normele şi restricţiile
ecologice recomandate de agenţiile de protecţia mediului.
Pentru nămoluri ce nu se pretează la valorificare sau pentru cele care nu au încă
create condiţii de valorificare, se pune problema unei depozitări finale, în condiţii
corespunzătoare de protecţie a mediului înconjurător. în acest scop, se pot folosi iazurile
de nămol, halde speciale de depozitare în subteran, evacuarea în mare la distanţe
convenabile faţă de ţărm şi la o anumită adâncime.

7. Calculul preţului de cost al apei epurate prin determinarea

preţurilor şi a necesarului de personal; optimizarea staţiei de epurare
7.1.Calculul preţului de cost al apei epurate prin determinarea
preţurilor şi a necesarului de personal
Aprecierea eficienței unei stații de tratare a apei trebuie făcută și din punct de
vedere al aspectelor economice. Pentru aceasta este necesar a stabili costul apei.
Exploatarea stațiilor de epurare se reflectă în costul epurării apei (lei/m 3 apă
epurată), în condițiile în care se realizează integral indicii stabiliți, conform normelor în
vigoare pentru primirea apelor epurate în receptor.
Cheltuielile anuale de exploatare se calculează cu relația:

A = a + b + c + d + e + f + g + h – V (RON)

unde:

42
 A – totalul cheltuielilor care se fac în timp de 1 an pentru exploatarea tehnică a
stației de epurare;
a – cotele de amortisment ale stației de epurare;
b – costul energiei electrice necesare pentru: pompare, mișcarea mecanismelor,
iluminat, semnalizări, încalzit tehnologic etc.;
c – costul combustibililor și energiei calorice consumate la fermentare,
deshidratare, dezghețare și încalzit;
d – costul reactivilor folosiți pentru epurare, dezinfecție și deshidratare;
e – costul apei potabile și de incendiu sau alte folosințe;
f – cheltuieli de transporturi tehnologice;
g – retribuții și alte drepturi bănești ale personalului;
h – cheltuieli generale de exploatare;
V – venituri rezultate din valorificarea produselor.

Staţiile de epurare fac parte din acele construcţii a căror necesitate nu mai trebuie
justificată prin criterii economice.

…..
7.2. Optimizarea statiilor de epurare a apelor uzate
Costurile de întreținere și exploatare se diferențiază în următoarele tipuri de costuri:
a) Costuri specifice de întreținere și exploatare raportate la procesul
tehnologic, pentru:
- Energie;
- Întreținerea echipamentelor;
- Consumabile (substanțe chimice, saci deshidratare etc.).
b) Costuri specifice de întreținere și exploatare raportate la ansamblul stației
de epurare, cum ar fi, pentru:
- Personal;
- Evacuarea deșeurilor solide;
- Altele (spre exemplu administrare etc.).
Dintre acestea, costurile cu energia reprezintă ponderea cea mai mare din totalul
costurilor de exploatare și întreținere.
Metode de reducere a consumului de energie
Automatizarea complexă a proceselor, prin asigurarea regimurilor optime de
funcţionare a acestora cu consum minim de energie şi materiale.
Identificarea următoarelor surse de energie neconvenţională (solara,
eoliana, geotermica, co-generativa, hidraulica)
Utilizarea filtrelor biologice - medii poroase sau filtre de nisip verticale si
orizontale
Utilizarea coagulanți organici (polimeri), pe cont propriu sau în asociere cu un
coagulant anorganic ajuta la optimizarea procesului de epurare,
creșterea eficienței energetice și de operare prin îmbunătățirea
managementului stațiilor de epurare a apelor uzate

8. Managementul staţiei de epurare proiectată

43
 Staţiile de epurare funcţionează pe baza unor procese mecanice, chimice şi
biologice. Buna desfăşurare a acestor procese trebuie asigurată printr-o exploatare şi
întreţinere corespunzătoare.
Conducerea operaţiilor de exploatare trebuie încredinţată unui personal bine
pregătit profesional, care să cunoască instalaţiile pe care le mânuieşte.
Organizarea activităţii unei staţii de epurare trebuie să fie îndreptată spre obţinerea
unui randament maxim posibil al epurării, respectiv, realizarea gradului de epurere impus
la toţi indicatorii în condiţiile desfăşurării unui proces tehnologic normal.
O staţie de epurare trebuie să fie exploatată şi întreţinută corect. Pentru asigurarea
exploatării şi întreţinerii corecte este necesară aplicarea unui complex de măsuri prin care
se poate defini organizarea exploatării.
Principalele aspecte ale asigurării producţiei într-o staţie de epurare a apelor uzate
se poate clasifica în felul următor:
 organizarea locurilor de muncă;
 organizarea personalului;
 dotarea tehnico – materială;
 dotarea cu materiale documentare;
 măsurători şi analize;
 evidenţă şi exploatare;
 măsuri de tehnica securităţii muncii;
 organizarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii;
 evidenţe tehnico-economice.

8.1. Exploatarea staţiei de epurare a apei

Organizarea unei exploatări tehnice raţionale implică existenţa unor planuri
suficient de detaliate cuprinzând poziţia în plan orizontal şi în plan vertical a tuturor
construcţiilor ce alcătuiesc staţia de epurare.
O importanţă deosebită prezintă păstrarea unei stricte evidenţe a apelor uzate care
intră în staţie, a modului de desfăşurare a proceselor de epurare, precum şi a rezultatelor
de ansamblu a staţiei de epurare, inclusiv a influenţei apelor epurate asupra emisarului.
Paralel cu evidenţa desfăşurării proceselor de epurare trebuie să se ducă o acţiune
permanent de interpretare a rezultatelor şi de remediere a operaţiunilor sau a proceselor
deficiente, precum şi de studii pentru continua perfecţionare a epurării şi mărirea eficienţei
staţiei de epurare.
Controlul se face în mod diferit după mărimea staţiilor de epurare. Se supune
controlului periodic funcţionarea instalaţiilor şi utilajelor, repartiţia debitelor la decantoare
şi alte construcţii şi instalaţii pentru epurare scurgeri în jgheaburi şi conducte.
Funcţionarea instalaţiilor se urmăreşte prin: cantitatea de apă ce intră în staţia de
epurare; consumul de energie electrică, cantitatea de nisip şi de nămol uscat evacuat;
timpul de fermentare şi de uscare al nămolului; cantitatea de apă caldă, gaze consumate
sau produse; consumul de coagulant şi substanţe dezinfectante.
Eficienţa staţiei de epurare se stabileşte prin analiza asupra: materiilor în
suspensie, CBO5, pH, fosfor total, azot amoniacal sau a substanţelor care trebuie reţinute
şi valorificate în staţia de epurare. Analizele se fac (după mărimea staţiei) atât pe fluxul
tehnologic cât şi la intrarea şi ieşirea din staţia de epurare. Rezultatul analizelor trebuie
înregistrat în registre speciale

8.2. Înregistrări şi rapoarte

Pentru treapta mecanică se urmăreşte şi se înregistrează zilnic:
 cantitatea de substanţe obţinută, în m3/zi;
 defecţiunile şi cauzele acestora precum şi măsurile luate;
 materiale şi energie consumată;

44
  cantitatea de nisip evacuată zinic sau cantitatea de nisip evacuată raportată la
debitul de apă trecut prin staţie;
 cantitatea de grăsime obţinută în m3/zi;
 cantităţi de aer şi de clor utilizate în m'/sec;
 materiale, energie, etc. consumate pentru întreţinerea şi exploatarea utilajelor.
Pentru treapta biologica în scopul exploatării şi realizării unei eficienţe cât mai
ridicate, se determină şi se înregistrează: debitul de apă uzată în influentul bazinului de
aerare; concentraţia oxigenului dizolvat în bazinele de aerare, decantoarele secundare şi
sistemul de recirculare a nămolului, cel puţin o dată pe zi; concentraţia substanţelor
organice (CBO5, CCOCr) în influentul bazinului de aerare şi în efluentul decantorului
secundar. Pe baza acestor determinări se calculează
 eficienţa de epurare a treptei biologice, încărcarea organică a acesteia, necesarul
de oxigen;
 concentraţia nămolului activ exprimat ca substanţă uscată şi volatilă din bazinele
de aerare, efluentul decantorului secundar şi din nămolul recirculat;
 cantitatea de aer introdus în bazinele de aerare;
 consumul de curent electric necesar funcţionării utilajelor şi aparatelor de măsură
şi control;
 timpul necesar deservirii curente a bazinelor cu nămol active, cel necesar
reparţiilor şi remedierilor de funcţionare.
Pentru staţiile de repompare
Toate staţiile de repompare ar trebui să fie montate cu aparate de înregistrare a
debitului. De asemenea consumul electric trebuie înregistrat zilnic.
Înregistrările cele mai utile pentru operator sunt:
 diagramele zilnice ale debitului;
 debitul zilnic total;
 energia electrică folosită;
Din examinarea diagramelor de debit şi a consumului de energie, operatorul poate
să determine:
 debitul apelor uzate în orice moment;
 randamentul dat de fiecare pompă separată sau în combinaţie cu alte pompe;
 dacă apar sau au apărut condiţii neobişnuite de funcţionare;
 dacă trebuie făcute unele modificări pentru reglarea debitelor de scurgere, prin
schimbarea succesiunii de funcţionare a pompelor, eliminarea sau înlocuirea uneia
dintre pompe, schimbarea nivelelor de pornire sau de întrerupere a pompelor sau
schimbarea suprafeţei secţiunii transversal a bazinului de aspiraţie; cantitatea de
apa uzată pompată pe kWh.

8.3. Instrucţiuni de exploatare

Lucrătorii care urmează să desfăşoare această activitate vor fi încadraţi şi
repartizaţi la posturile de lucru numai dupa efectuarea examenelor medicale obligatorii
prevăzute de reglamentările în vigoare.
Procesul de muncă constă în exploatarea construcţiilor şi instalaţiilor utilizate la
epurarea şi evacuarea apelor uzate (grătare manuale şi mecanice, deznisipatoare,
separator de grăsimi, decantoare primare, staţie de pompare nămol primar, bazine de
omogenizare şi stocare nămol, deshidratare nămol-conversie biogaz, decantoare
secundare, statie pompare nămol activ, bazine de aerare, metantanc, centrala termică,
sudură în PVC, etc.). Activitatea se desfăşoară în echipă policalificată (operator apă
tehnologică, electrician, sudor, etc.).
La intrarea în schimbul de lucru personalul care participă la activitatea de
exploatare a statiilor de epurare a apelor uzate va respecta următoarele instrucţiuni:

45
 Grătare
- depunerile de pe grătare vor fi îndepărtate în fiecare tură iar atunci când
necesitățile o impun, chiar mai des;
- este necesară supravegherea permanentă în momentul curăţirii mecanice pentru a
se evita blocarea greblei între barele grătarelor;
- se va urmări în permanență nivelul apei uzate, astfel încât să se evite inundarea
motoarelor care acționează greblele;
- peliculele de combustibil de calorifer sau de bitum, vor fi evacuate imediat manual
pentru a se evita infundarea gratarelor.
Stația de pompare
- pompele trebuie să fie astfel exploatate încât debitul de refulare să fie în
permanență aproape egal cu cel de alimentare;
- ori de câte ori se va constata că s-au acumulat grăsimi în camera umedă, pereţii se
vor spăla cu un jet sub presiune până la îndepărtarea totală a grăsimilor;
- pompele, motoarele, și dispozitivele de transmisie trebuie unse cu ulei și gresate
conform recomandărilor fabricii;
- se va urmări în permanență auditiv și vizual modul de funcţionare a pompelor.
Când se constata o funcţionare anormală, să se depisteze și să se remedieze cu
promotitudine defecţiunea, fiind inadmisibilă exploatarea unei pompe în condiţiile
de mai sus;
- se va urmări periodic consumul de energie pentru a se preîntâmpina
suprasolicitarea pompei;
- este bine a se aplica metoda rotației în folosirea pompelor;
- cel puţin odată pe schimb se va controla starea tehnică a echipamentului electric;
- se va evita pătrunderea de corpuri cu dimensiuni relativ mari în camera umedă,
deoarece acestea pot provoca distrugeri în carcasă și la rotorul pompelor;
- durata de funcţionare va fi înregistrată zilnic într-un registru al utilajelor.
Deznisipatoarele
- se va urmări în permanență nivelul apei în deznisipatoare astfel încât viteza de
curgere prin acestea să nu depășească 0,3 m/s;
- nisipul va fi evacuat de cel puţin de două ori pe zi la curățirea totala a
deznisipatorului;
- după fiecare evacuare se va urmări starea sistemului de drenaj din platformele de
nisip și se va remedia ori de câte ori este nevoie, dar cel puţin o dată pe
săptămână;
- se va urmări în permanență ca debitul care trece prin deznisipatoare să fie
aproximativ acelaşi;
- înainte de pornirea hidroelevatorului se va face o barbotare de cca. 1 min. a
nisipului prin închiderea vanei de refulare a hidroelevatorului;
- cel puţin odată la 30 zile se va controla starea tehnica a hidroelevatorului și se va
curăța.
Decantoare primare
- pe tot parcursul funcţionării instalaţiilor de la racloare, aceste vor fi supravegheate;
- zilnic se va curăța crusta care apare la suprafaţă;
- nu este admisă apariţia de nămol plutitor sau abundența bulelor de gaz la suprafaţa
apei, indiciu sigur că nămolul decantat a intrat în fermentare;
- evacuarea nămolului din decantoare trebuie făcută zilnic, iar atunci când situația o
impune chiar mai des (5-6 ore);
- cel puţin o dată pe săptămână se va controla vaselina din reductor și starea tehnică
a sistemului de alimentare cu enegie electrică (cablu, perii, tamburi);
- se va urmări zilnic eficiența decantorului din punct de vedere al CB05-lui, care
trebuie să fie 20-25 %;
- se va urmări calitatea nămolului brut;
- se va curaţi în mod regulat depunerile acumulate pe deversoarele de la ieşire;

46
 - se curăță în mod regulat utilajul de înlaturare a spumei – se va spală și se vor
înlătura cât mai urgent posibil toate scurgerile de apă, de canal și de nămol.
Bazine cu nămol activ
- apa uzată brută trebuie să fie bine decantată;
- oxigenul din bazinul cu nămol activ trebuie să fie între 3-5 mg/l;
Întreținerea instalaţiilor de epurare în bazinul cu nămol activ constă în principal din:
- verificarea funcţionării agregatelor de aerare, a lagarelor și a zgomotelor suspecte;
- verificarea stării de curăţire a canalelor si stavilarelor de distributie si colectare a
apei;
- verificarea existenței unor depuneri de nămol pe radier și pe pereţi sau de crustă și
spumă la suprafaţa apei.
Decantoare secundare
- se va scoate permanent nămol activ din decantoare;
- se va supraveghea permanent starea deversoarelor din aval și se va înlătura orice
corp agățat în dinţii de ferăstrău;
- se va urmări modul de funcţionare al pompelor, iar vanele de pe refulare se vor
regla de așa natura încât să nu ducă la o suprasolicitare a utilajului de pompat;
- se va verifica cel puţin odată pe schimb starea tehnică a echipamentului electric.
- se va urmări calitatea apei la ieşirea din decantor și în special mirosul (care trebuie
să fie absent) și existența de flocoane în suspensie, indiciu sigur al umflării
nămolului.
Bazin de fermentare a nămolului (metantanc)
Se vor urmări permanent următoarele caracteristici ale nămolului:
- temperatura 30 – 35° C;
- valoarea pH 6,8 – 7,2;
- cantitatea de solide mineralizate din nămolul fermentat;
- introducerea și evacuarea de nămol se va face zilnic;
- crusta și spuma de la suprafaţa nămolului din metantanc se va curăța la fiecare
umplere;
- se va supraveghea permanent modul de funcţionare al pompelor de recirculare a
preîncălzitoarelor și agitatorului, luându-se măsuri urgente de remediere a
defecţiunilor aparute.
La evacuarea nămolului se va închide obligatoriu vana de pe conducta de plecare
a gazului pentru a se preîntâmpina turtirea clopotului de la gazometru. Se va evita
reducerea vitezei de scurgere a nămolului în pompe prin închiderea parţiala a vanei, ceea
ce conduce la o colmatare rapidă a utilajului și reducerea posibilităţilor de aspiraţie. Să se
înlăture cârpele și celelalte materiale care înfundă pompa prin orificiul special amenajat
din carcasa. Să se prevină aglomerarea aerului și a gazului, acestea evacuându-se din
timp în timp prin robinetul de control situat pe carcasa pompei.
Pompele de la stația de pompare a nămolului din decantoarele primare, vor fi
supravegheate pe toată durata funcţionării lor indicându-se principiul rotației în utilizarea
lor. Preîncălzitoarele vor fi curățate ori de cate ori este nevoie, dar nu mai puţin de o dată
pe săptămână.

8.4. Deranjamente și remedieri în exploatarea echipamentelor

staţiei de epurare
Deranjamente de grătare – înfundarea grătarelor datorită necurăţirii uniforme
Remedieri – verificarea şi reglarea dinţilor greblei şi îndepărtarea corpurilor mari
sau de natură petrolieră, care aderă pe bare şi pe dinţii greblei
Deranjamente la staţiile de pompare – pompa nu porneşte din următoarele cauze:
- arderea siguranţelor deoarece reglarea lor nu a fost corectă, contactele
întrerupătoarelor sunt corodate sau scurt-circuitate. Motorul este scurt circuitat sau

47
 ars, griparea sau blocarea arderii din cauza frecării presetupelor prea strânse sau
înfundării pompelor;
- legătura electrică sau siguranţa deconectată. Dacă pe conducta de refulare se
constată că debitul este redus, deși celelalte condiţii sunt satisfăcătoare, cauzele
sunt:
- pompa nu este amorsată corespunzător;
- amestec de aer în apa uzată;
- viteza motorului este prea mică;
- motorul defect;
- sarcina de refulare prea mare;
- aspiraţia este mai mare decât s-a anticipat:
- motorul înfundat;
- conducta de refulare înfundată;
- pompa se roteşte în sens greşit;
- aerul pătrunde în cutia de aspiraţie sau camera garniturilor;
- vana parţial sau în întregime închisă;
Defecţiuni la separatorul de grăsimi: barbotaj neuniform în bazin; la suprafaţa apei
lichidul este mai puţin agitat
Remedierea defecţiunilor – oprirea separatorului şi refacerea sistemului de
barbotaj.
Defecţiuni la decantoarele primare – apariţia la suprafaţa apei a nămolului plutitor
datorită unui început de fermentare a nămolului în bazinul de decantare. Începerea
fermentării nămolului se datorează neevacuării la timp a acestuia, motiv pentru care tot
nămolul din decantor este raclat.
Remedierea defecţiunilor – scoaterea din funcţiune a decantoarelor, golirea
acestora şi verificarea cauzelor neîndepărtării complete a nămolului, respectiv se fac
remedierile necesare. Alteori se constată că nămolul nu poate fi evacuat prin gravitaţie.
Această deficienţă poate fi datorată fie cantităţii mari de nisip, argile sau materiale grele,
fie unor viteze mici pe conducta de descărcare. Această deficienţă poate fi remediată fie
prin operaţiuni mai dese la deznisipator si gratare, fie prin răscolirea nămolului cu aer
comprimat.
Defecţiuni la bazinele cu nămol active – calitatea necorespunzătoare a nămolului
constatată prin schimbări ale indicelui de nămol, care creşte în cazul adunării substanţelor
organice dizolvate toxice în cantităţi mari sau când oxigenul dizolvat scade în bazinul de
aerare sub lmg/l, ceea ce duce la îmbolnăvirea acestuia, la umflarea lui.
Remedierea defecţiunii
- reducerea debitului de nămol recirculat;
- mărirea debitului de nămol în exces;
- intensificarea aerării
- by-pasarea unei cantităţi de apă pe o perioadă de timp în emisar;
- clorinarea nămolului recirculat cu doze de 10-20 mg/l .
Ridicarea nămolului la suprafaţă în bazinul cu nămol activ se produce datorită
nitrificării excesive a apelor uzate prin ţinerea în circuit a nămolului un timp prea
îndelungat în bazinul de aerare şi decantoarele secundare. Bulele de gaz produse de
către bacterii – care iau oxigenul din nitriţii dizolvaţi în apă, rezultând producerea de azot
gazos şi CO2 - scad densitatea nămolului până când o parte sau tot nămolul pluteşte la
suprafaţă. Această acţiune poate avea loc în bazinele de decantare secundară dacă se
lasă să se acumuleze pe fundul bazinului o grosime prea mare de nămol.
Deranjamente la bazinele de fermentare a nămolului (metantanc).
Cele mai frecvente deranjamente survenite în exploatarea metantancului se
datorează defecţiunilor sistemului de încălzire şi amestec al nămolului. Cauza variaţiei

48
temperaturii nămolului pompat şi a temperaturii acestuia între limite mari. se datorează de
cele mai multe ori pompării de nămol în cantităţi mari într-o perioadă scurtă de
timp.Remedierea se face în primul rând prin pomparea de cantităţi mici de nămol pe
perioade mai lungi.
Deranjament: scăderea producţiei de gaze deşi temperatura din bazin este
constantă
Cauze:
- mărirea acumulării de spumă;
- mărirea acumulării de nisip, deseori observată prin întâmpinarea de greutăţi în
evacuarea nămolului fermentat; această deficienţă în exploatare se face de obicei
simţită înainte de a se obseva micşorarea producţiei de gaze;
- producţia excesivă de acizi sau condiţii acide indicate de un pH scăzut şi o creştere
a conţinutului de acizi volatili ce depăşesc 500 mg/l, având drept cauză:
supraîncărcarea cu substanţe toxice (cupru, zinc și crom).
Măsuri de remediere:
- acumularea de nisip în bazinul de fermentare poate fi combătut prin intensificarea
măsurilor de înlăturarea a acestora, desnisipatoare mai multe, exploatarea mai
eficientă, preepurării, etc.;
- reducerea supraîncărcării organice, eliminarea substanţelor toxice și a apelor
acide, poate fi făcută în modul cel mai eficient prin preepurări la sursele de
impurificare respective. Dacă substanțele toxice au ajuns în bazinul de fermentare,
trebuie menționat că este necesară golirea lui și reamorsarea.

9. Impactul staţiei de epurare asupra mediului şi corelarea

acesteia cu posibilităţile de autoepurare ale cursului natural

9.1. Autoepurarea apelor de suprafaţă

Până la un punct, apele au capacitate de purificare naturală, denumită impropriu

autoepurare sau autopurificare, şi definită prin "'capacitatea pe care o are apa naturală de
a neutraliza impurităţile ajunse în ea şi de a restabili echilibrul ecologic existent anterior
impuri licării"
Autopurificarea se realizează prin:
 procese fizice (diluare, amestec, difuzie, sedimentare, coagulare, dizolvarea de
oxigen, degajare de gaze în aer, influenţate şi de radiaţia solară IR şi UV,
temperatura apei;
 procese chimice (neutralizare, oxidare, reducere, floculaţie, precipitare, adsorbţie,
absorbţie, descompunere fotochimică;
 procese biologice: prin biocenoza proprie ce concurează elementele străine, fie
direct, prin acţiune litică (bacteriofagi), filtrare (scoicile), consum (de către
protozoare) sau secreţia de substanţe toxice pentru "intruşi" (actinomicetele);
 procese biochimice
 în cadrul ciclurilor azotului, sulfului şi carbonului, pe baza activităţii
microorganismelor specific (bacterii, fungi). Acestea sunt mult influenţate de diverşi
factori, cum sunt: pH, însorirea, saturaţia în oxigen, temperatura. Aceasta din urmă
acţionează conform legii luiVanf Hoff: descompunerile se dublează la creşterea cu
10°C. Autoepurarea este influenţată negativ de curgere lentă şi neturbulentă, de
temperaturiprea joase sau prea înalte ale apei, de concentraţii prea mari de toxice,
de spume sau substanţe ce formează pelicule la suprafaţa apei, etc. Esenţială este
oxigenarea apei, care se face:

49
 - exogen (dizolvarea oxigenului atmosferic: cele liniştite preluând 1,4 mg
oxigen /zi /m2);
- endogen (prin fotosinteză: Un m3 de alge poate da ziua la temperatură
optimă 23 grame de oxigen zilnic. Acesta este factorul limitant care la
eutrofizarea apei poate duce la catastrofă prin creşterea exagerată a
consumului de oxigen peste nivelul aportului posibil endogen sau exogen.
La dinamica poluării şi autoepurării apelor de suprafaţă contribuie în mod
deosebit o serie de fenomene, dintre care trebuie menţionate: difuzia,
dispersia şi diluţia.
Autoepurarea care se realizează de-a lungul apelor de suprafaţă este în mare
măsură condiţionată de modul cum fenomenele menţionate acţionează în aceeaşi măsură
şi efîcienţele staţiilor de epurare – respective gradele de epurare vor trebui să fie mai mari
sau mai mici.
Apele uzate epurate sau neepurate, după evacuarea lor în receptori, sunt supuse
unor procese de transformare, de natură fizică, chimică şi biologică, asemănătoare celor
care au loc în staţiile de epurare.
Toate aceste procese conduc, în final la autoepurarea apei din receptor, care are
drept consecinţă redarea apei poluate cu materii minerale, organice, în suspensie sau
soluţie, radioactive, etc., puritatea iniţială.
Dacă procesele de epurare, care de altfel au aceeaşi natură ca şi cele de
autoepurare, sunt dirijate în mod permanent de mâna omului, cele de autoepurare se
realizează în mod natural, fără nici o intervenţie din afară.
Din punct de vedere al proceselor care intervin pentru realizarea autoepurării se
poate vorbi despre autoepurare fizico-chimică, în cadrul căreia acţionează neutralizarea,
sedimentarea, absorbţia, flocularea, etc şi despre autoepurarea biologică, realizată prin
fenomenul de oxidare biochimică amateriilor organice. Ţinând seama de materiile
poluante care pătrund în emisari prin intermediul apelor uzate, autoepurarea poate fi:
 organică;
 anorganică;
 radioactivă;
 microbiană:
 termică (disiparea căldurii).
Ansamblul proceselor naturale declanşate după evacuarea apelor uzate într-un
receptor formează autoepurarea râului, constituindu-se ca un proces natural complex
fizico-chimic, biologic și bacteriologic prin care impurificarea de natură organică a unui râu
se reduce treptat în aval de sursa de impurificare. Capacitatea unui curs de apă de a primi
și autoepura efluenții de ape uzate este în funcţie de intensitatea de desfășurare a
proceselor constituente, condiţionate la rândul lor de factorii de mediu climatici sau fizico-
geografici și de amenajarile hidrotehnice.
Capacitatea de autoepurare a unui curs de apă depinde de resursele sale de
oxigen și, din acest punct de vedere, starea sa de poluare este rezultatul balanţei de
resurse și consumului de oxigen provocat de poluarea organică. Consumul de oxigen este
rezultatul reacţiilor biochimice de oxidare a substanţelor organice, ce se petrec la nivelul
celulelor bacteriene, iar completarea necesarului de oxigen este în funcţie de aerul
atmosferic și de condiţiile de curgere, viteza, turbulenta etc., care favorizează dizolvarea
oxigenului în apă. Primul proces conduce la dezoxigenarea apei râurilor, al doilea, care
are loc concomitent, la reoxigenarea sau reaerarea sa.
Cunoaşterea capacității de autoepurare a unui curs de apă este necesara în
activitatea de gospodărire a resurselor de apă de suprafaţă în vederea utilizării lor atât ca
emisari de ape uzate, cât și ca surse de prelevare. Estimarea vitezei de consum a

50
oxigenului și a vitezei de reaerare este necesară în calculele de gospodărire calitativă
pentru stabilirea nivelului concentraţiei oxigenului dizolvat, impus de folosinţele râului.
Autoepurarea se realizează, în esenţă, prin îndepărtarea din apă a materiilor solide
în stare de suspensie și prin transformarea unor substanțe pe cale chimică sau
biochimică.
Aceste procese, în dinamica lor, sunt influențate de numeroşi factori de mediu fizici,
chimici și biologici care pot interveni în proces simultan sau într-o anumită succesiune.
Astfel, cantitatea de oxigen din apă necesară pentru procesele de oxidare a materiei
organice depinde, între altele, de cantitatea de alge, iar prezența acestora este
condiţionată de lumină, a cărei intensitate este în funcţie de gradul de turbiditate a apei
s.a.m.d. Mai trebuie menționat că unul și acelaşi factor de mediu poate acţiona asupra
mai multor mecanisme de autoepurare. Temperatura, de pildă, influențează viteza unor
reacţii chimice și intensitatea unor procese metabolice din corpul organismelor acvatice.
Dacă factorii fizico-chimici intervin în diferite moduri în procesul de autoepurare,
rolul cel mai important revine, fară îndoială, organismelor acvatice. Între aceste
organisme, bacteriile au rolul principal în procesul de autoepurare a apelor, restul
organismelor, cu puţine excepţii, continuând transformările începute de bacterii, eventual
stimulând unele dintre ele. In zonele impurificate se întâlnesc bacterii care se dezvoltă în
mod normal în apă sau în sol și bacterii provenite din tubul digestiv al animalelor.
Pe lângă bacterii, un rol deosebit în autoepurare îl au protozoarele,
macrovertebratele și plantele clorofiliene. Se consideră, pe de o parte, că toate algele,
inclusiv diatomeele, sunt capabile să absoarbă substanțele organice în stare solvită și să
prelucreze anumiţi produşi intermediari derivaţi din descompunerea protidelor: peptide,
aminoacizi, uree, acizi graşi. Pe de altă parte, folosind sărurile minerale pentru hrană,
îndeosebi fosfaţi și azotati, plantele autotrofe pot concura la restabilirea echilibrului chimic
din apă.
Ținând seamă de aceasta, s-a propus introducerea celei de-a treia trepte de
epurare a apelor uzate, reprezentată prin instalații biologice în care, datorită activității
plantelor, să se elimine excesul de săruri nutritive de azot și fosfor care, altfel, ajunse în
receptor, ar produce fenomenul de înflorire a apei, cu consecinţe deosebit de negative.

9.2. Valorificarea apelor uzate în agricultură - soluţie pentru

dezvoltarea durabilă
Valorificării apelor uzate pentru irigaţii constituie o soluţie în vederea economisirii
apei dulci în scopul asigurării cu apă potabilă a marilor aglomerări urbane, respectiv
utilizarea cât mai raţională a resurselor de apă existente la nivel planetar.
Condiţia de a aplica soluţia irigării cu ape uzate impune implementarea
tehnologiilor performante de purificare a acestor ape în scopul eliminării factorilor toxici
pentru sănătate (microorganismele, bacteriile, viruşii, metalele grele) şi pentru a respecta
exigenţele în legislaţia aferentă privind protecţia mediului înconjurător. Soluţia de epurare
a apelor uzate, frecvent aplicată, o constituie epurarea avansată (treapta terţiară).
Prin urmare, creşterea populaţiei şi implicit a necesităţii resurselor de hrană,
intensificarea fenomenului de secetă şi necesitatea satisfacerii cerinţei de apă pentru
agricultură, fac ca valorificarea apelor uzate să reprezinte o soluţie pentru satisfacerea
cerinţei de apă.
Administrarea apelor uzate trebuie efectuată în condiţii optime de umiditate a
solului, pentru a se evita spălarea în profunzime a elementelor nutritive si pentru a reduce
scurgerile. De asemenea trebuie respectate următoarele măsuri:

51
 a) nu se administrează în irigaţii ape uzate pe soluri a căror temperatură este sub
5°C;
b) norma de udare se aplică astfel încât apa uzată să se infiltreze şi înmagazineze
integral în sol;
c) nu se administrează în irigaţii apa uzată în zilele ploioase pentru a se evita
infiltrarea poluanţilor din apă sub zona de acţiune a sistemului radicular;
d) timpul de administrare se alege astfel încât până la semănat să aibă loc
dispersia sărurilor şi
nitrificarea concentraţiilor de amoniac, în concordanţă cu nivelul de toleranţă al
culturilor;
e) înainte de administrare, apa uzată se va stoca în bazine, cel puţin 30 de zile,
pentru a reduce potenţialul epidemiologie.
La administrarea pe terenurile agricole a apelor uzate, în ceea ce priveşte volumul
de apă uzată distribuită trebuie avute în vedere textura solului, nivelul apei freatice,
drenajul natural al terenului, conţinutul în azot al apei uzate, necesarul de azot al culturilor
şi cerinţele pentru apă a culturilor.
Aspecte ecologice şi economice în cazul valorificării apelor uzate în agricultură La
utilizarea apelor uzate în irigarea culturilor agricole trebuie să se aibă în vedere:
 necesitatea nutriţională a plantelor;
 menţinerea valorii pH-ului din solurile pe care urmează a fi aplicate apele uzate la
limita de 6,5;
 efluentul folosit în irigaţii să se încadreze în limitele maxime admisibile privind
compoziţia biologică şi bacteriologică.
Cu toate că în desfăşurarea proceselor de epurare mecanică şi biologică
concentraţia microorganismelor patogene, ouă de helminţi, viruşi etc. au fost reduse şi
parţial distruse, totuşi, în efluent, rămâne o cantitate importantă de bacterii patogene.
Deci, există riscul unei contaminări bacteriologice a culturilor. Astfel că, înainte de
aplicarea apelor uzate pe câmpurile agricole, trebuie să se aibă în vedere eliminarea
riscului potenţial al contaminării ecosistemului agricol cu agenţi patogeni (bacterii, viruşi,
etc.). Toate aceste procedee sunt costisitoare şi reclamă echipamente speciale, motiv
pentru care se apelează la soluţii ieftine şi uşor de verificat.
Când regimul precipitaţiilor este extrem de scăzut sau când se înregistrează
perioade îndelungate de secetă, apa uzată epurată poate fi folosită doar la culturi ce nu
sunt folosite pentru consum în hrana oamenilor sau animalelor. Astfel de culturi pot fi cele
energetice (salcia energetică, rapiţa, iarba elefantului, etc.), constituind materia primă
pentru producerea de energie ecologică (peleţi, biodisel, biometan, etc.)
Posibilitatea valorificării apelor uzate poate prezenta o soluţie eficientă pentru
asigurarea de producţii maxime în perioadele de secetă la unele culturi agricole. Pentru a
evita un posibil impact negativ asupra sănătăţii oamenilor, pe care l-ar putea prezenta
produsele agricole obţinute prin irigarea cu ape uzate, se impune un studiu aprofundat
ştiinţific privind posibilitatea valorificării acestor ape în vederea irigării culturilor energetice
utilizate în producţia de biomasă. Culturile energetice sunt culturile agricole utilizate pentru
obţinerea biocombustibililor,
biocarburanţilor, energiei electrice şi termice produsă din biomasă prin cogenerare.
Organizaţia
Naţiunilor Unite (ONU) estimează că în 15-20 de ani, un sfert din energia şi
combustibilii folosiţi la nivel mondial vor proveni din biomasă sau din surse alternative. în
acest context, culturile energetice (rapiţa, salcia energetică, trestia, iarba energetică,
floarea soarelui, soia, etc.) prezintă un interes din ce în ce mai mare la nivel global, în
scopul obţinerii biomasei.
Riscuri şi exigenţe la irigarea cu ape uzate a culturilor agricole

52
 Rezultatele obţinute în ultima perioadă, de către cercetători specialişti în diferite
câmpuri experimentale au evidenţiat faptul că irigarea cu ape uzate, practicată în mod
necorespunzător poate prezenta diferite riscuri asupra mediului dintre care cele mai
importante sunt oboseala solului, calitatea necorespunzătoare a apelor uzate, colmatarea
terenurilor amenajate, riscuri cauzate de prezenţa metalelor grele, a bacteriilor patogene.
Condiţii şi restricţii de aplicare în compoziţia apelor uzate predomină ca principali
impurificatori substanţele organice (hidraţi, proteine, lipide), produşii lor de transformare
precum şi o mare varietate a combinaţiilor între aceste substanţe. Cei mai periculoşi
poluanţi sunt cei de natură organică, deoarece aceştia intră în fermentaţie accentuând
fenomenul de eutroflzare.
Cercetările recente evidenţiate în literatura de specialitate arată că în staţiile de
epurare echipate cu o treaptă mecanică şi biologică, eficienţa privind eliminarea azotului
total 5 – 25%, adică o mare parte din compuşii azotului ajung în receptori cu consecinţe
negative asupra mediului înconjurător.

10. Măsuri de tehnica securităţii de protecţie şi igiena muncii la

reţelele de canalizare şi echipamentele/instalaţiile specifice staţiei de
epurare proiectată

Stabilirea măsurilor de tehnica securităţii de protecţie şi igiena muncii specifice

activităţii de exploatare a staţiilor de epurare a apelor uzate, se face în scopul eliminării
sau diminuării pericolelor de accidentare şi/sau îmbolnăviri profesionale, existente în
cadrul acestei activităţi.
Cadrul legal de referinţă al acestor instrucţiuni este Legea securităţii şi sănătăţii în
muncă 319/2006 şi Normele metodologice de aplicare a Legii securităţii şi sănătăţii în
muncă 319/2006, modificate prin HG 955/2010.
Sistemul naţional de norme privind asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă este
compus din:
 norme generale de protecţie a muncii, care cuprind prevederi de securitate şi
medicină a muncii general valabile pentru orice activitate;
 normele specifice de securitate a muncii care cuprind prevederi de securitate a
muncii valabile pentru anumite activităţi sau grupe de activităţi caracterizate prin
riscuri similare.
Structura fiecărei norme specifice are la baza abordarea sistemică a aspectelor de
securitate a muncii - practicată în cadrul Normelor generale - pentru orice proces de
muncă. Conform acestei abordări, procesul de muncă este tratat ca un sistem, compus
din următoarele elemente ce interacţionează reciproc:
 executantul: omul implicat nemijlocit în executarea unei sarcini de munca
 sarcina de muncă: totalitatea acţiunilor ce trebuie efectuate de executant, prin
intermediul mijloacelor de producţie şi în anumite condiţii de mediu, pentru
realizarea scopului procesului de muncă;
 mijloace de producţie: totalitatea mijloacelor de muncă (instalaţii, utilaje, maşini,
aparate, dispozitive, unelte, etc.) şi a obiectelor muncii (materii prime, materiale,
etc.) care se utilizează în procesul de muncă;
 mediul de muncă: ansamblul condiţiilor fizice, chimice, biologice şi psihosociale în
care unul sau mai mulţi executanţi îşi realizează sarcina de muncă.
Reglementarea măsurilor de securitate a muncii în cadrul normelor specifice,
vizând, global desfăşurarea uneia sau mai multor activităţi în condiţii de securitate, se
realizează prin tratarea tuturor aspectelor de securitate a muncii la nivelul fiecărui element
al sistemului - executant - sarcină de muncă - mijloace de producţie - mediu de muncă,
propriu proceselor de muncă din cadrul activităţii care face obiect de reglementare.

53
 In contextul celor prezentate mai sus, Normele specifice de securitate a muncii
pentru activitatea de evacuare a apelor uzate rezultate de la populaţie şi din procesele
tehnologice au fost elaborate ţinând cont de reglementările existente pentru această
activitate, precum şi de analiza şi studiul proceselor de muncă, în funcţie de pericolele
specifice, astfel încât pentru fiecare pericol, să existe cel puţin o măsură adecvată la
nivelul fiecărui element component al procesului de muncă. în cuprinsul prezentei norme,
prin activitatea de evacuare a apelor uzate se înţelege ansamblul de lucrări şi măsuri
pentru colectarea, transportul, epurarea şi evacuarea apelor uzate provenite de la centrele
populate precum şi a apelor meteorice.
Părţile componente ale sistemului de evacuare a apelor uzate la care se referă
prezenta lucrare sunt cele prin care se realizează exploatarea reţelei de canalizare şi a
staţiei de epurare a apelor uzate orăşeneşti.
Pe lângă anumite prevederi generale de securitate a muncii, care sunt comune
tuturor locurilor de muncă din cadrul sistemelor de evacuare şi epurare a apelor uzate,
mai sunt stabilite şi unele prevederi specifice fiecărui tip de activitate.
Echipamentul individual de lucru şi echipamentul individual de protecţie se acorda
în conformitate cu Normativul - cadru intern privind criteriile de acordare a ELP şi EIP
personalului din cadrul staţiilor de epurare, astfel:
 Echipamentele de protecţie şi de lucru pentru activitatea de exploatare a statiilor de
epurare a apelor uzate sunt: salopetă, cizme cauciuc, mănuşi, centură de
siguranţă, cască, geacă reflectorizanta, vestă reflectorizantă, masca cu aductiune
libera,
 Purtarea echipamentelor de protecţie este obligatory
 Echipamentele de protecţie se vor utiliza întotdeauna conform instrucţiunilor de
utilizare specifice
Reţinerea suspensiilor mari prin grătare
- Spaţiile din jurul grătarelor, sitelor şi dezintegratoarelor vor fi menţinute libere, fiind
interzisă depozitarea de materiale, scule etc. pe o rază de minimum 1,5 m în jurul
acestora
- In cazul curăţării manuale a grătarelor, operaţia se va face cu scule cu coadă
lungă, din spatele balustradelor, fiind interzisă aplecarea lucrătorilor peste
marginea construcţiei.
- In cazul în care grătarele şi sitele sunt amplasate în construcţii închise, spaţiile
respective vor fi în permanenţă ventilate;
- Se interzice fumatul în spaţiile de amplasare a grătarelor şi sitelor.
- In cazul în care este prevăzută sortarea materialelor reţinute pe grătare, operaţia se
va face cu scule adecvate.
- Se interzice sortarea manuală a materialelor reţinute pe grătare.
Deznisiparea
- Se interzice circulaţia lucrătorilor pe marginea de beton a bazinelor, aceasta
făcându- se numai în lungul balustradelor.
- îndepărtarea nisipului se va face numai cu respectarea instrucţiunilor specifice, în
funcţie de modul de lucru: manual, hidraulic, drăgi, hidroelevator etc.
- Manevrarea vanelor şi stăvilarelor se va face numai de pe platformele special
amenajate, prevăzute cu balustrade.
Decantarea
- Se interzice circulaţia lucrătorilor pe marginea de beton a bazinelor care constituie
calea de rulare a podului raclor;
- Coborârea în bazin, pentru revizuirea construcţiilor şi a instalaţiilor (deflectoare,
vane de perete, lamele podului raclor, agitatoare, dispozitive pentru recircularea
nămolului) se va face numai după golirea completă a bazinului respectiv.

54
- Lucrătorii care execută revizuirea construcţiilor şi a instalaţiilor menţionate la
punctul (1), vor coborî în bazine cu ajutorul scărilor fixe şi vor fi dotaţi cu cizme de
cauciuc, salopetă şi căşti de protecţie.
- Revizuirea şi repararea construcţiilor şi a instalaţiilor se va face numai de pe schele
bine fixate pe fundul şi de pereţii decantorului, fiind interzis ca lucrătorii să lucreze
agăţaţi de cabluri, funii sau pe eşafodaje improvizate.
- Reglarea la oriziontală a pieselor metalice montate la marginea jgheaburilor de
colectare a apei decantate sau a tuburilor utilizate în acelaşi scop, se va face
numai de echipe alcătuite din cel puţin doi lucrători, dotaţi cu centuri de siguranţă
fixate de parapetul decantorului sau de alte puncte rezistente.
- Manevrarea vanelor de reglare a debitului sau de evacuare a nămolului, situate la o
înălţime mai mare de 1,5 m, se face numai de pe platformele amenajate în acest
scop, prevăzute cu balustrade.
- Recoltarea probelor de apă din zonele de limpezire ori de nămol, se face numai de
către personalul de specialitate al laboratorului staţiei de epurare, asistat în
permanenţă de cel puţin un lucrător din personalul de exploatare a decantoarelor.
Tratarea apei cu reactivi
- Racordarea recipienţilor care conţin substanţe toxice la aparatele de dozare etc. se
va face numai prin conducte fixe, fiind interzisă utilizarea furtunurilor de cauciuc,
chiar dacă acestea sunt prevăzute cu brăţări de fixare sau racordarea se face
numai de probă.
- Este interzisă utilizarea recipienţilor care nu au fost verificaţi în limita termenelor
prevăzute de organele de resort pentru categoriile respective de recipienţi.
Pompele folosite pentru soluţii corozive sau toxice vor avea apărători speciale şi
vor fi verificate din punctul de vedere al etanşeităţii la fiecare pornire.
- Toţi recipienţii care conţin substanţe toxice sau corozive vor avea marcată, la loc
vizibil, denumirea completă a substanţelor pe care le conţin (clorură ferică,
amoniac, acid sulfuric, acid clorhidric etc.).
- Toate locurile de muncă în care se lucrează cu substanţe toxice vor fi dotate cu
măşti cu cartuşe filtrante specifice, care vor fi verificate periodic, curăţate şi
înlocuite înainte de expirarea termenului de întrebuinţare.
- La toate locurile de muncă va exista cel puţin o mască izolantă neautonomă cu
aducţiune de aer, pentru intervenţii în cazurile de depăşire accidentală a
concentraţiilor, peste limita de eficacitate a cartuşelor filtrante.
- Ambalajele provenite de la substanţele toxice vor fi neutralizate şi redate în
folosinţă numai după curăţarea lor şi verificarea de către laborator, iar cele care nu
pot fi neutralizate vor fi distruse prin ardere sau prin proceduri aprobate de
organele sanitare.
Filtrarea biologică a apei
- Verificarea sprinklerelor şi curăţarea celor înfundate, a sistemelor de susţinere a
braţelor şi tiranţilor, a sifonului dispozitivului de dozare, se vor face numai cu
instalaţia oprită.
- Scarificarea stratului superficial al filtrului se va face numai cu greble metalice, fiind
interzise alte scule improvizate; de asemenea, se vor folosi unelte adecvate pentru
curăţarea canalelor de colectare a apei trecută prin filtru.
- La manipularea şi administrarea insecticidelor în scopul combaterii diverselor
insecte (muşte, ţânţari etc.) se vor adopta măsuri de protecţie specifice fiecărei
substanţe, conform indicaţiilor producătorului.

Aerarea apei
- Circulaţia lucrătorilor în zona dispozitivelor de aerisire se va face numai pe
pasarelele special amenajate, pentru a se evita atingerea acestora de stropii de
ape uzate.

55
- Revizuirea lagărelor, a mufelor, a transmisiilor cu lanţ, a reductoarelor etc. se face
numai după oprirea aeratoarelor.
- Demontarea şi remontarea aeratoarelor se va face numai cu utilaje
corespunzătoare, în funcţie de greutate şi de gabaritele pieselor respective (trepied
cu palan, cărucior mobil mecanizat, macarale - consolă etc.).
- în cazul instalaţiilor cu insuflare de aer, revizuirea dispozitivelor de distribuţie a
aerului se va face numai după oprirea suflantelor aferente şi, în funcţie de
dispozitiv, cu golirea prealabilă a bazinului.
- Accesul în interiorul bazinului sau circulaţia pe marginea de beton se va face cu
respectarea prevederilor anterioare.

Fermentarea nămolului
- datorită faptului că gazele produse în rezervoarele de fermentare sunt nocive -
asfixiante, inflamabile şi în anumite proporţii cu oxigenul, explozive şi ţinându-se
seama că, există pericolul unor exfiltraţii în special la îmbinarea armăturilor, în
camera vanelor se vor lua măsuri de protecţie a personalului de exploatare, atât
printr-o ventilare naturală, cât şi una forţată care va fi pusă în funcţiune cu cel puţin
10 minute înainte de intrarea personalului în încăpere.
- ca măsură suplimentară de protecţie, staţia de epurare va fi dotată cu aparatură
pentru detectarea gazelor.
- exploatarea instalaţiilor se va face sub supravegherea şi pe răspunderea unui
instalator autorizat.
- se interzice golirea chiar şi parţială a bazinelor în vederea reparaţiilor, în timpul
funcţionării amestecătoarelor; această măsură se ia pentru a preveni exploziile ce
ar putea surveni ca urmare a unei scântei între elicea amestecătorului şi tubul de
circulaţie.
- se va verifica periodic etanşeitatea tuturor părţilor expuse scăpărilor de gaze,
numai cu săpun şi apă.
- se interzice utilizarea oricărei surse de aprindere în aproprierea acestor construcţii.
- accesul personalului de deservire, în bazinele de fermentare goale sau aproape
golite se va face cu adoptarea următoarelor măsuri de prevenire, în vederea evitării
pericolelor de explozie şi de intoxicare cu vapori toxici: introducerea aerului
condiţionat de la o suflantă portabilă printr-o gură de acces, toate celelalte fiind
deschise, ventilarea spaţiului fiind necesară în tot timpul lucrului in interiorul cuvei;
echipa de intervenţii va fi formată din cel puţin trei persoane, care se vor
supraveghea reciproc,în vederea acordării primului ajutor în caz de necesitate;
- personalul de deservire va fi dotat cu centură de siguranţă, frânghie şi mască cu
furtun conectată la o sursă exterioară de aer curat (se poate folosi o instalaţie
autonomă de respirat tip subacvatic).
- se va menţine în permanenţă o suprapresiune a gazelor în instalaţie, pentru a evita
accesul aerului în cuve şi deci formarea amestecurilor explozive.
- se interzice apropierea cu foc deschis de domul cuvelor; instalaţia electrică va fi în
construcţie antiex.
- se interzice dotarea personalului de deservire a domului şi a camerelor de manevră
cu încălţăminte cu accesorii metalice, pentru evitarea scânteilor.
- se interzice dotarea personalului de exploatare cu îmbrăcăminte, lenjerie sau alte
accesorii din fibre sintetice, Ia toate locurile cu posibile scăpări de gaze.
- se interzice demontarea părţilor componente ale instalaţiilor când bazinele sunt în
funcţiune.
- se interzic lovirea şi forţarea armăturilor cu corpuri tari, când instalaţia este în
funcţiune.
- se interzice obturarea cu diverse materiale a golurilor de ventilare.
- se interzice intervenţia personalului de exploatare la instalaţia de ventilare
mecanică aflată în funcţiune.

56
 - Este obligatorie menţinerea instalaţiei de ventilare mecanică în stare de
funcţionare, prin verificări periodice.
- ventilarea mecanică se va efectua cu cca. 10 minute înainte de intrarea
personalului de exploatare în camera de manevră şi va fi menţinută în stare de
funcţionare pe tot timpul lucrului personalului în camera de manevră.
- se vor verifica şi menţine în stare de funcţionare toate conexiunile electrice de
protecţie prin legare la pământ;
- personalul de exploatare va verifica periodic integritatea tablourilor, circuitelor
electrice şi racordurilor la utilaje, în vederea menţinerii gradului de siguranţă
proiectat, pentru fiecare elementîn parte, luând în considerare atât circuitele
electrice funcţionale, cât şi cele de protecţie, prin legare la pământ şi paratrăsnet.
- se vor verifica periodic rezistenţele de dispersie ale prizelor de pământ în raport cu
cele proiectate.
- vor fi înlocuite la timp componentele electrice care prezintă uzură (siguranţe,
întreruptoare, etc.).
- supapa de siguranţă din turnul de captare a gazului va fi menţinută în stare de
funcţionare, prin verificarea periodică a nivelului apei care nu trebuie să fie mai mic
de 300 mm.
- Etilmercaptanul din dispozitivul de odorizare, va fi menţinut permanent la nivelul
prevăzut.
- Opritorile de flăcări prevăzute pe reţeaua exterioară de gaze vor fi menţinute în
stare de funcţionare, prin verificări permanente.
- Dispozitivele de evacuare a condensului, prevăzute pe filtrele de gaz vor fi
menţinute în stare de funcţionare.
- Pe pereţii bazinelor de fermentare, cât şi la toate locurile de acces spre bazine, la
locurile cu posibile pierderi de gaz, vor fi afişate tăbliţe avertizoare cu inscripţiile:
"ATENŢIE, PERICOL DE EXPLOZIE";"PERICOL DE INCENDIU"; "NU UMBLAŢI
CU FOC"; "NU APRINDEŢI ŢIGARA " etc.
- în cazul efectuării unor reparaţii la camera de manevră se vor respecta
următoarele prevederi:
 înlocuirea unei vane, garnituri sau electro-pompe se va face prin
izolarea circuitului respectiv cu ajutorul celorlalte vane,
desprinderea piesei şi înlocuirea ei;
 pe tot parcursul operaţiilor va funcţiona sistemul de ventilare
forţată, iar uşile vor fi larg deschise;
 se interzice executarea piesei ce urmează a fi înlocuită în interiorul
camerei de manevră; ea va fi confecţionată în atelierul staţiei de
epurare şi apoi va fi montată;
 în cazul executării unor suduri, în incinta camerei de manevră vor
fi asigurate condiţii de ventilare corespunzătoare a spaţiului
respectiv;
 în cazul defectării instalaţiei de ventilare forţată se va folosi o
suflantă portabilă de aer comprimatsau aer comprimat de la o altă
sursă existentă în zonă;
 se interzice trântirea pieselor înlocuite sau care urmează a fi
înlocuite;
 reparaţiile privind instalaţiile electrice se vor face prin întreruperea
alimentării cu energieelectrică.
In cazul efectuării de reparaţii la cuvele bazinelor de fermentare se vor respecta
următoarele prevederi:
- reparaţiile curente privesc în special instalaţiile mecanice şi electrice de deasupra
cupolei;

57
- atâta timp cât piesele ce urmează a fi reparate sau înlocuite nu necesită
desfacerea pieselor ce asigură etanşeitatea bazinelor, reparaţiile se vor face ca la
camera de manevră;
- în cazul necesităţii desfacerii pieselor ce asigură etanşeitatea şi deci posibilitatea
accesului gazului în atmosferă, se vor lua măsuri suplimentare ca: izolarea cuvei
respective de metantanc, de gazometru şi centrala termică prin închiderea vanei;
întreruperea alimentării cu energie electrică a instalaţiei electrice de pe cupola
bazinelor defermentare; controlul suplimentar al echipamentului din dotarea
personalului ce va opera în zona reparaţiei; instruirea suplimentară a personalului
asupra modului de lucru şi utilizării sculelor şi dotărilor, în scopul evitării producerii
scânteilor prin lovire, ce ar putea provoca detonarea sau aprinderea gazului;
- modul de lucru va evita lovirea pieselor metalice capabile să provoace scântei;
- nu se vor face alimentări şi recirculări cu nămol în perioada reparaţiei.

Înmagazinarea gazelor provenite din bazinele de fermentare

- în jurul gazometrului se vor afişa indicatoare de avertizare asupra pericolului de
explozie, precum şi indicatoare de interzicere a fumatului, la distanţă mai mică de
10 m de recipient.
- se interzice montarea unor corpuri de iluminat electric in camera de vane şi pe
bordure recipientului de beton.
- se interzice accesul persoanelor neautorizate în camera de vane şi pe bordura
recipientului.
- se interzice accesul pe calota clopotului metalic cu gazometrul în funcţiune.
- se interzice dotarea personalului de exploatare a gazometrului cu îmbrăcăminte
sau alte accesorii din fibre sintetice.
- se interzice accesul personalului de exploatare, dotat cu încălţăminte cu accesorii
metalice (blacheuri) pe cupola şi bordura recipientului.
- pentru prevenirea intoxicaţiilor cu hidrogen sulfurat şi oxid de carbon, gaze care pot
intra în componenţa gazului de nămol (de fermentare) produs în metantanc, se vor
lua următoarele măsuri:
- în cazul reviziei interioare a gazometrului, după evacuarea apei se va face
ventilarea acestuia; personalul de intervenţie va fi dotat cu mască izolantă
neautonomă cu aducţiune de aer; lucrătorul care execută intervenţia va fi dotat cu
centură de siguranţă şi frânghie şi va fi supravegheat, în mod obligatoriu, de către
un lucrător care va sta în afara mediului nociv.
- în cazul reviziei interioare a gazometrului se va face aerisirea totală a spaţiului,
după cum urmează: ventilarea naturală, prin evacuarea totală a apei din recipient şi
deschiderea gurii de Vizitare de pe calota clopotului; robinetul de pe conducta de
intervenţie rămâne deschis, iar robinetul de pe conducta de accesgaze în
gazometru rămâne închis. Durata de ventilare naturală va fi de minimum 24 de ore;
obligatoriu se va proceda la asigurarea aerisirii totale şi prin ventilare forţată, cu
furtun cu aercomprimat.

Deshidratarea nămolului
o Platforme (paturi) de uscare a nămolului
- se interzice fumatul în timpul spălării conductelor de alimentare cu nămol a
platformelor
- în cazul folosirii benzilor transportoare pentru evacuarea nămolului uscat, acesta va
fi încărcat pe bandă, cu lopeţi sau furci cu bare, în aşa fel încât lucrătorii să nu fie
prinşi de părţile aflate în mişcareale instalaţiei respective.
o Instalaţii de vacuum - filtre
- curăţarea instalaţiei, indiferent de metoda folosită (cu aburi, cu peria sau cu soluţie
de detergenţi) se va face numai după oprirea instalaţiei.

58
 - în cazul în care instalaţiile de vacuum - filtre sunt completate cu instalaţii de tratare
cu reactivi, pentru modificarea anumitor caracteristici ale nămolului, se vor respecta
prevederile menţionate anterior lacapitolul „Tratarea apei cu reactivi".
o Instalaţii de filtre – presă
- în caz de defecţiuni la instalaţiile de automatizare, îndepărtarea manuală a
nămolului se va face numai după scoaterea din funcţiune a instalaţiei.
- accesul în sala filtrelor - presă este permis numai personalului specializat şi
autorizat pentru întreţinerea şi exploatarea acestor utilaje.

Măsuri de igienă a muncii şi de prevenire a accidentelor

Muncitorii dintr-o statie de epurare sunt expuşi la următoarele pericole: leziuni
fizice, infectări ale corpului, lipsa de oxigen, gaze sau vapori nocivi, pericol de explozie.

Prevenirea leziunilor fizice

 piesele nu prea grele trebuie ridicate normal folosind muşchii de la picioare si nu
spatele, ceea ce va reduce mult leziunile spatelui;
 folosirea troliilor şi macaralelor pentru obiectele grele şi instruirea muncitorilor
asupra modului corect de folosire a acestora.
 evitarea căderilor prin montarea de dispozitive corespunzătoare la scări, bazine şi
pasarele, prin acoperirea gurilor de canal la încăperile subterane, prin curăţirea
pardoselilor, scărilor şi pasarelelor de uleiuri de grăsimi şi gheaţă, prin păstrarea
ordinii şi curăţeniei prin folosirea centurii de siguranţă.
 folosirea mănuşilor de lucru la manipularea pieselor grele, prevederea cu aparători
de metal pentru toate părţile mobile ale maşinilor, asigurarea iluminatului
corespunzător în zonele de lucru.
 evitarea leziunilor şi şocurilor electrice prin folosirea de mănuşi şi covoare de
cauciuc, întreruperea curentului de la întrerupătorul principal atunci când se
lucrează la echipamentele electrice ale instalaţiilor, executarea corectă a punerii la
pământ a motoarelor electrice, izolarea corectă a firelor de curent.
 apărarea staţiei contra incendiilor prin dotarea corespunzătoare şi ţinerea la zi a
panourilor contra incendiilor.

Prevenirea infectării organismului

 asigurarea unei ape de baut corespunzătoare in statie prin evitarea oricărui contact
intre reţaua de apa potabilă şi cea de apă uzată.
 asigurarea de truse sanitare de prim ajutor pentru tratarea imediată a tuturor
tăieturilor şi rănilor mici.
 asigurarea de vestiare separate pentru hainele de lucru şi obişnuite, băi calde cu
duşuri la ieşirea din schimb, spălarea obligatorie pe mâini şi pe faţă înaintea
programului de masă
 imunizări periodice prin vaccinări contra febrei tifoide şi al tetanosului
 luarea de măsuri personale de precauţie: folosirea mânuşilor de cauciuc în timpul
curăţirii pompelor de apă şi nămol, a căminelor şi bazinelor; spălarea pe mâini şi
dezinfectarea cu alcool înainte de a mânca sau fuma.

Prevenirea asfixierilor din lipsa de oxigen

 asigurarea unei ventilări corespuzatoare a camerei;
 indepartarea surselor de gaze;
 ventilarea inainte de acces a camerelor ce urmeaza a fi vizitate, prin folosirea de
ventilatoare portabile cu furtun de aspiraţie;
 verificarea lipsei de oxigen in atmosfera respectiva inainte de acces.

Prevenirea apariţiei gazelor sau vaporilor otrăvitori si explozibili

59
 La căminele de canalizare, puţuri şi bazine acoperite etanş se vor efectua probe
pentru: gazele sau vaporii inflamabili sau explozivi cu un indicator portabil pentru
gazul combustibil; gazul de hidrogen sulfurat cu fiole de hidrogen sulfurat; gazul de
CO cu fiole de CO; lipsa de oxigen cu ajutorul unui indicator al lipsei de oxigen.
 La grătare trebuie să se folosească echipament electric antiexploziv, dispozitive de
oprire a fumatului sau lămpi cu flacăra liberă, precum şi echipament de ventilatie.
 La bazinele de fermentare a nămolului trebuie să se evite sursele de aprindere în
apropierea acestor bazine; preîntâmpine funcţionarea continuă a sistemului de
siguranţă pentru gazele de pe acoperiş prin reglarea presiunii la arzătorul de gaze,
pentru a prelua tot gazul astfel încât să nu rămână excedent de gaze; menţinerea
tot timpul a bazinelor de fermentare, pline.

BIBLIOGRAFIE

1. Durbacă, I., Echipamente pentru prevenirea poluării mediului, Note de curs.

Pentru uzul studenților, Editura Printech, București, 2011.
2. Iordache, Ghe., Metode şi utilaje pentru prevenirea poluării mediului, Editura
Matrix Rom, Bucureşti, 2003.
3. Robescu Dan, Szabolcs, L., Robescu Diana, Constantinescu, I., Tehnologii,
instalaţii şi echipamente pentru epurarea apelor, Editura Tehnică, Bucureşti,
4. Robescu Dan, Robescu Diana, Instalatii de transport hidropneumatic şi de
depoluare a apei, Îndrumar de laborator, U.P.B.,1995.
5. Stoianovici, S., Robescu, D., Procedee şi echipamente mecanice pentru
tratarea şi epurarea apei, Ed.Tehnică, Bucureşti, 1983.
6. Negulescu, M., Epurarea apelor uzate orăşeneşti, Ed.Tehnică, Bucureşti, 1978.
7. * * * STAS 4162/1 - 80, Decantoare primare. Prescripţii de proiectare.
8. * * * STAS 4162/2 – 82, Decantoare secundare. Prescripţii de proiectare.
9. * * * STAS 11566-82, Bazine de aerare cu nămol activ. Prescripţii de
proiectare.
10. * * * Normative NTPA 001-2002, NTPA 002-2002, NTPA 011-2005.
11. * * * Normativ pentru proiectarea construcţiilor şi instalaţiilor de epurare a
apelor uzate orăşeneşti – Indicativ NP 032-1999.
12. Trambouze, P., Materiels et equipements, Editions Technip, Paris, 1999
13. Oncia Silvica- Constructii de tratarea si epurarea apei
14. http://www.adiss.ro

60