1. Modele ideale cu curgere a fluidelor in reactoarele chimice.

Abateri de
la idealitate ale curgerii fluidelor in reactoare cauze si efecte
In reactoarele industriale, curgerea este complexă, elementele de fluid descriind traiectorii
diverse şi, uneori, complicate. De aceea ecuaţiile ce descriu din punct de vedere matematic
procesul chimic care se desfăşoară într-un reactor au la bază modele ideale ale circulaţiei
mediului de reacţie.

Cele două modele extreme ale curgerii fluidelor în reactoare sunt: modelul curgerii cu
deplasare totală (piston, cu front plan de viteze) • modelul curgerii cu amestecare perfecta.

Modelul curgerii cu deplasare totala Se caracterizeaza prin aceea ca miscarea (deplasarea,

curgerea) fluidului în reactor se face în mod ordonat, toate elementele de volum a fluidului
deplasându-se cu aceea şi viteza. Parametrii de operare variaza pe lungimea reactorului, dar
într-o sectiune transversala a reactorului acestia sunt constanti

Modelul curgerii cu amestecare perfecta Se caracterizeaza prin faptul ca fluidul este atât de
bine amestecat încât are o compozi ţie constanta şi omogena în întreaga masa a reactorului.
Din acest motiv fluidul care paraseste reactorul are aceeasi compoziţie ca şi fluidul din
interiorul reactorului. Masa de reacţie se caracterizează prin uniformitatea parametrilor func
ţionali (temperatură, presiune, concentraţia masei de reacţie)

Cauzele abaterii de la idealitate a curgerii în reactoare reale

Caracterul curgerii specific celor trei tipuri de curgere ideală analizată până acum nu este
întâlnit în reactoarele reale. Un număr mare de scheme de circulaţie se apropie de condţiile
ideale de curgere. Reactoarele industriale, pilot sau de laborator se caracterizează prin curgerea
neideală a masei de reacţie. Acest tip de curgere este cuprins între curgerea cu deplasare total
ă şi cea cu amestecare perfectă.

Cauzele care determină abaterea circulaţiei de la caracterisiticile ideale sunt numeroase. Câteva
dintre ele sunt următoarele:
- anumite caracteristici constructive (provenite de exemplu dintr-o proiectare
necorespunzătoare) ale reactorului sau ale diferitelor elemente care îl compun: agitator,
serpentina pentru transferul de căldură, şicane;
- specificul sistemului de reacţie: proprietăţi fizice (în special vâscozitatea şi densitatea), felul
şi numărul fazelor, proporţia dintre acestea, regimul de curgere (laminar, turbulent);
- gradienţii de temperatură din reactor care determină variaţia proprietăţilor fizice ale fluidului.
Abaterea de la idealitate este consecinţa unor defecte de curgere, adiă a formării zonelor
stagnante (staţionare), canalelor de curgere preferenţială, a existenţei scurtcircuitelor şi a
amestecării axiale. Aceste forme ale curgerii neideale pot fi individuale sau combinate şi
conduc la mic şorarea performanţelor reactoarelor. Din acest motiv, în activitatea de proiectare
trebuie să se ţină seama de caracteristicile curgerii neideale.
 Toţi aceşti factori determină apariţia, în interiorul reactorului, a anumitor moduri de circulaţie
a fluidului care se abat de la curgerea ideală, cum sunt:
- zonele stagnante (moarte), materializate prin porţiuni ale volumului reactorului, în care
fluidul poate fi considerat în repaus şi care din punct de vedere al performanţelor
reactorului sunt total ineficiente:
- scurtcircuitele (curgerea cu ocolire) reprezintă fracţiuni din curentul total de fluid
alimentat în reactor, care trec direct de la intrare la ieşirea din reactor fără a realiza o durat
ă de contact semnificativă cu componentul din interiorul reactorului.

2. Procese biologice fazele de crestere ale unei culturi microbiale discontinue, tipuri de
bioreactoare cu recircularea biomasei.

Fazele de creştere a unei culturi microbiale

Descrierea matematică a vitezei de creştere a unei culturi microbiale apelează la
conceptul de timp de dublare şi la un model de creştere exponenţială. Acest fapt se
bazează pe premisa că viteza de creştere este direct proporţională cu populaţia
microbială existentă, iar constanta de proporţionalitate este o funcţie de tipul
microorganismului.
Pentru un proces discontinuu, dacă se noteaz ă cu X masa de celule pe unitatea de
volum de mediu de cultură, viteza de creştere celular ă este exprimată de rela ţia
(43), care este cunoscută şi sub denumirea de legea lui Malthus:

t este timpul
μ este viteza specifică de creştere celulară
X este concentraţia biomasei sau densitate microbială [kg/m3 ]
-Faza de lag (domeniul 1): densitatea celulară rămâne constantă sau creşte
nesemnificativ. În această fază se produce organizarea internă a celulelor
individuale, sinteza echipamentului enzimatic şi a altor componente necesare
pentru cre şterea optimă a celulelor în condiţii de mediu particulare. Faza de lag are
o importanţă mare în culturile discontinue. Modelarea matematic ă a fazei de lag
este un subiect dificil.
-Faza de accelerare a creşterii (domeniul 2), în care începe diviziunea celulară.
-Faza de creştere exponenţială (domeniul 3) este caracterizată de multiplicarea
exponenţială a masei celulare, la viteză specifică de creştere constantă, a cărei
valoare depinde de specia de organisme cultivate şi de condiţiile ambientale.
Viteza de creştere este maximă în această perioadă, iar populaţia microbială este
uniformă din punctul de vedere al compoziţiei chimice şi al activităţii metabolice,
dar este un amestec de celule aflate în toate stadiile ciclului metabolic
- Faza staţionară (domeniul 4) apare de regulă în bioreactoare discontinue şi se
produce ca urmare a diminuării concentraţiei substratului limitativ sau al
acumulării unui produs toxic. Drept consecinţă, viteza de creştere se va diminua
gradual. Când viteza de creştere scade la nivelul vitezei mortalităţii celulare,
numărul de celule se menţine relativ constant.
- Faza de declin (domeniul 5): viteza mortalităţii celulare depăşeşte viteza de
multiplicare şi numărul de celule se diminuează.
 Bioreactoare pentru culturi discontinue
Cultivarea în regim discontinuu a microorganismelor presupune inocularea
(însămânţarea) mediului de cultură ce conţine nutrienţii sau substraturile în soluţie
apoasă, cu o cantitate de microorganisme sau spori, într-un reactor adecvat.
Dacă procesul este aerob (adică procesul de creştere şi multiplicare a
microorganismelor necesită prezenţa oxigenului), conţinutul vasului
(bioreactorului) este aerat (se introduce un curent de oxigen sau aer ce conţine
20% oxigen).
Bioreactorul cu amestecare şi recircularea biomasei
În numeroase cazuri este necesară operarea unui bioreactor continuu la rate de diluare foarte mari.
Un caz particular este epurarea biologic ă a apelor uzate.O soluţie a acestei probleme poate fi
găsit ă prin utilizarea unui bioreactor cu un volum de lucru mare, care este neeconomică
O altă variantă consă în aplicarea unei metode de reţinere a biomasei, prin realizarea unui curent
de recirculare a biomasei în bioreactor, permiţând în acela şi timp evacuarea curentului de
alimentare epuizat în substrat.
Se pot aplica următoarele variante: - bioreactor cuplat cu filtrare extern
- bioreactor cuplat cu filtrare internă
- bioreactor cuplat cu centrifugare
- bioreactor cuplat cu sedimentare